RELATIA CREDINCIOSULUI CU DUMNEZEU – Viorel Udriste

RELATIA CREDINCIOSULUI CU DUMNEZEU –

Toata teologia crestina si viata crestina este de fapt un raspuns la intrebarea pe care Domnul Isus a pus-o in timp ce murea pe cruce…

Fiecare credincios este fie un conformist care traieste pentru lume si asemenea ei, fie un transformator, devenind in fiecare zi mai asemenea lui Hristos.

Suntem schimbati pe masura ce-I permitem Duhului sa ni-L descopere pe Hristos prin Cuvantul lui Dumnezeu.

Etica Duhului incepe cu o minte innoita pentru ca numai asa putem distinge care este voia lui Dumnezeu si putem fi astfel placuti Lui. Mintea innoita de Duhul ne face sa intelegem ca dragostea trebuie sa domneasca peste toate lucrurile si numai printr-o astfel de minte innoita putem descoperi cum putem iubi cel mai bine.

Trebuie sa fim umpluti cu cunostiinta voii lui Dumnezeu, prin intelepciunea si inspiratia Duhului, pentru ca sa putem umbla in chip vrednic de Domnul, in caile care Ii sunt placute Lui.

Trebuie sa ne dam seama ca sistemul lumii prezente este rau si sub stapanirea lui Satana. Trebuie sa ne impotrivim formelor predominante si populare ale spiritului acestei lumi proclamand in schimb adevarurile vesnice si modelul de neprihanire ale Cuvantului lui Dumnezeu.

Noi trebuie sa dispretuim si sa uram ce este rau, sa iubim ce este neprihanit si sa refuzam diversele forme de desertaciuni lumesti care impresoara Biserica, cum ar fi: lacomia, (de orice fel) manevrarea politica pentru putere, invidia, ura, razbunarea, necuratia, limbajul murdar, distractia pacatoasa, senzualitatea, imoralitatea (curvie, preacurvie, pornografie…etc), drogurile, alcoolul si tovarasiile lumesti.

Noi trebuie sa avem mintile conforme cu felul lui Dumnezeu de a gandi, citind si meditand asupra Cuvantului Sau. Trebuie ca planurile, scopurile si ambitiile noastre sa fie determinate de adevarurile ceresti si vesnice, nu de aceasta lume rea… vremelnica si trecatoare.

Cheia acestei transformari este mintea, centrul de control al atitudinilor, gandurilor, sentimentelor si actiunilor omului. In timp ce mintea omului continua sa fie innoita prin mijloacele spirituale ale Cuvantului lui Dumnezeu, ale rugaciunii si ale compasiunii crestine, modul de viata continua sa fie transformat, acestea ducand la o viata care se aseamana tot mai mult cu Hristos, credinciosul dorind sa aprobe ca voia lui Dumnezeu (nu voia proprie) sa se faca in viata lui.

Toata teologia crestina si viata crestina este de fapt un raspuns la intrebarea pe care Domnul Isus a pus-o in timp ce murea pe cruce: ” Eli, Eli lama sabactani ? ” Suntem datori lui Dumnezeu cu tot ce avem, cu toata fiinta noastra, pentru ca depindem de el si de voia Sa.

Pentru Dumnezeu binele este desavarsirea sfinteniei, cu toate implicatiile ei. In Dumnezeu dragostea este cautarea celui mai cuprinzator bine. Credinciosul poate ajunge la aceasta concluzie numai daca este tot timpul innoit spiritual, dar devotamentul profund este al celor care iubesc voia lui Dumnezeu si o considera perfecta !

Vezi alte articole de acelasi autor aici: