11 – VORBIREA CREȘTINULUI. Creștinul este un om care nu jignește, ci este MASURAT si POTOLIT în vorbire, dar FERM ÎN PRINCIPIILE BIBLICE pe care le urmează, așa cum zice Scriptura: “Dacă vorbește cineva, SĂ VORBEASCĂ CUVINTELE LUI DUMNEZEU. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, al căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin. “… VORBIREA voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știti cum trebuie să răspundeți fiecăruia. … Felul vostru de vorbire să fie: “Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.” (1 Petru 4:11; Coloseni 4:6; Matei 5:37)
12 – ÎMBRACĂMINTEA CREȘTINULUI, trebuie să fie decentă, de bun simț, așa cum se deduce din versetele Bibliei, din care citez: “Podoabă voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nadăjduiau în Dumnezeu, și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, și-l numea “domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.” (1 Petru 3:3-6)
13 – FAMILIA CREȘTINULUI. În familia creștină este o ierarhie stabilită de Dumnezeu, nu împrumutată de la alte religii, sau după păreri omenești. Aceasta ierarhie și relațiile stabilite de Dumnezeu în familie, se văd din aceste versete biblice: “NEVESTELOR, fiți SUPUSE BĂRBAȚILOR voștri ca DOMNULUI; “Căci BĂRBATUL este CAPUL NEVESTEI, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. BĂRBAȚILOR, IUBIȚI-VĂ NEVESTELE cum a iubit și HRISTOS BISERICA și S-a dat pe Sine pentru ea … Dar vreau să știți că HRISTOS este CAPUL ORICĂRUI BĂRBAT; căBĂRBATUL este CAPUL FEMEII, și că DUMNEZEU este CAPUL LUI HRISTOS. … Și voi,PĂRINȚILOR, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i, în MUSTRAREA SI ÎNVĂȚĂTURA DOMNULUI. … Căci DUMNEZEU a zis: “CINSTEȘTE PE TATĂL TĂU ȘI PE MAMA TA… Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. … Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Efeseni 5:22-25; 1 Corinteni 11:3; Efeseni 6:4; Matei 15:4; Proverbe 13:24; 22:15). Dumnezeu cere copiilor să-și cinstească părinții și să-i asculte “în Domnul”. După cum se vede, cinstea și ascultarea “ÎN DOMNUL” de părinți e o problemă foarte importantă în fața lui Dumnezeu. Creștinul și familia lui trăiesc în mod normal după voia lui Dumnezeu, care știe mai bine decât noi ce e bine și ce e rău, frumos sau urat, curat sau necurat. Dumnezeu ne cere să ne comportăm normal, adică după voia Lui, ca indivizi, în familie și în societate.
14 – BISERICA este formată din totalitatea celor mântuiți prin jertfa Domnului ISUS HRISTOS, de pe Pământ și a celor ajunși deja în Cer, din orice loc de pe Pământ și din toate timpurile. Biserica este un organism viu care formează trupul lui Hristos, iar Capul trupului, adică al BISERICII, este ISUS HRISTOS, Cel care a răscumpărat-o cu sângele Său, ne spune Biblia: “El I-a pus totul sub picioare, și L-a dat CĂPETENIE peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți. … El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. EL ESTE CAPUL TRUPULUI, AL BISERICII. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. “ (Efeseni 1:22-23; Coloseni 1:17-18). In Biblie, gasim scris ca denumirea Bisericii este “BISERICA Lui DUMNEZEU” ( 1 Timotei 3:15 ).
Oricine trăiește în păcate, nu face parte din Biserica lui Hristos, chiar dacă merge la închinare împreună cu Biserica. Păcatul desparte pe om de Dumnezeu și legătura n-o pot restabili nici banii, nici pomenile, nici lumânările, etc., ci numai Cel care este Capul Bisericii, Isus Hristos, Domnul. NUMAI prin ISUS HRISTOS poțiINTRA în BISERICĂ, și numai trăind curat te poți menține în Biserică. Legătura strânsă a Bisericii cu Capul, Isus Hristos, și ascultarea totală de El, este esențială pentru menținerea Bisericii în viață. Bisericile locale, indiferent cum s-ar numi, care nu au legătură strânsă cu Isus Hristos și ascultare totală de El, din nefericire, sunt moarte.
Orice organizație omenească are regulile ei interne și regulile ei în relațiile cu exteriorul, care nu au voie să fie călcate. Cu atât mai mult acest lucru este valabil într-un organism viu, așa cum e Biserica. Mădularele (organele) Bisericii sunt strâns legate și DEPENDENTE unele de altele, și TOATE ÎMPREUNĂ suntDEPENDENTE DE CAP, de ISUS HRISTOS, DOMNUL. Piciorul nu poate zice, n-am nevoie de ochi, pentru că ar călca în groapă; ochiul nu poate zice n-am nevoie de picior, sau de mâna, pentru că piciorul îl duce și mâna îl spală și-l îngrijește la nevoie. De asemenea nici un mădular nu poate zice, eu vreau să trăiesc independent, în afara trupului (organismului) viu, pentru că ar muri. Și încă ceva; când un mădular (organ) suferă, tot trupul (organismul) suferă. Și apoi, nu se poate concepe un trup (organism) viu fără cap. Tot așa și din punct de vedere spiritual, nu se poate concepe trupul, adică Biserica, fără Cap, adică fără Isus Hristos.
Dacă ești în Biserica lui Hristos, ai grijă nu cumva să ieși din ea, că asta înseamnă moarte, iar dacă nu faci parte din ea, caută să intri acum. Poți intra în Biserica nu după diferitele păreri ale oamenilor, ci numai așa cum îți spune Dumnezeu prin Cuvântul Său, Biblia.
15 – CASA DOMNULUI, CASA DE RUGĂCIUNE. Mulți oameni când aud vorbindu-se de Biserică se gândesc la clădire, la ziduri. Așa cum am arătat deja, clădirea sau zidirea unde se adună creștinii nu este Biserica propriu zisă, ci Casa Domnului ori Casa de rugăciune. La începuturile ei, de teama persecuțiilor sau din lipsa unor încăperi special destinate, Biserica se aduna în casele oamenilor, în aer liber, în catacombe, etc. Acum Biserica se adună la ÎNCHINARE ÎN clădirea căreia i se spune CASA DOMNULUI sau CASA DE RUGĂCIUNE. Desigur că ne putem ruga și închina și acasă sau oriunde am fi, dar trebuie să mergem și la Casa Domnului pentru că, așa cum îi spune și denumirea, acea cladire este destinata în mod deosebit închinării lui Dumnezeu. Însuși Domnul Isus a zis: “CASA MEA se va chema o CASĂ DE RUGĂCIUNE.” (Matei 21:13).
În Eclesiastul 5:1 ni se spune: “Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu.” Nu mergi oricum, nu vorbești oricum și nu faci ce vrei în Casa lui Dumnezeu. Dacă în casa altuia ești mai atent decât în casa ta, cu atât mai mult trebuie să știi ce poți și ce trebuie să faci în Casa Domnului. Acolo mergi ca să te rogi, să cânți spre slava Lui, să asculți Cuvântul Lui, iar după ce ieși de acolo trebuie să împlinești Cuvântul Lui. Când suntem invitați de un mare om la el acasa, ne simțim onorați, ne pregătim pentru acea vizită și dăm curs invitației. Cu atât mai mult trebuie să facem acest lucru când ne invită Dumnezeu la Casa Lui; să mergem cu bucurie, așa cum zice împăratul David în Psalmul 122:1: “MĂ BUCUR când mi se zice: “HAIDEM LA CASA DOMNULUI!” Mulți care zac pe un pat de suferință ar merge la Casa Domnului, dar nu mai pot. Dacă ești în putere, du-te la Casa lui Dumnezeu pentru că “cei sădiți în Casa Domnului înverzesc” (Psalmul 93:13); și fă lucrul acesta toată viața, așa cum zice psalmistul: “… voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.” (Psalmul 23:6).
16 – ÎNCHINAREA. “Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; NOI NE ÎNCHINĂM LA CE CUNOAȘTEM…”, zicea DOMNUL ISUS în discuția cu femeia din Samaria (Ioan 4:22). Aceste cuvinte ale Domnului se potrivesc și celor de astăzi care se închină la ce nu cunosc și la cine nu cunosc. Cel mai grav e faptul că mulți oameni nici nu vor să cunoască adevărul despre închinare. Dacă ar vrea să cunoască ar citi Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, și ar vedea cui trebuie să se închine cu adevărat. Ei însă fac la fel ca și părinții, bunicii, prietenii, vecinii, rudele, etc. Desigur că pentru această situație au vină și cei ce slujesc la altare care nu le spun sau nu citesc oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. De fapt chiar aceștia fac lucruri pe care le-au făcut înaintașii lor, indiferent dacă sunt sau nu conforme cu voia lui Dumnezeu. În România, azi, se găsesc atâtea Biblii, încât, oricine vrea cu adevărat să afle adevărul, va citi Biblia.
În urmă cu vreo 20 de ani am stat de vorba pe probleme religioase cu un coleg de servici care era foarte pornit împotriva mea și a pocăiților, în general. În acea discuție, el a încercat cu orice preț să mă “puna la colț” argumentând prin ceea ce se vede în formele religioase, și nu prin cele scrise în Biblie. Da, în lume sunt multe religii, dar numai una e adevărata și bună, cea scrisă în Biblie și ea se numește Isus Hristos, care este Calea, Adevărul, Viața. Glorie Lui în veci!
Revenind la discuția în cauză, îmi amintesc că l-am întrebat pe colegul meu, care voia să-mi dea lecții vorbindu-mi de sus și apăsat, dacă a citit Biblia. Răspunsul lui a fost negativ, lucru de care-mi dădusem seama după cum vorbea. Atunci i-am zis cam așa: “Tu-mi povestești o carte pe care n-ai citit-o; nu crezi că ar fi mai bine să ți-o povestesc eu, că eu am citit-o?” După aceea, am scos Biblia din dulap (eram la un hotel în București) și am început să citesc din ea. Apoi l-am îndemnat să citeasca si el și să vadă ce zice Dumnezeu referitor la lucrurile pe care el pretindea că le știe, și nu să susțină părerile unor oameni, a unor frânturi de discuții auzite pe la colțuri, sau în locuri unde nu se predică adevărurile biblice. Mai spre sfârșitul discutiei m-a întrebat dacă nu i-aș putea face și lui rost de o Biblie (era înainte de decembrie 1989 și Bibliile se găseau greu). După întoarcerea la Arad i-am făcut rost de o Biblie pe care el a pus-o pe noptieră și citea din ea seara, după cum zicea. El însă își continua viața ca și mai înainte: fuma, bea, înjura, etc. După vreo cațiva ani i s-a descoperit o tumoare la cap; i s-a făcut operație și a mai trăit vreo 8 luni. În timpul acela l-am invitat să vina la Casa Domnului, la pocăiți (că zicea că nu fusese niciodată); parcă a promis că vine, dar n-a venit. Botezul știa că trebuie să-l facă, dar din câte știu eu, nu l-a făcut. Nu sunt eu judecătorul nimănui și nu pot să spun care a fost decizia Judecătorului Suprem, Dumnezeu. Exemplul acesta arată cât de nedocumentați, ignoranți și împietriți sunt mulți, și în privința închinării, și în privința celorlalte lucruri pe care ne spune Dumnezeu sa le facem.
În continuare voi cita câteva versete din Biblie în care se vede că adevărații credincioși ai lui Dumnezeu, nu au primit închinarea de la oameni, și mai mult decât atât, ei înșiși spun cui să ne închinăm. Toți aceștia sunt creștini despre care oamenii au auzit vorbindu-se, dar, pentru că nu citesc Biblia, nu știu ce-i scris despre ei.
În capitolul 10 al cărții Faptele Apostolilor se vorbește de Corneliu, un sutaș roman cucernic și temător de Dumnezeu, care a greșit în închinare: “Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat și a zis: “Scoală-te, și eu sunt om! Și vorbind cu el, a intrat în casă…“(v.25-27).
Al doilea exemplu este al apostolului Ioan care după ce a fost răpit la cer și călăuzit de un înger acolo, văzând lucruri deosebite și foarte greu de povestit cu cuvinte omenești, era gata să se închine greșit: “Eu, Ioan, am auzit și am văzut lucrurile acestea. Și după ce le-am auzit și le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22:8-9)
În versetele citate sunt prezentați patru apostoli ai Domnului Isus Hristos și un înger din cer care n-au primit închinarea de la oameni. Mai mult, îngerul spune răspicat cui trebuie să ne închinăm: lui Dumnezeu! Pe de altă parte, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a primit și primește închinarea. Deci, rugăciunile trebuie făcute Domnului Isus care este Singurul Mijlocitor la Tatăl pentru problemele noastre, ori lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului Isus, Fiul Său, deoarece El a murit în locul nostru, al celor păcătoși și El are trecere în fața Tatălui: “… Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veți cere de la TATĂL, ÎN NUMELE MEU, vă va da. … Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 16:23; 14:14)
Porunca lui Dumnezeu este clară: “SĂ NU AI ALȚI DUMNEZEI ÎN AFARĂ DE MINE. SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.SĂ NU VĂ FACEȚI IDOLI, să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneți în țara voastra nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Exod 20:3-6; Levetic 26:1)
Dumnezeu să-ți ajute să te închini și să-ți îndrepti rugăciunile numai spre El, în Numele Domnului Isus Hristos!
17 – SĂRBĂTORI, ZILE ÎNCHINATE DOMNULUI, COMEMORĂRI DE EVENIMENTE.Sărbătorile, zilele de închinare înaintea Domnului, comemorările de evenimente și felul în care ele trebuie să se țină, sunt arătate în Biblie. Sărbătorile sunt în cinstea Domnului, nu a omului, și tot ce se face în ele trebuie să fie închinat cu recunoștință și cu mulțumire, Domnului. Nu găsim în Biblie că Domnul Isus ar fi poruncit sau că apostolii și Biserica primară și-ar fi sărbătorit zilele de naștere sau de nume, în schimb găsim scris că, “În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. … În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem painea.”Ucenicii au inceput sa se adune impreuna in ziua dintai a saptamanii, adica Duminica, ziua INVIERII DOMNULUI ISUS HRISTOS. Crestinii si sarbatoresc o data pe an Invierea, Pastele. (Faptele Apostolilor 2:1; 20:7a). Ziua Cincizecimii (Rusaliile) e a 50-a zi de la Paști. Primii creștini, Prima biserică din Ierusalim făcea chiar mai mult: “Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, …” (Faptele Apostolilor 2:46a). Domnul Isus ne-a dat porunca tuturor celor ce-L urmăm să comemorăm moartea Lui, pentru că El, cel Prea Sfânt, S-a jertfit în locul nostru, al celor păcătoși, pentru a ne salva de la iad. Comemorarea se face prin împărtășirea la Cina Domnului, sau Cina cea de taină: “Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: “Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cina, a luat paharul și a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, VESTIȚI MOARTEA DOMNULUI, până va veni El.”(1 Corinteni 11:23-26).Crestinii de azi sarbatoresc sau comemoreaza evenimente din viata Domnului ISUS: Nasterea, Botezul, Moartea, Invierea si Inaltarea Lui la Cer; mai este sarbatorita si Coborarea DUHULUI SFANT pe Pamant.
Sarbatorirea unor evenimente atat de important pentru crestin nu trebuie sa fie cu imbuibari de mancare si bautura, ci cu a medita la ceea ce a facut si face Tatal, Fiul si Duhul Sfant pentru a ne salva de la iad si a ne duce in Cer, citirea Bibliei, mersul la Biserica, rugaciuni de multumire adresate Lui Dumnezeu si ajutorarea celor in nevoi.
Strămoșii noștri creștini au făcut lucruri după voia lui Dumnezeu, în concordanță cu ceea ce a poruncit Domnul Isus Hristos, numai că unii dintre ei, fiind oameni și supuși greșelilor (așa cum suntem și noi), au și deviat de la calea dreaptă care este Domnul Isus. Unele calendare ale crestinilor sunt pline de sarbatori pe care nu le gasim in Biblie; ba unii mai au si sarbatori diavolesti (halloween-ul, etc.). Deci sa luăm ghidul creștinului, adică Biblia, și sa comparăm ce scrie în ea cu ceea ce fac acum creștinii, ca să vedem ce e bun și ce nu e bun. Ce-i bun, adică după voia lui Dumnezeu, trebuie să facem, și ce nu, nu avem voie să facem.
Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are un cuvânt tăios la adresa celor ce țineau datini strămoșești, dar care lăsau deoparte Cuvântul lui Dumnezeu: “Atunci niște Farisei și niște cărturari din Ierusalim au venit la ISUS, și I-au zis: “Pentru ce calcă ucenicii Tai datina bătrânilor? … Drept răspuns, El le-a zis: “Dar voi de ce CĂLCAȚI PORUNCA lui DUMNEZEU în folosul datinei VOASTRE? … Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis: “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învțând că învățături niște PORUNCI OMENEȘTI.” (Matei 15:1-9)
Recunoscând greșelile și abaterile unor conducători religioși din trecut de la ceea ce scrie în Biblie, în urmă cu câțiva ani, conducători religioși creștini de azi, și-au cerut scuze pentru faptele strămoșilor lor care cuprindeau: inchiziție, discriminare, bătăi, închisoare, persecuții, războaie (cruciade). Toate acele fapte fuseseră înfăptuite pe bază religioasă și în numele crucii. Se știe că în acea vreme dar și azi în unele religii, nu aveau voie să pună mâna pe Biblie decât preoții, și în acest fel ceilalți nu au văzut că sunt pe o cale greșită și nu s-au întors la Calea adevărata, la Isus Hristos. Atunci, dacă nu erai de aceeași părere cu acei conducători religioși, te exterminau. Pentru ei nu conta părerea lui Dumnezeu, ci părerea lor și au făcut din religie un instrument de supunere și tortură a maselor, a popoarelor. Au făcut religia lor religie de stat! Nu din creștinism au făcut religie de stat, ci din religia lor, din părerile lor.
Domnul Isus Hristos, Salvatorul lumii, n-a venit pe Pământ să-l cucerească prin forta, ci cu dragoste și în smerenie. A ajutat oamenii care erau în nevoie, și la urmă și-a dat viața ca jertfă de ispășire pentru omenirea întreagă, pentru oricine crede în El și se pocăiește de păcatele făcute.
Ceea ce e mai grav este faptul că în creștinism se practică obiceiuri luate de la păgâni, cum ar fi cultul morților, întrebarea morților, ghicirea, vrăjitoria, etc. Când vezi că se fac astfel de lucruri, te întrebi cum pot pretinde cei ce le fac că sunt creștini. În Biblie scrie că astfel de fapte sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Cel care inspiră la aceste fapte este vrăjmașul lui Dumnezeu și al creștinilor, este diavolul.
Desigur, să respecți și să îngrijești mormintele părinților sau ale altor persoane, nu e rău, dar nu te închini, nu te rogi, nu venerezi oase, fragmente din veșminte sau obiecte ale lor, sau ale altor persoane, indiferent cine ar fi fost ele.
În legătură cu cei ce cheamă și întreabă morții, care merg la ghicitori și vrăjitori, iată ce zice Cuvântul lui Dumnezeu: “Dacă vi se zice însă: “Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc” răspundeti: “NU VA ÎNTREBA OARE UN POPOR PE DUMNEZEUL SĂU? VA ÎNTREBA EL PE CEI MORȚI PENTRU CEI VII? … Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori, ca să curveasca după ei, Îmi voi întoarce Față împotriva omului aceluia, și-l voi nimici din mijlocul poporului lui. … Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului… Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele și de ghicitori; dar ȚIE, DOMNUL, DUMNEZEUL TĂU, NU-ȚI ÎNGĂDUIE LUCRUL ACESTA. … Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiasca.”(Isaia 8:19; Levetic 20:6; Deuteronom 18:10-14; Exod 22:18). După aceste citate din Cuvântul lui Dumnezeu, comentariul meu este de prisos.
18 – SALUTĂRI, URĂRI ȘI ATITUDINI CREȘTINE. “Pe când vorbeau ei astfel, însuși ISUS a stat în mijlocul lor, și le-a zis: “PACE VOUĂ!” … Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin. … Dar Eu vă spun: IUBIȚI PE VRĂJMAȘII VOȘTRI, BINECUVÂNTAȚI PE CEI CE VA BLEASTĂMA, FACEȚI BINE CELOR CE VA URĂSC, ȘI RUGAȚI-VĂ PENTRU CEI CE VĂ ASUPRESC ȘI VĂ PRIGONESC, … Ioan, către cele șapte Biserici, care sunt în Asia: HAR ȘI PACE VOUĂ din partea Celui ce este, Celui ce era și Celui ce vine, și din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, și din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întai-născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, și a făcut din noi o împărație și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.” (Luca 24:36; 2 Corinteni 13:14; Matei 5:44; Apocalipsa 1:4-6)
Salutul “PACE” este luat în batjocură de mulți care se numesc creștini, dar el a fost rostit de Cel care este Mântuitorul și Domnul creștinilor, ISUS HRISTOS. Glorie Lui! Nu e puțin lucru să-l saluți și să-i urezi cuiva să aibă pace. Sunt mulți oameni care n-au pace în inimile lor și sunt atâtea familii unde nu-i pace… Nu e pace de multe ori în societate și în lume, și chiar în biserici locale, fiindcă diavolul vrea și reușește să facă tulburare. Ce pierdere mare este să n-ai pace! Domnul păcii, Isus Hristos să dea pacea Lui tuturor celor ce au nevoie de ea și I-o cer!
Nu-i ușor să binecuvântezi și să te rogi pentru cei ce te batjocoresc și-ți aruncă blesteme, te prigonesc, te bat, te închid, sau chiar te omoară. Omenește e să raspunzi cu aceeași monedă, dacă nu cumva și mai rău, adică să te răzbuni. Fiind un urmaș al lui Hristos, care a trecut prin toate acestea cand era pe Pamant, creștinul este ajutat de El să poată face acest lucru. Cât despre razbunare, Biblia ne spune că ea este a Domnului.
Cuvântul “HAR” înseamnă DAR NEMERITAT din partea lui Dumnezeu. Tot ce avem și ce suntem e de la Dumnezeu, însă CEL MAI MARE dar pe care Dumnezeu Tatăl ni l-a dat este FIUL SĂU, ISUS HRISTOS. El a venit pe Pământ ca să ne scape de la iad, dându-Se ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, așa cum zice apostolul: “căci știti că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții vostri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” (1Petru 1:18,19. Nu este har, sau dar nemeritat mai mare decât Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Îi mulțumim în veci lui Dumnezeu Tatăl pentru El!
Glorie în veci Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt!
19 – RELAȚII ȘI GRADE DE RUDENIE CREȘTINE. Relațiile dintre oameni sunt foarte des condiționate de gradele de rudenie care există între ei. În multe situații îți rezolvi probleme, obții anumite bunuri materiale sau primești anumite ranguri, onoruri, etc., datorită gradului de rudenie pe care-l ai cu o persoana. Cele mai apropiate rudenii sunt cele din familie: soțul/soția, copiii, părinții, frații, surorile, nepoții. Omenește, acestea sunt cele mai înalte grade de rudenie.
Din punct de vedere spiritual pot fi considerați rude cei care sunt numiți de Dumnezeu copiii Lui; și aceasta pentru că ei au fost mântuiți de El și pentru că ei se încred în El, Îl servesc și-L slăvesc pe El. Apoi, pentru că Domnul Isus îi socotește frați și surori pe toți acei care fac voia Tatălui din cer. În rugăciunea domnească,DOMNUL ISUS îi învață pe ucenici să-L numească pe Dumnezeu, “TATĂL NOSTRU care ești în ceruri”(Matei 6:9), iar în altă împrejurare El spune: “... “Cine este mama Mea, și care sunt frații Mei?” Apoi Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: “Iată mama Mea și frații Mei! Căci ORICINE FACE VOIA TATĂLUI MEUcare este în ceruri, acela Îmi este FRATE, SORĂ ȘI MAMA.” (Matei 12:46-50) Iar apostolul Ioan scrie:“Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu.” (1 Ioan 3:1) Unii spun că toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu fiindcă El ne-a creat pe toți, dar Biblia specifică: “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:10) În Ioan 8:44 scrie că Domnul Isus le-a spus celor care se considerau copii ai lui Dumnezeu prin descendența de la Avraam, dar care trăiau în păcat: “Voi aveți de tată pe diavolul”(Ioan 8:44). Deci cei ce trăiesc în neprihănire, adică în curăție, sunt copiii LUI DUMNEZEU, iar cei ce trăiesc în păcat, în neascultare de Dumnezeu, sunt considerați copiii diavolului.
Nu este grad de rudenie și relație mai deosebită și mai importantă decât să fii copilul lui Dumnezeu și frate sau soră cu Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și așa fiind, să ai drept la moștenirea pe care ți-a promis-o Tatăl: raiul și viața veșnică în fericire. De aceea, te îndemn, dacă ai deja calitatea de copil a lui Dumnezeu, să ai mare grija s-o păstrezi până la sfârșitul vieții, iar dacă nu ai aceasta calitate, să cauți s-o obții cât mai repede prin credința în Domnul Isus.
20 – In viaţa creştinului NU au ce căuta FAPTELE FIRII PĂMÂNTEŞTI, care sunt arătate în textul următor: “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU.” (Galateni 5:19-21)
3 comentarii (+add yours?)