Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei – Partea a II-a – Isus fata in fata cu ispititorul si Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Vezi Partea I-a aici Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a protoparintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Vezi Partea III-a aici – Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea III-a – Ispitele Cotidiene

Partea a II-a

Domnul Isus fata in fata cu ispititorul.  Pareri/idei gresite cu privire la ispita.

Dino Burzo 1
Matei 4. Ce-mi place la planul divin la mantuire este ca are o aparenta de simetrie. O aparenta simetrica, adica- daca primul Adam nu a rezistat ispitei si a cazut si a tras dupa sine moartea, a adus in lumea noastra moartea, cel de-al doilea Adam rezista ispitelor de aici si apoi, bineinteles, prin ascultarea de Dumnezeu isi duce planul la indeplinire si aduce viata  pentru cei care ii sunt ascultatori, pentru copii Sai. Primul Adam aduce moartea prin caderea in ispita, al doilea Adam , desi a luat carne si trup ca noi,  a venit sa biruie pe cel ce are puterea mortii, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu si in Evrei 2.

Domnul Isus este ispitit si asta este o confirmare ca daca Hristos este ispitit, noi nu vom fi niciodata feriti de ispita. Diavolul vine- ispititorul- asta este numele lui si este interesant. Vine incercand sa-L amageasca, bineinteles, si scopul principal al diavolului, pentru care a venit sa-L ispiteasca pe Hristos, a fost sa-L defocalizeze- as putea spune, in termenii cuvintelor din emisiunea anterioara, sa Il opreasca din planul pe care-L avea, din drumul spre cruce, bineinteles. Hristos a venit sa moara pentru noi, sa invieze din morti,  si in felul acesta, planul de mantuire sa se realizeze pentru noi, pentru oameni, pentru cei cazuti in pacat.

Diavolul a venit cu dibacie, cu viclenie, as putea spune, incercand pe Fiul lui Dumnezeu sau pe cel de-al doilea Adam sa Il deturneze de la cale. Sa-L redirectioneze.

Imi vine in minte experienta unui hermit, a unuia dintre primii calugari care au existat in biserica crestina vreodata. Se spune despre el ca a venit la hermit niste tineri sa-l ispiteasca. SI i-au adus o femeie, crezand ca va cadea in ispita. Bineinteles, hermitul nostru se ruga lui Dumnezeu si nici macar nu s-a clintit din pozitia lui inspre a se uita la acea femeie. Au incercat sa-l momeasca cu bani si nu au reusit. Au incercat in diferite forme sa-si bata joc de el si  nu au reusit, spune povestea din antichitatea crestina. Vine divaolul si le spune, in schimb, acestor oameni: „Haideti sa vedeti cum il ispitesc eu pe el.” Si-i sopteste un singur lucru la ureche: „Stii ca colegul tau a ajuns episcop?” Si spune povestea ca fata hermitului s-a innegrit de invidie. Competitia vietii. Oricat am incerca noi sa ne izolam, si este evident in experienta Domnului Isus Hristos, a fost dus de Duhul, nu pentru a fi ferit de ispite. Este foarte interesant. Dus in salbaticie de Duhul lui Dumnezeu, in pustie- conform cu traducerea pasajului- in salbaticie, dus acolo pentru a fi ispitit de diavolul si Dumnezeu a ingaduit asta pentru ca Domnul Isus Hristos sa rupa lantul care a fost pus asupra omenirii odata cu caderea lui Adam in ispita.

Iacob Berghianu: Sunt anumite sezoane ale ispitirii. Pentru ca dupa ce [Domnul Isus] biruie in ispita, scrie atunci ca diavolul l-a lasat. Iar intr-un text paralel [scrie ca] ‘L-a lasat pentru o vreme’. Oare, in mod constant ispitele vin in viata omului cu aceeasi doza, cu aceeasi frecventa, cu aceeasi intensitate?

Dinu Burzo: Intensitatea nu este la fel. Desi spusesem in emisiunea anterioara ca ispita vine des in viata noastra, ne asalteaza in fel si chip. Cu toate astea intensitatea ei nu este aceeasi. Sunt momente in viata noastra si fiecare dintre noi am  trecut prin momentele acestea, cand am vazut ca ispita ne inconjoara, ne da tarcoale. Pacatul incearca sa ne infasoare cu forta, cu rapiditate, mult mai intens decat alta data. Este asa. Doar, ca si in momentele in care ni se pare ca nu mai suntem ispititi, ca putem rasufla usurati si in momentele acelea vine si nu trebuie sa lasam garda jos. Poate atunci vine in mod mult mai subtil, atunci cand credem ca am scapat de  incercarile ei de a ne seduce sau de a ne lovi.

Cele 3 tipuri de ispita

1. Pofta carnii, a firii pamantesti.

2. Prin pofta ochilor. Pe calea aceasta vin foarte multe, astazi in special.

3. Mandria si laudarosia vietii. Dorinta de a fi cineva, de a ne afirma.

Cam aceste sunt caile prin care vine ispita in viata noastra.

Cum a venit ispita la Domnul Isus

click for source

Accentul este pe felul in care Isus Hristos biruieste ispita, pentru ca modelul suprem, dat de Domnul nostru ne va ajuta si pe noi, calcandu-I pe urme, bineinteles, sa fim biruitori in ispitele vietii. Dar vedem, oarecum, o progresie- forma progresiva in care diavolul vine la Domnul Isus Hristos prin ispitire. In primul rand, Il atinge acolo unde era cel mai vulnerabil in acel moment. Si diavolul stie zonele unde noi suntem vulnerabili, slabi. Si Isus era vulnerabil in privinta foamei, pe care, bineinteles, a inceput sa o cunoasca dupa 40 de zile sau in timpul celor 40 de zile de post si rugaciune. Diavolul stie, in general, ca omul este vulnerabil si va incerca ispita nu sa mearga acolo unde este el mai tare, nu sa mearga sa se bata cu fortareata. Se va bate cu zone unde cetatea noastra este cel mai nepazita. Unde-i lantul mai slab, unde veriga se va rupe mai usor. Acolo v-a incerca sa roada, sa roada pana se rupe.

Si in intalnire cu Domnul Isus Hristos, ispititorul acolo incearca sa loveasca spunandu-I: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini.” Uite ca diavolul si vine cu „daca esti Fiul lui Dumnezeu”. Pe langa atingerea vulnerabilitatii si expresia o repeta diavolul si mai tarziu, incearca sa atinga si coarda a amorului propriu. A personalitatii, a mandriei personalitatii. „Daca tu esti tare, demonstreaza,” de mici copii foloseam expresia asta adesea. „Esti tare? Cine esti? Demonstreaza daca esti tare. Arata-mi ca poti mai bine.” Si bineinteles ca reactia interlocutorului, cand i se vorbeste asa va fi sa demonstreze. Este reactia naturala. Incearca diavolul sa-L aduca pe Isus pe teritoriul sau. Sa-L aduca pe Isus, sa-L faca sa joace jocul sau murdar. Sa reactioneze. Nu sa fie proactiv, ci reactiv. Asta incearca diavolul.

Bineinteles, vorbim de Domnul Isus si ne referim si la felul implicit cum ispita lucreaza in viata noastra. Asa incearca si ispita sa lucreze si in viata noastra.  Ne loveste in nevoile fundamentale, in nevoile principale ale noastre, in zonele unde suntem foarte vulnerabili. In momentul in care ne loveste, atinge si coarda amorului propriu, a personalitatii proprii, a mandriei noastre personale, a orgoliului pentru a ne duce in zona de confuzie si a ne atrage in jocul sau. Si in momentul in care jucam dupa legile sale, dupa regulile sale, cele mai mari sanse sunt sa pierdem jocul.

Am descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu si din alte pasaje, ca una dintre metodele prin care sa biruim ispita este sa readucem lupta pe teritoriul nostru. Este esential. Este o idee aproape revolutionara pentru viata noastra. Teritoriul nostru este teritoriul Scripturii in Hristos. Daca o luam conceptual este teritoriul in Hristos. Daca inainte nu mai era nici o nadejde pentru noi, daca inainte despre noi se spune „o, nenorocitul de mine, cine ma v-a scapa de acest trup? Din conditia asta mizera, cand stiu ca trebuie sa fac binele, dar raul sta lipit de mine,”conform cu Romani 7- in Hristos – Romani 8 cu asta incepe. Vine cu un concept nou, cu o zona noua- „in Hristos, nu mai e nici o condamnare.”

Haideti sa ne inchipuim ça un om, cel mai puternic din lumea asta, cel mai solid, cu muschi bine claditi cade in apa. Stie sau nu stie sa inoate si se intalneste cu un rechin mai micut, cel mai mic si mai slabut rechin din zona. Daca cei doi se vor infrupta in apa, omul musculos si puternic, cu rechinul mai slabut, cine credeti ca va avea sanse de izbanda? Rechinul, bineinteles. De ce? Raspunsul este simplu. Acolo este mediul lui de viata si nu al nostru. Acum, haideti sa schimbam ilustratia in imaginatia noastra si sa aducem pe cel mai mare rechin, sa-l punem intr-un ring de box si sa aducem un copilas de 3 ani, sa-i punem manusi, care nu stie, nu s-a luptat niciodata, sa-l punem intr-un colt si sa-i spunem: „Bateti-va”. Este foarte simplu sa ii spunem copilului: „Copilas drag, nu ai nevoie sa faci nimic. Stii de ce? Pentru ca rechinul nu mai este in mediul lui. Oricat de fioros, oricat de urat si infricosatori colti ar avea si cu care ar vrea sa te sfasie, sa te inghita, nu ai nici o frica de el pentru ca nu este mediul lui, aici este mediul tau- aerul.

In felul acesta este si relatia noastra cu ispita. Daca diavolul reuseste sa ne duca in teritoriul lui, sa luptam cu ispita, in afara Cuvantului lui Dumnezeu, si aici este focalizarea si secretul. Si la Hristos asta vedem. Dar, vine cu Cuvantul Domnului totusi. Vine cu acest Cuvant, incercand sa-l atraga, reinterpretand Cuvantul Domnului sau punand un diferit context, folosindu-l ca pretext, vine cu el pentru a-L atrage pe Hristos in zona lui de activitate si de actiune, unde este el mai puternic.

Cum a biruit ispita Domnul Isus

Puterea cunoasterii Cuvantului – Domnul Isus raspunde folosind Cuvantul lui Dumnezeu. Puterea Cuvantului- cand ma refer la puterea Cuvantului nu ma refer la o folosire a Biblie, asa ca pe niste formule magice. Adesea oamenii cad in tentatia asta de a folosi Scriptura ca pe niste formule magice pentru a reusi una sau alta. Hristos nu face asta. Hristos foloseste in mod responsabil Cuvantul. Hristos este Cuvantul intrupat. Dar acuma, cand ma refer la El, vreau sa fac referire si la cititorii nostri, secretul este sa stam in relatie stransa, organica cu Cuvantul lui Dumnezeu. Nu doar sa-l folosim ca niste formule, raspunsuri simple, retete pentru succes. Nu. Sa ni-l insusim in modul cel mai organic posibil, in asa fel, incat Cuvantul care face parte din noi, din viata noastra, ne ajuta sa reactionam. E foarte interesant, apropo, de reactia Domnului Isus Hristos cu Cuvantul lui Dumnezeu. Ma gandesc ca Domnul vrea sa invatam si noi o lectie esentiala. Si lectia este dezvoltarea instinctelor spirituale- permiteti-mi sa le numesc asa.

Ce sunt instinctele? Instinctele sunt un fel de automatisme. Sunt lucruri cu care noi ne obisnuim si prin lucrurile acestea noi raspundem la stimuli care ne inconjoara adesea. Raspundem aproape fara sa ne gandim prin subconstientul nostru. Prin intrebuintare, prin faptul ca am insusit poruncile Domnului, legea, Cuvantul Domnului, prin faptul ca ele sunt- conform cu Proverbe- sunt puse ca o placuta peste inima noastra, peste fruntea noastra, in mintea noastra. Sunt asezate acolo, ele devin instinct, obiceiuri, devin partea integranta din noi. Si cand devin parte integranta din noi, noi vom reactiona cu Cuvantul Domnului aproape instantaneu. Domnul Isus la toate a spus: „Este scris…” Pe deoparte ‘este scris’ pe de-o alta parte, conform lui Petru, cu indemnul apostolului: „Impotriviti-va tare diavolului si el va fugi de la voi,” e impotrivirea aceea de la urma, puternica, cand Hristos ii porunceste diavolului sa mearga inapoia Sa. Il mustra pentru ca diavolul are curajul acesta de a se pune cu Fiul lui Dumnezeu, Fiul venit pe pamant. Puterea cunoasterii Cuvantului este o lectie buna de invatat din confruntarea lui Isus Hristos cu ispita.

Biruitorul are intotdeauna perspectiva lui Dumnezeu asupra obiectului ispitei. Cand Isus spune: „Este scris…” El aduce perspectiva divina asupra ispitirii. „Omul nu se hraneste doar…” Da, dar imi place. Da, dar mi-e foame. Da, dar- biruitorul totdeauna va stii sa aduca perspectiva de sus, perspectiva lui Dumnezeu asupra acestor ‘Da,dar…’ Asta face Hristos. Pe langa faptul ca are Cuvantul Domnului, il foloseste in mod natural. Foloseste perspectiva divina.

Persevereaza – nu oboseste in a spune „NU” ispitei, de fiecare data. Pentru ca diavolul nu se da batut din prima, nu spune: „No, Isuse, m-ai dat de gol. Ma dau batut. Ma predau.” Nu spune asta. Diavolul insista, insista, insista pana in momentul in care ne impotrivim cu tarie. Si secretul, pe langa Cuvantul Domnului, pe langa perspectiva divina, secretul este sa nu obosim sa spunem „NU” ispitei. Adesea cadem in oboseala si dupa ce am spus de 10 ori ‘NU’, a 11-a oara poate spunem ‘DA’. Si degeaba am spus ‘NU’ inainte.

Iacob Berghian – In 1 Ioan 2:15 spune ‘Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume. 17 Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.’ Deci, practic este o minciuna a acelui rau ca aceste trei satisfaceri, aceste 3 tentatii ne aduc adevarata fericire, adevarata fericire nu aduce pofta si pacatul, ci neprihanirea si dreptatea.(19)

Miturile – Pareri/idei gresite cu privire la ispita

Eu am facut referire in carte la 5 dintre aceste idei gresite. Dar, inainte sa le enumeram, as vrea sa spun ca exista doua pericole majore in care cade crestinul, vis-a-vis de ideile gresite, bineinteles. Ca un preamblu, ca o pregatire pentru intrarea in idei sau acceptarea ideilor gresite sunt doua pericole opuse in manifestare.

  1. Un pericol este subevaluarea sau deprecierea, neaprecierea la adevarata ei intensitate, subestimarea ispitei si a capcanelor celui rau, crezand ca suntem mari si tari, ca suntem destul de puternici pentru a tine piept poftelor si capcanelor pe care- si destul de destepti pentru a nu ne lasaatrasi de farsele celui rau. Acesta este un pericol, pericolul triumfalistilor care cred ca totul este bineca ei nu mai au nici o problema, ca sunt tari.
  2. Al doilea pericol este cealalta parte la polul opus si este un interes bolnavicios de atent, fata de capcane, de lucrurile celui rau, de lucrurile negative, de ispitire- ca o scormonire in noroi toata ziua. Si oamenii acestia, toata ziua, nu vad altceva in jurul lor decat ispita si lupte cu ispita. Desi, sunt reale. Vom reveni la asta pentru ca in aceste doua pericole, aceste doua extreme de la poli opusi se regasesc toate cele 5  idei gresite la care eu am facut referire.

Vreau sa mai specific inainte ca lista aleasa de mine nu este epuizata in capitolul acesta. Lista poate continua, putem gasi alte idei gresite si cititorul poate sa gaseasca in viata lui alte idei gresite.

1. Una dintre ideile gresite este a pune egalitate intre ispita si pacat. 

Dar, nu este unul si acelasi lucru? Nu este unul si acelasi lucru. Ispita are de a face cu pacatul. Ispita este incitarea la pacatuire. Ispita inspre acolo vrea sa ne duca. Dar vreau sa subliniez: Ispita nu este pacat. Este anticamera pacatului. Nu este pacat. Daca ar fi pacat, am spune in mod logic si automat ca Isus Hristos a pacatuit, deoarece si Domnul nostru a fost ispitit. Si ispita nu este pacat. Acuma, pericolul care sta in spatele acestei conceptii gresite este ca cei care vad asa problema sunt oamenii care au incercat… e pericolul, descriu putin situatia si identificam pericolul din asta. Cei care considera in felul acesta, vad relatia asta stransa- de egalitate intre ispita si pacat sunt oamenii, de obicei, care poate ani de zile au incercat sa se lupte cu un viciu prin forte proprii, deci doar prin forte proprii, si nu au reusit. Oameni care nu vad in jurul lor, decat, pe deoparte ispite, pe de alta parte vad in ei neputinta, compromiteri, o neputinta dintr-aia la un nivel de la care ei nu se mai pot ridica. Sunt ca acei oameni care au carat toata viata lor, in sclavie (in sclavia pacatului), sau intr-o robie de orice felau carat toata viata lor pietroaie in spate si acuma, dupa ce s-au eliberat, cand vad un pietroi in fata, in mod automat se pleaca in fata pietroiului. Cam asta fac oamenii care considera ca ispita este pacat.

Sau sunt oamenii care desi si-au schimbat stapanul, de drept, au fost izbaviti de sub puterea intunericului si adusi in imparatia luminii, stapanul dinainte (diavolul) era un stapan aspru, un stapan care ii biciua cu cerinte, cu ispite, cu toate cele oamenii aceea au intrat sub domnia unui alt Stapan bland, unui Dumnezeu bun; oamenii sunt ca aceea, care desi si-au schimbat stapanul, se comporta cu vechiul stapan ca si cum inca le-ar mai fi stapan. Va dau un exemplu, un exemplu care-l vad asa, cu privirile, cu memoriile mele, il vad in copilaria mea. Parintii mei au avut o vacuta care dadea lapte foarte bun. Ne placea. La un moment dat au hotarat parintii sa vanda aceasta vacuta unui vecin, unui om care statea mai departe in sat. Vaca aceea mergea in fiecare seara la pasiune si seara se intorcea acasa in cireada, in fruntea cirezii de vaci si se obisnuise sa intre pe poarta deschisa a casei noastre. In urmatoarea zi, dupa ce am vandut vacuta, am iesit, noi copilasii nostalgici, am iesit iesit sa vedem vacuta noastra cum trece pe langa poarta. Ce credeti ca a facut vaca? Vaca obisnuita cu vechiul stapan, desi isi schimbase legal, pozitional propietarul/stapanul, a intrat din obisnuinta tot pe poarta vechiului stapan.

Sunt oameni care s-au obisnuit sa pacatuiasca si nu mai vad altceva. Si cand vad ispita, li se pare ca este pacat. Cand aud ragetul leului li se pare ca este egal, este echivalent cu muscatura leului si cad jos ca si cum ar fi muscatiEste un mare pericol. Asta-i doboara din start pe cei ispititi. Cei ispititi nu stiu ca au sanse sa reziste ispitei, cred ca deja au pacatuit. Si cred ca felul acesta deschide poarta mai larga.

Iacob Berghianu: Parintii nostri ne spuneau: „Nu poti sa impiedici o pasare sa zboare peste casa, dar poti sa o impiedici sa-si faca cuib pe casa ta. Cred ca e sugestiva aceasta ilustratie- diferenta intre tentatie si acceptarea tentatiei si infaptuirea pacatului.

Dinu Burzo: As vrea sa subliniez ca prin delimitarea aceasta intre ispita si pacat, pe care eu am incercat sa o fac, nu vreau nicidecum sa largesc cailesau conceptiile noastre- de ex. a spune ca „putem sa ne lasam ispititi, ca nu e nici o problema”. Nicidecum. Vreau doar sa stim, sa dau o veste buna celor care sunt ispititi ca pot sa reziste ispitei si sa nu pacatuiasca. Sa le spun ca este o diferenta intre cele doua.

Photo credit nubhub.net  Cand Dumnezeu spune „FUGI”, nu ezita sa fugi! 2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.

Iacob Berghianu: In acelasi timp, trebuie sa inlocuim zona de ispitire cu alta zona de hranire spirituala. Lui Timotei ii spune Pavel: „Fugi de poftele tineretii si cauta virtutile acelea…” Ideea nu esa fugi tot timpul, nu cumva sa vezi ceva pe un sait sau pe un poster necorespunzator, ci sa te hranesti cu altceva, sa inlocuiesti, practic.

Dinu Burzo: Imi vine in minte imaginea [care] s-a intamplat cu mai multi ani in urma, cand a fost un virus prin Asia. Si de frica acelui virus, oamenii care au zburat cu avionul din Asia inspre aeropoarte internationale au purtat masti pe fata. Acuma, inchipuiti-va ca toti oamenii din orasul nostru, de frica bolilor care sunt in aer si sunt peste tot, a virusilor, ar purta masca in fiecare zi. Accentul nu ar trebui sa fie pus asa de mult, desi este important sa cunoastem pericolul, pe pericolul care ne paste, cat pe preintampinarea lui. Daca as vorbi termenii sanatatii personale, nu asa de mult pericolul bolii, ci vaccinarea impotriva ei, imunizarea personala. Si cand ma imunizez nu mai sunt asa slab sa cad, pentru a cadea prada.(28)

Si ispita asta are o parte de adevar si partea asta este ca ispita duce la pacat. Inspre acolo ne doreste.

2. A doua idee gresita este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele.

A doua idee este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele. Da, este un adevar acolo si adevarul este ca diavolul este marele ispititor. Si Biblia, in Noul Testament, cand face referire la el, este cu numele de ispititorul. Iarasi merg cu mintea  inspre Geneza 3:13, atunci cand Eva a fost intrebata de ce a cazut prada, Eva a spus: „Diavolul, Satana, m-a amagit.” Cu late cuvinte, toata responsabilitatea sau raspunderea pacatului meu, ar trebui sa cada in spinarea, in carca diavolului si nu intr-a mea. Este tendinta unora sa scape de responsabilitate atunci cand pot. Disculparea. Este o reactie naturala in oameni sa arate cu degetul pentru a scapa ei de vinovatie. Este o idee gresita. Diavolul, da, este ispititorul. El se foloseste de noi, in schimb, foarte mult. Lucreaza in carnea noastra, vine si se foloseste de natura noastra, asa cum este ea, pamanteasca, pentru a-i starni pornirile, acea pofta care zamisleste din Iacov 1. Diavolul s-ar putea sa fie marele regizor acolo. El cu agentii sai.

Sunt multi care incearca sa imparta realitatea aceasta cosmica in doua. Si este o impartire in doua. Suntem de acord cu asta. Partea buna- Dumnezeusi partea cea rea- dualismul asta. Problema este cu locul nostru acolo. Unii ar spune: Este diavolul si Dumnezeu si noi nu suntem decat niste amarate victime colaterale in razboiul acesta. Pai daca sunt un civil intr-un razboi, eu nu sunt responsabil. Responsabil este sau o tabara sau cealalta. Ei bine, noi stim ca suntem chemati si nu doar chemati. Vrand, nevrand, noi facem parte din tabara. Fie a celui rau, ascultandu-l si fiind supusii lui, stapaniti de el. Fie a lui Dumnezeu. Vrand, nevrand, noi vom da socoteala intr-un fel sau altul. Noi nu suntem ca acei niste oameni care locuiesc intr-o zona a nimanui- ‘no man’s land’- pamantul nimanui. Acolo nu merge nimeni, nimeni nu mai indrazneste sa locuiasca. Acolo este zona unde se confrunta, se intalnesc cele doua forte. Noi trebuie sa fim ori intr-o parte, ori in cealalta.

3. O alta idee gresita este ca ispita poate si trebuie evitata totdeauna

Si accentul pe greseala in ideea aceasta este pe termenul totdeauna. De ce este accentul pe asta? Pentru ca, iarasi, cum spuneam inainte, exista si un adevar. Si adevarul este ca suntem chemati, atat cat tine de noi, sa anticipam ispitele lumii. Suntem chemati sa nu mergem in zonele unde stim ca diavolul se manifesta in toata plinatatea manifestarilor sale. In zonele acelea suntem chemati sa nu mergem. Suntem chemati sa stam in zona noastra de siguranta, sub protectia Domnului, in Hristos, si nu pe terenul sau. Putem in multe zone sa evitam asta, sa anticipam, sa preintampinam, insa, nu totdeauna vom putea anticipa. Este un pericol care-i paste pe multi si am vazut pericolul acesta in viata multora care au trait viata cu Hristos, multi ani de zile doar uitandu-se in jos, in loc sa priveasca la frumusetea Domnului. In loc sa priveasca la puterea care El o da prin Duhul Sau cel Sfant, in loc sa priveasca la mila si harul Sau, care ii stau la indemana, la frumusetea comuniunii fratesti, ca si omul care in loc sa se bucure de stelele pe bolta noaptea sau de frumosul albastru pe bolta in timpul zilei, toata ziua sta cu capul in pamant, scormonind in murdarii si in noroi. Ar fi pacat sa ne traim viata in felul acesta.

Internetul – il va folosi [o astfel de persoana] pentru ca astazi, oarecum suntem dependenti in tot ce facem de tehnologie, de internet. Dar il va folosi stiind sa blocheze… De exemplu: Hai sa luam exemplul ispitirii prin pornografie. Da, prin imaginile pacatoase. Este posibil sa-i apare brusc, desi nu se mai intampla sa-i apaa brusc pe ecran fara sa dea el vreun click, imaginile acelea. Un om responsabil isi va instala un soft care sa-l apere de asta. Nu va merge in zona aceea.

4. Mitul al superincrezutului

Acest mit il caracterizeaza pe tanarul in credinta, pe omul care e la inceput si se crede mare si tare. Mitul 4 tine de ideea ca lupta cu ispita poate fi controlata de mine totdeauna. „Pot sa ma uit la orice, ca nu va pune stapanire pe mine.” Este ca si cum omul care a stins cu degetele lui o flacara a unui chibrit, crede ca daca a facut asta si nu a fost ars, va putea sa puna mana in cuptor, ca daca prima flacara nu l-a ars, nici a doua nu-l v-a arde.

Superincrezutul este omul care a demonstrat odata, de doua ori ca poate sa stapaneasca ispita. Si daca poate sa o stapaneasca, se poate juca oricand cu ea ca e in control. Doar ca pacatul nu tine doar de dependenta. Aici e o problema ca omul crede ca doar ce pune stapanire este o problema. Si nu tine doar de repetare. Pacatul poate fi facut o singura data, fara sa mai fie repetat si sa ramana pacat. Samson, cand a avut parte de napustirea filistenilor asupra lui, in primele dati a biruit. Si ultima data, spune Scriptura ca Samson cand s-a trezit din somn s-a gandit sa faca la fel ca inainte. A crezut ca va putea face la fel, ca va birui. Si daca aducem istorioara lui Samson in termenii discutiei noastre, am spune: Samson a crezut ca poate birui ispita, IARASI. Uite ca nu a mai biruit-o. S-a lasat amagit.

5. Mitul ca putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre.

Iacob Berghiano: Sa mergem la cea mai frecventa, poate, ispita pe care o intalnim, mai ales in zona unui curent care vine din occident, care spune ca poti sa-L ai pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor, dar nu trebuie sa-L ai neaparat ca si domn. Deci, ca e inregula. Domnul ma iarta oricum. De aceea a murit, ca sa ma ierte mereu si mereu. Ba, unii invata ca atunci cand te intorci la Dumnezeu se iarta pacatele trecute prezente si viitoare. Deci e un cec in alb sa pacatuiesti oricat, ca deja ai fost iertat. Ce facem cu gandirea aceasta?

Dinu Burzo:  Gandirea aceasta se foloseste, iarasi revin, de un adevar. Si adevarul este ca Dumnezeu iarta  si o face instantaneu. Si nu oboseste iertand. Dumnezeu a hotarat iertarea odata si pentru totdeauna si cand mergem inaintea Domnului in rugaciune, El ne va ierta de fiecare data. Este un adevar neclintit al Scripturii. Insa, nu putem folosi rationamentul iertarii lui Dumnezeu pentru a pacatui. Este ca si cum un sot ar abuza de faptul ca sotia lui este iertatoare si buna si ar spune: „Draga, nu ti-am fost loial pentru ca am stiut ca tu si asa ma ierti. Sau: „Voi merge la alta femeie pentru ca tu o sa ma ierti, esti buna cu mine. Iertarea ta este un argument ca eu pot sa fac asta.” Este absurd. Este absurd. Nu putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre. Nu poti sa-i raspunzi lui Dumnezeu, care zice: „Te iubesc,” spunandu-i doar: „Multumesc,” fara a-I raspunde: „Si eu te iubesc.” Daca Il iubesti pe Dumnezeu, atunci nu mai faci ceea ce nu este pe plac.

Care este pericolul sa te joci cu ispita si cu pacatul? 

Problema aici este efectul desensibilizarii constiintei noastre. Ne obisnuim asa de mult, ne otravim constiinta si nu mai reactioneaza asa cum ar trebui sa reactioneze in fata stimulilor pacatosi. Nu mai vedem raul asa de rau. Nu mai vedem intunericul noptii asa de intunecat. Nu mai vedem murdaria atat de murdara. Suntem insensibili, pur si simplu. Asa devenim.

Iacob Berghianu: Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie. Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: „Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter? Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: „Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.” De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui. Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Dinu Burzo: Ramanand cu totii in termenele discutiei noastre as putea sa spun ca sansa inspre biruinta  consta nu doar in a demasca ideile gresite si atat. Asa cum ne spune Scriptura: „Dezbracati-va de lucrurile cele vechi,” si nu doar aici ramane Scriptura. Scriptura continua: „Imbracati-va cu cele noi. Deci, nu doar demascarea ideilor gresite si a minciunii. Cea mai buna replica la minciuna nu este demascarea ei ca minciuna, ci este adevarul. Asadar, va incurajez, nu doar sa cunoasteti aceste idei gresite, ca fiind gresite, ci sa cunoasteti adevarul. Si cunoasterea adevarului ne va face liberi, asa cum spune Scriptura: „Adevarul va va face slobozi,” si cunoasterea adevarului ne va tine pasii pe calea vietii totdeauna. Ne va ajuta totdeauna sa ne tinem in picioare.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Reclame

Fanfara Soli Deo Gloria – Turneu European 2014 Mesaj Valentin Popovici la Biserica Elim Timisoara

Mesajul Pastorului Valentin Popovici (Chicago) la minutul 41. Text 1 Efeseni 5:20 – Unire, Mireasa si Cel ce pregateste Mireasa pentru Mire

20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
21 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului.
24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.

VIDEO by Fanfare Ro

  1. Predica este in doua parti. Prima parte incepe la minutul 41:00.
  2. A doua parte incepe la minutul 01:18:00 (sau la minutul 78:00)

God cares about you… – El se ingrijeste de voi

1 Petru 5:7

 Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi.

1 Peter 5:7

casting all your anxieties on him, because he cares for you

Mightier than the Sword (A Documentary on the Bible)

Where did the Bible come from? Who wrote it? What is it’s message? Can it be trusted? This award winning dramatised documentary, filmed in Israel, Germany and England aims to answer these questions. VIDEO by Christianity Reason and Science

Esenta sunetului – The Essence of Sound (VIDEO)

Probabil le-ai simțit de mai multe ori, ți-au dat fiori sau ți-au mișcat sub picioare. Deși nu le vedem, undele însoțesc fiecare sunet, fie că e un zgomot sau melodia preferată. Și e frumos să vezi cum un subwoofer transformă un praf inert într-o mișcare și schimbare de forme. (Sursa)

All scenes filmed while using lycopodium powder, a subwoofer and a Red Epic. VIDEO by Kontrak Bimbang

Stiri crestine – Mapamond crestin editia 28 iunie 2014

Lucratorul care s-a jucat cu pacatul si a murit

Photo credit moorematt.org

Undeva pe Valea Draganului, un frate englez ne povestea cum invata mai multi lideri din Cuvantul Domnului.  La un moment dat le-a dat un eseu, sa scrie.

Unul dintre ei, de care el stia ca traia in adulter, a ramas la sfarsit de tot, dupa ce toti ceilalti au plecat si a spus: „Frate lector, frate Dan, imi permiti sa scriu eu un eseu despre iertarea din cauza de adulter?

Si acest om i-a raspuns, luminat de Dumnezeu: „Nu mai trebuie sa scrii nici un eseu pentru ca judecata lui Dumnezeu s-a rostit in dreptul tau.”

De ce? Pentru ca acest om Il sfida pe Dumnezeu, propunandu-i omului lui Dumnezeu sa scrie  pe o astfel de tema. Deci, aceasta desensibilizare a constiintei a actionat in cazul lui.

Si ceea ce este dramatic, oarecum similar cu ce s-a petrecut pe vremea ap. Pavel, (oarecum similar, totusi nu identic) e ca intr-o saptamana, acest barbat de 30+  ani a murit. Nu te poti juca la infinit cu Dumnezeu.

Vezi / Citeste mai mult aici …

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Unica balena alba din emisfera sudica

Photo credit Descopera.ro

O balenă cu cocoaşă, a cărei piele este albă precum porţelanul, a fost zărită în largul oraşului australian Sydney de mai multe persoane, care cred că este vorba de Migaloo, una dintre extrem de rarele balene albe ce au fost observate vreodată, informează AFP.

Balena a fost reperată joi după-amiază, în apropiere de Sydney, dar şi vineri, puţin mai la nord de acest oraş, de-a lungul coastei australiene estice.

Animalul pare să fie într-adevăr balena Migaloo – un cuvânt aborigen care înseamnă „prieten alb” – observată pentru prima dată în 1991 şi ale cărei apariţii sunt urmărite cu sufletul la gură de mii de pasionaţi de vieţuitoarele marine.

Balenele cu cocoaşă se află în această perioadă la mijlocul migraţiei lor anuale din Antarctica spre apele mai calde din Queensland (un stat din nord-estul Australiei), unde urmează să se împerecheze şi să nască pui.

Un studiu realizat în 2003 de Universitatea Southern Cross din New South Wales a ajuns la concluzia că Migaloo este un mascul şi ar avea în prezent o vârstă cuprinsă între 28 şi 30 de ani. Balenele cu cocoaşă au o speranţă de viaţă de aproximativ 80 de ani.

Citeste mai departe aici…

Conferinta Femeilor Biserica Efraim Targoviste cu Rodica Volintiru 21 Iunie 2014

Rodica Targoviste 2014

Fragmente din mesaj: „Intimitatea noastra cu Mantuitorul nostru Isus- Nu poti sa ai o viata de biruinta daca nu ai o relatie cu Dumnezeu. Nu traditie, nu religie, nu doar forma, nu doar sa stii la nivelul mintii tale. Ci, tu ai o relatie, cunosti pe Dumnezeu si-L iubesti din toata inima.” In prima parte, Rodica povesteste despre intalnirea ei cu Domnul si experiente cu intimitatea cu Domnul. Rodica puncteaza: Ma pocaiesc, imi cer iertare si apoi ma umplu cu gandul lui Hristos. Daca un gand nu e de la Domnul, spun: „Gandul acesta nu-i de la Domnul. N-ai ce cauta in viata mea. Incerci un loc in care sa te odihnesti, nu gasesti la mine.” De ce?

Ma duc repede si ma incarc cu Domnul. Ma duc repede si iau Cuvantul: „Doamne, Cuvantul Tau spune… Ma duc la Matei, ma duc la Isaia, ma duc in Vechiul Testament, ma duc la Apocalipsa… Ma duc in Cuvant. Cuvantul este cheia. Cuvantul este sabia. Cuvantul este scutul cu care tu te aperi cu orice sageata a celui rau. Iau sabia, iau Cuvantul:

Cuvantul spune…
Cuvantul spune…
Cuvantul spune…

Citim Biblia si am citit-o ani de zile. N-am stiut niciodata ca Biblia aceasta este sabie. Biblia aceasta este foc. Biblia aceasta este putere. Biblia aceasta este scutul meu, e lumina mea, taria mea, Cuvantul care este Hristos. Daca tu nu ai Cuvantul lui Dumnezeu, poate ai versete pe care le-ai invatat pe de rost de cand erai mic copil. Invata-te sa le folosesti, nu doar asa sa le spui dinc and in cand, ca si cum le-ai invatat la biserica si reciti si tu o poezie sau un cuvant. Nu. Este sabia cu care tu trebuie sa lupti. Adu-ti aminte ca suntem in lupta spirituala.

„Armele cu care lupta noi  sunt puternice, intarite de Dumnezeu sa surpe orice intaritura. Armele sunt:

  1. Numele Domnului
  2. Sangele Domnului
  3. Cuvantul Domnului
  4. si Autoritatea care ni s-a dat

VIDEOS by Biserica EFRAIM Targoviste

Partea 1-a

Partea 2-a

Gabi Lunca – Povestea vietii noastre

Gabi Lunca

Part 1

Part 2

Dr. Norman Geisler – What Do Catholics Believe?

VIDEO by oneminuteapologist

There’s No Such Thing as the Gift of Evangelism

Photo credit www.bobmayfield.com

An excellent article from Churchleaders.com

Why is it that Christians are always looking for ways to talk themselves out of doing evangelism?

It’s pretty clear that God sent Jesus into the world to seek and to save the lost (Luke 19:10). Jesus acted on full authority of God and commissioned us to make disciples (Matt. 28:16-20). We have been sent into the world just as Jesus was sent (John 17:18; 20:21).

Yet, it seems to me a whole lot of people are talking themselves out of their calling to do evangelism for a lot of reasons. Let me tackle just two. Simply put, Christians need to stop thinking evangelism is a spiritual gift and stop thinking you can preach the gospel without words.

There’s no such thing as the gift of evangelism.

It’s an unbiblical and unhelpful idea to think we should not share the gospel because we lack the spiritual gift of evangelism. Some think if a person doesn’t possess the gift of evangelism, then they are often relieved of this burden; they no longer have the responsibility to do evangelism. That’s bunk.

Here is why it is so unhelpful to refer to evangelism as a spiritual gift reserved for the few: It removes the responsibility of all believers to share their faith. In other words, many think if they don’t have the gift, then it is not their job.

But in the Bible, evangelism is not a „gift.” (Don’t believe me? Look it up.) Instead, sharing Christ is a call for all believers. Somewhere along the way, people confused the „role” of evangelist (Eph. 4:11) with the „gift” of evangelism. There is no gift of evangelism, but a call for all to evangelize. The church is gifted with evangelists, and their job is to equip all of God’s people to do evangelism.

The „evangelist” is a biblical role and a gift to the church. Evangelism is a biblical mandate for all believers and a responsibility of the church. We should not wait for the gift of evangelism before we assume the task of evangelism.

All believers are given the ministry of reconciliation (2 Cor. 5:18). Therefore, all Christians are called to be agents of reconciliation and to share how men and women are to be reconciled and redeemed—changed by the power of the proclaimed gospel.

Preach the Gospel—use words, since it’s necessary.

Francis of Assisi is attributed the statement: „Preach the gospel at all times; when necessary, use words.” I’ve seen it on Facebook about a billion times.

I can appreciate living in such a way that our lives point to the person and work of Jesus. However, two basic problems exist: 1) Francis never said it, and 2), the quote is just not biblical.

For many today, wordless ministry is a compelling approach. „Words are cheap,” we like to say, and, „Actions speak louder than words.” Some cite 1 John 3:18 as validation for their lack of words: “Little children, we must not love with words or speech, but with truth and action” (HCSB).

But, John is not saying to be quiet, but rather to love one another in actions as well as words. The Bible is full of exhortations to share the gospel with words:

“This gospel of the kingdom will be proclaimed in all the world.” (Matt. 24:14)

“They continued teaching and proclaiming the good news that Jesus is the Messiah.” (Acts 5:42)

“Philip went down to a city in Samaria and proclaimed the Messiah to them.” (Acts 8:5)

“This Jesus I am proclaiming to you is the Messiah.” (Acts 17:3)

Christians are quick to encourage each other to „live out the gospel” and to „be the gospel” to our neighbors. The missional desire is helpful, yet the result can be really unhelpful if it continues to give Christians yet another reason not to share Christ.

Saying “preach the gospel; when necessary, use words” is a lot like saying “feed the hungry; when necessary, use food.” Both are silly when people need bread—and the bread of life. So proclaim it. Out loud. To people without Christ.

The communication of the gospel is part of the process—and the only means—by which people are brought into a right relationship with God. The apostle Paul made this point to the church in Rome when he said: “For everyone who calls on the name of the Lord will be saved. But how can they call on him they have not believed in? And how can they believe without hearing about him? And how can they hear without a preacher?” (Rom. 10:13-14, HCSB).

If we are to make disciples of all nations, we must use words. So let me encourage us to preach the gospel—and use words, since it’s necessary.

And you don’t need a gift to do it.

Stop making excuses.

Christians seem to really love evangelism—as long as someone else is doing it.

Let’s not find and propagate reasons to not share Christ. There is not a gift of evangelism, but there is a call. Yes, we need to demonstrate the implications of the gospel in how we live—but let’s tell people far and wide about the good news of Christ

Let’s just have everyone tell somebody about someone who changes everything.

 

 

(VIDEO 3 ore) Florin Ianovici Jurnal de Misiune – Turneu cu The Messengers Sibiu – 24 Iunie 2014

Photo credit Emima Timofte

~~~

Photo credit Claudia Belindean

~~~

Photo credit Dan Damian

~~~

Concert The Messengers & Florin Ianovici

(24.06.2014)

Cantari primele 88 minute – Predica Florin Ianovici minutul 89 (01:29:00)

Isaia 21:11-12 Strajerule, mai este mult din noapte?

11 Proorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: ,,Străjerule, cît mai este din noapte?„ ,,Străjerule, mai este mult din noapte?„

12 Străjerul răspunde: ,,Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăş.„

Jurnal de misiune
Ziua a șasea, Sibiu

M-am reântălnit cu echipa la Sibiu. E incredibil cât poate să ajute sufletul o zi petrecută în familie.

Sala polivalentă Transilvania a fost arhiplină. A fost una dintre serile înălțătoare care nu ai vrea să se termine. Alături de The Messengers au fost Alin si Emima Timofte, Ema si Cristi Repede. Împreună cu cei 2200 de oameni am adus cinste Mielului lui Dumnezeu.

Lângă mine, pastorul Nelu Brie radia de bucurie. Sibiul e locul unde de unde a plecat familia Damian de aceea emoțiile au fost mari. Pastorul Vasile Barac a a cerut binecuvântarea Domnului si El ne-a dăruit-o din plin.

Mesajul a mers mai greu – acesta a fost sentimentul meu – dar Dumnezeu a mântuit multe suflete. M-am rugat personal pentru 18 suflete care l-au primit pe Hristos ca Salvator. Lângă mine pastorii Brie, Barac, Tirla s-au rugat pentru multe alte suflete. A fost cel mai lung program de până acum.

Biserica penticostală Emanuel e într-o ofensivă sfântă pentru a căștiga suflete pentru Dumnezeu. Domnul să înmulțească rodul.

Nelu Bijboacă a filmat totul și întregul program este difuzat pe Nașu tv. Să se bucure și cei ce nu au putut fi cu noi.

Cât încă mai este zi să lucrăm pentru Împăratul nostru ceresc!

Ne așteaptă Târgoviște! De acum plecăm spre sud…!

Dinu Burzo – Demascarea si invingerea ispitei Partea I-a – Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului

Partea I-a

Dezbatere pe marginea unei lucrari, a unei carti „Demascarea Ispitei”, autor Dinu Burzo. Tablouri a proto-parintilor nostri care au cazut in ispita in gradina Edenului.

Dino Burzo 1

Invitat: Prezbiter Dinu Burzo din Biserica Logos Cluj-Napoca, PhD in teologie protestanta si autorul cartilor:

  1.  ‘Revelatie si Relevanta – Marturia Crestina si Provocarile Postmodernitatii ‘ 2010 – despre relatia intre biserica si societate. „Am scris cartea asta pentru ca cu totii suntem constienti ca Biserica lui Dumnezeu nu este chemata sa stea pe o insula izolata, aparata, izolata si ferita  de toate atacurile celui rau, ferita de lume… Noi nu suntem feriti de lume; suntem aici , doar ca Isus se ruga pentru ucenicii Sai sa fie feriti de cel rau. Ioan 17. Ma refer aici la provocarile culturale ale societatii in care traim si la felul in care biserica este chemata sa raspunda acestor provocari si, bineinteles, provocarile acestea pot sa fie si o capcana, dar in acelasi timp si o oportunitate pentru ca biserica sa iasa cu Evanghelia in societate. Prima carte pe care am scris-o a fost putin mai teoreticaA fost cu adresabilitate mai limitata, destinatarii mei au fost mai limitati. A fost in special pentru lideri, pentru cei interesati de fenomen, pentru toti- daca sunt interesati, bineinteles. Dar, mai putini sunt interesati poate de problematica asta, in modul cel mai direct.
  2. Dinu Burzo Kerigma.roA doua carte, insa, intitulata ‘Demascarea Ispitei – Crestinul Vulnerabil, Adevar si Provocare’, cartea asta este scrisa pentru tot crestinul- pentru crestinul de rand, pentru toti cei ispititi. Si din categoria asta nu cred ca este exclus niciun omcare traieste pe acest pamant.

Am crescut intr-o familie de credinciosi. Parintii mei au incercat sa-mi ofere o educatie Biblica, in cultura aceasta, de mic copil. Cand am inceput sa citesc Biblia, cand am stiut sa citesc, parintii mi-au pus in mana Biblia. Si imi amintesc ca citeam cu pasiune, cu mult drag povestirile Biblice, in special ale Vechiului Testament- in special a lui Iosif, David si Goliat, si toate cele. M-am indragostit de astea, Am fost de mic interesat de lumea aceasta spirituala, dar am avut in inaintarea mea spirituala si momente care mi-au marcat viata, momente de referinta. Si unul dintre ele a avut loc cand aveam varsta de 12 ani. Eram pe vremea aceea cel mai mare. Eu sunt al 8-lea din cei 12 copii. Cand aveam 12 ani, eram cel mai mare, acasa cu parintii. Ceilalti frati ai mei, toti erau plecati la scoli, la licee. In vremea aceea, in Septembrie 1989, tatal meu a suferit un accident. Tatal meu acoperea case, biserici, manastiri; asta a fost meseria lui si bineinteles, este si slujitor in biserica. Are si un sector pe care-l slujeste in zona aceea, in satele acelea din Maramures. Tatal meu a lucrat la manastirea Rohia, a acoperit acolo in 1989, cand din neatentie a cazut de la o mare distanta de pe un acoperis mai inalt, de pe un turnulet pe un altul mai mic. Si S-a lovit rau la ceafa, la moalele capului. A mers la spital la Baia Mare, la spitalul judetean. La spital nu au gasit nicio problema si l-au trimis acasa. Imi amintesc ca a venit acasa impiedicanduse pe picioare, nestiind care este problema, stiind doar ca se simte foarte rau. Imediat dupa aceea a cazut pe pat si a stat cateva zile intins pe pat cu momente intermitente cu pierdere de cunostinta. Imi amintesc ca intr-o buna zi, dupa ce am venit de la scoala (eram pe clasa a VII-a). Intr-o seara eram in jurul tatalui dupa ce fratii din biserica l-au vizitat, mama ii dadea sa manance, cand brusc am vazut semnele, as spune eu, semnele mortii pe chipul si pe trupul tatalui meu. Muschii fetei s-au dilatat, ochii s-au dat peste cap in orbite, n-a mai avut suflare de loc si ne-am speriat. Mama a spus: Copilasilor, rugati-va Domnului pentru tatal vostru, sa-l tina in viata, sa-l invieze. Noi am stiut ca este mortN-am stiut sa-i luam pulsul. Dupa toate semnele pe care noi le-am putut identifica, tata a fost mort. Imi amintesc ca rugaciunea aceea a fost poate una dintre cele mai fierbinti, mai puternice rugaciuni pe care eu, copil atunci, acum adult, le-as fi rostit vreodata in viata. Si in rugaciunea aceea, motivul rugaciunii a fost: „Doamne, tine-l in viata pe tata si eu am sa te slujesc toata viata mea.” Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Inainte ca sa vedem ca tata isi ia respiratia, stiu ca mama m-a trimis la unul dintre vecini care era frate in biserica, pocait, frate de-al nostru si imi amintesc si cuvintele pe care le-am rostit cu un anumit tremur in glas, in voce si i-am spus: „Haideti pana la noi, ca tata a murit.” A venit vecinul si el ingrozit de veste, bineinteles- un tata a 12 copii sa plece asa de repede din lumea asta, nu este o veste prea buna. Dupa vreo 2-3 ore, cand a venit si doctorul din zona, ne-am dat seama ca tata incepe sa respire si totul este bine. Acesta a fost momentul marcant a vietii mele, care m-a facut sa imi pun serios problema slujirii lui Dumnezeu. (10:46)

De ce am scris ‘Demascarea si invingerea ispitei’

Ispita este o problema, un pericol, de fapt, care ne da tarcoale in fiecare zi si de mai multe ori (poate) pe zi. In diferite forme – in forme subtile, sau forme mult mai evidente, mult mai clare pentru privirile noastre de oameni sau de crestini. Noi, in calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem chemati sa invingem ispita, sa ne impotrivim tari diavolului, cum spune Scriptura si el va fugi de la noi. Sau cum spune Scriptura in alta parte: Noi nu suntem in necunostinta de planurile celui rau. Asadar, ce mi-am propus in cartea asta a fost sa deschid ochii/ privirea cititorului inspre pericol si in acelasi timp sa indic; sa fiu indicator catre cel care ofera resurse puternice, divine, de sus, care sa ne ajute si sa ne stea la indemana  sa nu cadem in capcanele intinse de ispititor. 

Cred ca ispita trebuie demascata. Trebuie demascata pentru ca foarte adesea, si acuma parafrasez pe unul dintre parintii  bisericesti- Ioan Gura de Aur, care spunea ca adesea ‘Viciul vine imbracat in virtute’. Da, este cu masca de virtute. Demonul cu fata lui hidoasa, si acuma, cand spun ‘demon’, nu ma refer in special la acea persoana draceasca, ma refer la o intruchipare a celui rau, in general, demonul pacatuirii, demonul ispitirii, ispititorul cu formele in care vine  cu o fata hidoasa, cu oferte urate, cu amaraciune in spate, cu lucrurile cele mai murdare ascunse in ambalaj frumos, intr-un ambalaj stralucitor, care sa ne ia privirea. Vine diavolul imbracat in inger sau intruchipat  in inger de lumina, cum spune de fapt si Cuvantul lui Dumnezeu. Si este nevoie adesea sa tragem de pe fata lui masca asta stralucitoare pentru a-i arata adevarata fata si in felul acesta, pentru a-i face constienti pe cei nestiutori, pe cei care nu sunt atenti, a-i face constienti de pericolul care-i paste.

Arma a unei conceptii gresite este una dintre armele cu care ispita poate sa ne atace si sa ne cucereasca- inselarea, amagirea. Ne atrage, ne sopteste o minciuna. Seductia pacatului. Ne spune lucruri partial adevarate sau adevaruri trunchiate in asa fel incat  sa ne faca sa plecam urechea si dupa ce-am plecat urechea, sa ne bombardeze cu bagajul cu care noi nu-l vedem in spatele aparentului adevar, care vine, de fapt, prima data in fata. Sunt conceptiile gresite. Am abordat cateva, bineinteles, s-ar putea sa fie mult mai multe conceptii gresite. Am incercat sa le culeg de pe teren, din experienta mea, pentru ca va marturisesc, cand am scris aceasta carte, am scris-o si cu gandul la experientele mele, la trairile mele, la caderile mele si apoi la ce am descoperit eu ca lucreaza, ca-mi sta la indemana  pentru a ramane in picioare. Sunt multe idei gresite, multe mituri. Le-am numit mituri  pentru ca deja au prins radacini in mintea unor crednciosi. Au prins radacini chiar din cauza ca in parte sunt adevarate.

Apoi, am vrut sa vin cu abordarea de sus pentru ca abordarea de sus este cea mai buna abordare pe care o putem oferi. Stiti de ce? Pentru ca daca stam jos in mijlocul hatisului de pacat, nu vedem decat ceea ce este pus in fata privirilor noastre. Nu vedem dincolo. Vedem piedica din fata sau vedem drumul frumos si neted care ne sta in fata fara sa fim constienti ca poate dincolo de acest drum, la capatul lui este o prapastie  care ne asteapta sa alunecam in ea, pur si simplu. Asadar, perspectiva divina este foarte importanta. In cartea aceasta am incercat sa urmaresc prezenta sau atotprezenta ispitei, dupa care am incercat sa demolez cateva mituri. Apoi, sa ofer sa merg inspre partea pozitiva, sa ofer o perspectiva de sus, dupa care am incercat sa privim si la cativa oameni din Scripturi, care au fost ispititi, s-au confruntat cu amagirile lumii sau a ispititorului. Unii dintre ei au cazut, altii au rezistat. Am incercat sa ofer cateva exemple, nu atot-acoperitoare, nu atot-cuprinzatoare, doar puncte exemplificatoare- pilduitoare pentru noi si pentru viata noastra. Apoi am ajuns intr-o zona de ispite cotidiene. Va marturisesc ca ispitele sunt multe, prea multe pentru a le fi putut include intr-un capitol scurt. Spre incheierea cartii am incercat  sa-l ajut pe cititor sa vada ca desi este vulnerabil; cu toti suntem vulnerabili ca suntem oameni, suntem in conditia primului Adam, desi am experimentat deja harul care ne-a stramutat viata vesnica aici pe pamant. Avem o parte si din asta. Insa, carnea-si cere drepturile. Cand ne este foame, avem nevoie sa mancam. Inca ne mai imbolnavim pe acest pamant, inca ne mai maniem adesea. Deci, suntem vulnerabili. Am incercat sa-l ajut pe cititor sa-si minimalizeze vulnerabilitatea, intr-un fel sau altul. Sa-l ajut sa faca primii pasi pe acest drum al biruintei.

Ispita – Termenologia – Este la fel ca incercarea?

Termenul ispita este adesea folosit de credinciosi in diferite  zone, domenii ale vietii sau experiente pe care ei le au. Insa, sensul ei primordial, sensul ei principal este de incitare inspre pacatuire.De seductie, amagire, ademenire inspre a face ceva rau.  Cam cu asta are de a face conceptul de ispitia. Dar, vestea buna este ca, desi e pretutindeni si ne da tarcoale in fiecare zi, avem la indemana toate resursele pentru a o birui. Si Cuvantul Domnului este asa de clar cu privire la asta. De exemplu, in 1 Corinteni 10:13 –

Nu v’a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s’o puteţi răbda.

In primul rand, prima parte a versetului are de a face cu faptul ca nicio ispita nu e mai puternica decat ce avem noi la indemana, decat puterea care ni s-a dat noua. Adesea ni se pare ca ispitele au o forta in fata caruia nu putem sa rezistam. Problema cu forta asta nu este ca ispita contine in sine o forta, ci cu faptul ca reuseste sa ne minta, sa ne spuna ca are putere sa ne invinga. „Trebuie sa cedezi, ca nu ai nicio sansa,” leul care poate ucide, racneste. Si racnetul leului ne face sa credem ca el poate si sa ne distruga. Asadar, amagirea, minciuna este ca are putere mai mare. Si daca noi credem, intr-adevar, noi cadem sub aceasta putere. Puterea, forta ispitei nu sta deci intr-o putere in sine, ci sta in amagire, in minciuna, in a ne face sa credem ca are putere, in sine. (28) Cred ca Dumnezeu ne-a lasat putere indeajuns sa putem rezista, mai ales cu resursele care le avem prin har. Este un text care imi place, Efeseni 6:13-

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Ce imi spune mie asta, imi spune ca desi sagetile arzatoare ale celui rau vin adesea, in fiecare clipa (des), vin inspre noi gata sa ne ucida, cu planuri nimicitoare inspre noi. Noi, daca avem armura duhovniceasca, nu avem nicio problema. Armura, pavasa ne va apara si ne va stinge orice sageata a celui rau. Uite promisiunea, aici, in ultimele expresii este: dupa ce veti fii biruit totul. Da, avem posibilitatea sa biruim totul. Asta este frumusetea si promisiunea care ne-o da Dumnezeu.

Iacob Berghianu: Cand e vorba de ispita sunt cele doua scenarii din Geneza – ispitirea proto-parintilor nostri si ispitirea Domnului Isus Hristos, sunt cele mai puternice. Sa vedem putin terminologia. Daca ispita  nu este si incercare sau daca incercarea nu este ispita. Sau care e deosebirea dintre  ispitire si incercare. Mai avem si paleta deosebirii intre ispita si pacat, din ispitire si pofta samd. Cum crezi ca vrei sa abordezi aceasta problematica?

Dinu Burzo: Biblia foloseste un termen care se refera si la incercare si la ispita. In originalul Vechi Testamentar este termenul masah, care inseamna ispita sau incercare in functie de contextul in care este folosit. Sau in greceste, termenul peirasmos, care iarasi, in Noul Testament, este folosit pentru a se referi la ispita sau la incercare. Dar este o distinctie care trebuie facuta intre ispita si incercare. Asa cum spuneam: Ispita este incitarea spre pacatuire. Pe cand, incercarea este mai degraba un fel de testare a credintei noastre. Cand Dumnezeu i-a poruncit lui Avram sa-l duca pe Isac, sa-l aduca jertfa, spune Scriptura ca Dumnezeu a vrut sa-l incerce pe Avram. Si adesea vedem in Scripturi  ca Dumnezeu a incercat pe robii Sai. Termenul este acelasi. Poate unii ar vrea sa-l traduca cu termenul ispita. Trebuie sa fie o distinctie aici si cineva facea distinctia in felul urmator si spunea: Diferenta intre ispita si incercare  tine de sursa, de autorul. Cand tine de Dumnezeu este icnercare. Cand vine din partea diavolului este ispita.

Iacob Berghianu: Cum se face ca in rugaicunea Tatal Nostru, noi spunem: ‘si nu ne duce pe noi in ispita…” cum zice, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si pe deoparte noi ne rugam sa nu ne duca in ispita. „Sa nu ne duca sau sa nu ne lase in ispita,” si aici tine de traduceri, pe deo alta parte vreau sa fac o subliniere. Adesea in Scripturi vom observa, ca ispita si incercare sunt 2 termeni interschimbabili. Ce vreau sa spun cu asta? Va dau un exemplu la inceput. Este un caz amintit de cel putin doua ori in Scripturi, in Vechiul Testament, acelasi caz. Momentul in care David face numaratoarea poporului. Gasim, de exemplu, acest caz in 2 Samuel 24:1 si apoi in 1 Cronici 21:1-

2 Samuel 24:1 – Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda„.
1 Cronici 21:1 – Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

Intr-unul din pasaje, ne spune ca Dumnezeu a starnit pe David  impotriva poporului. Deci, Dumnezeu are calitate de autor , sa faca numaratoarea. Dupa care, David isi da seama ca a pacatuit si stim consecintele. Si in celalalt pasaj ne spune ca diavolul, Satana, a starnit, a ispitit pe David sa pacatuiasca si pacatuirea lui a costat chiar in faptul ca a facut numaratoarea poporului. Pe deoparte, in orice moment in care experimentamacest masah- ispita sau incercare, in orice moment de incercare, de exemplu, si diavolul este pregatit sa ne vada slabiciunile si sa se atinga de slabiciunile noastre. Si diavolul spera ca in  momentul incercarii, de fapt este momentul  caderii in ispita. Vorba Domnului Isus: „Rugati-va sa nu cadeti in ispita.” Pe de alta parte, in orice moment de ispitire, daca am face distinctia , in orice moment de ispitire sau incitare  inspre pacatuire, Dumnezeu (pe de alta parte) asteapta sa rezistam. Si daca rezistam, ispitirea nu mai este altceva  pentru noi decat o incercare a credintei.

Iacob Bergihanu – Cineva spunea: Diavolul ne ispiteste sa scoata ce e mai rau din noi. Dumnezeu ingaduie, ca El de fapt nu ispiteste, El permite- Dumnezeu ingaduie ispitirea ca sa scoata ce e mai bun din noi.

Dinu Burzo: Biblia spune foarte clar in Iacov 1:13-14 –

Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu„. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

Spune clar ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni si nici nu poate fi ispitit sa faca rau nimanui. Dumnezeu nu este autor a ispitei. Niciodata. Dar Dumnezeu ingaduie ispita in viata noastra si faptul ca Dumnezeu ingaduie poate surveni, si functie de context, putem sa o numim incercare. Si in functie de context, iarasi, putem sa o numim ispita. Dar vreau sa spun ca si in acelasi moment si in a celasi caz poate fi si ispita si incercare, in functie de accentele pe care le punem.

Momentul de dinainte – Adam si Eva – In ce a constat ispitirea protoparintilor nostri si domeniile majore de ispitire, zonele de momire a omului

Momentul de dinainte a aparitiei ispitei si a transformarii acesteea in pacat sau biruinte asupra ispitei. Geneza 3:4-6 –

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

Putem porni de la pofta ochilor- spune Biblia ca era ‘placut de privit’. A fost atrasa femeia. Si pofta carnii – conform vers. 6 „bun de mancat”. Si laudarosia sau mandria vietii – „sa deschida cuiva mintea”.

Iacob Berghianu: Acestea 3 le reia Ioan si spune ca acestea 3 sunt in lume si trebuie sa ne pazim de ele.

Dinu Burzo”: Interesant ca oamenii care nu cunosteau nimic despre ideea de pacat , raul deja era in univers prin diavolul care cazuse deja din  gratia divina din prezenta lui Dumnezeu, prin neascultarea sa. Diavolul era in univers, insa oamenii nu au stiut despre rau in univers. Pentru ei exista doar la nivel potential. Firea lor, carnea lor nu era intinata, ei nu erau cazuti inca. Trupul lor, partea genetica nu a cunoscut  partea de putrezire, zona aceasta. Uite, pacatul vine prin ispitire si forta lui consta chiar in a face pe femeie si pe barbatul ei sa se lase distrasi  de la voia lui Dumnezeu. Da, forta ispitei vine prin defocalizare adesea. Adica, Dumnezeu iti spune un cuvant, iti da o porunca. Ce poti sa faci? Sa nu asculti? Nu va veni diavolul niciodata in viata unui crestin care are niste principii destul de solid stabilite in viata lui, nu va veni si-i va spune, asa, cu putere, brusc in fata: „Vino si pacatuieste. Preacurveste,” sau: „Fura. Comite cutare sau cutare pacat.”  Nu va veni. Va veni tiptil, foarte subtil. Si mi se pare ca lucrul acesta a facut in viata acestor primi oameni, a protoparintilor nostri, prin defocalizare. Le-a atras atentia de la porunca Domnului, care a fost clara pentru ei. De la porunca Domnului la ceva frumos. Pofta firii, pofta carnii, pofta data de priviri, frumusetea in ceea ce vad ochii si dorinta de a depasi un statut, laudarosia vietii, mandria, dorinta de a fi ceva mare, puternic- defocalizarea de la voia lui Dumnezeu.

Defocalizare 

Imi vin in minte cuvintele lui Pavel, pe care le rosteste catre Galateni. Pavel vorbeste despre puterea ispitei aici si spune in felul urmator: Galateni 3:1 – O, Galateni nechibzuiţi! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?  Am putea traduce termenul nechibzuit ca si ‘nebuni’. ‘Cine v-a facut sa nu va mai uitati la Hristos si sa va uitati la altceva, la o alta imagine? Un tablou v-a atras privirea dinspre porunca lui Hristos inspre altceva?’ Se pare ca asta a facut diavolul si cu acesti oameni (Adam si Eva). De la porunca lui Dumnezeu, data clar, evident: „Sa nu mancati, ca veti muri,” inspre ceva aparent mult mai frumos, mult mai imbietor, mult mai seducator: „Da, uite, e bun, este frumos. S-ar putea sa ma ajute sa exce;ez n ce-mi doresc.” Acelasi Pavel, in aceeasi carte , Galateni 5:7 se intreaba. Intrebarea lui Pavel este asa: Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr?  Ce inseamna a taia calea? A taia calea inseamna a-l face pe cineva sa intoarca privirea spre tine. Mi-a intrat cineva in fata ochilor in asa fel, incat eu mi-am pierdut focalizarea de la directie, de la scop, de la porunca lui Dumnezeu- in termenii cazului proto-parintilor nostri. De la porunca clara a lui Dumnezeu inspre altceva mai imbietor, mai frumos, aparent mai la indemana. Mai bine pentru mine, pentru acel moment. Cine mi-a taiat calea? Da, mi-a taiat calea diavolul cu minicunile lui, cu oferta frumoasa pe care mi-o aduce in fata privirilor intr-asa fel incat pentru moment sa ma faca sa uit, sa suspend porunca lui Dumnezeu, sa uit de ea. Si cand am uitat de ea si m-am lasat sedus de cealalta parte, lovitura fiarei imi este fatala.

Iacob Bergihanu: Cineva spunea: Diavolul promite mult, da putin si la urma ia totul. Dar ceea ce promite Dumnezeu, Domnul Isus , El si da. El ofera, El asigura. Aici, desigur observam aceasta defocalizare de pe Dumnezeu pe diavolul. De fapt, pana la urma, optiunea omului, marea alegere a omului este intre cea mai frumoasa fiinta din univers- Isus Hristos si cea mai urata fiinta din univers.  Si in functie de persoana la care ma orientez, ma voi asemana cu el si in cele din urma voi petrece vesnicia cu acea persoana.

Cateva din greselile pe care le-a facut Eva in discutiile ei cu diavolul

Iacob Berghianu: Nu stiu daca putem sa o acuzam de ce a intrat in discutie cu diavolul, probabil ca ea nu stia cine se ascunde in spatele sarpelui, dar a facut niste greseli vis a vis de modul in care a citat porunca lui Dumnezeu..

Dinu Burzo: Greseala e evidenta din pasaj. Diferenta e mare dintre pasaj – ce a spus Dumnezeu si ce a spus Eva. Eva a spus asa: „Dumnezeu a zis nici sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Uite, Eva adauga ceva la porunca lui Dumnezeu. Asta este o forma mai bruta, primordiala, de legalism. Eu asa as numi-o. Cand adaugi, pui ceva pe langa ce spune Dumnezeu (Iacob Berghianu: sau si o largire a caii lui Dumnezeu, deci adaugi mai mult decat iti permite Dumnezeu). Sau mai mult, sau o ingustezi prin propriile dorinte. Sunt ambele. AMbele pot fi incluse aici, in functie de caz, in functie de nuante. In momentul in care eu o stramtez (calea) de la mine si nu din porunca lui Dumnezeu, in momentul in care eu declar, de fapt, ca n-am nevoie de calea lui Dumnezeu, ci am eu calea mea mai ingusta, mai buna, mai priceputa, ma pot eu pastra mai bine prin eforturile proprii. Performantele proprii, cu alte cuvinte, ma pot ajuta sa raman in picioare  fara nicio problema in fata ispitelor.

Iacob Berghianu: Dumnezeu spusese sa „Mananci dupa placere”. Ori, Eva nu mai citeaza ‘dupa placere”. E ca si cum, pentru ea Dumnezeu ajunsese cineva care o priveaza  sau ii depriveaza placeri. Si de fapt exista aceasta conceptie ca Dumnezeu nu ofera placere, acest anti-hedonism. Si atunci, diavolul a speculat: „N-ai spus ‘vei muri negresit’. A venit el cu ‘hotarat’ sau ‘negresit’. Deci, ce a omis Eva a pus diavolul. Si de asemenea, „Dumnezeu stie ca voi veti ajunge intr-un anumit stadiu si vrea sa va priveze de placere.”

Dinu Burzo: Ispita este in fiecare zi in jurul nostru. Ne da tarcoale, vrea sa ne seduca. Ni se infatiseaza adesea in mod subtil. Ni se pare ca ne putem juca cu flacara si sa nu ne arda si poate ca prima data chiar nu ne arde. Dupa care, arsura este prea mare pentru a ne putea recupera, pentru a ne putea reveni din ea. Deci, ispita vrea sa ne amageasca in primul rand. Si apoi, ispita imbraca diferite forme  pentru a ne face sa ne defocalizam, pentru a ne face sa uitam de voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre.  Va indemn cu mare drag: Ramaneti langa poruncile Domnului. Si daca noi vom ramane langa poruncile Domnului, vom putea in felul acesta  sa ne indreptam caile, asa cum spunea si psalmistul in Psalmul 119. Atunci cand ramanem langa voia lui Dumnezeu, nu vom cadea in ispita de a reinterpreta voia Domnului dupa felul in care diavolul ar vrea sa o interpretam. Pentru ca si aceasta este o forma de a cadea in ispita- deformarea poruncii Domnului in asa fel incat sa ne faca sa largim bratele pentru ispita. Va indemn sa ramaneti langa Dumnezeu si El are la indemana fiecare resursa pentru ca dvs. sa fiti biruitori.

VIDEOS by Sa-l cunosc pe El

Florin Ianovici Jurnal de Misiune – Turneu The Messengers la Targu Mures 22 Iunie, 2014

The Messengers – Photo Dan Damian

~~~

Florin Ianovici Targu Mures – Photo credit Dan Damian

~~~

The Messengers Targu Mures – Photo credit Dan Damian

~~~

Ziua a cincea, Târgul Mureș

Am ajuns cu bine și ne-a întâmpinat pastorul Iacob Berghianu si Aron Petru. Așa de frumos s-au purtat cu noi! Dumnezeu să le răsplătescă.

Amfiteatrul a fost aproape plin, în jur de 2000 de persoane fiind prezente. O vreme splendidă a foat darul lui Dumnezeu pentru toți cei prezenți.

The Messangers au adus untedelemnul sfânt prin imnurile lor. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a pus față în față cu cele mai importante alegeri din viață. La chemare au ieșit oameni la altar. Multe inimi au fost străpunse de prezența Lui.

Zeci de oameni au dorit să ne îmbrățișeze și să ne încurajeze la final. Ne-am simțit atât de mici în fața acestei dovezi de iubire. Frumos e să slujești pe Dumnezeu!

Apoi eu am plecat spre casă. Încă 350 de kilometrii la cei 250 străbătuți de dimineață. Dar distanțele sunt povară doar când direcția e greșită.

Urmează Sibiul! Doamne dă izbăndă!

Florin Ianovici

Florin Ianovici Jurnal de Misiune – Turneu The Messengers la Oradea 22 Iunie, 2014

Photo credit

Photo credit Dan Damian Facebook

Jurnal de misiune
Ziua a cincea, Oradea

Biserica Speranța din Oradea a fost neîncăpătoare pentru duminică dimineață. Pastorul Nelul Moldovan ne-a primit cu dragoste și îi mulțumim pentru aceasta.

Atmosfera a fost dumnezeiască. S-a simțit prezența lui Dumnezeu în închinare. Cei prezenți au format un cor cum numai la Oradea se poate întâlni.

Cuvântul lui Dumnezeu ne-a învățat cum să facem din fiecare zi, o zi de veste bună. Mult timp dupa terminarea programului am continuat să mă rog pentru sufletele care au venit la înaintea lui Dumnezeu.

Ne-am reîntâlnit cu prietenii din Oradea la o părtășie după program. Oameni calzi, credincioși și atenți cu nevoile celor din jur. Dumnezeu sa îi răsplătească!

Am plecat urgent spre Târgul Mureș!

VIDEO by Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

When a sleepy Christian wakes up – Tim Keller

Photo credit www.dailymail.co.uk

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Excerpted from Tim Keller and D A Carson’s video – ‘When They Experienced Revival’. You can watch the video and/or read the transcript here – Tim Keller and D A Carson – When they experienced revival.

So when a new Christian, a person really gets converted, it has an enormous impact on people who know them. Secondly, when a sleepy Christian who has been inconsistent, sort of wakes up, that is also part of revival.

They grasp the Gospel in a new way, they get in a sense on the heart, Edwards would say, of what they’ve always believed  about who they are in Christ.

When a sleepy Christian wakes up, they become more humble, because they’re more convicted of sin, and also more confident, because they’re less concerned about what people think about them. And that makes you a potent evangelist.

Because if you’re humbler, you’re not arrogant and off putting. If you’re more courageous, then you’re more willing to open your mouth.

And I remember that because I had a very small number of sleepy Christians that kind of woke up upon the preaching of the word,  in 1990, and a certain number of new believers that Redeemer grew to almost 1,000 people in about 2 years in the middle of Manhattan, at a time when people were leaving the people because there was a recession and there was a high crime.

And I look back on that and I say, „How did that happen? There were revival dynamics. It’s just automatic  that when a sleepy Christian wakes up, he becomes a better evangelist. And a new Christian is a great evangelist. And it was remarkable for about a year, when I just saw lots of people become Christians. It was a revival.

J P Moreland – Faith and Reason

There are cultural myths today that  an awful lot of people and an awful lot of smart people believe, but that aren’t true. And one of the cultural myths is that faith is completely separated from reason. Today, faith means a choice for us to believe something. Barbara Walters did a special on heaven years ago and it was not very even handed, but, at the end of the show she said, „Well, you know, I guess, at the end of the day, whether or not there’s  a heaven for you is a matter of faith. In other words, that meant- it’s a matter of what you simply choose to believe, completely independent of evidence. Well, that’s not true. Faith is actually based upon knowledge  and reason. It’s not contrary to it. The definition of faith, if you need a definition is: trusting what I have good reason to believe is true. Faith is trusting what I have good reason to believe is true. So faith is built on reason, not a substitute for it. Christianity claims  that you can know  that its central affirmations  are true. You don’t have to believe them. Faith is not relevant, knowing that there’s a God. you don’t need faith for that. You need faith to have a relationship with God, absolutely. And, repentance and a whole lot of other things. But, that there’s a God, it does not require faith.

This is actually something that can be known by people  to be true. If you’re talking to somebody, suppose an atheist, a relative that’s kind of skeptical, and they say, „I don’t know why you’re so interested in the God thing. Who cares? Good for you. That’s great.” What I would do in a case like that, I would share with that person what I call ‘the monopoly illustration’.   You play monopoly, I assume. Suppose I invited you over to my house to play monopoly, and I said to you that the rules are gonna be a little different. There’s the monopoly board. When it’s your turn, you can do anything you’d like to. Put hotels all over the board if you want, you can do anything you want. Over there’s the refrigerator. If you wanna open up the refrigerator and get something to eat, you can do that during your turn. There’s a set of jacks, you can toss that into the air in your turn. The remote control for the television, when you feel like it, you can turn on the TV if you like it. But when you finish let me know so that I can have my turn. You’re thinking, man, this is gonna be a short game. So you put hotels all over the board, and say it’s my turn.

So I say, „Why, thank you.” I get up, I wipe the board clean, and flip a coin up in the air. Now, you think, I don’t know what that was about, but I’m gonna do this again. And you put hotels all over the board, and when it’s my turn, I turn on the TV, dump the board upside down, fix myself a sandwich. Now, it wouldn’t take long for it to dawn on you  that it didn’t matter what you did. It wouldn’t make any difference what you did with your turn. And here’s why: If the game as a whole doesn’t have a purpose, the individual moves in the game are meaningless. If the game as a whole doesn’t have a purpose, the individual moves within the game are meaningless. In fact, we define the value of individual moves  of the game, depending on what the purpose of the game is. So, the reason the God question is important is because God doesn’t exist, our lives are like this monopoly game…. (From the first 6 minutes- with apron 35 min remaining)

J.P. Moreland @ Kearney eFree from Kearney eFree Church on Vimeo.

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari