Florin Ianovici – Lupta in intuneric 10 August 2014

Ianovici

  • De ce ti-e teama, cand tu te rogi unui Dumnezeu care stapaneste peste tot si toate?
  • Oricat de mult Doamne m-as trudi si as organiza, sunt lupte in viata care ne prind descoperiti si avem un sentiment ca am ramas singuri? 
  • Probabil ca este ultimul lucru la care cineva se asteapta atunci cand ii este greu si se roaga lui Dumnezeu. Ultimul lucru la care se asteapta este ca Domnul Dumnezeu sa se lupte cu el. Cand iti este greu, ai avea nevoie de un umar pe care sa te sprijini, ai avea nevoie de o mangaiere. Ai nevoie de un cuvant de incurajare. Ai nevoie de odihna. Si totusi, intr-un mod paradoxal, Dumnezeu ne cheama la lupta si Dumnezeu insusi vine sa se lupte.

Lupta in intuneric

Ciudat este ca in cel mai greu moment al vietii, Dumnezeul nostru
in loc sa te invite la o imbratisare, te invita la o lupta.

Probabil ca este ultimul lucru la care cineva se asteapta atunci cand ii este greu si se roaga lui Dumnezeu. Ultimul lucru la care se asteapta este ca Domnul Dumnezeu sa se lupte cu el. Cand iti este greu, ai avea nevoie de un umar pe care sa te sprijini, ai avea nevoie de o mangaiere. Ai nevoie de un cuvant de incurajare. Ai nevoie de odihna. Si totusi, intr-un mod paradoxal, Dumnezeu ne cheama la lupta si Dumnezeu insusi vine sa se lupte. A mai fost Iacov singur. Nu e prima data cand este Iacov singur. Cand pleaca Iacov de acasa, Biblia spune ca a plecat singur. SI in timpul slujirii la Laban, datorita invidiei fiilor lui Laban, datorita invidiei lui Laban insusi, socrul lui, s-a simtit singur. Si totusi, intr-un mod cu totul aparte Biblia spune ca aici, in acest episod, Iacov a ramas singur. De ce oare Dumnezeu subliniaza acest episod din viata lui Iacov, subliniind ca este singur?

Preaiubitilor, vine un ceas in viata pe care eu nu l-am dorit si nici n-am stiut vreodata ca o sa-l apuc. Vine ceas in viata cand stand in fata necazului, pentru prima data, oriunde te-ai uita, nu poti sa spui decat atat: Numai Dumnezeu ma poate ajuta… E interesant ce spune Biblia, ca Iacov a luat din fiecare turma de vite dupa soiul lor si a pus deoparte pentru Esau foarte multe capete de vite: camile, magari, boi. Imparte familiile, le aranjeaza. El insusi trece vadul si se pune cumva la adapost, pentru ca trecand vadul era intr-un loc mai ferit. Si dupa ce face toate eforturile omenesti posibile, spune Biblia, a ramas singur. Faci tot ce iti sta in putinta. Te pui la adapost, incerci sa-ti organizezi viata cat de viguros. Cauti cu intelepciune ca sa faci anumite lucruri care sa-ti ajute. Si la sfarsit, cand te uiti la tot ce-ai facut, te apuca un sentiment de isnguratate. Iti dai seama ca esti singur si ca de fapt unul singur poate sa te ajute.  si acela e Dumnezeu.

Nu e o singuratate rea, ci e singuratatea neputintei. E singuratatea cand dezarmezi si spui: „Oricat as incerca, eu nu pot.” Pentru ca Esau avea 400 de soldati antrenati, el avea copii. Avea sotii, avea robi. Iacov nu se pregatise pentru timpul acesta de lupta, nu era pregatit. A facut tot ce ii statea in putinta. Cati dintre dvs. in dimineata asta pot marturisi: Oricat de mult Doamne m-as trudi si as organiza, sunt lupte in viata care ma prind descoperit si am un sentiment ca am ramas singur?  Ma rog lui Dumnezeu din cer sa lucreze la acest sentiment de singuratate. Acest cuvant: a ramas singur- inseamna ca oriunde s-a uitat, n-a vazut pe nimeni. Dar este interesant ca Dumnezeu se pregatea sa se intalneasca cu el. Dar nu in felul in care ne-am fi asteptat, ci intr-un fel aparte: in lupta. Dvs. stiti cate dificultati a nascut cuvantul acesta? Stiti ca au fost oameni care au spus ca este alegorie. Au fost oameni care au spus: Niciodata lupta aceasta nu s-a dat. Este numai un vis pe care l-a avut Iacov. A visat ca s-a luptat cu un om, pentru ca este greu sa-ti inchipui ca in ceasul greu al vietii tale Dumnezeu iese sa se lupte cu tine. E greu sa gandeasca mintea omului de ce Dumnezeu ar alege aceasta maniera. Fratii mei, doar degetul sa si-l intinda Domnul  si cai si calareti se prabusesc in mare. Dumnezeu n-ar avea nevoie sa faca lucrul acesta pentru ca la porunca Lui toate iau fiinta. Si totusi, Dumnezeu vine sa se lupte cu Iacov.

Este atat de greu de inteles. Atat de mult s-au trudit oamenii si sunt oameni, sunt religii care vin si spun: „De fapt, lupta aceasta cu Iacov inseamna rugaciunea pe care a avut-o toata noaptea. El s-a rugat pana la revarsatul zorilor si rugaciunea lui a fost asemuita cu o lupta pe care a avut-o cu un om.” Totusi, iubitii Domnului, eu indraznesc sa va intreb: Cand Dumnezeu spune ca un om s-a luptat cu Iacov, nu asta-i scris?  Rugaciunea nu sclanteste nimic. Eu asta stiu. Rugaciunea te lasa intreg fizic, te schimba pe dinauntru. Nu poate o rugaciunea sa duca un schiopatat de coasta sau sa te loveasca la coapsa si sa mergi schiopatand din picior. Si atunci va trebui in scurte cuvinte, pentru ca imi dau seama ca Domnul Dumnezeu mi-a vorbit astazi si toate pe aceeasi directie- a curajului, a luptei, a ridicarii privirii spre El. Bucurati-va ca nu omul, ci Dumnezeu ne spune in dimineata aceasta: „Ajutorul vine de la Mine. Nu va temeti.”

Iubitii Domnului, as vrea sa va spun ca singuratatea aceasta despre care vorbeste Biblia ca a ramas singur, de fapt fara ajutor, se adreseaza si faptului ca, Dumnezeu sa ne ierte, tare mult ne incredem in ceea ce gandim noi. Uneori, asa de mult ne incredem in ceea ce cu ochii nostri vedem, ceea ce cu mintea noastra am planificat. Si vine un moment de care spuneam: zadarnicia oricarui plan omenesc pentru ca este cu neputinta sa fi izbavit din asemenea incercare cum era acea in care Esau venea impotriva lui (Iacov). Singuratatea asta, nu numai ca este singuratate, are inca 2 sentimente sau daca vreti este inconjurata de inca doua lucruri: O frica si o neliniste pe care o avea Iacov. Singuratatea care este insotita de frica si ma gandesc ca numai Duhul lui Dumnezeu stia. Astazi nu trebuia sa fie Dan la cuvant si Dumnezeu ni l-a adus pe Dan sa ne vorbeasca de frica. Pentru ca lui Iacov ii era frica si se simtea foarte singur. A ramas singur, ca a simtit ca n-are niciun ajutor. Sentimentul asta de frica era dublat si de imprejurarea ca era deja in noapte. Era in noapte, intr-un teritoriu necunoscut. A pasit spre ceva ce nu stia. Sa stiti ca uneori intunericul acesta face ca lucrurile sa fie amplificate. Si cateodata, datorita imprejurarilor in care te afli, parca ceea ce ti se intampla este cu mult mai grav decat daca ar fi lumina si ai vedea.

Dvs. sa stiti ça eu am avut momente, nu stiu daca si dvs. cand mie noaptea nu mi-a spus nimic. Intunericul nu mi-a spus nimic. Nu mi-a creat niciun sentiment de frica. Dar am avut si momente cand intunericul mi-a spus foarte multe si l-am simtit neprieten. Intunericul acesta pe care Biblia il mentioneaza si pe care Biblia il lasa sa-l aflam, spune Biblia era noapte, s-a luptat cu el pana in revarsatul zorilor si foloseste aceasta idee ca sa ne fie clar ca-i era frica, ca a ramas singur si ca s-a luptat in noapte- are si o conotatie spirituala pentru ca cine stia intreaga istorie a lui Esau? Ce era Esau pentru Lea, ce era Esau pentru Rahela?  Ce era Esau pentru copii? Ce era Esau pentru slujitori? Nu stiau. Dar el stia cine este Esau. Cine e Esau? Un frate nedreptatit, un om razbunator, un om care avea dreptul sa faca ceea ce face. Si atunci cand tu stii ceva ce numai tu stii, cateodata intunericul poate-i mai gros, mai dens.

Si in dimineata aceasta, iubitii Domnul, vreau sa va spun ca am stat mult si m-am framantat si am pus Domnului aceasta intrebare: De ce, Doamne, cand eu simt nevoia unui umar pe care sa ma reazam, Tu ma chemi la lupta? De ce imi dai intalnirea cu Tine in lupta, cand eu n-as vrea altceva decat sa ma iei in brate si sa-mi spui: Cu Mine treci biruitor peste toate. Haideti, fiti sinceri cu Dumnezeu si spuneti si voi in dimineata asta. Cand ati trecut prin incercari, n-ati dorit o pereche de brate dumnezeiesti care sa va sprijine? Ce credeti ca astepta Iacov acolo la Iaboc? Astepta pe Dumnezeu care sa vina sa-l cheme la lupta? Sau astepta un Dumnezeu care sa-i spuna: „Sunt cu tine. Eu voi lupta pentru tine.” Ne foloseste noua si in dimineata aceasta la sufletul ranit si indurerat, sufletul care asteapta o mangaiere de la Dumnezeu, sufletului acestuia ii spun: Dumnezeu in dimineata aceasta, tie, ranitule si indureratule iti spune:” Vei lupta.”

Mai inta de toate as vrea sa intelegem ca Biblia spune asa. In contextul nelinistei, fricii, sentimentului de ramas singur, al intunericului, Biblia foloseste acest adverb „atunci” un om s-a luptat…. Atunci. Ca si cum ar spune „Nu altadata, ci in momentul acela care-l caracteriza pe Iacov. In momentul acela cand de fapt asteptarea lui era diferita, Dumnezeu a venit sa se lupte cu el. Si va rog sa vedeti un lucru. Spune Biblia asa: Initiativa luptei n-a fost a lui Iacov. „Atunci un om s-a luptat cu Iacov”. Nu de la Iacov vine lucrul acesta, ci de la Dumnezeu. Vine de la Dumnezeu si va rog sa va uitati la primul lucru care ni-l spune versetul Bibliei. Osea va scrie si va spune  in cap. 12 ca de fapt este vorba de un inger al Domnului care s-a luptat cu Iacov. Dar cand a venit Dumnezeu la Iacov, a venit sub forma unui om. Nici n-a stiut Iacov cu cine se lupta. El a vazut un om. Spre sfarsitul luptei avea sa inteleaga cu cine s-a luptat, dar la inceput s-a luptat cu un om.

Dvs. credeti ca Dumnezeu are o semnificatie? Ne invata ceva spunand ca El s-a prezentat sub forma unui om? De ce?

1. Lupta nu poate fi evitata

Pentru ca primul lucru pe care Dumnezeu ne invata in aceasta dimineata este urmatorul: Lupta, prieteni, nu poate fi evitata. Din stanga sau din dreapta, din fata sau din spate, se vor ridica oameni, imprejurari, circumstante, situatii, dincolo de care va trebui sa luptati. Nu va inmuiati. Nu va culcati pe ureche. Sa nu credeti ca suntem sortiti unor zone de confort. Sau unei vieti care e lipsita de asemenea apasari. Dumnezeu spune: Te vei lupta.

Dar de ce trebuie sa ma lupt? Fratii mei, surorile mele, spuneau oamenii lui Dumnezeu si asta este un lucru pe care vreau sa-l intelegem. Cand a venit acest om, ce arma avea in mana? Nimic. N-avea nicio arma. A venit si lupta aceasta a fost o lupta de angajament fizic, de corp la corp. S-au luat in brate ca doi voinici si au incercat care pe care sa-l tranteasca, care pe care sa-l doboare. In lupta aceasta cand Dumnezeu pune mana pe mine, mana mea se intareste, picioarele mele se intaresc. Mijlocul meu se intareste. Dumnezeu ne cheama la un antrenament. Dumnezeu ne cheama la o disciplina a luptei. Dumnezeu ne cheama sa dobandim strategie. Dumnezeu ne cheama sa dobandim tarie. S-a luptat pana in revarsatul zorilor. Fiecare parte pe care pune Dumnezeu mana in lupta devine mai puternica. Fiecare loc pe care-l atinge Dumnezeu in lupta se intareste. Cand Dumnezeu ma ia, nu ma ia Dumnezeu pe mine la lupta cu armele Lui. De Dumnezeu ar scoate armele Lui, n-ar mai sta in fata niciun om, nu doar un om, nimic n-ar mai sta in fata. Dar Dumnezeu ne ia in aceasta inclestare, Dumnezeu ne ia in aceasta lupta in care ne strange la pieptul Lui de Tata, ca pe un fiu pe care-l inveti sa se apere in fata vietii. Vino ca vei avea lupta. Acum te strange Tata, acum te lovesc Eu. Acum te invat Eu, e o disciplina care te doare. Dar cand va veni vrajmasul vei stii sa te aperi si nu vei fi un om moale. Laudat sa fie Dumnezeu.

Aveam un sergent in armata, „Veniti,” zice, „sa va invat sa va aparati.” Cand mi-a dat una, am vazut stele cu ochii liberi, deschisi. Chiar ca-s verzi. Va spun eu ca-s verzi. Si la care, spunea el: „Bucurati-va, ca eu va invat si cum sa raspundeti la ea.” Nu stiam cum sa fugim de el, ca asa ne trantea si cum ne lovea. Dupa aceea ne-am dat seama. Am facut lucrurile acestea si ne-au ajutat foarte mult pentru ca a fost o arma grea la pompieri. Trebuia sa te feresti. Odata s-a prabusit acoperisul cu flacari sub noi. Si daca n-aveam aceste tehnici, cum ne-au invatat cum sa cazi, cum sa te pozitionezi, puteai sa mori. Nu-i o lupta cu arme. Nu-i o lupta cu un Dumnezeu care sa vina sa te nimiceasca, pentru ca daca Dumnezeu si-ar scoate arma, n-ar mai putea sa stea nimeni in fata Lui. Ci Dumnezeu ne prinde intr-o stransoare de Tata, pentru ca sa se intareasca ce-i slab in noi pentru ca sa capatam deprinderea luptei care ne va folosi in fata dusmanului. Asta ne spune Domnul Dumnezeu.

Uitati-va ce fel de lupta- Osea 12:4  – S-a luptat cu Îngerul şi a biruit; a plâns şi s-a rugat de El. El l-a găsit la Betel şi acolo a vorbit cu noi Ce lupta duce omul lui Dumnezeu cu Dumnezeu. Asta-i lupta noastra, adica aceasta stransoare pentru care Tatal ne-o da. A plans si s-a rugat de el. Asta este ceea ce inseamna lupta, antrenamentul, disciplina. Ati auzit ce inseamna coconul, invelitoarea aceea din care omida se transforma si ajunge sa fie fluture. Din coconul acela trebuie sa iasa fluturele. El se crapa si intr-un loc anume, fluturele ar trebui sa iasa. Vreau sa va spun ca iesirea fluturelui din cocon este foarte dureroasa si este o munca puternica. Un om, intr-o zi, a vazut un asemenea cocon si fluturele cum da sa iasa. SI a vazut ca fluturele nu poate iesi. Orificiu era foarte mic. Atunci omul s-a gandit si cu un cutit a deschis orificiul acela si l-a facut mai mare. Imediat a iesit fluturele. Si cand a iesit fluturele, spre mirarea lui, nu putea sa zboare. Nu dadea din aripi si a asteptat sa-si deschida aripile sa zboare. A vazut ca trupul este foarte fragil si ca nu putea sub nicio forma sa-si deschida aripile. Si a intrebat ce se intampla. Si cineva care stia a spus: „Fluturele trebuia sa se chinuiasca sa iasa prin orificiul acela  mic pentru ca are un lichid interior pe care trebuie sa-l impinga spre aripi. Si daca nu se trudeste si nu iese prin acel orificiu si nu se chinuie sa iasa prin acel orificiu vor fi inutile aripile. 

Ce faci tata cu mine? Te prind in stransoarea mea de Tata, pentru ca ai nevoie de o pereche de brate puternice. Pentru ca ai nevoie sa mergi pe picioare care sa mearga pe drumul curatiei. Pentru ca ai nevoie de un mijloc incins cu adevarul. Pentru ca ai nevoie de tarie din mine. Si Dumnezeu ne prinde in clestare si in aceasta stransoare. Ca uneori, ce e rugaciunea decat un chin continu cu Dumnezeu , o zbatere in care-L rogi pe Dumnezeu sa-ti dea izbavire, Il rogi pe Dumnezeu sa nu te inmoi, Il rogi pe Dumnezeu sa-ti pastrezi mintile intregi? Ce inseamna uneori sa citesti Biblia? Sa cauti si sa cauti ca mintea ta sa ramana stransa in mana lui Dumnezeu? Asa-i. Doamne, daca trebuie sa ma strangi, strange-ma pana cand aripile mele se pot deschide si pot zbura asa cum trebuie, sa nu ma tarasc o viata intreaga si sa fiu un hibrid spiritual.

Vine Dumnezeu si-ti spune: Ce-ti sta inainte Iacov? Ce-mi sta inainte? Unde-i Saul? Va spun eu ce cred ca simtea Iacov: o frica imensa. Cand i se spune ca Esau vine inaintea lui cu 400 ostasi, stiti care a fost maniera lui Iacov de a rezolva problema. A trimis soli, a trimis daruri, a trimis vorbe frumoase, vorbe pline de complimente. Si cand s-au intors oamenii acestia, el s-a asteptat la altceva. El credea ca toti oamenii sunt dupa un anumit tipar, toti oamenii raspund si daca-i complimentezi, imediat ii castigi de partea ta. Omul asta era aspru. Era un razboinic. El n-a reactionat in felul acesta si cand i-a intrebat: „Ce face Esau?” I-au zis: „Vine impotriva ta cu 400 de ostasi.” Si in momentul acela, spune Bibila, s-a inspaimantat foarte tare. S-a dus inaintea lui Dumnezeu si a zis: Doamne, eu sunt prea mic pentru indurarile Tale. Tu ai zis sa ies din tara asta si sa vin aici in Canaan. Ajuta-ma, Doamne, si izbaveste-ma.” [Asa] se roaga Iacov.

In momentul in care Iacov avea aceasta lupta sa-i stea inainte, fratii mei, niciodata nu s-ar fi luptat cu Esau. Niciodata n-ar fi dobandit curajul sa lupte cu Esau. Dar Dumnezeu ii spune ceva: „Tu te-ai luptat cu Mine, Iacov, si ai fost biruitor. Si daca ai fost biruitor cu Mine, cum nu vei fi biruitor cu oamenii?” De ce ti-e teama, cand tu te rogi unui Dumnezeu care stapaneste peste tot si toate? Daca tu ai puterea rugaciunii si a inchinarii si Dumnezeu se lasa biruit de mila pentru tine, cum nu vei birui tu carnea si sangele care stau inaintea ta? Cand a iesit Iacov, a zis: „Ma lupt cu oricine, ca in seara aceasta m-am luptat cu Dumnezeu si mi-a zis ca m-a biruit. De aici incolo, ma lupt cu oricine.” Si o sa spuneti: Dar, ce fel de biruinta ciudata a avut Iacov? Cand a iesit era ranit.  Atacatorul nu era ranit. Dumnezeu n-are cum sa fie ranit in felul acesta. Dar Iacov era ranit, avea rani.

Dar va spun un lucru: Cand ma uit la ranile pe care mi le-a facut Dumnezeu, eu ma intaresc. Pentru ca spune Biblia ca ranile facute de un prieten, dovedesc credinciosie. Cand ma uit la ranile facute de Dumnezeu ma bucur pentru ca El face rana si tot El o vindeca. Ranile pe care Dumnezeu mi le face nu este altceva decat o harta pe care o citesc si spun asa: Am fost biruitor. Am dus lupta si am fost biruitor. Dumnezeu mi-a dat ceea ce am cerut. Dumnezeu a implinit dorinta inimii mele. M-am luptata, am avut rani. Dar, vindecarea acestor rani e o harta pe care sa o citesti. Te lupti, dar uita-te si in spate. Uita-te la harta milei lui Dumnezeu. Uita-te la reperele din viata ta. Cand Dumnezeu ti-a dat biruinta, ziceai: „Nimeni nu ma poate scapa.” Ai fost ranit. Uita-te si spune in Dimineata aceasta: „Doamne, ma lupt cu Esau, pentru ca m-am luptat cu Tine si te-am biruit.”

Acum, as vrea sa spun un lucru care sa stie fiecare: Cum l-am biruit pe Dumnezeu. Cand l-am biruit eu pe Dumnezeu? Dumnezeu s-a uitat si a zis: „Il trimit pe Isus Hristos, Fiul Meu, la cruce. La Golgota, Dumnezeu s-a lasat biruit. Dragostea Lui fata de noi i-a biruit launtrul. Cum sa te dau Efraime? Tot launtrul mi se cutremura de mila. Cum sa te dau? Nu te dau,” spune Domnul Dumnezeu. Care-i biruinta crestinului? Cand L-am biruit noi pe Dumnezeu? Noi L-am „biruit” pe Dumnezeu si subintelegeti ca sunt ghilimele la „biruit”, in momentul cand mergem la El prin Hristos. „Nu privi Doamne la nenorocitul de mine. Priveste la Fiul Tau, Isus Hristos care a murit la cruce. Priveste la biruitorul, la Imparatul, la Domnul si primeste-ma in mila Ta.” Asta este biruinta. De ce Dumnezeu vrea sa intram in aceasta stransoare? Pentru ca trebuie sa fim puternici. Trebuie sa in stransoarea aceasta sa ni se intareasca tot trupul si tot cugetul. Si trebuie ca sa prindem curaj sa luptam cu Esau.

Vreau sa va spun un lucru, dragii mei, daca am stat inaintea lui Dumnezeu- cati dintre dvs. macar odata de cand v-ati pocait, ati gresit inaintea Domnului macar odata? Si vreau sa va intreb un lucru: N-ati avut un sentiment greu si apasator in relatia cu Dumnezeu cand ati gresit flagrant? Si cand v-ati apropiat de Dumnezeu, n-ati avut asa un sentiment de frica si de rusine? Si ce-ati facut? V-ati dus inaintea Lui, ati ingenunchiat si ati spus: „Tata, te rog din toata inima sa ma ierti.” Nu e o lupta? E o lupta. N-a fost El biruit de mila? A fost biruit de mila. Cine poate marturisi in dimineata aceasta ca Dumnezeul lui a fost biruit de mila fata de el? Eu pot marturisi, Dumnezeu a fost biruit de mila. Si mi-a dat mila si a avut mila. Si Dumnezeu s-a manifestat prin mila. De aceea, du-te sa te lupti cu oricine in numele Domnului, pentru ca Dumnezeul tau este un Dumnezeu care s-a lasat biruit de dragul tau. Binecuvantat sa fie Domnul.

Mi-am not at o intamplare frumoasa care vorbeste foarte frumos despre acest tip de biruinta. Un pastor s-a dus pentru prima data sa predice la o inchisoare in care oamenii erau condamnati pe viata. S-a gandit, a zis: „Da, ce sa predic eu?” Nu stia. I-a fost teama, tot s-a framantat. Eu am predicat odata la cei ce se numesc vietasi. Pana si culoarea salopetelor lor este speciala. In sfarsit, cand a ajuns in sala, in momentul cand a intrat acolo pastorul a vazut numai niste priviri aspre, priviri usor dispretuitoare, oameni duri. S-a pierdut. Si in timp ce se ducea spre amvon s-a impiedicat, ca sa fie si mai bune. Si cat era el de mare, cu tot cu Biblie, a cazut. Cand s-a ridicat, astia nu mai puteau, atata radeau. In momentul acela s-a scuturat, s-a uitat la ei si a zis: „Am venit sa va spun despre acest lucru. Ca cel ce cade se poate ridica. Dar nu singur, ci prin puterea lui Dumnezeu.” De ce ma iei Doamne in brate si ma strangi si ma chemi la aceasta lupta? Ca sa nu ramana nimic in tine neantrenat. Ti-am dat o pereche de aripi cu care sa zbori. Si pentru ca prinzand incredere de aici, sa te poti duce sa te lupti. Pentru ca Dumnezeul nostru de atatea ori ne-a ridicat pe noi si Dumnezeu a avut mila de noi. Am incredere ca Dumnezeu va fi cu mine in continuare. Binecuvantat sa fie numele Lui.

2. Biruinta luptei are cateva secrete.

Al doilea lucru pe care vreau sa-l invatam in dimineata aceasta: Vedeti ca in lupta asta cu Dumnezeu, biruinta are cateva secrete, voi vorbi doar despre doua. In lupta aceasta e clar ca Dumnezeu lucreaza in maniera Lui. Dumnezeu nu lucreaza in maniera luptelor obisnuite.

1. Sa stii care are-ti este numele – Geneza 32:27  Şi El l-a întrebat: – Cum te cheamă? – Iacov, a răspuns el. Unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu le cere in lupta lui Iacov este acesta: „Care-ti este numele?” Cand inclestarea era in toi, cand lucrurile erau spre un final dramatic pentru ca deja veneau zorii si inclestarea era puternica, unul dintre lucrurile pe care il cere Dumnezeu lui Iacov este acesta: „Care-ti este numele?” Bun, si ce relevanta are pentru noi? Pai, are, ca Dumnezeu iti cere trecutul, care iti sunt acumularile, care-ti sunt faptele, ce-ai facut ieri, de-ai facut acum doua saptamani, acum o luna. Cu ce vii tu inaintea mea cand astazi stam in casa lui Dumnezeu? Care iti este numele? Pai, care ar trebui sa-ti fie numele? Copil de Dumnezeu. Atunci Iacov se uita catre El si spune: „Numele meu este Iacov.” Si raspunsul pe care-l da Iacov este clar spiritual pentru ca il obliga sa spuna ceea ce o viata intreaga a facut. Cand trebuia sa iasa Esau la nastere, l-a apucat de calcai si l-a tras inapoi. Si stiti ca denumirea lui a fost „cel ce apuca de calcai”. Cand a prins prilejul, ca sa spunem, n-a avut o vina extraordinara ca unui om flamand i-a dat un blid de linte. Dar gandul in care i l-a dat si momentul in care a folosit acest blid de linte este specific lui Iacov- fara sa aduc niciun adjectiv. Nu vreau sa gresesc pentru ca este patriarh.

In momentul acela, Dumnezeu ii spune: „Care sunt acumularile tale? Care iti este numele tau?” Pai, sunt cel ce a prins de calcai pe toti. Stiti ca a dus nuiele in fata mieluseilor ca sa nasca miei baltati. Asta a fost o tehnica. V-am mai explicat. Nimic nu inseamna. Deci stiintific n-are nicio explicatie. Dumnezeu l-a binecuvantat; el credea ca nuielele. Ei, nuielele. Nuielele le pregatise Domnul acum pentru el. Fratii mei, surorile mele, va rog prin harul Domnului Isus, haideti in cantarul dreptatii lui Dumnezeu in dimineata aceasta. Haideti in balanta lui Dumnezeu in aceasta dimineata si sa spunem: „Doamne, te rog frumos, primeste marturisirea mea ca am gresit in atatea feluri. Nu pot sta inaintea ta si sa ma lupt in aceasta lupta a dreptatii pana nu recunosc si nu marturisesc ca-s atatea lucruri care trebuie schimbate. Sunt atatea lucruri care nu sunt bune in trecutul meu.  Te rog din toata inima sa ma ierti.” Care iti este numele? Iacov. Ce e asta? Marturisire. „Marturisesc Dumnezeul meu ca nu te-am onorat in toate. Marturisesca ca nu te-am cinstit in toate. N-am fost drept in toate caile mele.” Domnul sa ne ajute si Domnul sa ne binecuvanteze.

2. Sa ne agatam de Dumnezeu. Dar mai exista o un secret/ o cheie a biruintei. La un moment dat, cand imi pune aceasta intrebare si realizeaza  ca sta fata in fata cu acel care are dreptul sa puna aceste intrebari, cand cel ce ii raspunde, ii spune: „Nu te vei mai chema Iacov, ci te vei chema Israel si isi da seama ca sta fata in fata cu Dumnezeu, in momentul acela, Iacov face un lucru pe care trebuie sa-l faca orice om care lupta cu Dumnezeu si vrea biruinta. S-a apucat de El si a zis- spune Biblia literalmente: S-a agatat . Ce esti tu? Scai. Ma agat de Dumnezeu. Si Iacov nu i-a mai dat drumul: „Tu nu pleci de aici, Tu nu pleci din viata mea, Tu nu pleci din casa mea, Tu nu pleci din gandurile mele. Tu nu ma lasi Doamne si eu nu te las pe tine.” Aici este diferenta, iubitii Domnului pentru cel ce se lupta cu Dumnezeu si vrea sa obtina o biruinta. Dupa o vreme, ne inmuiem. Dupa o vreme gasim tot felul de motive, tot felul de argumente care ne inmoaie. Dar in dimineata aceasta spun tare si raspicat. Doar in Dumnezeu e nadejdea mea. Ma agat de Dumnezeu cu toata taria fiintei mele si nu-i dau drumul. Ce faci Iacov? „Nu-i dau drumul.” Dar ce vrei sa faca el pentru tine? „Sa ma binecuvanteze.” Intindeti mana Doamne peste fiecare, care s-a agatat de tine in dimineata aceasta si nu vrea sa-ti dea drumul. Si binecuvanteaza-l cu sanatate, binecuvanteaza-l cu pace, binecuvanteaza-l Doamne cu relatii vindecate. Binecuvanteaza-l Doamne cu implinirea rugaciunii care sta inaintea ta. Sa ne agatam de Dumnezeu.

3. Marturiseste-ti slabiciunea. Unde l-a lovit Dumnezeu pe Iacov? La coapsa. Dar cand l-a lovit la coapsa, care a fost semnul exterior vizibil ca a fost lovit la coapsa. Si unde a fost semnul vizibil ca l-a lovit la coapsa? Schiopatatul. „Tu ai simtit vreodata Iacov ce inseamna sa prinzi pe cineva de calcai, sa-l trantesti si sa nu poata sa mearga?” „Nu.” „Lasa ca simti de acuma.” Tot asa e cand te prinde Dumnezeu, vezi, tot timpul a mers schiopatat. Exact in punctul nevralgiei, exact in vulnerabilitatea si slabiciunea lui, Dumnezeu l-a facut sa-si aduca aminte o viata intreaga. Un Dumnezeu care ma iarta, dar un Dumnezeu care ma invata. Un Dumnezeu care ma izbaveste, dar un Dumnezeu care ma educa. Un Dumnezeu care imi spune: „Baga bine de seama la mersul tau la viitor. Fii atent la slabiciunea de care dai dovada. Iti las un semn al vindecarii si te lovesc exact acolo unde loveai. Dar acolo, eu las o vindecare si o slabiciune in acelasi timp.”

„Doamne,” spunea Pavel, „M-ai facut apostol al neamurilor si o lumina. Si rid astia de mine pentru ca atunci cand citesc Biblia, aproape ca trebuie sa imi apropii fata de Biblie.” Ca nu vedea bine. Si zice: „Acest tepus, acest sol al Satanei ma palmuieste. Si eu sunt omul Tau.” „Lasa-l acolo, ca l-am pus Eu, ca nu cumva sa te ingamfi.” Lasa slabiciunea aceasta sa dainuiasca pentru ca acolo trebuie sa-ti aduci aminte ca Dumnezeu ti-a dat ceva mare si ceva puternic. Dumnezeu ti-a dat iertare, eliberare. In slabiciune, ce e deajuns? Harul. „Harul Meu in slabiciune este deajuns”. Binecuvantat sa fie Domnul. L-a lovit in punctul acesta al vulnerabilitatii si ma rog in dimineata aceasta, iubitii Domnului, Dumnezeu sa ne ajute ca vreau sa va invat si sa ma invat un lucru.

Nu vii se pare ca ne laudam cam mult? Mie mi se para ca da, ca sa va spun sincer. Prea vorbim cu emfaza. Prea vorbim de la o inaltime ametitoare a credintei noastre. Ma frati si surori, oamen buni, bun e Dumnezeul nostru. E adevarat ca Dumnezeu ne-a luminat mintea. E adevarat ca Dumnezeu ne-a descoperit lucruri extraordinare. E adevarat ca Dumnezeu a impodobit adunarea. Dar, n-ar fi bine, in relatiile noastre cu oamenii din afara, sa fim un pic mai ponderati, mai smeriti. Mai vorbiti si despre slabiciunile voastre, vorbiti si despre schiopatatul vostru. N-ar trebui sa vorbim si despre sciopatatul nostru si despre ceea ce Dumnezeu a facut in trecutul nostru si sa spui: „Uite, acum, la mine.” Pentru ca asta da incredere oamenilor. Cand te prezinti in fata lor ca un sfant, oamenii aceia vor spune: „Eu niciodata nu o sa seman cu omul acesta.” Si-l descurajezi. Dar cand tu spui: „L-am mahnit pe Dumnezeu. M-a strans Dumnezeu in stransoarea Lui. Chiar m-a lovit in slabiciunea mea. Dar uite ca stau in picioare prin bunatatea Lui.” Atunci, oamenii prind incredere in acest Dumnezeu si prind incredere in lucrarea harului. De aceea, iubitii Domnului, sa ne ajute Dumnezeu.

Eu ma bucur de biruintele dvs. dar, am sa va spun un lucru care pe mine ma zideste. Cand iese in fata cineva care canta un anumit cantec si stiu prin ce-a trecut…  eu in dimineata asta m-am uitat cand a cantat fratele Bogdan. Si ieri m-a cercetat Dumnezeu, stiti de ce? Pentru ca eu stiu prin ce a trecut el si casa lui. Si stiu ca acest balsam si aceasta vindecare, Dumnezeu a lasat-o si-n casa lui. Eu stiu ca acest untdelemn, a avut nevoie de el. Cand eu aud asa ceva, eu ma incurajez, ma intareste. Uneori ni se pare ca cei ce canta laudele lui Dumnezeu, nu prea stiu despre ce este vorba. Dar cand un om incercat vine si spune: „Ma incred in Domnul,” cand vorbeste despre slabiciuni, despre dureri… In dimineata aceasta a cantat sora Ligia si a zis: Alge Tu Doamne pentru mine. Foarte multi frati si surori au fost cercetati. Au pus capul in jos si au inceput sa planga pentru ca probabil sunt in situatia in care nu mai stiu ce sa ceara. Si cer Domnului: Alege Tu Doamne pentru mine. Sa spunem in dimineata aceasta: „Doamne, avem slabiciuni. Traim in slabiciune. Dar tu esti taria noastra. Tu esti bucuria noastra” Dar noi, ca oameni, sa ne asumam partea aceasta. E o cheie a biruintei. Dumnezeu sa ne ajute, Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

2 Corinteni 7:5 – Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. O spunea un apostol. Dar, tu te mai temi? „Mai degraba,” spunea el, „ma laud cu slabiciunile mele.” Intr-o zi, un profesor a dat studentilor lui o foaie de hartie si le-a spus, spuneti care sunt cele 7 minuni ale lumii actuale, dupa parerea voastra. Nu cele care sunt antice. Ganditi-va si spuneti-mi  si faceti-mi o list cu cele 7 minuni ale lumii  pe care le ganditi voi. Dupa ce si-au facut lista, a aparut cam asa:

  • Piramidele din Egipt
  • Taj Mahal
  • Marele Canion
  • Canalul Panama
  • Empire State Building
  • Biserica San Pedro din Roma
  • Marele zid chinezesc

Cam astea au scris studentii. Interesant este ca o studenta a dat o lista pe care a scris asa (mie mi-a placut foarte mult). Spunea tanara: Cele 7 minuni ale lumii sunt acestea-

  • A vedea
  • A auzi
  • A mangaia
  • A savura
  • A simti
  • A ride
  • A iubi

Daca nu ti-ar fi dat Dumnezeu o asemenea inima, nu puteai simti nici durerea, nici bucuria. Cine simte bucuria, va simti si tristetea. Cine va vedea binele, va trebui sa vada si greul si raul. Pentru toate, Dumnezeu ne-a dat simturi si binecuvantari. Dar cu ele traim. Simtim si binele, simtim si greul si bucuria si durerea. Doamne, iti multumesc ca m-ai facut  o faptura atat de minunata. Adevarat, ca sunt 7 minuni ale lumii si mult mai mult decat atat, faptul ca Dumnezeu ne-a facut cum ne-a facut.

Ciudat este ca in cel mai greu moment al vietii, Dumnezeul nostru in loc sa te invite la o imbratisare, te invita la o lupta. De ce? Pentru ca El vrea sa-ti intareasca fiecare madular. Pentru ca vrea sa pleci la lupta cu Esau cu increderea ca daca tu L-ai „biruit” pe Dumnezeu, iti birui si vrajmasii. Binecuvantat sa fie Dumnezeu. Dar, in aceasta lupta, exista doua chei: Marturisesc Doamne ca sunt slab , iarta-ma pentru tot ce a insemnat trecutul meu si binecuvanteaza-ma Doamne cu iertare. Binecuvanteaza-ma Doamne cu putere. Si in al doilea rand, nu Il las pe Dumnezeu sa plece. „Tu nu pleci de la mine niciodata si niciodata singur nu ma lasi.”

Inchei spunandu-va ultimul lucru, care-l iubesc foarte tare. Vine Domnul Dumnezeu si nu-i face nicio promisiune. Stai sa vezi ce pateste Esau ca si „Du-te la lupta ca eu voi fi cu tine.” Nici o promisiune pe problema lui nu-i face si nu i-a facut nicio promisiune directa. In schimb, uitanduse la Iacov, ii spune: „Tu nu te vei mai chema Iacov. Tu te vei numi Israel/” Adica, cel ce s-a luptat cu Dumnezeu si cu oamenii. Radacina acestui cuvant Israel e mult de vorbit. Dar, printre altele, inseamna ceva frumos. Inseamna ca-L „biruiesti” pe Dumnezeul care domneste in inima ta. Un Dumnezeu suveran care domneste. Si acuma, ce-i spune de fapt Dumnezeu? Doamne, cum pot eu sa fiu sigur, adica ce ma face pe mine sa cred ca-n lupta asta voi iesi biruitor? „Ce trebuie sa inteleg din lupta asta cu Tine? Ce-mi spui Tu, Doamne cand vii la mine si lupti cu mine?” Dumnezeu vine si spune asa: „Iacov, biruinta ta cu Esau este in subsidiar. Vindecarea ta este in subsidiar. E ca si rezolvata.” „De ce?” „Pentru ca eu te chem sa fi purtatorul unui destin. Eu apar ceea ce am investit in tine.” Ii spune: „Tu te vei numi de acuma Israel. Vei fi cel ce ai fost menit sa fi de la nastere. Vei fi cel ce vei implini voia si planul lui Dumnezeu. Vei fi acela care in Domnul vei duce la bun sfarsit ceea ce ai luat de la bun inceput.”

Noi ne concentram pe aceste lucruri dureroase ale vietii. Ne concentram pe aceasta supravietuire a vietii, scapand din vedere ca Dumnezeu ne apara si Dumnezeu vine in ajutorul nostru pentru ca noi suntem randuiti unui destin vesnic. Si pentru ca Dumnezeu a pus in noi insusiri dumnezeiesti. Pentru ca noi semanam cu Domnul Isus Hristos. Pentru ca suntem lumina lumii si sarea pamantului, copiii Lui, Imparatia Lui in aceasta lume. Doamne, care-i taria mea?” Ridica-te si mergi mai departe. Ridica-te si mergi la destinul pe care te-a chemat Dumnezeu. Ridica-te si fa lucrarea pe care Dumnezeu trebuie s-o faca in tine. Si nu purta de grija patul de spital din care Dumnezeu va ridica pe cel drag. Tu poarta de grija sa nu-ti ratezi tinta in viata, sa nu treci pe langa destin.

Va spun un mic secret. Cand am greutati… si sa stiti ca am greutati. Si am greutati tot timpul. Imi inmultesc deplasarile pentru ca stiu intotdeauna ca cel rau vine sa ma indoaie si sa-mi spuna prin greutati: „Nu te mai ridica si nu mai fa lucrarea mea.” Eu, atunci cand vad ca vin valurile, mai tare ma duc. Mai tare stau pentru Domnul Dumnezeu. Si spun in momentul acela: „Tu n-ai cum sa ma birui pentru ca esti biruit. Dar eu ma pot lasa infrant de tine. Dar, n-am sa ma las.” Dumnezeu ii spune lui Iacov: „Cum te cheama?” „Iacov.” „Te vei numi Israel.” Ce i-a spus? I-a spus ca-i da izbavire cu Esau? Nu. Dar i-a zis: „Din moment ce eu iti dau un viitor si o nadejde, sa nu porti de grija. Oricarui razboi, oricum s-ar numi lupta ta, nu-i purta de grija. Eu va intreb: Nu este Dumnezeu aparatorul nostru? Nu-si duce Dumnezeu planul la bun sfarsit? Vorbim despre un om care insala, care minte. Vorbim despre un Dumnezeu care spune: „Esti sapat in palmele mele. Tu ai un destin si un viitor cu mine. Nimeni nu te smulge din mana mea.” Binecuvantat sa fie Isus. Binecuvantat sa fie Dumnezeu.

Ii spune Domnul Dumnezeu, in acest destin pe care-l primeste, si trebuie sa privim, ca sa intelegem destinul. Primul lucru care i-l spune este sa se uite la locul in care se afla. La un moment dat se afla la vadul Iabocului, aproape de tara promisa. Zice: „Iacov, cand eu iti spun tie Israel, sa te uiti din jur imprejur sa vezi unde esti. Esti la limita tarii promise. Putin si avea sa intre. Ia uita-te azi. Unde esti? In biserica. Cine te-a adus aici? Domnul. Cine te-a purtat pana aici? Domnul. In ce loc te afli tu? In Hristos. In ce loc te afli tu? In biserica. In casa lui Dumnezeu, in familia lui Dumnezeu. Laudat sa fie Dumnezeu. Cand tu vorbesti despre rolul pe care Dumnezeu ti-l da, despre destinul tau, uita-te unde esti. Ca, eu, in aceasta dimineata marturisesc: „Aleluia, tu m-ai adus aici.” Uita-te la locul in care te afli si spune asa mintii tale: Cu nici un chip tu n-o sa-mi furi tara. Cu nici un chip, Tu, Satan, n-o sa-mi furi mie locul pe care Dumnezeu mi l-a pregatit. Tara mea nu-i de aici. Tara mea e de sus si ma duc catre Domnul Dumnezeul nostru.” Cand vorbim despre destin, uita-te la locul in care te afli. Esti aici. Dumnezeu te-a ajutat. Tu Doamne, care ai zis sa ies, sa plec, si am plecat. Tu Doamne, care mi-ai zis ca o sa ajung, in dimineata aceasta, te rog un lucru. Mi-ai zis ca ce incepi duci la bun sfarsit. Du-ma Doamne in punctul biruintei. Cand vorbim despre destin, sa intelegeti un lucru.

„Nu te mai cheama Iacov, te va chema Israel.” Si acuma, cand trece Iacov, acuma nici tu nu o sa te mai chemi Iaboc. O sa te cheme Peniel. Schimbatul pe care-L aduce Dumnezeu duce la schimbari in viata noastra si la schimbarea celor din viata noastra. Cel schimbat de Dumnezeu duce la schimbari in viata lui. Aici nu mai sunt Iacov. Sunt Israel. Tu nu mai est Iaboc, esti Peniel, fata lui Dumnezeu. Totul capata semnificatie noua. Totul inseamna schimbare. Prieteni noi, atingerea pe care o aduce marturia ta, semnificatia lucrurilor pe care le faci tu. Nu mai faci nimic din ceea ce faceai cand faceai. Totul e nou. Cel schimbat aduce schimbare. Cand vorbim despre destin, vreau sa va pun o intrebare: Voi pe cine ati schimbat? Aveti ceva ani de pocainta. Voi pentru cine v-ati luptat sa aduceti schimbare? Pentru ca tu te-ai intalnit cu Dumnezeu si ti-a zis: „Nu te mai cheama Iacov, ci Israel.” Ti-a schimbat numele din ratat in biruitor.  Din infrant in biruitor. Din nenorocit in copil de Dumnezeu. T-ea schimbat. Tu ce-ai schimbat? Pe cine ai scihmbat? „Pai, frate, eu nu pot sa schimb pe nimeni.” Putem, prin ceea ce facem, sa aducem schimbare in jurul nostru. Putem prin ceea ce facem, cu ajutorul lui Dumnezeu (fara discutie) sa aducem schimbare unde e rau sa fie bine. Unde-i conflict sa fie pace.

Daca esti purtatorul unui destin dumnezeiesc, va fi usor sa te vada oamenii. Haideti sa va spun cum. Ce faci Iacove? Zice: „Pandesc pe Esau, cand ii e foame.In casa, traia ca si un copil in casa de credinciosi. Dar il pandea pe fratesu, sa-i gaseasca slabiciunea si sa-i fure ceea ce ravnea el sa aiba. Acuma, dupa ce se intalneste cu Dumnezeu si este purtatorul Lui de destin, ce face Iacov? „Ma duc,” zice el, „si ma voi inchina in fata fratelui meu. S-a aruncat la pamant de 7 ori in fata fratelui lui si iata ce exprima. Geneza 33;10 –  Dar Iacov i-a răspuns: – Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit. Deci, daca eu sunt purtatorul unui destin  inseamna ca cei de langa mine, cand ma uit la ei, eu vad fata lui Dumnezeu. Inseamna ca inima mea este gata sa dea, nu sa ia. Am daruri si dau, ca Dumnezeu nostru e bogat. Cine are un destin din Dumnezeu, daruieste. E generos. Mosteneste natura lui Dumnezeu. E gata sa faca bine. E gata sa se cheltuie pentru el. Si priveste spre cel de langa el. Cine era Esau? Fratele lui suparat. L-a mai vazut suparat? Nu. Dar, cum l-a vazut? Ca pe fata lui Dumnezeu.  A fost schimbat si Esau de lucrul acesta. Pentru ca nu rezisti cand Dumnezeu lucreaza in felul acesta. Nimeni nu poate sa stea impotriva. Dumnezeu schimba totul, un destin.

Ce inseamna lupta cu Dumnezeu? Iti da Dumnezeu garantia ca-l birui pe Esau? Nu. Dumnezeu iti aduce aminte ca tu ai pret.  Ca esti sapat in palmele Lui. Ca ai un destin unic in viata pe care El il va duce la bun sfarsit. Adu-ti aminte de locul in care te afli. . Adu-ti mainte ca cine este schimbat, schimba pe cei din jur. Adu-ti aminte in dimineata aceasta prietene ca cel ce e din Domnul, binecuvanteaza. De aceea, zic cu tarie: „Domnul sa va binecuvanteze”.  (Mai sunt  8 minute din mesaj)

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (10.08.2014).
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: