Florin Ianovici – Unii oameni au trebuit sa-si iubeasca sotia cand n-au mai avut-o

Photo credit www.catholicmatch.com

De ce e importanta incercarea? Cum sa nu fie importanta incercarea?

Incercarea este esentiala. Adica, vreau sa intelegeti cum faci fata incercarii. Intotdeauna, cand fugi de incercare, ea fuge mai tare dupa tine.

Dar, ce sa faci in incercare? Pai, ii spui incercarii asa: „Fa ce stii ca trebuie sa faci.” Ce spune Dumnezeu in Isaia? „Voi ati fugit pe cai iuti in Egipt.” Si zice Dumnezeu: „Da, voi puteti sa fugiti pe ce cai vreti voi, ca tot va prinde necazul din urma.” .. cand e trimis [necazul] pentru ceva.

Cand vine incercarea, fugim. Si fugim si fugim. Dar n-ai cum sa fugi, ca ea te prinde. Mai tare te prinde. Si atunci, ce faci? Spui asa: „Doamne, am intrat in incercare…” Intrarea e acolo si erau legati feldeles la maini, la picioare, Daniel cu cei 3 tineri. I-a aruncat acolo. Dar ce se intampla in foc? Se ard legaturile astea. Se rup. Cand intri in focul incercarii, brusc, deodata, tu devii altul.

Prima legatura care se rupe este legatura cu pamantul. Atata suntem de legati! Cand vine incercarea deodata, parca ne limpezeste Dumnezeu mintea: „Doamne, am uitat ca de fapt important era lucrul asta.”

Au ajuns oameni pe marginea prapastiei. Au trebuit sa-si iubeasca sotia cand n-au mai avut-o. Au ajuns sa-si iubeasca copiii cand n-au mai putut sa faca nimic pentru ei.

Incercarile, cand vin si focul incercarii cand vine, ne rupe orice legatura omeneasca. Deodata ne spala ochii, sa vedem ce-i important in viata noastra. Ne curata ochii, sa intelegem ca de fapt ne-am inglodat in atatea lucruri pamantesti, ne-am ingropat in lucrurile pamantesti. Cum erau cei trei in foc? Mai aveau legaturi? Pai nu, ca zice Biblia ca mergeau in foc. Nu stiu, dar este magnific. Mergeau in foc. Nu mai aveau nicio legatura. Se arsesera legaturile.

Si este extrem de important, pentru ca eu, in incercare cand am intrat, mi-am dat seama de niste lucruri pe care nu le-am putut invata niciodata in afara incercarii. Tu nu? Tot in incercare, nu numai ca mi-am dat seama de faptul ca anumite lucruri merita si altele nu merita, dar deodata in incercare s-au rupt legaturi omenesti.

Asa am crezut ca vor sari oamenii sa ma ajute. Asa am crezut ca oamenii vor face ceea ce au promis si deodata, oamenii au inceput sa aiba justificari si tot felul de legaturi. S-au rupt si legaturile astea. Dar in incercare a fost o legatura care s-a intarit puternic, cu Cel ce a rasarit in incercare cu mine. Cu Cel ce este Fiul lui Dumnezeu.

Vreau sa va spun un lucru, dragii mei, cand vine incercarea in viata, nu fugiti de ea. Ci spuneti asa lui Dumnezeu: „Doamne, te rog, intelepteste-ma cat mai repede, sa nu fie focul asta atat de mult. Arde, Doamne, tot ce este de ars, ca sa pot sa fiu liber si apoi, Doamne, te rog frumos, invioreaza-ma iarasi si mangaie-ma.

Spune-mi Doamne ce trebuie sa arda in viata mea, ca ceva trebuie sa arda, o legatura omeneasca, o multime de nimicuri cu care poate te-ai ingropat in viata. Nu stiu, poate o rutina… Poate ca Dumnezeu lasa un foc al incercarii ca sa te smulga din plictiseala in care ai intrat.

Vezi / Citeste mesajul integral aici – Florin Ianovici – Brisbane Australia (3) Cum să fac față încercării

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Reclame

LIVE – In Direct – Urmareste aici Adunarile lui Dumnezeu – Assemblies of God – 100 de ani!!! Conferinta anuala in care isi sarbatoreste Centenarul 8-10 August,2014

Urmareste Live Vineri, Sambata, Duminica incepand de la orele 8:30 dimineata

Cea de a 100-a Conferinta a Bisericilor lui Dumnezeu

la Universitatea de Stat la Missouri, din Springfield Missouri

1914 – 2014

Fa click pe poza ca sa intri la programul

LIVE – In Direct

Photo credit Assemblies of God

~~~Assemblies of God – 300,000 de biserici in toata lumea~~~

Programul de Vineri:

  • 8:30 am – 10:45 am Church Planting Movements

  • 11:15 am – 12 pm Compassion and Justice 

  • 2 pm – 4 pm Modern Parables  

  • Apoi urmeaza program  7 – 10 seara (Central Time SUA)

Programul de Sambata:

  • 8:30 am – 10:15 am Devotional and Early Morning Session

“The Future Is Bright” – Nam Soo Kim, José Wellington Bezerra da Costa, and Clayton Brooks

  •  10:45 am – 12 pm Late Morning Session

“Religious Freedom” – Takoosh Hovsepian, Dishan Wickramaratne, Max Schläpfer, and Clayton Brooks

  •  2 pm – 4 pm Prayer for Our World
  •  7 pm Evening Session

“Festival of Praise” – Promise Ministries International Church – Children’s Choir, Jason Frenn, Dr. George O. Wood, The Sherman Mountain Boys, and Tom Matrone

Programul de Duminica:

  • 7 pm Grand Finale

“The Human Right” – Dick Brogden, Rebecca Grant Shults, and Ann Marie

Fa click sa intri la ARHIVE aici

Photo credit Twitter

Concubinaj: Modern sau Pacat?

Concubinaj: Modern sau Pacat?

In lumea noastra cea “moderna ? cum zic unii, se discuta foarte mult despre un subiect controversat, si anume …concubinajul .

Unii cred ca este ceva unic pentru zilele noastre moderne si foarte multi cred ca daca vrei sa fii modern trebuie sa traiesti in concubinaj. De fapt in Statele Unite 40% de adulti spun ca au incercat cel putin o data sa traiasca in concubinaj. Zic ca e mai bine asa pentru ca daca vrei sa pleci nu sunt probleme, tu pleci si partenerul tau pleaca. Oare este asa? S-a dovedit ca nu sunt probleme?

Hai sa privim la Sfintele Scripturi sa vedem in primal rand daca concubinajul este ceva modern si daca el evita probleme sau aduce.
A trai in concubinaj inseamna ca doi adulti traiesc impreauna ca un cuplu casatorit dar de fapt ei nu sunt casatoriti. O parte in relatie lor este bineinteles relatia sexuala. A face sex in afara casatoriei este pacat (curvie, aprinderea poftei) si Biblia spune foarte clar despre cei ce traiesc in curvie in I Tesaloniceni capitolul 4 de la 3−5,

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,
nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu pentru fiecare Crestin este sa se fereasca de curvie. Crestinul si curvia nu au nimic in comun, nici nu trebuie sa aiba.

Crestini trebuie sa fie sfintiti (a fi diferiti, curati la inima, curati la actiune) si se vede sfintenie noastra prin viata noastra sexuala (daca ea e curata adica traita dupa cum doreste Dumnezeu sau necurata, adica neascultare de Biblia). Toata lumea urmareste imoralitatea sexuala dar crestinii trebuie sa fie deosebiti si sa nu mearga dupa imoralitate. Relatia sexuala in afara casatoriei (concubinaj) inseamna a trai in aprinderea poftei (esti rob pacatului si nu te poti opri). Daca un om traieste in aprinderea poftei inseamna ca el nu cunoaste pe Dumnezeu (cu alte cuvinte, el nu este Crestin si nu are nimic de a face cu Dumnezeu).

Cuvintul concubinaj devine de la cuvint concubina care era folosti in vechime pentru o fata care traieste cu un barbat pentru placere lui dar el nu vrea sa o ia in casatoria pentru ca nu are respect fata de ea.

Dumnezeu a creat relatia sexuala doar pentru un sot si sotia lui in cadrul casatoriei. In Geneza 2:24 Dumnezeu spune asa,

Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
Ei sunt lipiti in casatorie in primul rand si dupa asta se fac un singur trup (relatia sexuala).

Cei care traiesc in concubinaj sunt judecati de Dumnezeu. In cartea Evrei 13:4 vedem ce spune Dumnezeu despre concubinaj (curvie)

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Patul casatoriei este spurcat prin curvie si preacurvie . Concubinaj ul este curvie . Daca patul casatoriei este spurcat deci nu da cinste casatoriei tale (in prezent si in viitor). Dumnezeu a creat relatia sexuala sa fie pura si curata in totdeauna dar daca nu esti ascultator si nu vrei sa faci ceea ce spune Dumnezeu in Biblie deci vor fi consecintile grave. Nu spune cand va fi judecata dar fii sigur ca va fi. Daca nu a venit judecata (pedeapsa) in viata ta pana acuma, este un motiv improtant si II Petru 3:8−9 spune care este motivul :

„Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.
Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Dumnezeu nu vrea sa te pedepseasca dar iti va aduce pedeapsa daca nu te pocaiesti (schimbare mintii care aduce schimbare actiunilor). El iti da timp sa te pocaiesti dar daca alegi sa nu asculti evitarea Lui El mai spune :

„Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Daca astepti si nu te pocaiesti iti aduni o comoara de manie, tu singur iti faci un rau.

Tu poti opri manie aceeia daca vei asculta glasul lui Dumnezeu si sa te pocaiesti.

Domnul Isus Hristos a murit pentru a plati plata pacatului (pacat care ai facut) in locul tau (tu trebuie sa platesti) tu trebuie sa alegi sa accepti ceea ce a facut Isus sa te pocaiesti si sa nu mai traiesti in pacat.

Erik Brewer

Sursa Multumiri ca jertfa lui Dumnezeu (Ps.50:14)

No coment – diavolul… da tircoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita

Photo credit Facebook Ruxandra

1 Petru cap.5:5 Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrini. Si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci „Dumnezeu sta impotriva celor mindri, dar celor smeriti le da har.”

Smeriti-va dar sub mina tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte.

Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi. Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tircoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.

Fiti treji, si vegheati!

Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.

10 Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavirsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.

11 A Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.

Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton – partea 2-a

Elisabeta Ton

Vezi si doua articole recente – de la fiica sorei Elisabeta si Iosif Ton aici 

VEZI / Citeste Partea I-a aici –

– Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton Partea 1-a – Un fragment din partea 1-a

~Am mers cu masina si ne-au oprit niste flacai la un raulet. Eram cu sofer si eu eram cu Iosif in spate. Au venit din ambele parti si s-au uitat baietii in masina si au dat (s-au tras) inapoi. Si m-am uitat la Iosif: „Oare ce au vazut?” Ne-au salutat si ne-au lasat sa trecem.”

Cateva fragmente din episodul de fata, Elisabeta Ton:

„Este adevarat ca in 1981 a trebuit sa plecam. Sa stiti ca a fost dureros pentru noi toti. Dora a plans mult. Eu am plans. A fost grea despartirea, foarte grea- de biserica, de frati. Familia [noastra] a fost biserica. Niciodata n-am asistat la o jale  atat de mare si de la atatia oameni, cati au fost in biserica aceea in Oradea cand am plecat. Biserica era arhiplina cand noi ne-am luat la revedere. Si am plecat.”

Eram in America. O duceam pe Dora la scoala, eram foarte trista. Stateam foarte aproape si veneam pe jos de la scoala. Treceam peste campusul de la Colegiul de la Wheaton. Si ma uitam spre cer si ziceam: „Doamne, de ce ne-ai adus aicea?” Si Dumnezeu mi-a spus: „Si aici tot Eu sunt Dumnezeu.” Si a fost ca si cand….. „Asta vreau, cu Tine vreau sa fiu.”

Si i-am spus lui Iosif in drum spre Deva: „Roaga-te si cere de la Domnul calauzire. Incepe scoala si nu poti sa fi si pe drumuri si la scoala. Si in biserica. Nu poti, nu se poate.” Si s-a rugat Iosif. Si am simtit ca rugaciunea lui a fost dintr-adevar din toata inima, cu toata seriozitatea a pus problema in fata Domnului: „Doamne, ce vrei sa faci, aia facem.” Asa am fost de linistita. Am avut pace. „Acuma, Domnul ne va spune.” Ei, in ziua aceea, cand ne-am intors la Oradea, dupa masa, Domnul i-a vorbit. Inainte sa mearga el sa predice, Domnul i-a vorbit: „Iesi din biserica si du-te in toata tara.”

Puterea rugaciunii – Elisabeta Ton – partea 2-a

Interviu realizat de Mirela Petan.  VIDEO by Alfa Omega TV

Elisabeta Ton:

Photo captura youtube

Iosif Ton – Photo captura youtube

Ce sa spun? Mari sunt lucrarile lui Dumnezeu. Mari si minunate. Si cand te increzi in El, chiar daca treci prin situatii in care zici: „Oare unde voi sfarsi? Oare ce se va intampla? Nu-i cazul sa-ti pui problema. Cu Dumnezeu esti totdeauna biruitor. Este adevarat ca in 1981 a trebuit sa plecam. Sa stiti ca a fost dureros pentru noi toti. Dora a plans mult. Eu am plans. A fost grea despartirea, foarte grea- de biserica, de frati. Familia [noastra] a fost biserica. Niciodata n-am asistat la o jale  atat de mare si de la atatia oameni, cati au fost in biserica aceea in Oradea cand am plecat. Biserica era arhiplina cand noi ne-am luat la revedere. Si am plecat.

Eram in America. O duceam pe Dora la scoala, eram foarte trista. Stateam foarte aproape si veneam pe jos de la scoala. Treceam peste campusul de la Colegiul de la Wheaton. Si ma uitam spre cer si ziceam: „Doamne, de ce ne-ai adus aicea?” Si Dumnezeu mi-a spus: „Si aici tot Eu sunt Dumnezeu.” Si a fost ca si cand….. „Asta vreau, cu Tine vreau sa fiu.” Ei, am inceput sa scriu scrisori si mi-au spus surorile ca erau citite in biserica. Domnul mi-a dat o bucurie de-a scrie, ca ziceau ca sunt epistole. Si le citeau in biserica si se bucurau. A fost o comunicare intre noi si cateva familii la care trimiteam direct scrisorile. Dar, dupa aceea a trebuit sa intrerup pentru ca erau probleme.

Activitatea noastra in Statele Unite din vremea aceea a fost binecuvantata de Dumnezeu din toate punctele de vedere. Iosif a inceput sa vorbeasca la Europa Libera. Apoi, Societatea Misionara a avut o editura si noi am tradus carti pentru Romania si pentru studiile biblice samd. Deci, Domnul ne-a dat de lucru din plin.

In 1989 cand a fost revolutia in tara, parca ti-e si greu sa spui, dar Dumnezeu asa a ingaduit. Ca El stie de ce au fost momentele acelea teribile cand cei care au fost pana atunci dictatori au sfarsit cum au sfarsit. Dar Iosif, imediat a venit incoace, in Romania. Eu primeam acasa telefoane si din Austria si din Anglia sa nu vina Iosif. A fost foarte greu. Ce se va intampla? Insa Domnul m-a intarit si mi-a spus: „Eu sunt Dumnezeu.” Iosif a facut multe calatorii in primele luni din 1990. Si odata cand a venit si ne-a adunat pe toti la birou si ne-a povestit cum a avut o adunare de la toate 3 cultele si acuma va fi un congres a toate cultelor care va infiinta si va lua nastere- Alianta Evanghelica. Dupa aceea, alte lucruri pe care deja el le avea in gand, si pentru scoli si pentru Institut. Deasupra capului lui am vazut harta Romaniei. Dar foarte interesant, am  vazut parca si iarba si muntii si mana lui Dumnezeu peste Romania. Cand am vazut, am zis: „Pai, daca Dumnezeu este acolo si locul nostru este tot acolo.” Si i-am spus atunci lui Iosif: „Iosif, dar noi trebuie sa fim acolo. Noi mergem.” Pana atunci, ziceam: „Mai Iosif, Dora inca-i la scoala. Ce facem? Nu putem pleca.” Atunci, am uitat si de scoalasi de orice. Am zis: „Gata. Noi trebuie sa plecam. Asa ne-am intors repede.

Au fost 4 ani de lucru intensa- Societatea Misiunii, Institutul, scolile- infiintarea scolilor. Toata lumea stie cate lucrari s-au facut. Au trecut 4, 5, 6 ani, cand Iosif a simtit nevoia sa faca o calatorie in si prin tara, de la o biserica la alta. Mergand asa am vazut nevoia din tara. Fratii, surorile plangeau: „Frate Iosif, veniti. Dar, mai veniti.” Am vazut ca nu ajunge doar o zi, doar o duminica sau o vineri seara. Nu-i destul. Si i-am spus: „Iosif, gandeste-te. Oare nu vrea Dumnezeu sa te faca misionar in Romania?” „Nu ma face Dumnezeu as umblu pe coclaur la varsta asta.” Alta data, i-am zis iarasi acelasi lucru si zice el: „Da, sunt altii mai tineri.” Zic, „Dar, tu esti copt.” Si zice el: „Asa-i.”

Si s-a intamplat ca in (nu stiu) 20 sau 22 octombrie, 1996, mergeam la Deva, dimineata. Eu conduceam si i-am spus: „Te rog frumos sa te rogi.” Vreau sa mentionez ca de 2 sau 3 ori maximum i-am spus lui Iosif: „Gandeste-te.” Pentru ca eu simteam ca intr-acolo ne duce Dumnezeu. Si am zis: „Oare cum o sa fie? N-o sa fie greu?” Dar, totusi, pentru ca aveam sentimentul acesta, am zis: „Daca asta va fi sa fie, e bine. Nu-i nimic, daca El vrea.” Si i-am spus lui Iosif in drum spre Deva: „Roaga-te si cere de la Domnul calauzire. Incepe scoala si nu poti sa fi si pe drumuri si la scoala. Si in biserica. Nu poti, nu se poate.” Si s-a rugat Iosif. Si am simtit ca rugaciunea lui a fost dintr-adevar din toata inima, cu toata seriozitatea a pus problema in fata Domnului: „Doamne, ce vrei sa faci, aia facem.” Asa am fost de linistita. Am avut pace. „Acuma, Domnul ne va spune.” Ei, in ziua aceea, cand ne-am intors la Oradea, dupa masa, Domnul i-a vorbit. Inainte sa mearga el sa predice, Domnul i-a vorbit: „Iesi din biserica si du-te in toata tara.” Si asa am plecat in toata tara. Vreau sa va spun ca au fost niste ani extraordinar de bogati pentru noi si am invatat foarte mult. Si vreau sa va spun ca peste tot unde ne-am dus, ne-am bucurat. Oriunde m-am dus, oriunde am intrat in casa am spus: „Doamne, ce vrei sa ma inveti aici? Vreau sa invat sa ma ajuti sa fac ceea ce este voia ta sa fac.” Am avut timp foarte binecuvantat.

Din perioada aceea, el a inceput sa intre, dupa ce a devenit studiile acelea biblice: Umblarea cu Dumnezeu. Va dati seama, incepea o saptamana, trei ore in fiecare seara si ziceau la inceput fratii: „Ce o sa fie in fiecare seara timp de 3 ore? Ce o sa ne tot spuna in 3 ore?” Si apoi ziceau fratii: „Frate Ton, pana la miezul noptii daca vrei… putem sta.” Deci, a fost o lucrare extraordinara. Am simtit ca ne-am imbogatit noi. Bineinteles ca a fost mare bucurie peste tot. Nu este mai mare bucurie decat sa-L lasi pe Domnul sa-Si faca voia Lui in viata ta. Si ceea ce are El pentru tine, tu n-ai putea niciodata sa-ti faci, oricat te-ai stradui. Dar, tu nu ai putea nici munci, nici sa acumulezi, nici sa castigi tu singur bucuriile care ti le poate da El in implinirea, in slujirea fratilor, a surorilor. Domnul m-a chemat si am avut privilegiul si harul  sa pot avea partasie cu surorile. A fost mare binecuvantare. M-am bucurat nespus de mult.

Cand mergeam undeva… si asta a fost lucru important. Eu conduceam masina mai mult pentru ca imi placea. Pe mine nu ma oboseste condusul la masina si pe el il oboseste. Dar, Domnul a avut grija ca pentru aceste calatorii sa-mi dea bucurie. Si eu in aceste calatorii, sa nu ma stresez, sa nu ma tem, sa am bucurie deplina, erau de multe ori situatii ca eram asa de fericita la volan ca saream in sus la volan. Mi-a zis: „Draga mea, tu esti la volan, ai grija. Nu mai salta. Stai linistita.”

Nu de mult, am fost la Bucuresti, cand intr-o anumita situatie, fara controlul nostru, ceva s-a facut fara ca sa fim intrebati daca e bine sau nu, ceva care ar fi fost o mare amenintare. Si era noaptea. N-am putut sa dorm. S-a pus o teama, o frica peste mine, incat am simtit ca nu se poate si m-am dus la el si l-am trezit.  Si zice catre mine: „Ce te-a apucat acuma frica, asa dintr-o data? Pana acuma, tu ai fost tare, nu ti-a fost niciodata frica. Ce te-a apucat frica asta?” Am zis: „Bine. Bine, Iosif. Eu ma rog.” Si el era in pat, eu pe genunchi langa el, langa pat. Si am zis: „Doamne, vreau sa stiu daca mana Ta este aici in situatia asta. Ca daca-i mana Ta, eu ma incred in mana Ta, orice ar veni.” Asa m-am rugat. M-am ridicat si am vrut sa merg pana la baie. Cand eram in usa, mi-a vorbit Domnul: „Cum ai putea sa crezi ca lucrul acesta ar fi putut trecut cu vederea de la Mine? Eu sunt in aceasta lucrare.” Ca de obicei, cand Domnul iti vorbeste, El iti rezolva. „Doamne, nu ma mai tem. Daca Tu esti, orice ar fi, orice ar fi …” M-am intors si i-am spus lui Iosif: „Iosif, nu ma mai tem.” Zice Iosif: „Se vede. Esti alt om.” Asa-i, pentru ca Domnul mi-a vorbit: „Cum poti sa crezi ca mana mea nu e in problema asta? Ca as fi putut trece cu vederea si Eu n-as fi observat? Ceva s-ar fi putut intampla si Eu sa nu stiu. Cum te-ai gandit asa?” Deci, El nu te lasa niciodata.(18)

Cuvant de incurajare pentru sotii de slujitori, Elisabeta Ton: Intotdeauna am zis: „Acolo, in casa in care am intrat, puteam sa vad legatura celor doi cu Domnul din relatia lor, unul cu celalalt. Relatia lor iti spune cat de solida, cat de puternica, de trainica, de frumoasa, de bogata este legatura lor cu Domnul.  Si am avut multe situatii in care m-am putut bucura sa vad, dar a fost si altfel. Dar a fost ocazie sa ma rog. Nu totdeauna poti sa dai sfaturi, dar au fost situatii in care… Eu, cu sotul meu, ma port normal, ca acasa. Dar, a fost situatie in familie cand ni s-a spus asa: „De cand ati intrat in casa noastra, viata noastra s-a schimbat. Avem pace. Avem bucurie. Ne bucuram unul de celalalt.” Si am zis: „Uite, prin traire, fara cuvinte, eu cred ca viata trebuie sa fie ca o carte deschisa si mai mult vorbeste decat cuvintele. Si m-am bucurat ca au fost locuri unde am primit marturia aceasta si ne-am bucurat.

Este atat de important sa te lasi folosit de Dumnezeu si sa renunti la tine. Sa renunti la orice dorinta a ta, pentru ca dorinta ta este a ta, nu-i a Domnului. Daca dorinta ta nu aduce pace, daca dorinta ta nu face pace, nu aduce intelegere, armonie, binecuvantare, nu e un lucru bun pentru familia ta, renunta. Si s-a intamplat cu noi doi, se intampla sa avem pareri diferite. Dar atunci am zis: „Stii ce? Imi iau un timp si ma rog. Sa vad.” Iosif stia ca asta mi-e obiceiul. Ma duc si ma rog. Uneori trecea o zi, dar alta data, imediat cand mergeam si ma rugam primeam raspunsul. Si vedeam de ce Iosif spune ce spune, ed ce spune asa, ce se intampla, vedeam mult mai mult. Mergeam inapoi la birou, mergeam inapoi si spuneam: „Uite de ce e bine cum ai zis tu, de ce am inteles. Si i-am spus ceea ce el nu mi-a spus mie, dar cand eu i le spuneam, el era de acord si-mi zicea: „Da, asa-i. Asa-i. Asta este.” Deci, Dumnezeu nu te lasa niciodata. Daca tu vrei pace, Dumnezeu te ajuta sa faci pace. Te ajuta Dumnezeu.

Aveam un obicei cand lucra si la orice lucru ce faceam- sa cant- cu asa o bucurie si usurinta si lauda. Daca cantam mai incet sau mai tare, depinde, daca eram singura puteam canta. Odata s-a intamplat ca cineva, printr-o imprejurare pe care am vazut-o, m-a suparat. Era undeva langa un locatar si nu m-a afectat pe mine, dar n-am putut sa inteleg de ce se intampla asa, de ce se poarta asa. Eu, dupa aceea, mi-am continuat lucrul la bucatarie, dar m-am trezit ca nu cant. Si am incercat sa cant si n-am putut. Am vrut sa cant, dar parca am simtit aici in stomac, parca era un nod. Si mi-am dat seama ca nu am putere sa cant. Bucurie, nu mai era, ci intristare. M-am dus pe genunchi si am zis: „Doamne, iarta-ma.” Si mi-am adus aminte de cuvintele: Aveti grija sa nu cadeti in ispita. „Iarta-ma, Doamne, daca lucrul acesta mi-a luat mie puterea sa te laud, sa-ti cant, iarta-ma. Da-mi, te rog, putere si ajuta-ma.” Si atunci, imediat am inteles ce trebuie sa fac. Si prin asta am castigat faptul ca Domnul mi-a vorbit ce sa fac imediat: cum sa ma rog, ce sa fac. Deci, ce vreau sa spun e ca atunci cand tu lucrezi, poti sa-L lauzi pe Domnul prin gandul tau. Odata, o meditatie scria asa: „Cand tu lucrezi si canti, tu lauzi pe Domnul si Domnul se coboara in mijlocul laudelor Sale. Tu ai putere su au bucurie si iti binecuvanteaza lucrarea toata. SI asta am simtit-o eu intotdeauna. Pentru ca ma gandeam: Cum poti sa lucrezi asa usor? Pot sa fac mancare, pot sa fac curatenie, fac orice si nu mi-e greu. Nu mi-e greu pentru ca chiar daca nu cantam, gandul meu era acolo. Si ma rugam si vorbeam cu Domnul. Si asta imi dadea energia, puterea, toate lucrurile erau bine facute, pentru ca ma straduiam ca sa-i placa Lui. De ce spune Domnul: Faceti toate lucrurile  ca pentru Domnul? De ce? Pentru ca atunci avem puterea, avem bucuria si avem binecuvantarea Lui.

Despre vindecarea fiicei, Dora (Ton) Ghitea:

Eu insumi am fost vindecata de cateva ori. Si vindecarea a fost reala pentru ca mi-a vorbit. A fost extraordinar. Am stiut, El m-a vindecat. In cazul lui Dora, ea a vorbit la telefon si imediat cum ea a vorbit la telefon, am sunat-o eu. In minutul urmator am sunat-o eu. Si ea a luat receptorul si a zis: „Mami, acum am pus receptorul jos cu fratele Nelu Demeter. Mami, sunt vindecata. Mami sunt vindecata!” Si a inceput sa planga in hohote de bucurie. Si eu, cand am auzit-o, am zis, eu asteptam parca lucrul asta si mi-am ridicat ochii inspre cer si am zis: „Doamne, Doamne, a venit, a venit clipa. A venit clipa asta mult asteptata de atata vreme.” Sigur ca bucuria nu va pot spune. Nu o pot exprima ce bucurie a fost pentru noi, imensa. Dar, bucuria aceasta a fost mare pentru ca ea a atins pe multi: sotul ei, copilasii, parintii sotului, si pe noi. Si o noua directie, o noua cercetare, o noua cautare, o noua cunoastere a lui Dumnezeu, o noua profunzime. Si atat de frumos Dumnezeu ne-a calauzit cand ne-am dus noi la fratele Demeter. Noi eram in Romania atunci si ne-am dus la fratele Demeter. Dora era in America si convorbirea a avut loc seara. Eu, la ora 11 seara si ea la ora 1 ziua, acolo. Si noi, sigur ca ne-am intors in Oradea, ca eram in Satu Mare atunci.

Ne-am intors in Oradea si ne-am dus la fratele Demeter. Vorbea Nelu Demeter si Iosif si eu stateam pe un fotoliu deoparte si ascultam. Si fratele Nelu a inceput sa-i povesteasca lui Iosif greutatile slujbei lui, de multe feluri. Si Iosif, la urma, zice: „Nelu, vad ca Duhul lui Dumnezeu este cu voi. Vin sa va ajut.” Va spun sincer ca am simtit o bucurie atat de mare in inima mea, la hotararea lui si am zis: „Iti multumesc, Doamne. Este ceea ce este potrivit sa o faca. Asta-i lucrul cel mai potrivit.” Atat de mult m-am bucurat.

Si vreau sa va spun un lucru important, ceea ce pentru mine a contat si a fost o marturie si o dovada extraordinara. Eu zic asa: cand bucuria Domnului o simt, ca si cand se zbate un porumbel in pieptul meu. Asa o bucurie am simtit. Nu m-am gandit atunci la nimic altceva decat bucuria pentru ceea ce Iosif s-a oferit sa faca. Si vreau sa va spun ca orice s-a intamplat dupa aceea, oricate lucruri grele au urmat, niciodata [n-am avut] nici indoiala, nici regret. Nimic n-a putut sa stirbeasca bucuria aceea. Aceea a ramas, parca, ca si cand ar fi fost pusa intr-un turn, ocrotita si salvata si neatinsa de nimic de dinafara. Bucuria aceea a ramas aceeasi si eu i-am multumit Domnului. Si asta pentru mine a fost dovada ca asa a trebuit sa se intample. Si Dumnezeu nu ne lasa niciodata sa ne indoim de lucrarile lui. Niciodata. Lucrarile Lui, El are grija sa le tina constient si sa te asigure  ca ala a fost drumul.

Urmeaza marturia fiicei, Dora (Ton) Ghitea si a sotului Oliver despre vindecarea Dorei.

In luna adar s-a scris o poruncă – Fraţii Piţ, Betel Oradea ♪ ♥ ♫◦° °◦°°◦

Album: Vino Azi

In luna adar

In luna adar sta scris o porunca
Ca toti iudeii sa fie umiliti
Pe unde ajungeau soliile triste
Jale,durere era peste tot
Cu sac si cenusa,posteau se rugau
Cereau Domnului indurare
Stapane priveste,vine o zi
Nu iti lasa mostenirea

Refren:
Moartea si viata sunt in mana Lui
El controleaza universul
Nu Ahasveros ci Domnul Hristos
Isi intinde azi toiagul

Dar cel ce e vesnic pe tronu-I de Slava
Priveste vrajmasul si rudele ei
Amar,plin de ura un lat pregateste
Pentru poporul iubit Israel
Cu mainile intinse spre cer zi si noapte
Striga cu putere Mardoheu
Striga si Estera,strigau milioane
Si ruga le-ajunge la cer

VIDEO by Florin Petean Versurile de la Resurse Crestine

The Real Relationship Between Science & Religion – Scott Symington

 

Lecture by Scott Symington. Presentation at University of Michigan, Dearborn campus. Disproves the late Harvard professor Stephen J. Gould’s NOMA (Nonoverlapping Magisteria) theory, and provides another theory with proof from mathematic set theory & a one-example-knock-out shot.

VIDEO by Christianity Reason and Science

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari