Florin Ianovici – Nu va traiti viata ca niste soldatei cu cheita in spate

Daniel spune in felul urmator? „Pai, ce ma mai intereseaza pe mine cand se intorc astia? Eu oricum o sa mor aici.” Nicaieri nu spune Biblia ca Daniel s-a intors vreodata din Babilon. „Ce-mi pasa mie de cei care sunt in stanga si in dreapta? Eu oricum mai am probabil un an sau doi sa traiesc si gata.”

Nu. Daniel a zis: „Nu pot. Pentru ca eu am invatat un lucru: sa ma gandesc la lucrurile de sus. Si neprihanitul Daniel (sa ma auda acuma sfintii) spune, pentru ca Biblia spune  ca si daca ar fi 3 neprihaniti, zice Dumnezeu: „Tot n-as certa poporul.”

Dumnezeu ii acorda lui Daniel un rang fenomenal: „neprihanit”. Si o sa vedem in continuare de ce. Si spune Biblia ca Daniel zice: „Am pacatuit. Am savarsit nelegiuirea. N-am ascultat. Si se include pe sine in acest plural care este umilitor.

Pentru ca Daniel a zis in felul urmator: „eu nu traiesc doar pentru folosul meu.

Viitorul meu va arata sarac si trist si cenusiu si fara gust, daca voi trai numai pentru mine.

Care-i sensul? Cum poti trai fara un vis? Cum poti trai fara dorinta sa te cheltui pentru cei din jurul tau? Cum sa traiesti fara sa te gandesti ca de fapt esti partea unei lucrari?

Destul am stat cu bratele incrucisate. Rugaciunea noastra e 99.9% despre noi.

De ce nu vine trezirea? Nu ne pasa. De ce nu vin vindecari? Nu ne pasa.

De ce nu se mantuie aici oamenii? Nu ne pasa . Nu-mi spuneti ca va pasa, ca daca v-ar pasa  si daca ne-ar pasa am striga si-am plange inaintea lui Dumnezeu.

O sa spuneti: „Fratele ne cearta.” Da, va cert, ca va iubesc. Si stiu un singur lucru. Cand vei muri, nu te vei ingropa cu plasma, nici cu mobila, nici cu frigiderul. Nu te vei inmormanta nici cu masina, ci vei pleca la Domnul cu amintirea a ceea ce ai fost.

Va rog pe voi in numele Domnului Isus, nu va traiti viata asa. Nu va traiti viata ca niste soldatei cu cheita in spate.

Refuzati sa fiti in felul asta folositi.

Traiti, gandindu-va ca voi sunteti parte dintr-o generatie  care trebuie sa faca ceva pentru Dumnezeu.

Rugati-va si spuneti lui Dumnezeu: „Doamne, nu vreau sa traiesc asa. Vreau sa sa ma gandesc la lucrurile de sus.

Oameni buni, vom sta in fata Mantuitorului, care nu mai este Miel. Ochii Lui sunt ca para focului. Dumnezeul nostru ne va judeca si ne va spune: „Ati fost sa ma cautati, acolo unde eu am fost?” In spitale, in azile, in orfelinate? In inchisoare? De ce sa-ti dea Dumnezeu putere?

Spui: „Doamne, sunt astenic, sunt slabit. Sunt descurajat.” La care Dumnezeu spune: „Si eu sunt descurajat de tine, pentru ca nu faci nimic din ceea ce mi-as dori Eu.”

De ce sa-ti dea Dumnezeu Duh Sfant sa vorbesti in limbi, ca sa auda vecinul ca tu esti mai tare decat el? Ce zadarnic. Ce aiureala.

Dumnezeu iti da puterea Duhului Sfant sa stai in picioare cand te-ai hotarat sa mergi pentru Dumnezeu. Dumnezeu iti da har si Dumnezeu iti da putere cand te-ai hotarat sa gandesti la lucrurile de sus.

Vezi/Citeste mai mult aici….

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Reclame

5 Mituri – Pareri/idei gresite cu privire la ispita

 

Vreau sa mai specific inainte ca lista aleasa de mine nu este epuizata in capitolul acesta. Lista poate continua, putem gasi alte idei gresite si cititorul poate sa gaseasca in viata lui alte idei gresite.

1. Una dintre ideile gresite este a pune egalitate intre ispita si pacat. 

Dar, nu este unul si acelasi lucru? Nu este unul si acelasi lucru. Ispita are de a face cu pacatul. Ispita este incitarea la pacatuire. Ispita inspre acolo vrea sa ne duca. Dar vreau sa subliniez: Ispita nu este pacat. Este anticamera pacatului. Nu este pacat. Daca ar fi pacat, am spune in mod logic si automat ca Isus Hristos a pacatuit, deoarece si Domnul nostru a fost ispitit. Si ispita nu este pacat. Acuma, pericolul care sta in spatele acestei conceptii gresite este ca cei care vad asa problema sunt oamenii care au incercat… e pericolul, descriu putin situatia si identificam pericolul din asta. Cei care considera in felul acesta, vad relatia asta stransa- de egalitate intre ispita si pacat sunt oamenii, de obicei, care poate ani de zile au incercat sa se lupte cu un viciu prin forte proprii, deci doar prin forte proprii, si nu au reusit. Oameni care nu vad in jurul lor, decat, pe deoparte ispite, pe de alta parte vad in ei neputinta, compromiteri, o neputinta dintr-aia la un nivel de la care ei nu se mai pot ridica. Sunt ca acei oameni care au carat toata viata lor, in sclavie (in sclavia pacatului), sau intr-o robie de orice felau carat toata viata lor pietroaie in spate si acuma, dupa ce s-au eliberat, cand vad un pietroi in fata, in mod automat se pleaca in fata pietroiului. Cam asta fac oamenii care considera ca ispita este pacat.

Sau sunt oamenii care desi si-au schimbat stapanul, de drept, au fost izbaviti de sub puterea intunericului si adusi in imparatia luminii, stapanul dinainte (diavolul) era un stapan aspru, un stapan care ii biciua cu cerinte, cu ispite, cu toate cele oamenii aceea au intrat sub domnia unui alt Stapan bland, unui Dumnezeu bun; oamenii sunt ca aceea, care desi si-au schimbat stapanul, se comporta cu vechiul stapan ca si cum inca le-ar mai fi stapan. Va dau un exemplu, un exemplu care-l vad asa, cu privirile, cu memoriile mele, il vad in copilaria mea. Parintii mei au avut o vacuta care dadea lapte foarte bun. Ne placea. La un moment dat au hotarat parintii sa vanda aceasta vacuta unui vecin, unui om care statea mai departe in sat. Vaca aceea mergea in fiecare seara la pasiune si seara se intorcea acasa in cireada, in fruntea cirezii de vaci si se obisnuise sa intre pe poarta deschisa a casei noastre. In urmatoarea zi, dupa ce am vandut vacuta, am iesit, noi copilasii nostalgici, am iesit iesit sa vedem vacuta noastra cum trece pe langa poarta. Ce credeti ca a facut vaca? Vaca obisnuita cu vechiul stapan, desi isi schimbase legal, pozitional propietarul/stapanul, a intrat din obisnuinta tot pe poarta vechiului stapan.

Sunt oameni care s-au obisnuit sa pacatuiasca si nu mai vad altceva. Si cand vad ispita, li se pare ca este pacat. Cand aud ragetul leului li se pare ca este egal, este echivalent cu muscatura leului si cad jos ca si cum ar fi muscatiEste un mare pericol. Asta-i doboara din start pe cei ispititi. Cei ispititi nu stiu ca au sanse sa reziste ispitei, cred ca deja au pacatuit. Si cred ca felul acesta deschide poarta mai larga.

Iacob Berghianu: Parintii nostri ne spuneau: „Nu poti sa impiedici o pasare sa zboare peste casa, dar poti sa o impiedici sa-si faca cuib pe casa ta. Cred ca e sugestiva aceasta ilustratie- diferenta intre tentatie si acceptarea tentatiei si infaptuirea pacatului.

Dinu Burzo: As vrea sa subliniez ca prin delimitarea aceasta intre ispita si pacat, pe care eu am incercat sa o fac, nu vreau nicidecum sa largesc cailesau conceptiile noastre- de ex. a spune ca „putem sa ne lasam ispititi, ca nu e nici o problema”. Nicidecum. Vreau doar sa stim, sa dau o veste buna celor care sunt ispititi ca pot sa reziste ispitei si sa nu pacatuiasca. Sa le spun ca este o diferenta intre cele doua.

Photo credit nubhub.net  Cand Dumnezeu spune „FUGI”, nu ezita sa fugi! 2 Timotei 2:22 Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr’o inimă curată.

Iacob Berghianu: In acelasi timp, trebuie sa inlocuim zona de ispitire cu alta zona de hranire spirituala. Lui Timotei ii spune Pavel: „Fugi de poftele tineretii si cauta virtutile acelea…” Ideea nu esa fugi tot timpul, nu cumva sa vezi ceva pe un sait sau pe un poster necorespunzator, ci sa te hranesti cu altceva, sa inlocuiesti, practic.

Dinu Burzo: Imi vine in minte imaginea [care] s-a intamplat cu mai multi ani in urma, cand a fost un virus prin Asia. Si de frica acelui virus, oamenii care au zburat cu avionul din Asia inspre aeropoarte internationale au purtat masti pe fata. Acuma, inchipuiti-va ca toti oamenii din orasul nostru, de frica bolilor care sunt in aer si sunt peste tot, a virusilor, ar purta masca in fiecare zi. Accentul nu ar trebui sa fie pus asa de mult, desi este important sa cunoastem pericolul, pe pericolul care ne paste, cat pe preintampinarea lui. Daca as vorbi termenii sanatatii personale, nu asa de mult pericolul bolii, ci vaccinarea impotriva ei, imunizarea personala. Si cand ma imunizez nu mai sunt asa slab sa cad, pentru a cadea prada.(28)

Si ispita asta are o parte de adevar si partea asta este ca ispita duce la pacat. Inspre acolo ne doreste.

2. A doua idee gresita este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele.

A doua idee este ca numai diavolul este responsabil pentru caderile mele. Da, este un adevar acolo si adevarul este ca diavolul este marele ispititor. Si Biblia, in Noul Testament, cand face referire la el, este cu numele de ispititorul. Iarasi merg cu mintea  inspre Geneza 3:13, atunci cand Eva a fost intrebata de ce a cazut prada, Eva a spus: „Diavolul, Satana, m-a amagit.” Cu late cuvinte, toata responsabilitatea sau raspunderea pacatului meu, ar trebui sa cada in spinarea, in carca diavolului si nu intr-a mea. Este tendinta unora sa scape de responsabilitate atunci cand pot. Disculparea. Este o reactie naturala in oameni sa arate cu degetul pentru a scapa ei de vinovatie. Este o idee gresita. Diavolul, da, este ispititorul. El se foloseste de noi, in schimb, foarte mult. Lucreaza in carnea noastra, vine si se foloseste de natura noastra, asa cum este ea, pamanteasca, pentru a-i starni pornirile, acea pofta care zamisleste din Iacov 1. Diavolul s-ar putea sa fie marele regizor acolo. El cu agentii sai.

Sunt multi care incearca sa imparta realitatea aceasta cosmica in doua. Si este o impartire in doua. Suntem de acord cu asta. Partea buna- Dumnezeusi partea cea rea- dualismul asta. Problema este cu locul nostru acolo. Unii ar spune: Este diavolul si Dumnezeu si noi nu suntem decat niste amarate victime colaterale in razboiul acesta. Pai daca sunt un civil intr-un razboi, eu nu sunt responsabil. Responsabil este sau o tabara sau cealalta. Ei bine, noi stim ca suntem chemati si nu doar chemati. Vrand, nevrand, noi facem parte din tabara. Fie a celui rau, ascultandu-l si fiind supusii lui, stapaniti de el. Fie a lui Dumnezeu. Vrand, nevrand, noi vom da socoteala intr-un fel sau altul. Noi nu suntem ca acei niste oameni care locuiesc intr-o zona a nimanui- ‘no man’s land’- pamantul nimanui. Acolo nu merge nimeni, nimeni nu mai indrazneste sa locuiasca. Acolo este zona unde se confrunta, se intalnesc cele doua forte. Noi trebuie sa fim ori intr-o parte, ori in cealalta.

3. O alta idee gresita este ca ispita poate si trebuie evitata totdeauna

Si accentul pe greseala in ideea aceasta este pe termenul totdeauna. De ce este accentul pe asta? Pentru ca, iarasi, cum spuneam inainte, exista si un adevar. Si adevarul este ca suntem chemati, atat cat tine de noi, sa anticipam ispitele lumii. Suntem chemati sa nu mergem in zonele unde stim ca diavolul se manifesta in toata plinatatea manifestarilor sale. In zonele acelea suntem chemati sa nu mergem. Suntem chemati sa stam in zona noastra de siguranta, sub protectia Domnului, in Hristos, si nu pe terenul sau. Putem in multe zone sa evitam asta, sa anticipam, sa preintampinam, insa, nu totdeauna vom putea anticipa. Este un pericol care-i paste pe multi si am vazut pericolul acesta in viata multora care au trait viata cu Hristos, multi ani de zile doar uitandu-se in jos, in loc sa priveasca la frumusetea Domnului. In loc sa priveasca la puterea care El o da prin Duhul Sau cel Sfant, in loc sa priveasca la mila si harul Sau, care ii stau la indemana, la frumusetea comuniunii fratesti, ca si omul care in loc sa se bucure de stelele pe bolta noaptea sau de frumosul albastru pe bolta in timpul zilei, toata ziua sta cu capul in pamant, scormonind in murdarii si in noroi. Ar fi pacat sa ne traim viata in felul acesta.

Internetul – il va folosi [o astfel de persoana] pentru ca astazi, oarecum suntem dependenti in tot ce facem de tehnologie, de internet. Dar il va folosi stiind sa blocheze… De exemplu: Hai sa luam exemplul ispitirii prin pornografie. Da, prin imaginile pacatoase. Este posibil sa-i apare brusc, desi nu se mai intampla sa-i apaa brusc pe ecran fara sa dea el vreun click, imaginile acelea. Un om responsabil isi va instala un soft care sa-l apere de asta. Nu va merge in zona aceea.

4. Mitul al superincrezutului

Acest mit il caracterizeaza pe tanarul in credinta, pe omul care e la inceput si se crede mare si tare. Mitul 4 tine de ideea ca lupta cu ispita poate fi controlata de mine totdeauna. „Pot sa ma uit la orice, ca nu va pune stapanire pe mine.” Este ca si cum omul care a stins cu degetele lui o flacara a unui chibrit, crede ca daca a facut asta si nu a fost ars, va putea sa puna mana in cuptor, ca daca prima flacara nu l-a ars, nici a doua nu-l v-a arde.

Superincrezutul este omul care a demonstrat odata, de doua ori ca poate sa stapaneasca ispita. Si daca poate sa o stapaneasca, se poate juca oricand cu ea ca e in control. Doar ca pacatul nu tine doar de dependenta. Aici e o problema ca omul crede ca doar ce pune stapanire este o problema. Si nu tine doar de repetare. Pacatul poate fi facut o singura data, fara sa mai fie repetat si sa ramana pacat. Samson, cand a avut parte de napustirea filistenilor asupra lui, in primele dati a biruit. Si ultima data, spune Scriptura ca Samson cand s-a trezit din somn s-a gandit sa faca la fel ca inainte. A crezut ca va putea face la fel, ca va birui. Si daca aducem istorioara lui Samson in termenii discutiei noastre, am spune: Samson a crezut ca poate birui ispita, IARASI. Uite ca nu a mai biruit-o. S-a lasat amagit.

5. Mitul ca putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre.

Iacob Berghiano: Sa mergem la cea mai frecventa, poate, ispita pe care o intalnim, mai ales in zona unui curent care vine din occident, care spune ca poti sa-L ai pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor, dar nu trebuie sa-L ai neaparat ca si domn. Deci, ca e inregula. Domnul ma iarta oricum. De aceea a murit, ca sa ma ierte mereu si mereu. Ba, unii invata ca atunci cand te intorci la Dumnezeu se iarta pacatele trecute prezente si viitoare. Deci e un cec in alb sa pacatuiesti oricat, ca deja ai fost iertat. Ce facem cu gandirea aceasta?

Dinu Burzo:  Gandirea aceasta se foloseste, iarasi revin, de un adevar. Si adevarul este ca Dumnezeu iarta  si o face instantaneu. Si nu oboseste iertand. Dumnezeu a hotarat iertarea odata si pentru totdeauna si cand mergem inaintea Domnului in rugaciune, El ne va ierta de fiecare data. Este un adevar neclintit al Scripturii. Insa, nu putem folosi rationamentul iertarii lui Dumnezeu pentru a pacatui. Este ca si cum un sot ar abuza de faptul ca sotia lui este iertatoare si buna si ar spune: „Draga, nu ti-am fost loial pentru ca am stiut ca tu si asa ma ierti. Sau: „Voi merge la alta femeie pentru ca tu o sa ma ierti, esti buna cu mine. Iertarea ta este un argument ca eu pot sa fac asta.” Este absurd. Este absurd. Nu putem folosi bunatatea lui Dumnezeu pentru a o terfeli noi in obiceiurile si pacatele noastre. Nu poti sa-i raspunzi lui Dumnezeu, care zice: „Te iubesc,” spunandu-i doar: „Multumesc,” fara a-I raspunde: „Si eu te iubesc.” Daca Il iubesti pe Dumnezeu, atunci nu mai faci ceea ce nu este pe plac.

Citeste / Vezi mai mult aici….

Documentarul ,,Conceptia Crestina” – The Biblical Christian World View

Cu doua mii de ani in urma, au fost plantate semintele unei conceptii radicale despre lume si viata, de catre un singur om. Acel Om a fost Isus.

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Alaska din aer – An aerial wander through the land of the midnight sun

Solstice from STURGEFILM on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari