Beniamin Faragau – Atentie la lumea din noi

  • Credinta, pocainta si ascultare – Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.
  • Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

TEXT  1 Ioan 2:12-17 –

12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.

Nu iubiţi lumea

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

 17 August 2014  Biserica Iris Cluj-Napoca

Beniamin Faragau:

Beniamin Faragau aug 14

captura vimeo

Suntem in 1 Ioan, o epistola a iubirii si am ajuns la o parte de atentionare. Daca luati toata epistola ca un intreg- pe deoparte avem coordonatele trairii crestine, pe de alta parte avem pericolele care ne ameninta pe cale. Este foarte interesanta aceasta combinare: Coordonatele credintei crestine si pericolele care ne ameninta pe cale. Atentionarile, cel putin pentru mine, ridica din punct de vedere teologic o intrebare importanta: Cum vede apostolul Ioan mantuirea si trairea vietii crestine? Deci, care este teologia lui cu privire la mantuire si la trairea vietii lui crestine? El ne-a spus in tot ce am parcurs in aproape 2 1/2 luni din carte, cum se intra si cum se ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Am vazut ca totul depinde de pasul credintei. Dar credinta nu poate fi ancorata intr-o filosofie, ci intr-o persoana- persoana Domnului Isus Hristos care este intrupatul Fiu a lui Dumnezeu, care a trait printre noi, plin de har si de adevar si a murit pentru pacatele noastre. A fost ingropat, a inviat a treia zi si 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.

Dragii mei, credinta, pocainta si ascultare. Iar ascultarea, dupa cum am vazut are cel putin doua fatete, doua coordonate:

  1. In primul rand, trairea in curatie
  2. Si in al doilea rand, iubirea de frati

In ultimele 3 saptamani am zabovit pe iubirea de frati. Dar intrebarea este ce crede Ioan spre mantuire. Ce crede Ioan despre modul in care noi ne raportam la Dumnezeu? Exista un slogan pe care-l auziti destul de des: „Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit.” [Adica] important este sa intri pe poarta, dupa care poti lasa vaslele din mana si Duhul lui Dumnezeu te duce in Imparatia cerurilor. Oare Ioan crede acest lucru sau nu? Daca ar crede acest lucru, intrebarea mea este: De ce vine cu atentionare atat de serioase:

  1. In primul rand: Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.
  2. In al doilea rand: Bagati bine de seama, duhuri anticristice sunt aici intre noi. Au fost acuma 2000 de ani, au calatorit cu noi dealungul istoriei. Sunt prezente astazi, se vor inmulti pe masura ce trece vremea. Stiti de ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos este incomod. El a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal de cat prin Mine.” Cu alte cuvinte, El exclude orice alt drum spre Dumnezeu. Daca Il putem scoate pe El din ecuatie, cu Dumnezeu ne impacam, indiferent cum Ii spunem.  Unii-i spun intr-un fel, altii in alt fel. Important este sa credem in Dumnezeu. Dar Domnul Isus Hristos face imposibil o astfel ed abordare. Si de aceea, atentie la duhurile anticristice.
  3. Iar daca nu esti atent si esti prins in plasa, ultima avertizare din Ioan este avertizarea cu pacatul care duce la moarte, pentru care nu este iertare: Hula impotriva Duhului Sfant sau pacatul cu voia. Dumnezeu n-a prevazut jertfa pentru ca este calcarea in picioare a Fiului lui Dumnezeu.

Dar, as incepe cu o prima intrebare: Cui vorbeste Ioan? Pe cine atentioneaza el? Vers. 12 – 14. Pe cine avertizeaza? Pe cine atentioneaza Ioan? Pe cei ce au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, adica, pe Domnul Isus Hristos: „Cuvantul era cu Dumnezeu. Cuvantul era Dumnezeu.” [Ei] au pacatele  iertate, in numele Lui au biruit pe cel rau. Sunt tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Sau se culeg din epistole alte cateva adevaruri spre destinatari. Cei care sunt nascuti din Dumnezeu sunt in El. Sunt in lumina, cei care au trecut din moarte la viata. Priviti o clipa imaginea din fata voastra, cei care sunteti cu noi de o vreme, ati vazut-o in Evrei. Am discutat indelete si nu fac altceva decat sa corelez texte, sa vedem daca concluziile noastre atunci, sunt sustinute de textul de astazi. Dragii mei, cand Dumnezeu vorbeste, El nu se poate contrazice. Deci ce spune Ioan, trebuie sa fie adevarat si pentru Petru si pentru Pavel si pentru Iacov, pentru intreaga Scriptura. Doar atunci, realmente am ajuns la adevar.

Etape in viata crestina Faragau

captura vimeo

In imaginea care o aveti [pe ecran], aveti un omulet negru in fata crucii care inca nu s-a decis  a-L marturisi pe Hristos ca Domn. N-a intrat in Imparatia lui Dumnezeu. Dar este un cunoscator, un luptator, ca Nicodim. Dar din partea Domnului Isus se aude un mesaj simplu si direct: „Daca nu va nasteti din nou…” Daca tu nu te nasti din nou, nu poti intra, nu posti vedea Imparatia lui Dumnezeu. Nu discuta Ioan cu acestia. Ci el [Ioan] discuta cu alte 3 categorii de oameni, pe care i-as putea aseza pe aceasta scara a maturizarii: Copilasi, tineri si parinti. Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

Deci, cei carora le vorbeste Ioan au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, au pacatele iertate, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Nu putem sa-i confundam. Cu siguranta sunt in Imparatia lui Dumnezeu si nu in afara ei. Totusi, ii avertizeaza de un pericol: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Am vazut cui scrie Ioan si pe cine avertizeaza Ioan. 

Dati-mi voie sa-l aduc pe Pavel, nu toate scrierile lui. Am sa iau doar una prin care am trecut nu de mult, Epistola catre Evrei cap. 5 vers. 12-cap 6:4.

12. In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.

Evrei 6
1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu,
2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,
5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor –
6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.

Foarte multi din noi suntem bucurosi daca avem pacatele iertate si din pricina aceasta am avut acces la Dumnezeu si L-am cunoscut pe Tatal. Dragii mei, Dumnezeu nu ne-a mantuit sa ne lase in papucii prunciei spirituale. Ci ne-a mantuit sa ne creasca, sa ne maturizeze, sa ne aduca sa fim asemenea Fiului Sau, a Domnului nostru Isus Hristos. Cu alte cuvinte, nu ne putem multumi ca am intrat pe poarta, ca suntem inauntru. Un copil este bantuit de tot felul de pericole, da foarte usor din mana lucruri scumpe, lucruri importante pentru nimicuri. Si de aceea, trecem la cap 6:1. Lucrurile acestea le faci in tineretea ta, ca si iertarea pacatelor. Dar dupa ce ai iertate pacatele, ar trebui sa asezi temelia invataturilor incepatoare. Nu o sa am timp sa trec prin ele, dar la biblioteca aveti o carte: „Primii Pasi cu Dumnezeu”, unde aveti taina nasterii din nou si temelia invataturilor incepatoare- cum se ajunge la tineretea despre care ne vorbeste Ioan. Si el continua in Evrei, in vers. 3  – 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. Vom merge spre cele desavarsite, daca temelia este sanatoasa.

In momentul acesta, Pavel se opreste si se intoarce inapoi la originile vietii crestine – 4. 4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. Observati, el vorbeste cu pruncii in Hristos. Atentie! Poti sa te intorci inapoi in starea in care erai inainte de intalnirea cu Hristos.

Ca si Pavel, si Ioan, vorbeste despre etape in viata crestina. Si daca priviti imaginea din fata voastra, dupa ce a intrat pe poarta crucii esti prunc in Hristos. Observati, nu conteaza cati ani ai din punct de vedere biologic, ci cati ani ai din punct de vedere spiritual. Daca abia te-ai impacat cu Dumnezeu, esti la inceputul vietii. Esti un copil in Hristos. Ca sa devii un tanar care l-a biruit pe cel rau, care sta in cauvant si cuvantul sta in el, trebuie sa faci pasi mai departe. Si ca sa ajungi la maturitatea parintelui, care l-a cunoscut pe cel ce este de la inceput si nu-l da din mana, indiferent cate ar veni peste el, va trebui sa faci un pas spre desavarsire, spre maturitate. Si Pavel si Ioan vorbesc despre etape in viata crestina.

  1. Daca ma intorc in textul din Evrei, primul pas pe care-L faci spre Dumnezeu este convertirea sau taina nasterii din nou.
  2. Dar imediat dupa aceea, trebuie sa mergi mai departe, sa asezi temelia adevarurilor incepatoare. Sa strangi cuvantul, sa intelegi cuvantul, sa stii pe ce stai.
  3. Si abia in al treilea rand poti merge spre cele desavarsite. Cu alte cuvinte, spre cunoasterea deplina a Domnului Isus Hristos. Sa implinim ce am cantat. Toate laudele noastre sunt pentru El; e ce avem mai de pret. Nu-l dam pentru nimic. Nici pe pretul vietii noastre nu-L dam pe Domnul Isus Hristos. Dragii mei, asta au facut martirii dealungul istoriei.

Dati-mi voie sa va aduc mainte de primul pas. Poate sunt intre noi, cei care se numesc crestini, declarat crestini, dar care nu au intrat pe poarta crucii. Ce inseamna sa te nasti din nou sau sa te convertesti, sa vii de la intuneric la lumina, cum spune Ioan. Atunci cand cineva intra pe poarta crucii, se intampla 5 lucruri in viata lui. Si aceste lucruri se intampla unul dupa altul. Este practic un lant de evenimente care se tin unul de celalalt.

  1. In primul rand suntem luminati.
  2. In al doilea rand gustam darul ceresc.
  3. Abia dupa ce am gustat darul ceresc ne facem partasi Duhului Sfant.
  4. Duhul Sfant vine cu sabia Duhului, adica cu Cuvantul lui Dumnezeu in viata noastra si incepe o lucrare de sfintire.
  5. Si in momentul acela, in masura ce suntem transformati intru chipul si asemanarea Domnului Isus Hristos, gustam puterile veacului viitor. Ne pregatim pentru atunci, pentru acolo. Dar o facem inca de pe aici.

De ce cred eu ça este important sa stim ça toate aceste lucruri se refera la momentul nasterii noastre din nou? Uitati ce spune el in Evrei 10:32 – Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 33. pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si, pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. E clar ca e vorba de inceputul vietii lor crestine. Ca sa intelegem momentul acela a luminarii si cum se intampla, as veni in ziua de Rusalii, dupa coborarea Duhului Sfant cand ucenicii cu ceilalti 100+ de oameni, de credinciosi ies in piata. Multimea este adunata in fata lor si Petru incepe sa predice. Faptele Apsotolilor 2:22 – 22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; 23. pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. De ce ati facut-o? „Eram orbi,” ar fi raspuns ei dupa ce au fost luminati. „N-am stiut.” Domnul Isus, intr-adevar, i-a intrebat: „Daca nu credeti ce va spun, credeti macar din pricina minunilor pe care le vedeti. Dragii mei, Dumnezeu L-a lasat pe Hristos in mijlocul lor 3 1/2 ani si Hristos S-a lasat examinat in vorbele Lui, in faptele Lui, in pretentiile Lui.

Dar acum, martorii invierii stateau inaintea lor. Luminarea n-o facem noi. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate face. Foloseste cuvantul pe care poate tu il spui vecinului tau. Dar combinatia aceasta intre cuvant si Duh, intre Duh si sabia Duhului poate sa faca luminarea in viata unui om. Ascultati-l pe Petru. EL confrunta pe niste oameni ce stiau de ce vorbeste, pentru ca au fost acolo in curtea lui Pilat. Au strigat ei insisi: „Rastigneste-L!” (16) „Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri.”  „Voi l-ati rastignit si l-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu l-a inviat, dezlegandu-i legaturile mortii pentru ca nu era cu putinta si fie tinut de ea. Sa stie doar bine toata casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi.” In clipa aceea, dragii mei, ceva se intampla cu multimea care-l asculta pe Petru. Au inceput sa zica: „Ce sa facem, fratilor?” Ce sa facem? Spuneti-mi, de unde vine acest strigat? Ceva s-a intamplat in ei. Au fost orbi, acuma au inceput sa vada. Aveau toate marturiile, framantarea din Ierusalim- erau peste 500 de frati cand L-au vazut inviat pe Domnul Isus. Vestea aceasta n-a putut ramane tainuita? Oamenii se intrebau: „Oare intr-adevar, asa sa fie?” Si in momentul acela au fost luminati.

In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

1. Devenit copil a lui Dumnezeu – Convertirea sau nasterea din nou

Esti luminat cand cuvantul lui Dumnezeu te aduce fata in fata cu Hristos si lumina neprihanirii Lui cade asupra vietii tale. Iti vezi murdaria, iti vezi nenorocirea, vinovatia, pentru ca El a trebuit sa moara si pentru pacatele talesi pentru pacatele mele. Eu, tu, noi L-am adus pe cruce. Esti mulinat cand vezi in forul tau launtric cine este Isus si cine esti tu. Si cand recunosti ca ai nevoie de iertarea Lui, ai nevoie de mantuirea pe care numai El poate sa ti-o dea. Observati, in momentul in care esti luminat, esti gol si descoperit inaintea lui Dumnezeu. Nu poti cumpara de la nimeni darul ceresc. Trebuie sa-l primesti din cer, trebuie sa-l primesti de la Cel ce este in cer, de la Dumnezeu insusi. Impotriva Lui am pacatuit, pe El L-am necinstit. Gusti darul ceresc in momentul in care pocainta ta se intalneste cu iertarea Lui, exact cum pocainta Fiului risipitor se intalneste cu bratele tatalui care il cuprinde.

Dar in momentul in care iertarea curata viata de pacat, in momentul acela, Duhul lui Dumnezeu poate cobori in viata ta. Dragii mei, Duhul lui Dumnezeu este un foc mistuitor pentru o inima murdara- „De aceea, pazeste-ti inima mai mult decat orice, ca din ea ies izvoarele vietii.” Duhul lui Dumnezeu, partasia Duhului este posibila doar cu unul care a fost curatit de pacat si unul care se curateste de pacat. Dar Duhul vine cu sabia Cuvantului si cuvantul incepe procesul sfintirii care ma ajuta sa gust din ce in ce mai mult din puterile veacului viitor. Chipul lui Hristos incepe sa ia chip in mine. Fratilor, ce sa facem? Ascultati raspunsul lui Petru: „Pocaiti-va,” le-a zis Petru, „fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus, cufundat in moartea Lui si inviat in invierea Lui, spre iertarea pacatelor.” Restul face Dumnezeu. „Apoi, veti primi darul Sfantului Duh.” Apoi, veti intra in partasie cu Duhul Sfant. Taina convertirii: Trebuie sa fii luminat, sa gusti darul ceresc, sa te fi facut partas Duhului Sfant… Trebuie sa gusti Cuvantul cel bun a lui Dumnezeu si puterile veacului viitor. Si ai devenit copil in Imparatia lui Dumnezeu. Nu conteaza cati ani ai.

Dar, nu te poti opri acolo. Trebuie sa asezi temelia adevarurilor incepatoare a lui Hristos. In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos

-temelia pocaintei de faptele moarte, a credintei in Dumnezeu, a invataturii despre botezul, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. Asta fac tinerii, dragii mei, aduna cuvantul. Cuvantul ramane in ei. Au o temelie solida. Si de aceea, desi sunt in mijlocul lumii, bombardati de ispite, ei l-au biruit pe cel rau. Daca n-ai cuvantul in viata ta, nu vei putea spune- „Este scris”, in fata atacurilor celui rau. Dar, despre asta voi vorbi Duminica viitoare.

As vrea sa ma intorc in epistola noastra la 1 Ioan. Cum vorbeste el despre acest proces? Si pentru el exista etape in viata crestina. Observati, el vorbeste cu cei care au trecut prin poarta crucii: copilasi, tineri si parinti. Teologii se intreaba ce-or fii insemnand toate acestea. Nu intru in toate dezbaterile exegetice legate de aceste cuvinte. Dar in mod evident el aminteste 3 categorii de oameni in textul nostru. Si nu cred ca-i putem confunda. Copii, tineri si parinti. Ce-l face pe Ioan sa vorbeasca in termenii acestia? Daca acest Ioan este si evanghelistul nostru, stiti ca in teologie nu-i sigur. Dar, eu cred ca da. Atunci, el este singurul evanghelist care vorbeste despre un eveniment pe care altii-l lasa. Numai el aminteste de Toma.

Si numai el aminteste de momentul acela in care Petru, incarcat cu povara lepadarii lui de Hristos, nu mai poate. Zice: „Ma duc sa prind peste.” Si ceilalti zic: „Venim si noi cu tine.” Pescuiesc toata noaptea, in timp ce Domnul Isus, cu telecomanda in mana, muta bancurile de pesti pe partea opusa. Ei arunca plasa in stanga, pestii se arunca in dreapta. O arunca in stanga, pestii se duc in dreapta. Si dupa ce-s istoviti de tot, vin spre mal, sleiti, nedormiti, flamanzi si obositi. Vocea de pe mal striga: „Copilasilor!” Nu uitati, suntem la inceputurile umblarii lor cu Hristos. „Aveti ceva de mancare?” Ioan cunoaste vocea, Petru se arunca in apa, inoata la mal si textul spune: „Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu, mai mult decat acestia?” Tineti minte cuvintul lui Petru din camera de sus? „Doamne, daca toti acestia s-ar lepada, eu nu . Eu sunt gata sa ma duc la moarte.” Se leapada in fata unei slujnice de 3 ori. Cantatul cocosului il trezeste din somnul intunericului lui”Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” „Doamne,” i-a zis Petru, „Da, stii ca te iubesc.” „Paste mieluseii Mei.” Notati cuvantul „mieluseii” Mei. Isus a zis a doua oara: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” „Da, Doamne,” i-a raspuns Petru, „stii ca Te iubesc.” „Paste oitele Mele.” A treia oara, i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” Petru s-a intristat pentru ca-i zisesera a treia oara: „Ma iubesti?” Si a raspuns: „Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii.” Ascultati raspunsul Domnului Isus: „Paste oile Mele.”

Mieluseii Mei, oitele Mele, oile Mele. Intotdeauna, in trupul lui Hristos vor fi mielusei, vor fi oite, vor fi oi. Este adevarat pe plan fizic. Intotdeauna, intr-o biserica, asa cum sunt copii, sunt tineri si sunt maturi, este adevarat pe plan spiritual – Intotdeauna, indiferent ce varsta ai, poti sa fi un copil in Hristos sau sa fi devenit un tanar in Hristos, puternic, daca cuvantul ramane in tine. Sau poti fi un parinte care supervizezi si ajuti pe ceilalti sa calce pe urmele tale. Dar este foarte interesant, conceptele pe care Ioan le leaga de cele 3 categorii. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Ca si cum prima urgenta in viata unui copil este sa invete pocainta, sa invete sa-si ceara iertare, sa invete sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate. Va scriu tinerilor pentru ca sunteti tari..” Observati, este o diferenta intre primii si deci: sunteti tari, cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel rau. Tinerii merg la razboi. Din pacate, tinerii sunt cei mai multi infranti in zilele noastre. Ceva le lipseste in viata.

Si pe urma vine la a treia categorie: „Va scriu parintilor pentru ca ati cunoscut…”  ‘Ati cunoscut’ este o realitate facuta, terminata. Ati ajuns intr-un fel la cel ce este de la inceput. Copiii au nevoie, in primul rand, sa invete iertarea pacatelor, sa intre in relatie cu Dumnezeu. Tinerii trebuie sa faca pasul mai departe: cunoasterea lui Dumnezeu in adunarea cuvantului, in asezarea temeliei in viata crestina. Iar parintii, cei care au cunoscut pe cel care este de la inceput, pot priveghea, episcopa asupra celor din jurul lor. Imi pun o intrebare. Va las pe dvs. sa o judectai. Sa fie cumva acestea accentele majore  care trebuiesc urmarite in viata unui crestin? Sau accentele majore care trebuie puse in lucrarile unei biserici? Lucrarea cu copiii, lucrarea cu tinerii, lucrarea cu maturii? Sau este pur si simplu o spiritualizare pe care incerc sa o fac?

1. Copilasii

Nu uitati, Scriptura se interpreteaza pe sine. Am facut deja paralela cu cartea Evrei. Si acolo am convertirea- intrarea pe poarta, am asezarea temeliei, tineretea ar corespunde cu Ioan. Si am cele desavarsite sau maturizarea spre care ne cheama Dumnezeu. As vrea sa inchei cu prima categorie, lasand pe Duminica viitoare celelalte doua. „V-am scris si va scriu copilasilor,…” Puteti sa va ganditi in doua paradigme. Fie e vorba de copiii nostri care stau in bratele noastre, alaturi de noi si care vrea sa-i vedem iertati de pacate, impacati cu Tatal, cat de repede in viata lor. Sau putem sa ne gandim la oameni maturi care de abia acuma au fost luminati si au intrat pe poarta. Si unii si altii au nevoie de acelasi adevar. Dragii mei, bataliile cele mai aprige in zilele noastre este pentru mintea copiilor nostri. Si vreau sa va spun ca aceste batalii incep de la varste din ce in ce mai fragede. Spuneti-mi, pana la ce varsta este copilul scutit de ispite?  E foarte greu sa spui, astazi. Dar v-as pune o alta intrebare. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, cei care aveti prunci, mergeti acasa si faceti exercitiu, la fel. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, sa citati textul acesta: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea cu poftele ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar. Care sunt lucrurile de care vorbeste Ioan in dreptul tinerilor. Daca pun scara si urc un pas mai sus pe scara aceasta, oare ce ar trebui  un parinte si o biserica sa faca in lucrarea cu tinerii? Pe ce ar trebui sa-si focalizeze atentia? Despre toate acestea, Duminica viitoare.  

17 August 2014 – 1 Ioan 2:12-17 – Atentie la lumea din noi – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: