Johann Sebastian Bach – Debutul compozitiei din biserica goala

Photo credit culture.pl

Traducere Blogul Agnus Dei Sursa http://ibibleverses.christianpost.com

Luati seama sa nu va indepliniti neprihanirea voastra inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altmiteri, nu veti avea rasplata dela Tatal vostru care este in ceruri.

                                                                                                        – Matei 6:1

Photo credit tanyatomkins.com

Intr-o noapte de iarna compozitorul Johann Sebastian Bach a fost programat sa debuteze o noua compozitie de-a sa. El a ajuns la biserica pe care se astepta sa o vada plina. In schimb cand a ajuns acolo, a aflat ca nu a venit nimeni. Fara prea multa gandire, Bach a spus muzicantilor  lui ca  vor prezenta noua compozitie conform planului stabilit mai dinainte. Fiecare si-au luat locurile, Bach a ridicat bagheta, si curand biserica cea goala a fost umpluta de o muzica magnifica.

Aceasta istorisire m-a facut sa-mi cercetez sufletul cu deamanuntul. As scrie eu, daca Dumnezeu ar fi singura mea audienta? Cum ar fi scrisul meu mai diferit?

Scriitorii incepatori sunt adesea sfatuiti ca sa vizualizeze persoana la care ei le scrie, ca o modalitate de a ramane concentrati. Eu fac aceasta cand scriu devotionalele; Incerc sa-i pastrez pe cititori in gandirea mea, pentru ca vreau sa le scriu ceea ce ei vor sa citeasca si care ii va ajuta in calatoria lor spirituala.

Ma indoiesc ca scriitorul „devotional” David, cu psalmii lui la care ne ducem pentru a gasi mangaiere si imbarbatare, a avut in gand „cititorii”. Singura audienta pe care el a avut-o in gand a fost Dumnezeu.

Fie ca „faptele” noastre, mentionate in Matei 6:1, sunt lucrari de arta sau fapte de serviciu, trebuie sa tinem cont ca ele sunt de fapt intre noi si Dumnezeu. Indiferent daca cineva le vede sau nu le vede, nu conteaza. El este audienta noastra.

Reclame

Surprinsă de Duhul Sfânt: Vindecată și Eliberată – Dorothy (Ţon) Ghiţea

Mulţumesc foarte mult fratelui Ioan Burcă pentru acest articol!
Vezi si marturia VIDEO aici – Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

Dorothy (Ton) Ghitea:

Dorothy Ton GhiteaDuhul Sfânt m-a călăuzit să mărturisesc și să proclam minunile pe care le-a făcut El în viața mea pentru gloria numelui Său. Trebuie să știți că acum opt ani de zile, chiar înainte de a 29 mea zi de naștere, am început să simt simptome foarte stranii de fiecare dată când mâncam ceva care conținea făină de grâu.

Dacă mâncam o mică bucățică de pâine, după un scurt timp simțeam o durere acută, insuportabilă în stomac. Simțeam ca și când cineva mi-ar fi înfipt cuțite în abdomen, apoi mă cuprindea o greață teribilă și imediat vomam. După aceea, durerea era ca un buldozer care trecea peste toracele meu, așa încât cu greu mai puteam respira. Mi-am dat seama repede că alimente ca pâinea, pizza, și cerealele erau literalmente otravă pentru trupul meu. După o vreme, am realizat că problema mea cu alimentele cu făină era de fapt boala celiac, care este o intoleranță la gluten și că aceasta însemna să exclud din dieta mea o mulțime de mâncăruri.       Am făcut mai multe teste și am descoperit că am alergie și la soia, la ouă și la lapte. Când am eliminat toate acestea din dieta mea, pentru o scurtă vreme m-am simțit mult mai bine, dar apoi am descoperit că am făcut o hipersensibilitate atât de mare la gluten încât cea mai minusculă fărâmă de pâine îmi producea o durere intensă, slăbiciune musculară și chiar și durere la încheieturi. Găteam în mod regulat pentru soțul meu și pentru cei doi copii ai noștri, dar în procesul acesta trebuia să iau măsuri severe să mă feresc de la a mă contamina cu gluten. În ultimii doi ani, chiar în timp ce m-am făcut și mai strictă cu regimul meu anti-inflamator și exclusivist, simptomele mele deveneau mai rele. Adesea nu eram în stare să mă joc cu copiii mei, să-i ajut să-și facă temele, să le fac baie sau să le fac de mâncare, deoarece aveam dureri mari și trebuia să stau culcată. Dacă mă ridicam, nu mă puteam îndrepta de durere.

Am strigat adeseori către Domnul și adesea m-am luptat cu această boală, dar în cele din urmă m-am resemnat cu ideea că Domnul mi-a dat această boală ca să mă învețe să depind de El și să-Și demonstreze puterea Lui în slăbiciunea mea. Poate că această boală era un fel de ”dar” de la El, sau chiar ”țepușul din carne” dat ca să mă umilească. (Mai târziu Domnul mi-a arătat că această imagine era totalmente departe de adevăr și a trebuit să mă pocăiesc de această concepție greșită despre natura Lui și despre modul cum se poartă El cu noi.) Când soțul meu Oliver și părinții mei se rugau Domnului să mă vindece, tot ce puteam vedea era cuvântul ”incurabil” înfășurat în jurul capului meu. Mă gândeam: ”Sigur, ei se pot ruga cât vor; eu nu-i pot opri, dar cine poate spune că Dumnezeu vrea să mă vindece?”

În același timp, viața mea de rugăciune a început să se intensifice într-o altă direcție: stăruiam ca eu să-L gust mai mult pe Dumnezeu, să aud vocea Lui și ca relația mea cu Domnul Isus să atingă noi nivele de intimitate. El mi-a arătat că este Iubitul inimii mele, Mirele meu și că se bucură de mine cum se bucură un mire de mireasa lui (Isaia 61:10; 62:5). Este așa de minunat să mă uit în urmă și să văd răbdarea pe care a avut-o Domnul cu mine, conducându-mă cu atâta gingășie de la o descoperire la alta, la ce este El și cine este El și ce vrea El să facă în viața mea. Este straniu că chiar și în cele mai grele momente de durere simțeam dragostea Lui pentru mine atât de puternic și-L simțeam cum mă strânge la pieptul Lui. Acum știu că dragostea Lui mă atrăgea la Sine. Dragostea Lui îmi vorbea. La început aveam urechile surde, dar încet-încet percepția mea spirituală se deschidea și Dumnezeu a început să-mi vorbească.

Punctul de cotitură a venit când am participat la o întrunire de rugăciune a unui grup umplut de Duhul Sfânt (sau carismatic) în iunie 2010. Omul lui Dumnezeu care conducea întrunirea m-a întrebat dacă cred că Domnul Isus m-ar vindeca dacă I-aș cere-o să o facă. I-am răspuns că da cred că Domnul Isus poate să mă vindece dar nu știu dacă El vrea să mă vindece. Am început să ne rugăm și am fost copleșită de nevoia de a-mi mărturisi păcatele Domnului. Voiam să îndepărtez toate barierele pentru ca Domnul să lucreze în viața mea. Conducătorul s-a rugat pentru mine specific și a primit o viziune de la Domnul cu privire la mine. Mai întâi, m-a văzut strânsă într-un colț, zbătându-mă în durere, strigând disperată către Domnul. Domnul mi-a zis: ”Te-am văzut și ți-am auzit strigătele și sunt mișcat de milă pentru tine.” Apoi slujitorul Domnului m-a văzut stând la o încrucișare de drumuri și la o oarecare distanță de acolo era un rug în flăcări. Dumnezeu zicea către mine: ”Trebuie să alegi acum. Tu poți ori să te îndepărtezi de Mine, ori să pășești înainte spre rugul în flăcări și să auzi ce am să-ți spun.” Inima mea a fost copleșită în timp ce mă rugam: ”Doamne, Tu știi că vreau să-Ți aud vocea mai mult decât orice altceva! Eu doar doresc mai mult din Tine! Vorbește-mi, Doamne. Arată-mi Cine esti!”

Au trecut mai multe săptămâni și de fapt sănătatea mea mergea din rău în mai rău. Am mai făcut niște teste medicale și inflamația intestinelor mele era așa de severă că și doctorița a fost surprinsă. În august 2010, m-am dus iarăși la grupul acela de rugăciune și le-am spus rezultatul ultimelor mele teste. Le-am spus: ”Poate Domnul nu vrea să mă vindece. La urma urmei, mă uit în jurul meu și văd atâția creștini care sunt bolnavi, unii mor de cancer și de alte boli grave. Probabil că aceasta este voia Lui și pentru mine.” Conducătorul mi-a răspuns că dacă rămân la acest nivel de argumentare cu Dumnezeu îi permit Dușmanului să-mi fure vindecarea. Trebuie să cresc în credința mea și să mă ridic deasupra argumentelor la locul unde voi putea să spun cu încredere: ”Această situație va avea ca rezultat manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viața mea.” Am crezut că Domnul îmi vorbește prin omul acesta, așa că am primit acel adevăr și m-am agățat strânsă de el ca și când toată viața mea depindea de el. Din momentul acela am avut o sămânță de speranță nouă în inima mea. Dumnezeu urma să-Și arate gloria prin starea mea disperată.

După timpul de rugăciune, în timp ce oamenii se pregăteau să plece acasă, o soră din grupul de rugăciune m-a tras de-o parte. Nu o mai văzusem până atunci și ea nu știa nimic despre mine, dar mi-a spus simplu: ”Simt că Domnul mă conduce să-ți spun că tu trebuie să ierți ca astfel să poți fi vindecată. Și eu am fost vindecată de o infecție cronică după ce i-am iertat pe oamenii care m-au rănit într-un mod teribil.” M-am uitat la ea și m-am gândit: ”De unde știe ea că eu am fost rănită și că mă lupt să pot ierta?” Evident, ea nu avea de unde ști acest lucru, dar Domnul știa și ea a fost pur și simplu ascultătoare de călăuzirea Lui și mi-a vorbit. Mi-a arătat apoi o carte care a ajutat-o pe ea în căutarea vindecării. Cartea era întitulată Prayers That Bring Healing (”Rugăciuni care aduc vindecare”) de John Eckhardt. Am mers acasă și am comandat imediat cartea. Nu știam că prin cartea aceasta Dumnezeu îmi va vorbi într-un mod care îmi va schimba viața! De îndată ce am început s-o citesc am fost șocată de modul în care literalmente Dumnezeu îmi răspundea la întrebările mele încă de pe prima pagină.

Am început să înțeleg că Dumnezeu nu aduce boala peste poporul Său. Durerea și boala sunt parte a blestemului care a căzut peste omenire ca rezultat al păcatului lui Adam și Eva. Boala poate fi un rezultat al păcatelor pe care le comitem noi sau al încătușării generaționale din viețile noastre (cătușe moștenite de la părinți, bunici, sau străbunici). Bolile pot fi deasemenea pur și simplu un atac al Dușmanului în care credința noastră în Dumnezeu este testată în fața a unei mulțimi de martori spirituali. Adevărul glorios este că Domnul Isus a purtat toate bolile, infirmitățile și durerile noastre în trupul Său pe cruce și când El a câștigat biruința pe cruce asupra păcatului și a morții, El a câștigat și biruința asupra oricărui fel de boală și infirmitate. Astfel, când mergem la cruce, noi nu mergem ca să primim numai iertare de păcatele noastre, ci acolo primim și vindecare de bolile noastre. ”Prin rănile Lui suntem vindecați.” Această afirmație scrisă în Isaia 53:5 nu se referă numai la o vindecare spirituală, ci și la vindecarea trupurilor noastre, așa cum este explicat în Evanghelia după Matei: ”Seara, au adus la Isus pe mulți demonizați. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a vindecat pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ”El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre” (8:16-17). Este clar că Matei a înțeles că ”neputințele” (infirmitățile) și ”bolile” din Isaia 53 ca incluzând atât stările fizice cât și cele spirituale.

Când Domnul Isus a umblat pe pământ, El n-a respins pe nici o persoană care a venit să primească vindecare. De fapt, El i-a lăudat pe cei care se îmbulzeau prin mulțime ca să ajungă la El să fie vindecați. Cei ce aveau credință doar se atingeau de El și erau vindecați. Domnul mi-a spus clar: ”Du-te și caută ungerea Mea.” De vreme ce eu nu auzisem și nu cunoscusem pe cineva care să aibă ”ungerea”, la început n-am înțeles ce-i aceasta. Dar Dumnezeu a folosit cartea lui John Eckhart să-mi facă cunoscut faptul că pe acest pământ sunt anumiți slujitori ai Săi cărora le-au fost date ungeri sau daruri speciale, cum ar fi ungerea pentru vindecare și eliberare.     Aceleași lucrări pe care le-a făcut Domnul Isus când era pe pământ sunt făcute în zilele noastre de slujitorii Săi prin faptul că sunt împuterniciți în mod supranatural de către Duhul Sfânt. De fapt, Domnul Isus a spus că ”oricine care crede” în El va face lucrări chiar mai mari decât lucrurile pe care le-a făcut El, deoarece El va merge la Tatăl și Duhul Sfânt va veni să trăiască în ei (Ioan 14: 12-13).

Când Domnul mi-a spus să caut ungerea, El mi-a dat și numele omului lui Dumnezeu pe care El vrea să-l caut și omul acela a fost fratele Nelu Demeter. Eu nu-l întâlnisem niciodată pe omul acesta și nu vorbisem niciodată cu el, dar el și soția lui se rugau pentru mine și pentru familia mea de mulți, mulți ani. Noi aveam o prietenă comună care le tot cerea să se roage pentru mine când eram în dureri disperate și când simțeam chinul paralizant al efectului glutenului când îl mâncam accidental. Așa se face că în dimineața următoare primirii călăuzirii de la Dumnezeu am sunat la familia Demeter. Am aflat de la soția lui, sora Adriana Demeter, că fratele Demeter era într-o conferință de post și de rugăciune și că va veni acasă peste câteva zile. Am vorbit cu ea timp îndelungat și ascultam cu uimire la lucrurile pe care mi le spunea ea despre lucrarea pe care le-a dat-o Domnul să o facă în România. Apoi am stabilit cu ea programarea ca să-l sun pe fratele Nelu Demeter marți dimineața, în 14 septembrie—cea mai binecuvântată programare pe care am făcut-o în viața mea! N-am spus nimănui despre acest lucru, deoarece simțeam că totul este între mine și Domnul.

Luni dimineața, în timp ce așteptam acea programare divină pentru marți, am început să citesc Evanghelia după Marcu. Când citeam primul capitol, Duhul Sfânt mi-a vorbit într-un mod foarte clar prin istoria leprosului care a venit la Domnul Isus și L-a rugat în genunchi, zicând: ”Dacă vrei, poți să mă curățești” (Marcu 1:40). M-am auzit pe mine spunând exact același lucru: ”Doamne, dacă Tu vrei, Tu mă poți vindeca de această boală teribilă!” Și cum i-a răspuns Domnul Isus leprosului? Cuvântul Domnului spune că ”I s-a făcut milă de el”(în traducerea Engleză: ”a fost adânc mișcat”). Apoi Domnul Isus a întins mâna, ”S-a atins de el și i-a zis: ”Da, vreau, fii curățit!” (v. 41). Exact cuvintele acestea L-am auzit că-mi spune și mie: ”Da, vreau!

Am fost umplută de o bucurie de nedescris fiindcă am înțeles în sfârșit că El voia să mă atingă, să mă vindece, să mă restaureze și să mă umple. Dar eu am înțeles deasemenea foarte clar că El avea un plan mult mai mare în gând decât să mă atingă și să mă vindece. Mi-am ridicat mâinile în sus și am strigat către El: ”Doamne, eu știu că mâine Tu mă vei vindeca așa încât cei din familia mea să cadă cu fața la pământ când Iți văd slava Ta!” Pur și simplu m-am închinat Lui și I-am mulțumit pentru ceea ce eram absolut sigură că va urma să facă în ziua următoare.

A doua zi la orele 11, am format numărul pentru familia Demeter. Când am început să vorbim, fratele Demeter mi-a spus că Domnul i-a arătat că boala mea era o robie generațională și că noi trebuie să rupem acele legături în Numele Domnului Isus. Dar acele legături nu pot fi rupte atâta timp cât existau păcate nemărturisite în viața mea. Apostolul Iacov scrie: ”Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va vindeca; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:14-16).

Păcatele nemărturisite îi dau diavolului dreptul legal de a ocupa acel teritoriu din inimă. Scriptura ne învață clar că păcatul dă un cap de pod lui Satan în viața noastră, ceea ce înseamnă că el are dreptul legal să fie acolo (Efeseni 4:27). Dar noi putem lua înapoi dreptul acela prin mărturisirea păcatelor și prin aplicarea sângelui lui Isus care ne curăță de orice păcat și nedreptate. Noi pur și simplu proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu și declarăm că ”dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Apoi, în Numele lui Isus eu am dreptul să proclam libertate de orice influență demonică sau de duhuri, punând capăt sclaviei mele față de aceste duhuri. În Numele lui Isus eu proclam că toate legăturile de robie sunt rupte și că toate blestemele generaționale sunt anulate. Când sunt eliberată în Numele lui Isus, sunt eliberată și de consecințele acelor păcate în viața mea, consecințe care adesea iau forma durerii și a bolii.

Eu am crezut Cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima mea și am făcut pas cu pas tot ce m-a îndrumat fratele Demeter, într-un proces foarte amănunțit de mărturisire. După mai mult de două ore de mărturisire a păcatelor mele și de sfâșiere a tot ce m-a ținut într-o astfel de robie de-a lungul anilor, m-am simțit copleșită de mila și răbdarea lui Dumnezeu. Harul Lui era atât de darnic si de generos și eu eram o păcătoasă zdrobită la piciorul crucii. Îl laud pe Domnul pentru iertarea Lui și pentru harul Lui pe care El este gata să-l reverse cu atâta generozitate asupra celor ce vin la El, murdari și zdrobiți, recunoscându-ne nevoia disperată de El ca să ne curețe, să ne restaureze, să ne vindece și să ne umple de viața Lui și de Duhul Lui.

Când am proclamat Cuvântul lui Dumnezeu deasupra vieții mele în Numele lui Isus, Cuvântul a devenit viață pentru mine. Litera fără Duhul Sfânt ucide, dar ”Duhul dă viață” și viața pe care o dă El este abundentă (2 Cor. 3:6; Ioan 10:10). Am proclamat că sunt totalmente iertată. Eu sunt liberă să iert și liberă să iubesc. Sunt umplută de Duhul Sfânt. Am fost eliberată de Cristos și sunt cu adevărat liberă. M-am declarat liberă de duhul de infirmitate (de boală) și de duhul de frică. Ele m-au mințit atât de mulți ani, dar ele nu mă vor mai minți! Am declarat că trupul meu este templul Duhului Sfânt și nimeni altul nu mai are dreptul să ocupe vreun teritoriu în persoana mea (1 Corinteni 6: 19-20). Sunt liberă de toate alergiile și intoleranțele la alimente. Sunt liberă de infecții și de inflamații. Am fost vindecată și sunt o făptură nouă în Cristos Isus (2 Cor. 5:17). Eu sunt înviată cu Cristos și întronată cu El în locurile cerești (Efeseni 2: 4-6); Cristos este în mine, speranța gloriei (Coloseni 1:27). Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24:15)!

În timp ce ne rugam, am luat niște ulei și m-am uns așa cum m-a instruit fratele Demeter, de vreme ce vorbeam la telefon și el nu putea să-mi facă ungerea. Am sfârșit rugăciunea cu laude și cu mulțumiri și eu m-am ridicat de unde stăteam cu fața la pământ, cu deplina certitudine că am fost totalmente vindecată și totalmente liberă.

Nu numai că Domnul Isus mi-a vindecat boala fizică. El mi-a vindecat și sufletul. El m-a eliberat de duhul de frică care m-a ținut într-o varietate de robii toată viața. El m-a eliberat de multe alte duhuri care produceau multe eșecuri în umblarea mea cu Domnul, fiindcă ele nu mă lăsau să umblu în victorie. Libertatea în Cristos este atât de dulce încât n-aș schimba-o pentru nimic în lume. De sigur, această libertate include și libertatea de a mânca pâine și orice altceva făcut din făină de grâu și libertatea de a mânca toate alimentele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru hrana noastră.

În acea după masă de 14 septembrie mi-am luat copiii de la școală și le-am spus că am o surpriză specială pentru ei dar că le voi spune-o numai la prăvălia la care le-am promis că le voi cumpăra niște prăjituri. După ce am cumpărat prăjiturile, mie mi-am cumpărat un fel de cafea care până atunci îmi fusese interzisă. M-am așezat cu copiii la masă și am frânt în două un biscuit pe care i l-am cumpărat fiicei mele de șapte ani, Olivia. M-am uitat la biscuit și știam că acum este bun și pentru mine, că nu mai este otravă pentru trupul meu. Dumnezeu l-a făcut bun pentru mine. I-am mulțumit Domnului pentru toate ce erau pe masă și am mușcat din biscuit. Imediat, băiatul meu de opt ani, Joey, a exclamat: ”Mami, biscuitul acesta este fără gluten?” ”Nu – i-am răspuns – nu-i fără gluten, dar este în regulă, căci Domnul m-a vindecat astăzi și acum pot mânca tot ce vreau!” Copiii s-au bucurat cu atâta credință minunată și au acceptat imediat minunea că mama lor este totalmente vindecată.

Mai târziu, în seara aceea, i-am spus soțului meu ce a făcut Domnul pentru mine și el m-a crezut și a primit vestea cu mare bucurie. Am râs împreună în timp ce mâncam împreună felii de pâine cu unt și cu gem. De atunci, pentru noi a mânca împreună pizza a devenit o mare celebrare. Mănânc pâine în fiecare zi din 14 septembrie încoace și n-am mai avut niciodată simptomele severe si dureroase pe care le avusesem înainte.

Oricât de minunat este faptul că sunt liberă să mănânc tot felul de produse din făină de grâu și alte alimente pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi, este și mai minunat să fiu liberă de robia spirituală. Când Domnul m-a vindecat, El mi-a dat pachetul întreg! El mi-a vindecat sufletul, mintea, emoțiile și trupul. Acea primă rugăciune cu fratele Nelu Demeter a fost primul pas glorios în minunata călătorie pe care Duhul Sfânt a început-o în mine si cu mine.

Vindecarea mea a avut un efect în lanț în viața soțului meu, a copiilor mei și a altora din familia mea. El ne-a transformat familia și mi-a revoluționat căsătoria. Este ca și când acum trăim într-un univers nou. Îmi ridic mâinile și mă închin Domnului meu, Vindecătorul și Eliberatorul meu, cu uimire și cu adorare, fiindcă El a făcut mult mai mult decât aș fi putut eu cere sau aș fi putut să-mi imaginez. Am văzut puterea și slava Lui și am fost umplută de Duhul Lui. Pot spune cu Psalmistul din toată inima: ”Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu mi-ai eliberat inima” (Psalm 119:32, traducerea dupa engleza NIV).

 

Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

Dorothy Ton Ghitea

Fa click AICI sa citesti marturia detailata despre vindecarea Dorei – Surprinsă de Duhul Sfânt: Vindecată și Eliberată – Dorothy (Ţon) Ghiţea

 

Dora (Ţon) Ghiţea – vindecată pentru a cunoaşte inima lui Dumnezeu

În urmă cu 4 ani, vindecarea miraculoasă a Dorei Ghitea, fiica prof. dr. Iosif Țon, a zguduit lumea evanghelică din România și diaspora. După 21 de ani, ea s-a întors în România în vizită împreună cu soțul ei, Oliver Ghitea, și cei doi copii, iar echipa Alfa Omega TV a avut șansa să-i înregistreze mărturia. În continuare aveți un scurt extras din mărturia extinsă a Dorei care va fi difuzată în curând pe Alfa Omega TV. VIDEO by Alfa Omega TV

Dora (Ton) Ghitea:

Dupa ce s-a nascut primul nostru copil, eu m-am imbolnavit. Si a fost o boala care s-a manifestat cand mancam orice lucru care continea gluten. Simptomele erau foarte violente si foarte dureroase. Daca mancam foarte putina paine, imediat imi venea rau si vomitam. Dupa aceea, durerile erau asa de rele, ca trebuia sa iau de multe ori narcotice, pentru ca durerea era mai rau decat la nastere. Chiar nascusem pe baiatul nostru si era mai rau decat la nastere. Si a fost un lucru foarte surprinzator. Nu stiam ce se intampla.

Oliver Ghitea (sotul lui Dorothy): Am fost la diferiti medici. Eu sunt doctor, medic, am fost la diferite examinari, la sonograme. Dupa ani de zile de cercetari si de investigatii ne-am dat seama ca Dora are boala Celiaca (enteropatia glutenica). A durat ani de zile pana am aflat. Si simptomele deveneau din ce in ce mai grave, mai severe.

Dora (Ton) Ghitea: A fost foarte greu pentru ca imi lua energia si de multe ori nu aveam putere in picioare, nici sa merg in sus pe scari.

Oliver Ghitea: Toti doctorii au zis: „Nu este, pur si simplu, vindecare pentru boala asta. Tratamentul este numai sa nu mananci paine, sau orice lucru care contine grausau paine. Si mai usor zis, decat facut. Ca, atatea mancaruri contin grau in ele si a ajuns la puncrul ca daca Dora mergea si la un studiu biblic si o farimitura de paine ii atingea mancarea, se imbolnavea groaznic. Venea acasa bolnava si era bolnava zile intregi, pana cand ii dispareau simptomele. Lua medicamente sa ajute cu inflamatia, cu durerea, dar vindecare nu era. Deci, era o boala in care nu exista vindecare.

Dora (Ton) Ghitea: Nu stiam cum sa procedez. Multi ziceau ca se roaga pentru mine, dar, eu n-aveam curajul sa ma rog pentru vindecare pentru ca multi mi-au spus la biserica despre aceasta boala, ca este de la Dumnezeu si este un cadou de la El. Ca El a stiut ca eu pot sa duc asta si atunci El mi-a dat acest dar. Chiar au zis ca este un dar de El si trebuie sa-l suport, sa-l rabd si sa fiu multumitoare. Deci, nu puteam sa ma rog impotriva voii Lui si nu stiam ca El, de fapt, a murit pentru pacatele mele si pentru bolile mele.

Oliver Ghitea: Ne-am rugat Domnului. Pentru vindecare, nu stiam atunci- Doamne, mai vindeci pe oameni? Am auzit de unii ca sunt vindecati. Dar nu stiam. Pur si simplu, mai vindeca azi Dumnezeu? Stiam ca poate sa faca ce vrea, dar nu stiam daca El vrea sa faca in cazul nostru. El este Atotputernic  si e suveran. El, poate da boala la oameni, poate nu da boala la oameni? Poate sa vindece, dar pur si simplu nu stiam daca El vrea sa vindece si astazi, in special, daca vrea sa vindece pe Dora.

Dora (Ton) Ghitea: Si incet si incet, Dumnezeu a inceput sa-si reveleze inima fata de mine. Am inceput sa cunosc ce inseamna sa auzi vocea Lui si sa auzi ca-ti vorbeste. Incet, incet, El a vrut sa-Si reveleze inima Lui buna fata de mine, ca El nu da boala la nimeni. Pentru ca nu este boala in El, nu poate sa dea ce n-are. Am fost la un studiu, de fapt la o intalnire de rugaiune, care au fost tinute de un frate, care credea in profetie are darul profetic si il cunosteam de cand eram mica. El este un frate de la Ploiesti, a fost intervievat aici la Alfa si Omega, se numeste fratele Vali Seceanu.

Cand am venit la grupul acela, Vali m-a intrebat: „Dora, tu crezi ca Domnul Isus este aici in seara aceasta?
Si am zis: „Sigur ca este aici.”
Si atunci a zis: „Atunci, crezi ca vei pleca bolnava de aici?”
Si am zis: „Vali, eu stiu ca Domnul Isus este aici si ca El poate totul. Dar, eu nu stiu daca El vrea sa ma vindece.”
Deci, asta era problema la mine. Nu stiam daca vrea.

Si eu nu vroiam sa risc nimica. Nu vroiam sa-L pun la incercare pentru ca nu vroiam sa fiu dezamagita. Si a zis Dumnezeu: „Te-am vazut Dora, intr-un colt, stateai disperata, striga-i catre mine si erai in mari dureri. Si Eu te-am vazut. Te-am vazut acolo. Si uite, iti pun in fata un rug aprins. Stai la o rascruce de drumuri si iti pun un rug aprins in fata ta. Si este la alegerea ta. Poti sa vii la Mine, sa vezi ce este si sa vii si sa auzi vocea Mea.”

Si eu am sis: „Sigur, vin Doamne. Vin. Fug. Vin fugind. Vin la Tine. Vreau sa aud vocea Ta si mai mult, [sa aud] ce-Mi spui Tu.” Ala a fost un inceput. Un inceput minunat si in seara aceea, am simtit ca am fost cu adevarat la biserica.

Eu nu spusesem la familie ca il voi suna pe fratele Demeter. Am spus doar la doua prietene ca Dumnezeu ma vindeca. Am simtit ca trebuie sa spun: „Dumnezeu ma vindeca”. Dar, in dimineata aceea, am sunat pe fratele Nelu si pentru prima data am vorbit cu dansul. Si el, pur si simplu, mi-a predicat Evanghelia. Ca eu, de fapt, nu stiasem Evanghelia completa- ca Domnul Isus, in lucrarea pe care a terminat-o pe cruce, a terminat si vindecarea noastra.

Nelu Demeter: Dupa 3 ore, cand m-am rugat cu Dora si prin autoritatea care ne este data- in invoiala, ce vom lega, va fi legat. Ce vom dezlega, va fi dezlegat pe pamant si in cer. Cand am inceput sa rostim dezlegarea de 1, 2, 3, 5, 10, 15, 50 de negative, de minusuri, cand am inceput, dezlegarea lui Dora de toate acestea si legarea acestora, la Dora s-a produs totul spontan. Eliberarea ei cresteaEu n-o vedeam. Eu n-am vazut-o niciodata in viata mea pana acuma. Ea tresalta de bucurie. Simteam prin vorbirea ei ca creste Domnul in viata ei.

Dora (Ton) Ghitea: Cam pe la ora 9 seara, eram cu copiii in pat, ii pregateam de culcare si Olivia si Joey spuneau: „Mami, spune-i lui tati. Spune-i lui tati.”
Si Oliver spune: „Ce sa-mi spuna?”
Si i-am spus: „Uite, astazi, Dumnezeu m-a vindecat. Sunt total vindecata.”
Si Oliver, asa a primit, el imediat a spus: „Fugi Joey si adu niste paine. Vreau sa vad pe mami cum mananca paine in fata mea.”

Oliver Ghitea: Eu cu copiii am fost extrem de fericit. Am vazut cu ochii nostri ca Dora s-a vindecat pe loc, adica, nu mai era nici un dubiu. Cand vezi cu ochii o minune, cu ochii tai, nu mai ai ce sa zici, decat sa crezi. Pur si simplu, am plecat lucru dimineata, am lasat-o bolnava . Am venit acasa seara, a fost complet vindecata.

Dora (Ton) Ghitea: Imediat, Oliver a vrut sa stie: Ce s-a intamplat? Ce rugaciune te-ai rugat? Cum a fost cu fratele Demeter? Vreau sa stiu si eu.”
Si nu dupa mult timp a vorbit si el cu fratele Nelu si am intrat amandoi in aceasta experienta si in aceasta noua, cum sa zic, aventura cu Duhul Sfant, in care El ne-a chemat.

Oliver Ghitea: Am ajuns la punctul in care noi vrem si mai mult din Duhul Sfant. Vrem sa vedem si mai multe minuni pentru caci credem ca asta vrea sa faca Domnul Isus astazi.

Dora (Ton) Ghitea: Dumnezeu, de multe ori mi-a spus: „Te-am vindecat ca sa-ti arat inima mea.Ca Tu sa vezi si mai mult ce este in inima Mea. Ca eu nu sunt un Dumnezeu care disciplineaza si pedepseste cu mana tare si multi zic: „Sa nu cumva sa cazi sub mana tare a lui Dumnezeu.” Dumnezeu Tatal este ce vedem noi in Domnul Isus. Si cand ne uitam la Domnul Isus, Il vedem pe Tatal.

 

Gabi Lupescu – Diavolul se poarta …ca un leu ! Ii cauta pe cei ce sunt lipsiti de protectia turmei

Photo Gabi Lupescu

Photo Gabi Lupescu

Am vazut ca multi crestini atunci cand cineva a cazut sau este bolnav, in loc sa protejeze, izoleaza persoana respectiva. In felul acesta acel om devine o prada pentru diavol.

Solutia insa nu este asta. Turma ar trebui sa se ocupe in mod special de cei din mijlocul ei ce sunt raniti sau cazuti.

Acestia au cea mai mare nevoie de ajutor.

Este un membru al bisericii, bolnav? Ar trebui ajutat sa se vindece. In multe cazuri, cand omul este bolnav nu mai poate sa se roage cu credinta si atunci este nevoie de aceia care o pot face pentru el, de aceia care pot creste credinta cuiva prin cuvintele potrivite.

Este un membru al bisericii cazut? A pacatuit? In loc sa il barfeasca, sa il arate cu degetul sau sa fie exclus, biserica trebuie sa se apropie de el si sa il puna pe picioare.

„Sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui. (2 Cor. 2:11)

Pofta ochilor, pofta carnii si laudarosenia vietii

Photo credit  adieemizy.blogspot.com

… sunt 3 tentatii majore: pofta ochilor, pofta carnii si laudarosenia vietii.

Cum a fost pe vremea protoparintilor Adam si Eva, asa a fost in vremea Domnului Isus. A venit ispita in aceste 3 forme si in esenta vine la fiecare.

Mi-amintesc o ilustratie. Doi tineri au vrut sa mearga intr-o biserica, din alta biserica, in misiune, in aceasta lucrare impreuna, baiat si fata. Si si-au cerut voie de la pastor sa plece.

Pastorul le-a spus: „Imi pare rau, nu va pot lasa. Nu sunt de acord sa mergeti doar voi doi.”

„Pai, dar cum, nu ma cunoasteti?” A zis baiatul si fata.

„Ba da,” a zis, „Sunteti extraordinari si ma bucur de voi. Dar, am un raspuns foarte simplu. Tu esti barbat si tu esti femeie. Nu sunt de acord din acest motiv.”

Iata, senzualitatea, sexualitatea nestapanita poate sa dauneze grav sanatatii.

Cum poate un tanar sau un om in varsta, sau un om, in general, sa faca fata ofertei acesteia de pornografie?

Chiar mai adaug inca ceva. Un om de televiziune a spus la un moment dat: „Sunt convins ca niciun barbat din tara asta nu exista, care sa nu se uite la filme pornografice. Si mi-am dat seama ca el chiar era convins.

Ne-a jignit, sigur, pe multi care nu facem asa ceva. Dar, el era convins. Cum poti sa te feresti de asa ceva? Cum pot cei care ne urmaresc sa realizeze raul pe care il aduce si chiar trebuie sa mentionam putin- pornografia in viata individuala, in viata familiala, pentru un tanar, pentru o persoana casatorita?

Si, oare nu tot din acest motiv media laica ne asalteaza cu scene din astea de imoralitate? Ca omul sa ajunga la disperare si sa zica: „Uite, Domnule, toata lumea face asa. Astia suntem. Nu suntem buni de nimic. N-are rost sa rezistam. N-are rost sa ne luptam.

E fata morgana. Iti inchipui ca ajungi sa iti stamperi setea, si cand colo nu reusesti. De ce oare? Pentru ca adevarata  cautare a placerii nu e in lucrurile materiale, e in Dumnezeu. Aici e problema.

Diavolul a insinuat ca Dumnezeu nu vrea adevarata satisfactie a omului, si noi am amintit in una dintre emisiunile precedente ca Eva nici n-a mai citat „Mananca dupa placere”, ea a eliminat „dupa placere” si diavolul a speculat: „Da, Dumnezeu nu vrea placerea voastra.”

El, Dumnezeu vrea placerea noastra si maturitatea crestina tocmai prin asta se evidentiaza, sa ne dam seama ca ofertele diavolului sunt inferioare si placerile care Dumnezeu le ofera sunt superioare. Nu o placere care iti lasa un gust amar, ci o placere care dureaza pentru timp si chiar pentru  eternitate. Saboteaza viitoarea viata conjugala a tanarului, aceasta inclinatie spre pornografie, spre anticiparea unor  viitoare relatii de facto- sot/sotie

Iacob Berghiano

Citeste mai mult aici ….

Emisiunea In Direct cu Iosif Ton 17 Iulie 2014 Romania

VIDEO by Alfa Omega TV

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Astronomii sunt derutati de o noua enigma a universului

Photo credit Mail Online

Observaţiile realizate cu telescopul spaţial Hubble arată că 80% din lumina ultravioletă care ar trebui să existe în Univers… vine… de niciunde. Ce s-a întâmplat cu lumina?

„E ca şi cum te-ai afla într-o încăpere mare, foarte intens luminată, dar uitându-te în jur ai vedea doar câteva becuri de 40 de waţi”, spune Juna Kollmeier, de la Carnegie Institution for Science, autor principal al unui studiu publicat recent în The Astrophysical Journal Letters. „ De unde vine toată lumina aceasta? Ea lipseşte din observaţiile noastre.”

Cea mai fascinantă posibilitate este ca ei să provină de la o altă sursă, încă necunoscută – poate chiar misterioasa materie neagră.

La drept vorbind, astromomii încă nu ştiu ce să creadă, dar „cel puţin un lucru pe care credeam că îl ştim despre Universul actual nu este adevărat”, spune unul dintre autoruii studiului, David Weinberg, de la Ohio State University.

Citeste mai mult aici – http://www.descopera.ro/

Kingship from OT to David and Jesus – short discussion at Biola U. on 1 & 2 Samuel

The historical Books of 1 & 2 Samuel Photo credit www.foundationsforfreedom.net

Matt Jenson: …It looks like at the beginning of Israel’s life with God, that things are pretty simple. The social setup is pretty simple: God is the King. Sometimes, He’s got some spokespeople, some people who do some judgments and things like that, who tell people what God thinks. But, God’s the King, Israel’s His people. Somewhere along the line, in fact, in 1 & 2 Samuel Israel gets a king. Eventually, it turns out that this king, along the line is going to be David and eventually it’s gonna be Jesus. So, it sounds like God is saying, „I wanna be your king, I don’t wanna give you a human king. That’s a bad idea. And then, oh, eventually I’m gonna give you my son Jesus to be your king.” So, what do we do with this? Is this whole kingship God’s idea, is it a good idea, a bad idea? What do you make of that?

Adam Johnson: Yes. God clearly seems to think this is a bad thing. What you’re doing here is gonna make a mess. Kings are gonna want and demand all sorts of things that are gonna be disastrous for your nation, there will be all sorts of bad implications. And yet, all sorts of good will come out of this. We have the building of the temple, and the whole lineage. We have Christ coming from that. Christ is in many ways a king. All that’s good stuff, but somehow people willed it in a bad way, that God sees is destructive and allows for His people nonetheless.

Matt Jensen: Why did they want a king?

Adam Johnson: Jealousy of other nations, „We wan a be like other nations. They lead them out in battle and they do great things. We want that.” And God seems to say, „Well, alright, if that’s what you want…”

Matt Jensen: Israel had done pretty well without a King.

Joseph Henderson: In the Book of Judges, you just see , there’s a familiar cycle of disobedience and then taking over by foreign enemies. And it’s not just a cycle. It’s a downward spiral. It gets worse and worse and they say… the Judges kind of have this refrain in the last several chapters: There was no king in Israel and everyone did what was right in his own eyes. And maybe even when you come over to Samuel, there’s a strong sense of: A king is what people are longing for. When Hannah gives her beautiful song of rejoicing over what God’s done for her, she ends it up with saying, „And my son is going to be standing before God’s anointed.” And you think: Wow, the anointed, the Messiah is coming, he’s gonna rule over. So that hope and expectation is raised, even in the book. Earlier, it’s in the prophecy of Balaam, it’s in the prophecy of Jacob about Judah, there’s going to be a king. This is God’s good intention. So, it makes it more of a puzzle, why this specific request for the king is treated, as God says, as a rejection of His kingship.

Matt Jensen: Back to that point in Judges: There was no king and everyone did what was right in his own eyes. Is Judges inclining us to see a causal connection here? That the lack of a centralized office of leadership meant that people were doing just all sorts of things?

Joseph Henderson: Yes, though you wonder when Judges was written. Probably when there was a king. And so, they probably have some awareness of „people are still doing what’s right in their own eyes. And also, you think about what kind of king would you need. Well, you’d need one to teach people to do what’s right in God’s eyes. That reminds them of the law, let’s say.

Matt Jensen: So, is the problem that Israel wanted a king at all? Or is it that they didn’t understand some kind of separation of powers was gonna be needed? Or, they didn’t understand the implications of Kings who fell short of God’s character?

Joseph Henderson: It does seem that that’s a question you’re wrestling with all through the book. It does seem to be something of timing. You know, God was gonna give Moses water from the rock, but for Moses to strike the rock, there was something wrong with that. It might have been a motivation of what they were looking for in a king, and the bottom line is that the way that they asked for it, God reads as a rejection of His own kingship. But when you come to someone like David, he says, „My kingship is not a rejection, it’s a reflection of God’s kingship.

Matt Jensen: What is it about David? Now, here’s an interesting guy. I mean, David’s a heroThis is the forerunner of Christ in so many ways. If you’re looking for a king, the short list has got David at the top. But he does some horrible things.

Adam Johnson: He’s a good king for about 5 chapters.

Matt Jensen: And in fact, he does some horrible things. As a result of the horrible things, the rest of his reign is fraught with difficulty. So, is it wrong to read him as a good king? Or, what makes him a good king, even in light of all of this other stuff?

Adam Johnson: I’m curious to see, would it be fair to say that in some capacity he’s functioning as a judge in the first part, as he’s building up towards a kingship? And what makes a judge? He’s just a hero leading a people, bringing some order, fighting the battles that need to be fought. He’s being clearly directed by the king- God. So, he’s not playing the role in that capacity. And so, he’s just leading the people as necessary in a clear role of submission. And so, he’s just a hero. It’s all good. He becomes king and that’s good for just a tiny little bit and then boom. That makes me wonder if kingship has something to do with a power which is too much for us to handle, so even though God is gonna use it in a good way, God doesn’t want it for His people, cause His people just can’t handle it. You don’t see anyone  that stays a good king. Even with David, you just get a few chapters and then it starts falling apart.

Joseph Henderson: I’m not sure that I would agree with the good and bad dichotomy. Definitely, after a few chapters of things going swell, things take a nosedive and it’s because David’s immoral decisions. And yet, there’s something about him through the whole, the way that he responds when he’s confronted with this sin. The deep humanity that you see in him as he grieves for his son Absalom. The faithfulness that he shows to Mehibosheth. There’s something that makes him a good king, even despite his bad decisions and the terrible consequences that they have, not only in his life, but for the long term in his country.

Matt Jensen: So, it’s almost the response… I mean, we tend to think of egregious public sin like adultery and plotting someone’s murder as the sort of thing that makes the man that unmakes the man. I think, Joe, that what I’m hearing from you is: Even though there’s a litany of consequences that are clearly rolled out and they clearly roll out as a consequence of David’s sin, nevertheless, the measure of David is taken with reference to his being a man after God’s own heart, which I I take would include things like his repentance, and his softness before the Lord’s  chastening, so that he doesn’t harden, he doesn’t come undone. It actually sort of remakes him in a kind of certain way.

VIDEO by BiolaUniversity

Paul’s Disagreements by Steve Gallagher

Acts 16 and Galatians 2

The mother church in Jerusalem is now about 16 years old. And one of the main issues she has had to deal with has been how to extricate herself from Judaism. And yet, at the same time, use the Jewish scriptures and their concepts, worship and follow the Jewish Messiah, live in the Jewish culture, and reach out to the Jewish people. So, this was quite a challenge, to be able to do this in the face of so much hostility that comes forth from the Jewish people in regards to the early church. Then you throw Paul into the mix. And Paul is just nothing but a thorn in the flesh to these Jewish Christians in Jerusalem.

VIDEO by SermonIndex.net

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari