
Photo credit indiastreets.wordpress.com
Pe 31 decembrie, acum cativa ani de zile, a venit la mine un tanar pe nume Sami, trist, suparat. Zice: „Frate, sunt tare necajit.” I-am zis: „De ce, Sami?”
„Pentru ca am stat de vorba cu tinerii si tinerii au zis ca sunt un pic exagerat si vreau sa-ti cer is eu parerea.”
„De ce, Sami?”
„Frate, eu am 23 de ani si eu mi-am pus o intrebare: Eu pentru ce traiesc? Eu vreau sa traiesc pentru Dumnezeu si eu vreau sa fac ceva pentru Dumnezeu.” Zice el: „M-am gandit, ce sa fac eu pentru Dumnezeu? Doamne, eu nu stiu directia. Nu stiu ce sa fac si, frate, m-am hotarat sa stau inaintea lui Dumnezeu, sa postesc si sa ma rog. Noi, acasa, n-avem unde sa ne ducem ca suntem 11 copii. Dar avem un sifonier mare, un dulap mare vechi si dulapul ala e gol tot timpul ca noi suntem multi. Asa e pus acolo, ca e dulap, dar e gol. Nu intra nimeni si m-am bagat in dulap si m-am hotarat sa ma rog pana ce Dumnezeu imi arata ce sa fac. Si s-a rugat o ora, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 17 ore.
Saptesprezece ore s-a rugat continu si a zis: „Doamne, nu ma lasa pe pamantul acesta sa nu stiu ce am de facut. Si dupa 17 ore am iesit,” zice el, „un pic amortit si Dumnezeu mi-a zis ca va trebui sa ma duc in India. Si eu, cand le-am zis tinerilor ca trebuie sa ma duc in India, toti au inceput sa rada de mine. Frate, dumneata ce zici?”
M-am uitat la el si i-am zis: „E atat de crazy (nebun) planul asta ca numai Dumnezeu ti-l putea da. Asa de dumnezeieste suna ca numai Dumnezeu poate sa faca lucruri din astea, absolut de neconceput.”
Dar zic: „Cu ce te-au descurajat tinerii?”
Mi-au zis: „Stii Engleza?” Nici o boaba nu stia de engleza. Nimic.
„Bani ai?” „Ce bani?” zice. Unsprezece copii, nici un ban.
„Tu ce zici, pastore?”
Si i-am zis: „Cred ca o sa iasa.” Ca daca n-ai nici bani si nu stii nici engleza, nu poti sa-l incurci cu nimic pe Dumnezeu. Cand ai bani, ai putea sa-L incurci pe Dumnezeu intr-un fel.
Zic: „Cred ca o sa iasa.”
Zice: „M-am gandit sa-i scriu lui Bonnke.”
„Scrie, Sami, lui Bonnke.”
I-a scris lui Bonnke. Astia radeau de se terminau. Au zis: „Mai, tu ai impresia ca-ti raspunde tie Bonnke?”
Dupa 3 zile ii raspunde Bonnke pe email.
Si a venit cu emailul si-a zis: „Mi-a raspuns Bonnke.”
„Du-te mai de-aici, ca e un fake.”
„Nu, e el, Bonnke, la misiune.”
Si i-a zis: „Sami, daca ajungi, noi putem sa-ti asiguram toate conditiile de cazare pentru primele 3 luni.” Asa i-a zis.
„India?”
„India.”
Si acuma, Sami zice: „Frate, nu mai am nevoie decat de biletul de avion.”
„Dar, Sami, tu crezi…tu ai credinta, 3 luni….?”
„Pai, da, daca a zis Bonnke, ma duc.”
Si s-a dus.
Acuma, trebuia sa plece, isi rezervase biletele de avion si era ultima duminica care o petrecea cu noi. Si vine si spune: „Frate Florin, din biletul care este, 30% am adunat banii. Eu trebuie sa plec saptamana viitoare, mai trebuie doar 70%.”
Am facut o rugaciune pentru el si i-am zis: „Sami, vrei sa-ti fac colecta?”
A zis: „Nu, nu. Numai, va rog frumos sa va rugati pentru mine. Ingrijeste Domnul.”
Si m-am dus in fata si am facut rugaciune pentru el.
Pleaca Sami in India. Ii mai trebuie 70% din pret pentru bilet, nici bani de buzunar si il asteapta acolo Bonnke cu 3 luni de zile (cazare). Nestiind engleza.
Am iesit in fata cu Sami. Am zis: „Sami pleaca in India.”
Deci, nu-i poveste. O sa spuneti ca-i gresit: „Trebuia sa se pregateasca, trebuia sa puna mana sa invete.”
Oameni buni, vreau sa va spun lucrul urmator, stiti ce facem noi?
Noi nu putem sa plecam iarna, ca-i frig. Primavara avem astenie. Vara-i cald. Stam la umbra. Si apoi, vine din nou toamna. Ne insuram, ne maritam. Nu?
Niciodata nu-i timp de Dumnezeu daca nu faci un pas. Asta-i adevarul. Trebuie sa te gandesti la lucrurile de sus.
In fine, am facut rugaciunea pentru el si la sfarsit, vine o sora si zice: „Frate, mi-a vorbit Domnul Dumnezeu de-aseara ca-i nevoie de banii astia.” A dat cei 70% fix. Nici un leu in plus. Toti banii care trebuiau- 700 de Euro. A dat banii, la care Sami a spus: „Multumesc.” Nu mainile pe sus, nu „laudat sa fie Domnul”. A luat, „multumesc.”
In fine, pleaca Sami in India si ne scrie Sami: „Rugati-va, am venit, m-au preluat. Sunt acuma impreuna cu un pastor, lucram acolo… Si apoi, imi scrie Sami un lucru.
Imi zice in felul urmator: „Frate Florin, mare este Dumnezeul nostru. Frate, ti-am zis ca nu stiu engleza. Frate, uite ce a facut Dumnezeu.”
Cand l-am intrebat: „Dar, cum predici?” „Ma descurc eu. Dumnezeu va fii cu mine.”
O fetita de 12 ani a cazut intr-un put descoperit in India. Cand au scos-o, fetita era moarta, nu mai respira. I-au facut resucitare cum s-au priceput acolo. N-a dat niciun semn de viata. Sami al nostru s-a dus si a zis: „Dumnezeul meu m-a trimis aici.” Si a pus mainile peste ea. Nu-i ordinat, dar a luat-o in brate si s-a rugat. Si s-a rugat cu toata taria lui si fetita a venit la viata. Dupa aceea, nu mai spunea altceva decat atat: „Jesus Christ, Jesus Christ.” Si toti veneau la Jesus Christ, ca nu mai era nevoie pentru ca fetita a fost moarta si a inviat.
Noi trebuie sa ne uitam in dictionar. Sa mergem la Oxford. Sa invatam predici. Noi trebuie sa avem puncte 1, 2, 3. Si Dumnezeu spune: „Daca te gandesti la lucrurile de sus, daca arzi pentru Mine, Dumnezeu din cer face lucruri extraordinare. Nu este o incurajare a faptului a nu te pregati. Ci este o incurajare a faptului sa te gandesti la lucrurile de sus si sa faci ceva pentru Dumnezeu.
Acuma e prin Germania. A gasit acolo o biserica amarata si a zis: „Aiai-i de mine.” Asta face el. Dumnezeu sa-l binecuvanteze.