Marius Livanu – Conștiința

  • marius livanuConstiinta, din punct de vedere biblic, este glasul lui Dumnezeu in inima omului. 
  • Constiinta este un judecator interior al vietii. Inainte sa te judece Dumnezeu la judecata de apoi, Dumnezeu a trimis un judecator care sa te judece acum, pe pamant, ca sa te poti analiza acum.
  • Cum ne putem pierde constiinta? Ne obisnuim cu pacatul, ne uitam la exemple negative, ne uitam la invatatori, traim intr-un mediu in care credem ca totu-i bine. Ne ranim unii pe altii in cugetul nostru: „Lasa, ca face si altii. Lasa ca daca ei pot sa bea, bem si noi. Dacaei fac asta, putem face si noi.Si apoi, ajugem la un moment dat sa spunem: „Oricum nu mai pot sa fac nimic.” Si am ajuns acolo, sa fim insemnati cu fierul rosu.

Romani 1:18- 2:16

18 Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.
19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat.
22 S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;
23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într’o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii;
27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28 Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori,
30 bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31 fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32 Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

2 Aşa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi desvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.
3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9 Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.
11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
12 Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit avînd lege, vor fi judecaţi după lege.
13 Pentrucă nu cei ce aud Legea, sînt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.
14 Cînd Neamurile, măcar că n’au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n’au o lege, îşi sînt singuri lege;
15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Cea mai puternica voce, cel mai strident sunet, cel mai insistent zgomot pe care oamenii il pot auzi este cel al constiintei. Desi noi nu putem auzi unul de la altul strigatul constiintei, insa in inima fiecarui om, acest glas al constiintei striga. Dumnezeu a pus in om constiinta si as vrea in aceasta zi sa vorbesc despre constiinta potrivit cuvantului lui Dumnezeu si sa raspundem la cateva intrebari care se ridica vizavi la ce este constiinta:

  1. Cum lucreaza constiinta?
  2. Daca toti oamenii care se nasc au constiinta?
  3. Se naste fiecare om cu constiinta?
  4. Cum lucreaza, cum actioneaza constiinta in inima omului?
  5. Te poti increde in constiinta ta..
  6. ..sau poate fi constiinta o litera de lege?
  7. Cum poti sa pierzi constiinta?
  8. Cum poti sa recuperezi constiinta?
  9. Cum poti sa pastrezi constiinta

Sunt multe puncte de vedere vizavi de constiinta. Noi, in Limba Romana, avem totusi un avantaj spre deosebire de alte limbi, faptul ca in dreptul constiintei, noi folosim doi de i si face ‘constiinta’ sa fie ceva aparte. In limba italiana, constiinta  este unul si acelasi lucru co constienta, adica ‘a stii”, a cunoaste. Insa in Limba Romana, noi avem in special un termen dedicat. Nu stim daca l-au ales in mod special romanii sau cum s-a format acest cuvant, dar este o diferenta intre constiinta si constienta. In aceasta dimineata voi vorbi despre constiinta sau termenul biblic este cugetul.

Din punct de vedere al neurologiei, constiinta este stagiul treaz opus celui de coma. Neuorologul spune ca omul are constiinta sau este in stare de constienta in momentul in care este treaz si atunci cand intra in coma pierde stagiul acesta de constienta. Din punct de vedere a psihologiei, constiinta este actul cunoasterii care este opus actului necunoasterii, nestiintei. Din punct de vedere al psihiatriei, psihiatrii spun ca aceasta este o functionare psihica de a intelege, adica puterea personala de a judeca, de a evalua lucrurile. Din punct de vedere legal, unul care nu are facultatea de-a intelege si de-a voii, de-a decide este inconstient si atunci nu poate fi judecat. Din punct de vedere al filosofiei, constiinta este interiorizarea adevarurilor prin procesul meditarii, al aprofundarii cunostintelor pe care omul le detine  sau le poate eventual primi. Oamenii spun caci constiinta este un sentiment pe care fiinta umana o are sa o dezvolte. Este o capacitate  de auto-control si de auto-apreciere.

Constiinta din punct de vedere Biblic

Insa, as vrea in aceasta zi sa vedem ce este constiinta din punct de vedere biblic. Constiinta, din punct de vedere biblic, este glasul lui Dumnezeu in inima omului. Dumnezeu a pus, a sadit, in inima omului acest glas al constiintei. Iata, se pune intrebarea si in Romani, Pavel raspundea la aceasta intrebare: Cum se face cu oameni din triburi care n-au auzit niciodata evanghelia? Oameni care n-au auzit niciodata legea lui Moise? Oameni care n-au citit niciodata Biblia? Cum pot oamenii acestia sa fie judecati? Pentru ca, daca n-au avut o lege, n-au avut constiinta dezvoltata prin aceasta lege, cum ar putea acum sa fie judecati de Dumnezeu? Si Pavel raspunde la aceasta intrebare, spunand ca iudeul care a primit legea, cel care a studiat Biblia, va primi o judecata conform Bibliei si conform adevarurilor pe care le-a primit si le-a cunoscut prin Scriptura. Dar nimeni nu este scutit de judecata lui DumnezeuAdica, nu tepoti dezvinovati zicand: „Eu n-am citit Biblia si foarte multi nu citesc Biblia, tocmai din cauza asta: „Nu vreau sa cunosc, ca sa evit judecata lui Dumnezeu, sa nu ma pedepseasca Dumnezeu.” Stai linistit, Dumnezeu te pedepseste oricum. Ba, iti mai trece inca una in plus- ca nici n-ai vrut sa citesti Biblia. Sau, n-ai vrut sa asculti predici: „Nu vreau sa ascult despre asta, ca sa nu stiu!” Vei avea inca o pedeapsa in plus, ca nici n-ai vrut sa stii.

Cum va judeca Dumnezeu lumea? Ce a spus Pavel: Cei care n-au o lege isi sunt singuri lege, pentru ca lucrarea legii a fost scrisa in inima lor, in constiinta lor. Dumnezeu a pus in constiinta omului ce este bine si ce este rau, pentru ca unul din raspunsurile legate constiintei este tocmai aceasta capacitate de autocontrol, autoapreciere din punct de vedere moral. Sa stii ce este bine si ce este rau- discernamantul dintre ce este bine si ce este rau. Si asta a pus-o Dumnezeu in inima fiecarui om, ca a ascultat evanghelia sau ca n-a ascultat, orice om stie principiile de baza, principiile morale ale vietii, ale lui Dumnezeu pentru ca toate au fost descoperite in om.

Constiinta este un sistem de alarma a lui Dumnezeu care avertizeaza pacatul. Cand ai pacatuit, vezi ca ceva se intampla chiar in trupul tau. Surprinde Scriptura imaginea lui David. Inima a inceput sa-i bata. Se vede lucrul acesta. Nu mai ai somn noaptea. Nu mai poti manca, nu mai poti privi persoanele in ochi. Eviti sa mergi in public. Te izolezi. Te retragi. Parca ai vrea ca totul sa se termine. Cam asta-i ceea ce produce pacatul si glasul constiintei  este acel sistem de alarma care se activeaza. Dar, ce se intampla, pentri ca o sa ajungem si la intrebarea aceasta. De ce atunci, oameni s-au obisnuit cu pacatul si la un moment dat sistemul acesta de alarma nu mai functioneaza? Si oamenii spun: „Frate, dar pe mine nu ma mustra constiinta. Eu pot sa fac asta, pot sa fac asta… eu n-am nicio mustrare de constiinta.” Mai are acel om constiinta?

Constiinta este un judecator interior al vietii.  Inainte sa te judece Dumnezeu la judecata de apoi, Dumnezeu a trimis un judecator care sa te judece acum, pe pamant, ca sa te poti analiza acum. Astazi, ai o posibilitate sa-ti faci un examen de constiinta. Astazi ai posibilitatea sa te uiti inlauntrul tau, in viata ta, sa vezi cum stai cu constiinta, cum stai cu viata ta inaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus acest judecator interior. Pe tine insuti poti sa te judeci. Noi, la Cina Domnului, punem foarte mare accent pe lucrul acesta. Fiecare, dar, sa se cerceteze pe sine insusi. Dar, depinde apoi de fiecare, constiinta cum este modelata, cum este prelucrata, in asa fel incat aceasta analiza sa fie una profunda si nu una superficiala. Sa fie una buna si nu una rea.

Oare toti oamenii se nasc cu constiinta?

Ceea ce stim potrivit Scripturii este ca copiii nu au constiinta. Cand oamenii se nasc, ei nu au constiinta. Adica, ei nu stiu sa aleaga intre bine si rau. Scriptura ne spune ca pana la varsta cand copilul va stii sa aleaga intre bine si rau. Exista o varsta la care omul, copilul, ajunge sa discearna intre bine si rau. Copilul de cateva luni nu stie ce-i bine si rau. Nu stie ca nu-i bine sa planga. Dar asta se dezvolta si este marea provocare, pentru ca asa se formeaza constiinta. Constiinta se formeaza, in primul rand, prin educatia parintilor. Cei 7 ani de acasa sunt fundamentali pentru ca in ei se cimenteaza, se pun bazele constiintei, bazele educatiei morale, bazele eticii, bazele bunelor maniere, a bunului simt. Toate astea se cladesc in perioada asta. Copilul nu stie, El n-are constiinta. Dar constiinta lui, incet, incet este prelucrata de parinti ca prim factor. Apoi, noi avem o mare provocare in vremea in care traim, caci copiii nu stau doar cu parintii. Copiii merg la scoala si scoala devine un formator de opinie- profesorii, colegii. Biserica, la randul ei, este un formator de opinie. Si incet, incet, toate astea isi pun amprenta pe copilul care incepe sa perceapa lucrurile din jurul sau si isi formeaza  propria constiinta.

Oare toti oamenii au constiinta? 

Si apoi, urmatoarea intrebare este: Oare toti oamenii au constiinta? Sunt cazuri de exceptii. Sunt oameni bolnavi mintal care n-au facultatea de-a intelege. Sunt oameni care traiesc intr-un stagiu vegetativ; acestia nu pot avea cunostinta. Este procesarea informatiilor care vin din afara, facultatea de-a intelege, de-a decide, de-a voii, de-a actiona. Si atunci, daca lipseste discernamantul, pe persoana aceea, Dumnezeu o va judeca altfel si noi nu stim modul in care va face lucrul acesta. Dar in aceasta zi, in acest loc, eu cred ca nimeni dintre noi face exceptie. Adica, nimeni nu poate sa spuna: „Eu sunt scutit de glasul constiintei.

Cum poti sa pierzi constiinta?

De aceea, vreau sa trec la intrebarea cea mai profunda in aceasta zi: Cum poti sa pierzi constiinta? Chiar daca ai primit o educatie buna, parintii te-au invatat, te-au educat- ca noi, ca parinti, ne straduim sa implementam in viata copiilor  toate valorile morale si etice ale sfintei Scripturi- [totusi] pot copiii, cand ajung sa aleaga, pentru ca ei la randul lor trebuie sa aleaga. Ei nu sunt roboti pe care noi apasam butoane si spunem: „Asa faci, asa vorbesti, asa te imbraci. Asa te comporti.” Fiecare om are libertatea proprie de-a alege, de-a decide, de-a se comporta. Si [copiii] isi iau responsabilitate in momentul in care decid ce vor sa faca cu viata lor, ce vor sa faca cu inima lor. Si atunci, iata ca fiecare are responsabilitate inaintea lui Dumnezeu, sa aleaga ce este bine si ce este rau.

La primul pacat, si asta am spus-o si tinerilor, la primul pacat glasul constiintei se simte foarte puternic. La primul pacat, foarte puternic se aude vocea aceasta a constiintei: „Ai facut ce este rau.” Dar, la al doilea pacat, deja diminueaza volumul. La al treilea, la al patrulea pacat si incet, incet, pacatul repetanduse, sistemul asta de alarma, ne obisnuim cu el. Ne obisnuim cu zgomotul. Asa cum un om care a stat undeva in munti, intr-o liniste absoluta sau undeva la tara, intr-o liniste absoluta. Cand se duce la oras, cand te duci intr-o capitala, cand te duci unde este mult zgomot, la inceput, parca nu suporti ideea. Spui: „Eu nu suport sa traiesc aici.” Ei, dar, incet, incet, te duci acolo o zi, doua, trei, o luna, un an si la un moment dat te obisnuiesti. La fel cum si invers. Cand am venit dintr-o capitala cu mult zgomot si multa galagie si dintr-o data e liniste, parca nu te poti obisnui cu asta. Dar, te obisnuiesti si cu asta. Exista acest fapt de aclimatizare, de acomodare, de obisnuinta.

Si din pacate, oameni s-au obisnuit si cel mai usor se obisnuiesc cu pacatul. Si iata ce spunea Romani 1:18 …mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate.  Adica, adevarul straluceste. Adevarul striga. Dar, la un moment dat, pacatul acopera, inabusa adevarul. Cred ca cei mai multi tineri au un dusman comun si cel mai mare dusman comun al tinerilor, stiti care este? Ceasuri desteptatoare. Cand suna, l-ar arunca de toti peretii. De n-ar mai suna. Unii vor sa inabuse . Ea [constiinta] isi face datoria. Depinde de tine, daca vrei sa te trezesti sau nu. Si unii spun: „Vreau sa opresc ceasul asta.Vreau sa inabus strigatul acesta.” Trezeste-te!

1. Constiinta se pierde cand este inabusita

La fel se intampla si cu pacatul. Si pacatul repetat, pacatul cu care ne obisnuim, la un moment dat este inabusit. Si dupa aceea, adevarul nu mai poate striga si adevarul nu mai iese la lumina. Oamenii isi pot pierde constiinta. Adica, nu-i mai mustra constiinta. Nu mai simt mustrarea cugetului. Apoi, constiinta se poate stirbi, se poate pierde, privind la exemple negative. Imediat vezi pe altii care fac pacate mai mari. Te uiti in jurul tau si zici: „Lasa ca stiu eu, celalalt face mai mult decat mine.” Sau te uiti in exemple biblice: „Lasa ca si David a facut asta.. a facut-o si Solomon. A facut-o si Avram. Si el a mintit si el a scapat si totusi el…. samd. Si gasim exemple chiar in Biblie. Si atunci ne dezvinovatim cu exemplele negative. Si cand ne uitam la acele exemple negative, noi spunem: „Noi inca suntem bine. Eu nu sunt ca ceilalti oameni. Asa spunea fariseul care pleca cu pacatul lui, ca avea si el pacate- pacatul mandriei, pacatul dispretului, al arogantei. Dar el il vedea pe oameni mult mai rai- hraparetii, preacurvarii, mincinosi, hoti samd. Si privind la acele exemple negative, el spunea: „Eu sunt foarte bine.” Si pleca acasa, desi avea pacate si era socotit in continuare pacatos.  Nu avea pacatele mari si grave a acelor cu care se compara, dar avea si el pacat. Dar a inabusit acel adevar prin faptul ca se uita la exemple negative si se multumea in sinea lui ca el sta foarte bine.

2. Constiinta se pierde cand se accepta invataturi gresite

Constiinta se poate pierde si acceptand invataturi gresite. E foarte importanta asta. Tit primea sfaturi de la Timotei si spune in Tit 1:11,15  – 11 care trebuie făcuţi să tacă, pentru că buimăcesc case întregi, învăţându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câştig ruşinos. – 15 Pentru cei curaţi, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci până şi mintea, şi conştiinţa le sunt pângărite. Sunt multi oameni care trebuie sa-si astupe gura. Pavel spunea lui Timotei in 1 Timotei 2:1 Tu insa vorbeste lucruri care se potrivesc cu invatatura sanatoasa. Mai ales acum, in epoca in care traim noi a informatiei, secolul acesta al vitezei in care tehnologia ne sta la dispozitie, putem alege. Nu ne mai plac predicile din biserica, nu ne mai plac anumiti predicatori si atunci alegem noi predicatorul. Mergem pe internet predicatorii si predicile care ne plac, care se potrivesc cu adevarurile noastre, care se potrivesc cu realitatile noastre si care ne pot permite sa facem anumite lucruri. Unele din marile provocari a tuturor predicatorilor este atunci cand predica, mai ales la intruniri cu tinerii sunt toate aceste intrebari: „Dar, am voie…? Este permis sa sarut o fata daca sunt logodit cu ea? Este permis sa o imbratisez? Este permis sa merg de mana cu ea? Da, este voie…  am voie… n-am voie… ” Si daca predicatorul spune: „Da, ai voie,” atunci el e multumit.

Si cauta dupa unul pana cand da de unul care-i da voie. Ca doar, de aia intreaba. Si apoi, cat il vor asculta pe acela care le da voie si le spune: „Da, se poate… in anumite cazuri.” Si observati ca aceste invataturi se propaga. Uitati-va si dau un exemplu care poate este cel mai evident din toate pentru ca este unul care este vizibil mai mult ca oricand. Las problema invelitorii capului la surori. Am mai vorbit despre asta. Nu-i o problema a romanilor, nu-i o cultura a romanilor, cum cred unii. Uitati-va la italieni, cu 30, 40, 50 de ani in urma, toate erau cu capul acoperit. Mai sunt si astazi destui. Uitati-va la Americani. Tot la fel, cu 50, 60 de ani in urma toate femeile erau cu capul acoperit. Dintodeauna a fost asa. Doar in ultima perioada si asta s-a difuzat prin- ma rog, s-a trezit un pastor care daca n-a avut o sotie supusa, n-a vrut s-o faca. Apoi, femeile pastor , femeile diaconite, femeile care  au invatat, au spus: „E emanciparea femeii. Noi avem statutul nostru, libertatea noastra si s-a pierdut dintr-o data. Si lucrul acesta, cel mai rau este cand cineva primeste invatatura asta, pentru ca una din marile probleme cu care ne-am confruntat , mai ales din Romania, ca din Romania vin din toate bisericile din Romania. Si te duci si discuti cu o sora: „Sora, vezi ca la noi se merge cu capul acoperit.” „Ba, la noi biserica… ba la noi pastorul.. dar la noi predicatorul…. frate, tu n-ai vazut? El ne-a spus si ne-a invatat asta.” Si te trezesti cu problema asta. „Dar, ele e presedintele cultului, e presedintele comunitatii, e cel mai …predicator din toti. Dar, uite ca ei sunt milioane de oameni. E cea mai mare organizatie si la ei se face asa.” Si se modeleaza constiinta dupa invataturile unor oameni. Si la un moment dat, ei spun: „Pai, dar asa am primit.” Peste 20, 30 de ani toti vor spune: „Da, asa era peste tot. Noi asa am primit.” Insa problema este ca vom ajunge si acolo.

Constiinta trebuie modelata dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Ca degeaba te-a invatat cineva, daca, asa cum au fost aici, oameni la care trebuie sa li se astupe gura, care buimacesc familii intregi si care invata pe oameni lucruri urite, lucruri pe care nu trebuie sa le invete, si iata ca acesta poate fi un exemplu. Dar, pot fi multe altele. Si foarte multi care vor sa ramana asa, cu constiinta care sa nu mai strige, isi cauta invatatori. Si asta spune, ca in vremea din urma, asta este marele pericol. Oamenii isi vor da invatatori dupa poftele lor, care sa nu mai predice impotriva pacatului. Care sa vorbeasca despre americani si rusi si despre razboi si despre avioane care cad. Dar sa nu vorbeasca despre pacatele din biserica. Sa nu vorbeasca din problemele din biserica. Vai Doamne, te atingi de demnitatea omului, [cu] predici negative. Predici pozitive- sa ne spuna cum sa avem succes, cum sa facem bani, cum sa fim sanatosi, cum sa aratam bine, ce s amancam ca sa fie totul bine. Si oamenii nu mai cauta adevarul lui Dumnezeu. Nu mai cauta adevarul Scripturii. Nu mai cauta ceva care sa-i atentioneze si chiar fug si li se pare anormal daca Dumnezeu inca mai vorbeste adevarul Sau. Daca un predicator inca mai striga impotriva pacatului, li se pare anormal, li se pare unul sarit de pe fix. „Ce are asta cu noi? Ce are cu pacatele noastre? Ce are cu viata noastra? Ce are cu deciziile noastre? Ce are cu hainele? Ce are cu asta, ce are cu asta? Si constiinta, incet, incet, se stirbeste. Se pierde si biserici intregi si-au pierdut constiinta. Si astazi, oameni si-au pierdut constiinta pentru ca si-au dat invatatori dupa poftele lor.(26)

3. Constiinta se poate pierde prin trairea intr-un mediu intunecat

Iata ce spunea ap. Pavel in Efeseni 4:17- 17 Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor! 18 Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare a împietririi lor. 19 Ei nu mai au ruşine; s-au dedat depravării, trăind cu lăcomie în toate necurăţiile. Apare mai intai impietrirea  inimii. Adica, omul nu vrea. Si fiindca nu vrea, Dumnezeu, spune Scriptura, i-a lasat in voia mintii lor blestemate. Adica, te lasa. Te abandoneaza Dumnezeu. te lasa cu constiinta ta. Nu vrei, nu accepti si asta-i marele pericol al impietririi inimii. Si foarte usor poti sa-ti impietresti inima, ca nu-ti place de predicator, nu-ti place tonul, nu-ti place una, nu-ti place alta. Cu mofturi si cu nemultumiri si ti-ai impietrit inima. Adica, tu nu mai primesti niciun mesaj. Si cand ai ajuns in faza asta, Dumnezeu te lasa. Si atunci pierzi orice pic de simtire si spui: „Dar, eu n-am simtit nimic. Am venit, dar plec tot la fel de gol acasa.” Daca ti-ai impietrit inima si vii deja cu inima impietrita si cu decizia de a nu asculta nimic si deja cand ai vazut predicatorul, zici: „Iarasi!” Si atunci, pierzi asta, orice pic de simtire si apoi ajungi departe de Dumnezeu cu mintea intunecata- strain de Dumnezeu din pricina nestiintei in urma impietririi. Traim intr-un mediu intunecat. Peste tot se propaga ideea pacatului. Se promoveaza ideea pacatului. Dar mai ales acum, in epoca in care traim noi. Avem televiziunea, care nu-i un instrument de evlavie. Programele care sa dea invataturi bune, aproape ca nu exista.

Si televiziunea a fost un factor pe care a pus mana Satan si este folosit cel mai mult pentru promovarea pacatului- sa te constientizeze, sa-ti arate alte familii: „Uite ce bine , ce fericiti sunt divortati, recasatoriti. Se insala unii pe altii, se mint, se omoara. Dar, nu-i nicio problema. Totu-i bine, totu-i frumos. [Astea] ca sa te constientizeze, sa iti anihileze constiinta ta. Sa spui: „E ok, toti fac asta.” Sa spuna ca asta e de cand e lumea, ca asa-i normal, ca asa-i bine, ca asa e frumos. Chiar e placut asta. Sa-ti dea ideea de frumos si placut. Si pacatul trebuie sa fie imbracat frumos. Si astfel, televiziunea, internetul au ajuns mijloace prin care se promoveaza pacatul si ideea pacatului si a necuratiei. Si mediul acesta in care traim noi, care este deja plin, este arhiplin de pacat isi pune amprenta si pe crestini. Te duci la scoala, toti profesorii spun asta. Toti colegii spun asta. Cine sunt eu sa fiu altfel? Si parca traiesti cu problema aceasta: De ce sa fiu eu diferit? De ce sa nu fiu eu integrat in grup? De ce sa fiu eu marginalizat. Si iata, ca sa fie integrati in grupuri, tinerii accepta tot felul de compromisuri: „Sa fim ca ei. Sa gandim ca ei. Sa vorbim ca ei, sa ne imbracam ca ei, sa ne purtam ca ei. Si incet, incet, glasul constiintei se pierde si nu se mai aude pentru ca mediul in care traim ne provoaca la aceasta. Doresc ca Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi si pe copiii nostri. 

4. Constiinta se pierde cand ne ranim constiinta unii la altii

Mai este o mare problema si asta o spune Pavel in 1 Corinteni 8:7  Însă nu toţi au cunoaşterea aceasta. Unii, fiind până acum atât de obişnuiţi cu idolii, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolilor şi astfel conştiinţa lor, fiind slabă, este pângărită. Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic. Aveţi însă grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o pricină de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaștere, că mănânci în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu-l va încuraja să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11 Astfel, cel slab este distrus prin cunoaşterea ta, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12 Când păcătuieşti astfel împotriva fraţilor şi le răneşti conştiinţa, păcătuieşti împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca niciodată carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.

Atunci cand cugetul este ranit, cand constiinta este ranita si noi ne putem rani unii pe altii. Si aceste rani nu se vindeca sau nu se trateaza. Noi avem o libertate, dar trebuie sa luam seama cum spunea Pavel aici, ca nu cumva din pricina acestei libertati sa ranim cugetul altuia, constiinta altuia si altul mai slab decat tine sa cada. Si observati, fratii italieni consuma vin si n-au probleme cu asta. Si vin romanii si spun: „Daca fratii italieni consuma vin, de ce noi n-avem voie?” Si avem voie si-i luam ca exemplu. Si problema este, mai ales pentru Romani, ca asta este o mare pacoste. Si e o mare diferenta intre italieni care nu-i vezi beti pe strada, nu-i vezi prin santuri nicaieri, dar pe Romani ii vezi. Si atunci, nu e mai bine sa spui: „Renuntam si noi la vin, decat unul care a fost robit toata viata lui de vin….” Eu, poate daca as bea un pahar, n-as avea mare problema. Dar daca ma vede pe mine unul care toata viata lui a fost robit de asa ceva si mai ia si el un paharel ca stie ca nu mai poate sa se abtina si merge la urmatorul si urmatorul pahar… I-am ranit cugetul. I-am ranit cugetul si i-am distrus constiinta. Si omul acesta ajunge din nou rob a unei patimi si a unui pacat. Si multe pot fi exemplele din felul acesta. De aceea ap. Pavel ne spunea: Aveti grija, luati seama, nu cumva aceasta slobozenie  sa junga o piatra de poticnire pentru altii; sa le raniti cugetul si astfel, cugetul altora sa fie intinat. Dumnezeu sa ne pazeasca.

5. Stadiul cel mai de jos al constiintei – Posesia demonica

Dar, mai este un lucru prin care putem pierde constiinta si acesta este foarte grav, in 1 Timotei 4 Duhul spune limpede că, în vremurile din urmă, unii se vor îndepărta de la credinţă şi vor da atenţie duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor demonilor. Aceste lucruri vin din ipocrizia mincinoşilor, a căror conştiinţă a fost însemnată cu fierul roşu. Asta este stadiul cel mai de jos al constiintei. Asta, eu o pot numi posesie demonica. Asa ajunge cugetul, constiinta de patata, de murdara, incat la un moment dat ajunge insemnata cu fierul rosu. Ce insemna aceasta „insemnare cu fierul rosu” in vechime? Insemna – cand cineva devenea rob si apartinea altcuiva. Avea o incizie facuta in carne care ramanea pe toata viata, care nu se mai putea ascunde, care nu se mai putea vindeca. Era un semn al apartenentei. Asa erau insemnati robii si stapanii aveau un anumit mod- ori litere, initiale, ori o stema, un fier rosu ca o stampila. Era inrosit si era pus pe piele. Unii au ajuns pana acolo cu cugetul lor, in constiinta lor s-au jucat pana cand a reusit diavolul sa-i insemneze cu fierul rosu in cugetul lor.

Imprimat pe cugetul lor, pe constiinta lor si ei, nu numai ca accepta asta, cum spunea Pavel, dar gasesc de buni pe cei ce le fac; Ii apreciaza si fac asta. Ei vor sa ajunga si in structurile bisericesti. Si nu numai ca vor. Sunt deja. Si asta este marea preocupare a noastra si daca stai de vorba cu ei, spun: „Eu gasesc de bine. Da e chiar bun.” S-au obisnuit , accepta invataturile, traiesc in mediul asta. Traim in secolul asta al libertatii, trebuie sa acceptam. Presedintele Americii trebuie sa accepte toate astea ca el trebuie sa fie reprezentantul lor, inclusiv al homosexualilor. Ca este reprezentant si trebuie sa-i reprezinte. Si trebuie sa le apere drepturile. Si s-a ajuns in stadiul acesta in care constiinta este marcata cu fierul rosu. Si vai de omul a carui constiinta este marcata cu fierul rosu. Adica, nu numai sa faca, dar sa invete pe altii sa gaseasca de bine.  Sa nu mai poata iesi de aici, sa creada ca asta-i ce-i bine. Sa creada ca asta e ce trebuie sa faca. Dumnezeu ii lasa pe acesti oameni . Si Pavel spunea: Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase.  Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei lor. I-a abandonat Dumnezeu si apartin diavolului- posesie demonica 100%. Si se poate intampla asta cu oricine din locul acesta, daca nu vegheaza, daca nu-si face un examen de constiinta sa vada: Oare pana unde am permis eu constiintei mele sa strige? Nu e usor. 

Mie imi place ce spunea Habacuc 2:9-12 Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii! Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale; retezând o mulţime de popoare, sufletul tău a păcătui, 11 Căci piatra din zid va striga, iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde! 12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge şi întemeiază un oraş prin nedreptate!  Lumea se imbogateste. Lumea traieste din ce in ce mai prosper, din ce in ce mai bine. Oamenii isi fac case, isi cumpara masini, afaceri. Dar, cele mai multe dintre ele si majoritatea sunt cladite cu sange, sunt cladite cu pacat, cu furturi, cu inselaciune. Si striga profetul la un moment dat: Degeaba ti-ai facut case. Grinda aceea din casa ta pe care ai furat-o, ea striga impotriva ta. Si tu te rogi, dar striga ca tu ai furat. Si oricat ai vrea sa strigi, oricat ai vrea sa te rogi, ea striga, grinda raspunde si lemnul ii raspunde. Si piatra din mijlocul zidului striga, tu ai furat-o. Si asta este una din marile probleme, una din marile provocari. „Dar, nu-i problema. Asa fac toti. Asa merge- cu mita, cu cealalta si toate merg asa.

Dar iata ca profetul pune acolo degetul pe rana si spune: „Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,” Vai de cel ce zideste o cetate… si nu conteaza, suntem multi, daca-i cu sange, adica omori pe altul si se fac biserici cladite cu sange, nu cu sangele lui Isus Hristos, ci pe sangele fratilor care sufera, pentru ca ii injosesti pe altii, ii vorbesti de rau pe altii, ii defaimezi pe altii, ca apoi sa-ti ridici tu propria biserica, propria cetate. O biserica nu se ridica niciodata asa. Dar sunt si astfel de biserici care se ridica. Si Biblia nu le fericeste si nu-i fericeste pe acesti oameni si spune: „Vai de cei care-si ridica o casa sau o cetate  sau orice ar face, dar cu lucruri nelegiuite, cu pacatul, pentru ca ceva striga. E glasul constiintei pe care l-a pus Dumnezeu in piatra, in lemn, in grinda, in masina, in tot ce vrei tu, in tot ce ai agonisit si tot ce faci fara adevar si fara sfintenie- Striga. De aceea e important in aceasta zi sa auzim  glasul constiintei. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.(39) 

Cum pot sa pastrez constiinta?

Ce am putea sa facem? Am vazut cum o putem pierde. Ne obisnuim cu pacatul, ne uitam la exemple negative, ne uitam la invatatori, traim intr-un mediu in care credem ca totu-i bine. Ne ranim unii pe altii in cugetul nostru: „Lasa, ca face si altii. Lasa ca daca ei pot sa bea, bem si noi. Dacaei fac asta, putem face si noi.Si apoi, ajugem la un moment dat sa spunem: „Oricum nu mai pot sa fac nimic.” Si am ajuns acolo, sa fim insemnati cu fierul rosu. Spunem: „Nu mai pot sa fac nimic. Am ajuns aici si acuma nu ma mai pot intoarce inapoi.

1. Curatirea prin marturisire

Photo credit adrianpursglove.com

Astazi este o zi cand putem sa ne intoarcem inapoi. Dumnezeu sa ne ajute. Cum poti pastra constiinta? In primul rand, curatirea prin marturisire este o eliberare pentru constiinta, daca vrei eliberare de povara pacatului. Te marturisesti inaintea lui Dumnezeu, daca vezi ca n-ai simtit acea eliberare deplina. Ia un frate pe care te poti baza ca se roaga pentru tine, ca te intelege, ca nu se duce sa te spuna unuia si altuia. Un frate care te ajuta in rugaciune, te sustine si te poate ajuta, sa aiba si el puterea, nu cumva sa cada si el in pacatul tau sau nu cumva sa se faca si el partas cu pacatul tau, ci sa poata sa duca cu tine povara pacatului. Si iata ce spune Pavel in Evrei 9:13-14 – Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu! 

Era o reclama la o curatatorie, la o spalatorie din aceasta industriala. Si spuneau: Avem solutii pentru orice pata.Curatam orice pata, cu exceptia uneia singura: petele de pe constiinta. Astea nu le poate sterge si nu este solutie in lumea asta. Nu este detergent in lumea asta sa poata spala petele de pe constiinta. Si nu pot psihologii si nu pot psihiatricii si nu pot oamenii de stiinta si nu poate nimeni sa spele, sa curateasca pete de pe constiinta. Este unul singur care poate spala petele de pe constiinta. Este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Si noi am cantat cantarea aceea „Sangele lui Isus Hristos, El ne poate spala; e puterea ce minuni face”. Este sangele Mielului. El ne poate [spala]. Daca vrei sa fi alb, mai curat decat zapada, este solutia sangele Mielului. De vor fi pacatele voastre rosii cum e purpura, se vor face albe ca zapada. Dar trebuie sa le marturisim pentru ca asta presupunea  in Vechiul Testament. Fiecare facea o marturisire; isi marturisea pacatul pe capul dobitocului, pe capul animalului, al Mielului care urma sa fie jertfit. Isi marturisea pacatele, apoi mielul era jertfit si aceea era dovada substituirii. Jertfa aceea substitutiva, mielul murea in locul meu si prin marturisire se facea transferul pacatului. Asezam pacatele pe capul tapului sau pe capul mielului si acesta apoi era omorit in locul meu.

E o mare diferenta intre Vechiul Testament si Noul Testament si mi-a placut imaginea cuiva care spunea care este aceasta diferenta. Biblia spune despre nelegiuire ca curge ca apa. Si spunea acest om: In Vechiul Testament, pacatul era apa care curge printr-un robinet, care curgea intr-una. Si ce facea omul? Lua mocul si tot strangea apa. Apa curgea, dar el tot strangea. Cam asa facea Vechiul Testament. Aduceui jertfe si tot strangea apa, dar pacatul curgea in continuare. Si trebuia doar sa-ti inoiesti in fiecare an, in fiecare saptamana, la fiecare luna, la fiecare sarbatoare. Marturiseai pacatele si iar strangeai cu mocu apa. Dar pacatul tot curgea. Asta era in Vechiul Testament.

Dar in Noul Testament, Dumnezeu nu mai face asta. Dumnezeu a spus: Tu ai robinetul. Vine Duhul Sfant si spune „Eu nu mai vin sa tot culeg apa, sa tot sterg vina pacatului, tot sa iert, sa iert. El spune: Inchide robinetul. Nu mai curge apa. Nu mai curge pacatul. Asta trebuie sa facem noi. Nu doar sa ne marturisim si iar sa ne marturisim, si Duminica iar ne marturisim si iar ne rugam si lasa ca Dumnezeu ne iarta. Am mai vorbit despre asta si nu vreau sa insist. Dar in aceasta zi, as vrea, daca esti prins de un pacat si ai o povara de constiinta, stai inaintea lui Dumnezeu. Dar odata ce-ai marturisit, inchide robinetul, ca asa spune Dumnezeu: „Du-te si sa nu mai pacatuiesti.” Oricine isi marturiseste faradelegile si se lasa de ele inchide robinetul. Nu spune: Strang apa acum, sterg, stau bine o saptamana si apoi continui de saptamana viitoare. Doamne ajuta-ne Tu!

 2. Luminarea Duhului Sfant

Romani 9:1 ap. Pavel spunea: „Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor e cugetul meu luminat de Duhul Sfant imi este martor. Un cuget, o minte luminata de Duhul Sfant. Unul dintre marile roluri ale Duhul Sfant este sa convinga lumea de pacat. Duhul Sfant este cel care lucreaza in inima ta sa-ti spuna: „Ai pacatuit.” Cei care au fost botezati cu Duhul Sfant stiu asta. Pana erai botezat cu Duhul Sfant, parca era voie si asta si asta… si n-aveai nicio problema. Dupa ce ai fost botezat cu Duhul Sfant, incepe dintr-o data o mare lumina sa se vada si-l vezi aproape orice lucru mic: „Asta parca e o problema.” Parca, Duhul Sfant nu-ti mai da voie sa faci asta. Este o lucrarea Duhului Sfant, o iluminare a Duhului Sfant. Face lumina.

Noi, acum, cu lumina care vedem, nu vedem. Daca ne intreaba cineva cum e aerul, e foarte curat. Dar daca aducem o lumina puternica, vom vedea mii si mii de microbi si milioane de microbi. Daca ar fi sa luam si microscop, vom vedea  ca aerul care-l respiram, ca haina care am imbracat-o, cum e? Curata. Pune-o la microscop sa vezi cati microbi are. Pune-o la o lumina puternica sa vezi cate probleme are. Dar noi cu ochii vizibili, cu acesti ochi cu care vedem, cu ochii acestia asa vedem lucrurile, bune.  La fel cu privinta la pacat. Le vedem bune. Insa vine Duhul lui Dumnezeu care vede dincolo.

3. Crestere – Maturizare

photo credit www.ceeceurope.com

Constiinta noastra o putem pastra si prin crestere, maturizare. Copilul creste, dar pe masura ce creste  el primeste informatii, primeste educatie. Se educa si incepe sa se poarte mai frumos, mai bine. Cand creste, se pocaieste apoi si poate-i vine mintea la loc. Daca nici atunci, ii cresc copiii si vede ca e responsabil acum si nu mai umbla cum a umbla pana atunci.  Trebuie sa aiba grija de altii, nu altii de el. Exista un proces de crestere, de maturizare. La fel, constiinta creste si se maturizeaza. Spunea Pavel in 1 Corinteni 14:20 – Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. Adica, in constiinta, un om  cu cat creste, cu cat se civilizeaza, cu cat se educa, isi da seama, anumite gesturi nu trebuie facute, anumite trasaturi nu trebuie sa le ai. Anumite cuvinte nu poti sa le spui. Toate astea, incet, incet si omul creste, omul se maturizeaza. La fel si constiinta se educa, constiinta se invata, constiinta trebuie administrata in asa fel incat sa fie conformata la voia lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Apoi, Evrei 4:12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii. Ne spune marile roluri pe care le are Scriptura. Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator. Cuvantul lui Dumnezeu judeca gandurile si simtirile inimii. O constiinta care nu este conformata la Cuvantul lui Dumnezeu, care nu se raporteaza la Scriptura ajunge sa se piarda, sa se risipeasca, sa-si piarda din esenta ei. Dar cu cat citesti Cuvantul lui Dumnezeu, cu atat iti dai seama ca acest Cuvant patrunde acolo unde nu patrunde mama, tata, unde nu patrunde nimeni, acolo patrunde Cuvantul lui Dumnezeu, judecand simtirile si gandurile.  Cand ajungem in fata acestui Cuvant, el este ca o oglinda, care incepe sa-ti arate adevarata stare. Si cand stai inaintea Cuvantului lui Dumnezeu, constiinta ta se modeleaza dupa Cuvant. De aceea, constiinta nu trebuie modelata dupa oameni, dupa invataturi. Orice functie ar avea, orice titluri academice ar avea , oricat de bun orator ar fi cineva, uita-te mai intai daca ce te invata el e din Scriptura. Daca potriveste cu Scriptura, accepta-l. Daca nu, lasa totul deoparte, pentru ca [altfel] va ajunge candva constiinta ta sa fie anihilata, sa fie pierduta. Este una din marile probleme sa-ti pierzi constiinta, sa nu te mai mustre. Este o cantare:
„Ma auzi cum cant si totusi nimic nu-mi spui si stai,
De ce nu ma mai mustri cum altadat faceai?”

De ce nu te mai mustra Dumnezeu? De ce nu te mai mustra constiinta? Psalmul 50 spunea „Tu arunci inapoia Mea mustrarile Mele. Pentru ca ai facut asta, intr-o zi iti voi pune totul sub ochi. Exista o vreme cand Dumnezeu te lasa. Pentru cel care arunca mustrarile, pentru cel care nu ia seama la mustrarile lui Dumnezeu, Dumnezeu il lasa in voia mintii blestemata. Si iata ca Scriptura ne ajuta si ne vorbeste astazi. Haideti sa ne intoarcem la Dumnezeu si sa raportam constiinta la Scriptura.
Ideea aceasta: „Nu ma mustra constiinta”, dar n-am probleme frate. Eu pot sa faca asta Eu pot sa vand droguri, Important e sa nu le consum.”
„Ah, daca e un paharel, pot sa beau ca nu-i nicio problema.Ca pe mine nu ma mustra constiinta. Nu-i nicio problema daca faca asta. Nu-i nicio problema daca mergem la discoteca. Pana la urma, ce se face? Da ce ma duc sa fac?”

Si constiinta ta n-o raportezi la Cuvantul lui Dumnezeu. O raportezi la colegii tai. Da toata clasa face asa. O, dar toti tinerii din biserica fac asta. Dar, toata lumea e civilizata, s-a modernizat, toti fac asta. Raporteaza tot ceea ce faci la Cuvantul lui Dumnezeu. Vezi ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Si daca te uiti atent, ai sa vezi ca in Cuvantul lui Dumnezeu vei gasi raspunsul- daca sa porti sau nu bijuterii, vei gasi raspunsul in Cuvantul lui Dumnezeu. Nu te uita ca toti fac asa: „O, dar sunt pline bisericile altora care poarta, care fac si n-au nicio problema. Au si har, au si cantare, au si rugaciune si nu stiu ce mai au. Poate le au, dar raporteaza constiinta ta la Cuvantul lui Dumnezeu. N-o raporta la multime. N-o raporta la experienta ta. N-o raporta la timpul in care traiesti. Raporteaz-o constiinta ta la Cuvantul lui Dumnezeu. Caci Cuvantul lui Dumnezeu iti spune cum sa te rogi, iti spune cum sa canti, iti spune cum sa te imbraci, iti spune cum sa te porti. Iti spune multe Cuvantul lui Dumnezeu. Doar sa-ti faci timp sa-l citesti. Doamne, ajuta-ne Tu.

4. Sa te departezi de oameni stricati

1 Timotei 6:3-5 – Dacă cineva învaţă pe alţii o altă doctrină şi nu este de acord cu cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi cu învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu înţelege nimic, ci are boala controverselor şi a certurilor de cuvinte, din care apar invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele şi ciorovăielile permanente dintre oamenii cu mintea pervertită, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un mijloc de îmbogăţire. Fereste-te de astfel de oameni. Fugi de oamenii stricati. Fugi de astfel de oameni care sunt stricati la minte in constiinta lor. Daca stai totdeauna in compania lor, daca cu ei corespondezi pe facebook sau oriunde  sau cu ei bei cafeaua, e normal, la un moment dat, constiinta ta se raporteaza la constiinta lor. Si vrei nu vrei, gandesti ca ei. Vrei nu vrei, intr-o zi vorbesti ca ei, gandesti ca ei. Pentru ca iti raportezi cugetul tau, constiinta ta la constiinta lor.

De aceea, Pavel ii spunea lui Timotei: Fugi! Nu conteaza ca predica exceptional. Daca invata cu o invatatura deosebita, speciala, e predicator foarte bun, dar uita-te cum sunt la minte. Sunt stricati? Uita-te ce invataturi aduc. Duc la evlavie sau duc la destrabalare? Unde duce invatatura lor? Unde te duce? Te-a sfintit mai mult? Ti-a spus sa te pocaiesti? Ti-a spus sa te infranezi? Ti-a spus ca trebuie sa o termini cu pacatul? Sau ti-a spus ceva si te-ai simtit bine? Te-ai ras tot programul. Cu altii, cand zic: „Mi-a placut foarte mult programul.” „Ce ti-a placut?” „O, am ris foarte mult, tot programul. Asa ne-am distrat.” Predica nu-i ca sa distreze oamenii. Predica-i sa ne arate adevarul. Cuvantul lui Dumnezeu nu-i pentru distractie. Cuvantul lui Dumnezeu este pentru pocainta, sa ne intoarcem la Dumnezeu. Sa ne raportam constiinta noastra la Dumnezeu. Dumnezeu sa ne bineucvanteze.

5. Prin decizii noi

Si apoi, ultimul lucru, cu care inchei. Aceasta zi e o zi a deciziilor. Ap. Pavel spunea in Faptele Ap. 24:16 – De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Adica, de aceea ma silesc, ma oblig in dreptul meu, ma silesc sa am totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Daca vrei sa ai o constiinta curata, asta depinde de tine, daca vrei sa te silesti, daca vrei sa te decizi. Adica, sa spui: „Doamne, pana acum am facut ce am facut. Imi fac o analiza, o cercetare. Vad lucrurile care trebuie sa le elimin din viata mea , la care trebuie sa renunt. Si iau decizii. Ma silesc ca de aici incolo constiinta sa nu ma mai apese pentru asta. Vreau sa ma departez de pacatul acesta. Vreau sa ma departez de mediul acesta. Vreau sa ma departez de contextul acesta. Vreau sa ma indepartez de ideile, de principiile gresite pe care le-am avut pana acum.” Te silesti sa ai totdeauna un cuget curat inaintea lui Dumnezeu. 

Pentru ca constiinta lucreaza in felul urmator:

  1. In primul rand, te avertizeaza. Psalmistul spunein Psalmul 27:8 Inima îmi spune din partea Ta: „Caută faţa Mea!“
    Doamne, faţa Ta o caut!
     Dumnezeu a pus in tine glasul constiintei. Si glasul constiintei nu spune altceva decat: „Cauta fata Mea.”  Constiinta spune: Citeste Biblia. Roaga-te. Vino la adunare- asculta mesajul, inchina-te lui Dumnezeu, sfinteste-te. Asa iti spune constiinta. Daca vrei, sa asculti inima, care spune din partea lui Dumnezeu: Cauta fata lui Dumnezeu.
  2. Apoi, constiinta te mustra. In momentul in care ai gresit, te mustra. Iov 27:6 – Îmi voi susţine neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele. Iov si-a facut un examen de constiinta si a ajuns la concluzia la care a ajuns si Dumnezeu, ca este un om curat la suflet, cu o constiinta curata. Iov e un om care n-a facut niciun rau. Un om care se abate de la rau, un om care este neprihanit inaintea lui Dumnezeu. Inima nu-l mustra inaintea lui Dumnezeu pentru niciuna din zilele vietii lui. Dar asta depinde de noi. Si apoi indepartare, de ce este sfant, ce este sacru. Constiinta, de obicei, dupa ce ai pacatuit te indeparteaza si iti spune: Tu nu mai poti sa te rogi. Tu nu mai poti sa canti. 1 Ioan 3:19 – Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, In orice ne osandeste inima noastra si Dumnezeu este mai mare decat inima noastra, cunoaste toate lucrurile. In orice, preaiubitilor, daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la Dumnezeu. Dar daca ne osandeste inima, nu mai poti sa canti, nu mai poti sa vii la adunare, nu mai poti sa te rogi. Nu mai poti sa slujesti lui Dumnezeu pentru ca te osandeste inima. Si nu-i un lucru rau ca te osandeste inima. Nu-i un lucru rau ca suna ceasul. Tu ai vrea sa-l opresti, spunand: „De s-ar termina odata.” Ceasul face un lucru bun. Schimbarea trebuie s-o faci tu. Tu sa te trezesti la glasul constiintei care striga. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe fiecare. Doresc ca Dumnezeu sa se atinga de inimile noastre. 

In concluzie, as vrea sa intelegem foarte bine lucrul acestaNu va bazati pe constiinta voastra care ati format-o pana acum. Spunea Ieremia ca inima omului, inima este deznadajduit de rea si nespus de inselatoare. Cine poate sa o cunoasca? Nu te poti increde in constiinta ta de pana acum, daca n-ai raportat-o la Cuvantul lui Dumnezeu. Adica, nu spune: „Frate, eu nu simt nicio mustrare. Eu fac asta… eu ma duc la discoteca, eu pot sa beau.. eu pot sa fac asta… Eu n-am nicio problema. Sunt liber in Hristos sa fac ce vreau. Nu te bizui pe intelepciunea ta. Recunoaste-l pe Domnul in toate caile tale. Uita-te in Scriptura ca sa vezi daca ceea ce faci este aici. Uita-te aici, caci Scriptura are raspunsuri la toate intrebarile vietii. Nu te multumi ca ti-a dat cineva libertatea. Nu te multumi ca ti-au spus unii si altii ca-i bine ceea ce faci sua gasesti tu de bine sau ai ajuns la un mediu cu care chiar se lauda. Pentru ca asta scotea in evidenta ap. Pavel in textul care l-am citit in Romani. Au ajuns oamenii atat de jos incat nu numai ca pacatuiesc. Daca alta data era o pudoare, am pacatuit, ma ascund. Acum nu. Pacatuiesc in fata ecranului  si sa vada o lume intreaga cum pacatuiesc. Acum, oamenii nu numai ca fac lucruri, dar le si posteaza pe facebook, pentru ca si-au pierdut orice pic de simtire, de demnitate. Si-au pierdut orice cumpat, nu mai au nicio rusine. Asta este marea tragedie. Daca-i intrebi pe astfel de oameni ce spune constiinta lor, ei stau foarte bine . Poti spune inaintea lui Dumnezeu: „Eu n-am nicio vina. Nu sunt iresponsabil.”

Pentru ca constiinta te mustra odata. Te avertizeaza. Te mustra odata, de doua ori, de trei ori, daca tu nu iei seama, te lasa Dumnezeu. Ceasul acela nu mai suna. Te lasa Dumnezeu prada constiintei tale patate. Si vine diavolul apoi si te marcheaza cu fierul rosu in constiinta ta. Astazi este o zi, un semnal de alarma care Dumnezeu ridica inca odata. Sa ne intoarcem la Dumnezeu. Veniti sa ne intoarcem la Dumnezeu, sa ne intoarcem la Dumnezeu cu toata inima pentru ca nu-i lucru mai frumos decat sa stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Sa vii la adunare si sa stii ca constiinta ta este libera. Sa poti spune ca si Iov: Nu ma mustra inima. Nu poti spune pentru toata zilele, dar cel putin azi, in urma iertarii a lui Dumnezeu, cand Dumnezeu iarta, cand Dumnezeu curateste . El n-o face in rate, El o face deodata.

El astazi te poate elibera si iti poate curati orice pata de pe constiinta. El astazi iti poate ridica orice povara. Astazi iti poate ierta orice pacate. Dar totul depinde de tine, vrei sa faci asta? Dar, vrei sa te pocaiesti? Vrei sa iei o decizie sa spui: Nu vreau doar sa fiu iertat, azi bine si de maine sa o iau iarasi. Si vreau sa inchid robinetul acela al pacatului. Sa ma duc si sa nu mai pacatuiesc. Sa nu ma mai intorc din mocirla din care am iesit. Sa nu mai alerg din nou la acelasi potop de desfrau, la care am alergat. Asta vrea Dumnezeu. Si nu-i mai mare bucurie decat sa stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Nu-i mai mare pace pe care o poti simti  in inima ta, nu-i mai mare liniste sa o ai in sufletul tau decat sa stii ca constiinta nu te mai apasa, ca poti dormi linistit. Ca poti manca cu pofta. Ca poti sa te intalnesti cu prieteni, ca poti sa deschizi subiect despre orice, ca poti discuta deschis despre orice. Ca nu trebuie sa-ti fie rusine sa te uiti in ochii oamenilor. Ca nu trebuie sa-ti fie rusine sa vorbesti, ca nu trebuie sa-ti fie rusine sa te rogi, sa vii la biserica. Sa stii ca nu te apasa constiinta. Sa stii ca nu te impovareaza cugetul. Doresc Dumnezeu sa ne elibereze in aceasta zi si Dumnezeu sa faca inimile noastre, asa cum a spus Cuvantul lui Dumnezeu, sa-si gaseasca liniste in Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Biserica Philadelphia din Mansuè (TV), Italia
duminica.20.iulie.2014 VIDEO by philadelphiamansue

Reclame

Elim Harmony la Agape Church Orange County

Elim Harmony la Agape Church – agapeoc.com from Agape Church on Vimeo.

– agapeoc.com

Grupul NATHANAEL – Demo album 2014 – Volumul 4 – „Cand la poarta vietii”

VIDEO by Grupul NATHANAEL

Să cunoaştem Biblia – Bob Jennings

Photo credit ilovemyhusband.org

Deci noi suntem aici îndemnaţi să fim bogaţi: să facem din Biblie prietenul nostru apropiat şi să o cunoaştem foarte bine. Din păcate, mulţi nu sunt bogaţi, ci sunt săraci în Cuvânt. Ei spun că sunt creştini de ceva timp, dar ei nu au citit Biblia nici măcar o dată, încă.

Aceasta îmi aminteşte de un soţ care este plecat o perioadă, apoi, când vine acasă, află că soţia sa încă nu a citit în întregime scrisoarea pe care i-a trimis-o.

Ce credeţi că simte Domnul faţă de aceasta? Desigur, e o întristare pentru El. E o insultă. Pentru că El a gândit şi a pus laolaltă acest Cuvânt frumos; iar noi nu îl citim?

În cazul unora, motivul este că ei nu au fost născuţi din nou. Nu-i aşa? Adică, ei nu au Cuvântul lui Dumnezeu întipărit în minţile lor, nu este scris în inima lor. Aceasta este realitatea Noului Legământ: când Domnul ne regenerează, El sădeşte Cuvântul în sufletele noastre. Deci, pentru unii, cauza este că nu au fost născuţi din nou.

Surorilor, dacă sunteţi interesate de un bărbat, dar aflaţi că el nu meditează zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu, nu vă măritaţi cu el. Nu vă apropiaţi de uşa casei sale.

E valabil şi pentru bărbaţi cu privire la femei.

Pentru că acea persoană este un om blestemat. “Ferice de omul”, spune Psalmul 1:1, “care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”

Şi nu vorbim doar despre cunoştinţe biblice brute. Nu-i aşa?

Mai e scris în Biblie: “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.”

E vorba despre înţelepciune, nu cunoştinţă de dragul cunoaşterii. Cunoştinţa poate câteodată doar să ne distrugă. Dacă nu suntem precauţi, ne va face să ne îngâmfăm. Multă mândrie poate proveni din posedarea unor cunoştinţe din Biblie, pe care alţii nu le au. E teribil. Ne poate face să ne îngâmfăm.

Astfel, noi nu vrem doar mai multe informaţii, vrem o viaţă schimbată. Vrem să avem gândirea lui Hristos. Vrem să Îl cunoaştem pe Domnul, “dincolo de pagina sfântă, Te caut, Doamne.”

Deci, atunci când citim Biblia, trebuie să citim corect pentru a primi mesajul, pentru a căpăta gândirea lui Hristos, ca să locuiască în noi în toată înţelepciunea.

Cum putem şti că această Carte, cum putem şti că aceste cuvinte sunt inspirate? Indiscutabil, nu vă pot dovedi aceasta cum pot dovedi că 2 + 2 = 4. Ştiţi, orbii nu pot privi soarele. Dar odată ce ochii lor sunt deschişi, lumina e pretutindeni. Este o mărturisire proprie despre iluminarea spirituală.

Cum a spus şi fratele în mărturia sa: el nu citise cartea lui Ioan încă, dar deja realizase că această Carte este dintr-un alt tărâm. Depune singură mărturie pentru sine.

Gândiţi-vă la stilul cărţii. Coranul nici nu se compară. Gândiţi-vă la mesajul (Bibliei). Vorbeşte despre originea tuturor lucrurilor. Vorbeşte despre sfârşitul tuturor lucrurilor. Despre scopul tuturor lucrurilor. Vorbeşte despre rai şi iad, cum să câştigi pe unul şi să scapi de celălalt. Vorbeşte despre viaţa veşnică! Vorbeşte despre imortalitate! Despre cum să biruieşti mormântul!

Acesta este mesajul Cărţii pe care o avem în mâini! Şi nu e nimic care ne poate da acest har, acest ajutor, această viaţă, această cunoaştere şi înţelepciune.

Gândiţi-vă la unitatea acestei Cărţi. de autori, într-un interval de timp de peste 1600 de ani. Totuşi, cărţile se leagă împreună într-un mesaj măreţ.

Gândiţi-vă la gradul de răspândire al acestei Cărţi. Nicio altă Carte nu se compară! Biblia este redactată în atâtea exemplare şi în atâtea limbi, cum nu a mai fost nicio carte.

Gândiţi-vă la conservarea acestei Cărţi. A fost călcată în picioare de cei mândrii peste tot şi cu toate astea, nu a fost nimicită.

Gândiţi-vă la profeţiile din această Carte. Au fost profeţii despre oraşe şi despre ţări, scrise cu sute de ani înainte, chiar şi în detaliu, până la “treizeci de arginţi”.
Nicio carte nu e ca aceasta! David spunea cu privire la Goliat: “Doamne, nu-i niciunul ca el!” Niciunul ca el! Aşa este sabia Duhului, nu este nicio alta ca această Carte pe care o avem!
Ce facem noi cu bunul Cuvânt al lui Dumnezeu?

Gândiţi-vă la puterea acestei Cărţi. Vieţi au fost schimbate, ţări au fost transformate, suflete au fost răscumpărate, păcatul a fost îndepărtat, întunericul a fost alungat de această Carte. Ce Carte avem!

Domnul nu a spus: “Casa ta va trece.” El a spus: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Sunt infailibile.

Sănătatea este în declin, iar economia dă greş, toate se prăbuşesc şi se învechesc. Dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. E neclintit.

Este infailibil, trebuie să investim tot ce avem în el. Nu-i aşa? Alte lucruri trec, Cuvântul lui Dumnezeu nu va pieri. Nu vei regreta niciodată. Dăruieşte-te acestor două lucruri: Cuvântul lui Dumnezeu şi câştigarea sufletelor oamenilor.

George Muller estima că a citit Biblia de peste 100 de ori înainte de a fi împlinit 60 de ani. Iar apoi, în ultimii 22 de ani ai vieţii sale, a mai citit Biblia de încă 100 de ori, de câte 5 ori în fiecare an. Şi totuşi spre sfârşitul vieţii sale el spunea: “Mă simt ca şi cum de abia am început să scurm la suprafaţa lucrurilor pe care Dumnezeu le are să ni le spună.”

Acest Cuvânt este esenţial. Vreau să spun că este esenţial în mântuire. Nu-i aşa? Este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. În ziare, în reviste, pe facebook, nu vei găsi vreun ajutor pentru a fi eliberat de păcate.

Ştiţi, când am venit aici joi, am intrat pe uşa aceasta pentru a mă înregistra şi am văzut un semn pe uşă. Scria: “Înregistrarea pentru Conferinţa Fellowship se face în partea din spate a clădirii.” Şi era şi o săgeată: “Mergi pe aici, apoi pe acolo.” Şi ştiţi ce am făcut? Am văzut o secretară care stătea acolo, am deschis uşa şi am întrebat-o pe ea. Mi-a spus ce scria şi pe semn. Apoi am meditat şi m-am gândit: “De ce nu am crezut ce scria pe semn?”

Aşa e şi în cazul nostru: trebuie să credem mereu ce scrie în Carte! Este o hartă către cer, cel mai bine aţi crede ce scrie în ea şi aţi umbla în lumina ei.

Da, şi este atât de suficientă. Poţi merge la o facultate şi să obţii o licenţă în Sociologie şi totuşi să nu fi capabil să te înţelegi cu fratele, sora, tatăl, mama sau soţia ta. Poţi obţine o licenţă în Filozofie şi totuşi să nu cunoşti adevăratul scop al vieţii. Poţi obţine o licenţă în Discurs şi Comunicare şi totuşi să nu şti să vorbeşti cu Dumnezeul care te-a creat.

Acesta este Cuvântul bun al lui Dumnezeu, haideţi să ne îmbogăţim în el! Istoriile prezentate sunt exacte. Profeţiile sale sunt adevărate. Frazele sale sunt frumoase. Perceptele prezentate sunt sfinte. Acesta este Cuvântul bun al lui Dumnezeu.

Nu-i de mirare că John Wesley a spus: “Dă-mi Cartea, dă-mi cartea lui Dumnezeu!”

Tinerilor, ştiţi de ce un student poate merge la un colegiu şi, dintr-odată, să devină de un cu totul alt calibru? Pentru că el aprofundează, studiază. În fiecare moment neocupat, el studiază. După ce a luat cina, se întoarce la cărţile sale. De ce studiem cărţile scrise de alţi oameni cu aşa mare atenţie, dar când vine vorba de Cuvântul bun al lui Dumnezeu, devenim aşa de relaxaţi, nepăsători? E aşa paradoxal, nu are sens.

Discutam cu un frate într-o zi şi îmi spunea: “La serviciu am ascultat epistola către Evrei de 3 sau 4 ori” – am uitat numărul exact -”până la amiază”. Avea Biblia audio şi asculta în căşti, îngrămădind Cuvântul lui Dumnezeu în sufletul lui.

Trebuie să pătrundă! Nu vă lăsaţi înşelaţi ca să risipiţi timpul vostru, timpul vostru preţios.

Să ne hotărâm… ştiţi, Ezra spunea: “Mi-am pus inima…”, ştiţi, ca un ceas cu alarmă, “Mi-am [setat] inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului.”

Trebuie să luăm nişte hotărâri, de care să ne ţinem. Alegeri, despre alegeri vorbesc.

Oh, ce Cuvânt avem! Haideţi să ne îmbogăţim şi să-l ducem şi altora, chiar acum!

Am crescut în Iowa de Nord-Est, într-o comunitate mică de fermieri şi în acea perioadă era câte o fermă la o distanţă de un sfert sau o jumătate de milă. Ne cunoşteam cu toţii. Trăiau acolo Axel Rasmussen, Baldy Peeper şi Ed Portus, şi de-a lungul liniei ferate îi cunoşteam pe toţi.

Şi a fost o perioadă în viaţa mea, când aş fi putut merge prin zonă – cam 2 sau 3 ani după ce am fost mântuit, când trăiam acasă cu părinţii mei şi conduceam acel camion cu pietriş – când aş fi putut merge de-a lungul acelei zone, din uşă în uşă şi tot ce ar fi trebuit să le spun este: “Prieteni şi prieteni ai tatălui meu, vreau să vă spun că am fost salvat din păcatele mele prin harul lui Dumnezeu.” Dar nu am făcut asta. Eram aşa slab în acele zile. Nu am făcut ce trebuia. Şi ştiţi ce? Acum sunt aproape toţi plecaţi.

Dacă ai ceva de făcut pentru Dumnezeu, fă acum. Fă astăzi ce ai de făcut! Apucă-te de acel lucru! Mişcă-te în direcţia aceea!

Îmbogăţeşte-te în Cuvânt, cu atât mai mult cu cât vezi că ziua se apropie!

by I’ll Be Honest – Global

Populaţii creştine antice, distruse de valul islamist din Orientul Mijlociu – Unii crestini crucificati

Refugiati din Irak Photo credit pubrecord.org

În ultimele zile, 100.000 de creştini au fost nevoiţi să plece din localităţi din nordul Irakului, ocupate de jihadişti.
Săptămâna trecută, creştinii din oraşul irakian Qaraqosh, care a fost, aproape 2.000 de ani, inima civilizaţiei creştine din regiunea Ninive, au fost puşi să aleagă: se convertesc la islam, părăsesc oraşul sau sunt executaţi. La fel au păţit creştinii din Mosul, comunitate aflată aici de 1.700 de ani şi care vorbeşte încă o formă de aramaică, limba vorbită de Iisus. Prin această limbă, prin tradiţii şi chiar prin sânge, această comunitate e legată de primii creştini.
A rezistat sub Imperiul Babilonian şi sub cel Persan. A văzut naşterea Islamului şi Cruciadele. A reuşit să supravieţuiască chiar şi năvălirii hoardelor lui Ginghis Han sau dictaturii lui Saddam Hussein. Acum, sub loviturile Califatului islamic, aceste comunităţi au dispărut cu totul, până şi crucile din cimitire şi lăcaşurile de cult au fost distruse.

Pentru prima dată de 2.000 de ani încoace, nu mai există practic deloc locuitori de religie creştină în oraşul antic Mosul, unul dintre primele locuri unde a fost răspândit creştinismul. Dacă aici existau în jur de 25.000 de creştini, acum au dispărut cu totul. E doar una din consecinţele unei tragedii ce a început acum 30 de ani şi pare că nu se mai opreşte. Dispariţia lor se face în indiferenţa şi neputinţa comunităţii internaţionale, în special a Uniunii Europene. Creştinii nu fug doar din Mosul, ci şi din celelale oraşe vechi din împrejurimi. Se întâmplă după ce acestea au căzut în mâinile Statului Islamic, gruparea care vrea să instaureze un califat islamic în Irak şi Siria.

La câteva zile după ce au preluat controlul asupra oraşului Mosul, jihadiştii au desenat câte un „N” pe fiecare casă vizată. „N” de la „nassarah”, cuvântul arab pentru „creştin”. Urlând în portavoci, reprezentanţii miliţiei islamice le-au dat de ştire creştinilor că au la dispoziţie câteva ore ca să aleagă: fie să se convertească la islam, să plătească un impozit special pentru non-musulmani sau să plece. Casele le-au fost confiscate. Majoritatea au ales să plece.
Mai mulţi creştini din oraşele Alep şi Rakka au fost crucificaţi în ultimele luni de jihadiştii care deţin controlul în zonă. La Alep, nouă oameni care au fost răstigniţi în public acuzaţi de părăsirea credinţei islamice.
Dar această prigoană a creştinilor nu se întâmplă doar în Irak şi Siria. Cu excepţia Libanului, unde situaţia politică e cât de cât stabilă, toată regiunea se goleşte de minoritatea sa creştină, victimă a creşterii în forţă a islamului politic şi războaielor care fac ravagii în lumea arabă. Probleme mari sunt şi în Egipt. Biserica creştină de aici –coptă- a avut şi ea de pătimit din cauza fanatismului islamic: masacre, locuri de cult incendiate, intimidări de tot felul. Chiar şi în Palestina numărul creştinilor scade accelerat, deşi oficial Hamas susţine că îi menajează.Citeste mai mult: adev.ro/na6ljj

Ultima zi – Documentar subtitrat

Pentru cei curiosi. Nu l-am vizionat si nu stiu decat esenta filmului din descriere. Ne da de gandit, indiferent ce doctrina escatologica am avea cu privire la sfarsitul lumii si a revenirii lui Hristos, filme (sau chiar discutii) ca acestea ne pun pe ganduri: Care e starea noastra fata de Dumnezeu? Suntem impacati cu El prin credinta in jertfa Fiului Sau, Isus Hristos?

Copleşit de Creaţia lui Dumnezeu – Cum arată o lacrimă sub microscop? (Poza)

Ati stiut ca lacrimile arata diferite, bazat pe emotiile momentului cand le produce ochii?

Există trei tipuri mari de lacrimi: cele bazale (de umezire a ochilor), cele de reflex (răspuns la stimuli) şi cele declanşate de emoţii.

Fiecare tip conţine substanţe organice diferite şi hormoni, în funcţie de modul în care au fost produse lacrimile.

Prin urmare, fiecare lacrimă fotografiată în detaliu spune o poveste despre starea de spirit a acelei persoane, la un anumit moment.

Lacrimi de speranta

 

Photo credit http://mic.com  (Foto: Rose-Lynn Fisher)

Lacrimi de durere

Lacrima produsa de amintire

 

Vezi mai multe poze aici – http://www.descopera.ro

A critical look at the book of Enoch from a biblical standpoint

The Book of Enoch (also 1 Enoch; Ge’ez: መጽሐፈ ሄኖክ mäts’hafä henok) is an ancient Jewish religious work, ascribed by tradition to Enoch, the great-grandfather of Noah, although modern scholars estimate the older sections (mainly in the Book of the Watchers) to date from about 300 BC, and the latest part (Book of Parables) probably to the end of the first century BC.

It is not part of the biblical canon as used by Jews, apart from Beta Israel. Most Christian denominations and traditions may accept the Books of Enoch as having some historical or theological interest or significance, but they generally regard the Books of Enoch as non-canonical or non-inspired. It is regarded as canonical by the Ethiopian Orthodox Tewahedo Church and Eritrean Orthodox Tewahedo Church, but not by any other Christian group.

It is wholly extant only in the Ge’ez language, with Aramaic fragments from the Dead Sea Scrolls and a few Greek and Latin fragments. For this and other reasons, the traditional Ethiopian belief is that the original language of the work was Ge’ez, whereas non-Ethiopian scholars tend to assert that it was first written in either Aramaic or Hebrew; E. Isaac suggests that the Book of Enoch, like the Book of Daniel, was composed partially in Aramaic and partially in Hebrew.:6 No Hebrew version is known to have survived. The book itself claims to be written by Enoch himself before the Biblical Flood.

The authors of the New Testament were familiar with the content of the story and influenced by it: a short section of 1 Enoch (1 En 1:9 or 1 En 2:1 depending on the translation) is quoted in the New Testament (Letter of Jude 1:14–15), and is attributed there to „Enoch the Seventh from Adam” (1 En 60:8). The text was also utilised by the community that originally collected the Dead Sea Scrolls. WIKIPEDIA

VIDEO by kytekuttertv

Atheism, Science and God (2 of 2) w/ John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward

Philosophy, Science and the God Debate (Part 2) ‘Science disproves the existence of God’ – and thanks to high profile scientists – many people unquestioningly believe it. But top Oxford Professors, John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward effectively challenge this widespread belief and show that science and faith in God are not incompatible.

VIDEO by Christianity Reason and Science

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari