CENTRALITATEA LUI ISUS HRISTOS (7) Chuck Smith

Citeste

  1. Capitolul 1 aici – MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. Capitolul 2 aici – CONDUCEREA BISERICII
  3. Capitolul 3 aici – ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT
  4. Capitolul 4 aici – ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU
  5. Capitolul 5 aici – HAR PESTE HAR
  6. Capitolul 6 aici – PRIORITATEA CUVÂNTULUI

CAPITOLUL Sapte din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

CENTRALITATEA LUI ISUS HRISTOS

„Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus…”
(2 Corinteni 4:5)

Una dintre caracteristicile importante ale Bisericii “Calvary Chapel” este centralitatea lui Isus Hristos în închinarea noastră. Noi nu permitem nici o practică sau comportament care ar distrage atenţia oamenilor de la El. De exemplu, noi nu permitem credincioşilor să stea în picioare individual, când cântăm în Biserică. În momentul când cineva se ridică, cei care sunt lângă acea persoană se întreabă: „De ce stă în picioare?” Atenţia este luată de la Isus şi orientată spre persoana care stă în picioare. Ochiul este atras de mişcare. În multe cazuri, am văzut că cei care stau în picioare la închinare trag concluzia că ei nu au parte de destulă atenţie, de aceea ridică mâinile şi încep să se mişte. Lucrul acesta nu trece neobservat. Dar este în acelaşi timp şi o distragere, şi dintr-o dată oamenii se întreabă de ce aceşti credincioşi se manifestă aşa? „Ce gândesc oamenii aceştia? Sunt ei conştienţi că atrag atenţia asupra lor? Ce se întâmplă aici?” Cred că este important ca aceste lucruri să fie rezolvate pentru că astfel de manifestări vor cauza pierderea membrilor potenţiali. Dacă m-aş duce într-o Biserică şi astfel de manifestări ar avea loc, aş putea să cred că predica a fost bună, dar nu aş putea să trec peste celelalte manifestări care deranjează.

Cu mai mulţi ani în urmă am fost într-o Biserică “Calvary Chapel” unde li s-a permis credincioşilor să stea individual în picioare la închinare. De obicei, unul influenţează şi pe alţii. Era o persoană pe prima bancă care în fiecare seară, nu numai că stătea în picioare, ci şi dansa. Era evident că această persoană era cu deficienţe mentale. Omul acesta a găsit un mediu unde putea să se manifeste ciudat şi să fie acceptat, dar era foarte deranjant. I-am vorbit păstorului despre această situaţie, şi el a apărat această
practică, şi ca atare m-am retras.

La “Calvary Chapel” în oraşul Costa Mesa, dacă cineva se ridică în timpul închinării, uşierii se apropie de acea persoană şi o invită în foaier, unde unul din păstori stă de vorbă cu el/ea, cu blândeţe şi în dragoste. De obicei, ei le spun acestor persoane, „Noi nu practicăm lucrul acesta pentru că am înţeles că astfel de practici distrag atenţia oamenilor de la închinare. Şi, cu siguranţă, tu nu vrei să iei atenţia oamenilor de la Isus Hristos, şi să o orientezi spre tine, nu-i aşa?” Le spunem că atrag atenţia asupra lor, şi că oamenii îşi pierd concentrarea asupra persoanei Domnului Isus. Le vorbim în dragoste şi le sugerăm să nu facă lucrul acesta, şi dacă se supără, este o dovadă că sunt fireşti şi au făcut lucrul acesta în firea lor tot timpul. Dacă sunt cu adevărat în Duhul şi umblă prin Duhul, ei vor lua corectarea în Duhul. Reacţia va fi, „Oh, nu mi-am dat seama de lucrul acesta. Îmi pare rău.” Dar dacă încep să facă scene, atunci ştii că sunt oameni care acţionează în firea pământească. Isus a spus: „Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 6:1) Apoi, El a ilustrat cum oamenii încearcă să atragă atenţia asupra lor atunci când vin la închinare. Fie că ne place, fie că nu ne place, stând în picioare şi legănându-te în timp ce toţi ceilalţi stau aşezaţi, va atrage atenţie asupra ta. Am fost într-o altă Biserică “Calvary Chapel” unde aveau aceste femei îmbrăcate ca nişte bunicuţe, practicând un dans tematic pe fondul unei muzici de închinare. Acum, dacă a fost ceva care să mă deranjeze vreodată, atunci cu siguranţă acest lucru m-a deranjat. Dansul era destul de reuşit, dar am realizat că nu am primit prea multă zidire de la muzica de închinare în acea seară. Am privit la aceste femei şi la mişcările lor graţioase, încercând să înţeleg interpretarea cântărilor care se cântau. Din nou am vorbit păstorului despre aceasta, şi el a înţeles şi a oprit acest dans tematic, înţelegând că a fost dăunător pentru închinare.

Am avut o Biserică afiliată în Basel, Elveţia, care a fost probabil una din cele mai bune Biserici din Europa. În ceea ce priveşte potenţialul, cred că a fost cea mai mare Biserică Protestantă din Europa la acel timp. În fiecare an vizitam Biserica din Basel şi predicam acolo. A fost un timp deosebit pentru mine. Ei şi-au însuşit întreaga viziune a mişcării “Calvary Chapel.” Aveau „choruses,”(Acele cântări scurte şi uşoare care se repetă de mai multe ori) un grup de închinare foarte bun, şi predicarea Cuvântului. Aveau sute şi sute de tineri care veneau duminicile seara la Biserica foarte frumoasă construită în stil gotic. Biserica de stat i-a lăsat să folosească facilităţile lor. Biserica de stat folosea facilităţile doar duminică dimineaţa. Pentru că doar şase persoane mai în vârstă frecventau această Biserică, episcopul a spus că duminicile seara pot fi folosite de “Calvary Chapel.” Biserica era ticsită cu oameni pentru că aveau un program de evanghelizare foarte bun. Au deschis un loc unde se putea servi cafea. Aveau programe foarte bune. Se ocupau de hippie şi tineri orientaţi spre droguri. Biserica era plasată într-o zonă infestată de droguri, şi tinerii care erau salvaţi aveau nevoie de casă, şi Biserica le-a oferit un loc de adăpost. Biserica a pornit mici fabrici pentru producerea suvenirurilor, un lucru care a avut succes. Tinerii au fost angajaţi şi cei cu daruri artistice au putut să-şi folosească abilităţile. Lucrurile mergeau foarte bine. Ultima dată când am fost acolo au început şi ei să introducă dansul tematic cu două fete îmbrăcate în leotard(O îmbrăcăminte dintr-o singură bucată, strânsă pe corp, purtată de dansatori sau acrobaţi). Au adus un pastor asistent format în mediu penticostal, şi au început să se închine stând în picioare. Păstorul nu a fost destul de tare să ia atitudine. Am vorbit cu el după serviciu de închinare şi i-am spus: „Lucrurile acestea trebuie să înceteze. Te vor distruge.” De fapt, el nici nu mai era în controlul serviciului. Am observat că atunci când a fost timpul să fiu prezentat şi să vorbesc, fetele acestea au venit la păstor şi i-au şoptit ceva la ureche şi apoi au mai avut un dans şi au mai cântat un cântec. Dansatorii au fost în controlul închinării, nu păstorul. Am vorbit cu el despre lucrul acesta, dar el a fost rezervat să confrunte problema. Ca rezultat, nu mai avem nici o Biserică în Basel. Păstorul a plecat, penticostalii au luat controlul, Biserica gazdă i-a dat afară, şi acum nu mai este nici o lucrare care să se desfăşoare acolo. Deci, e important să-L menţinem pe Isus Hristos în centrul atenţiei noastre şi să menţinem distragerile la minimum. Când distracţiile au loc, confruntă-le şi dacă este necesar vorbeşte public despre ele.

Când am fost în Colegiu Biblic, era un bărbat care stătea mereu în primul rând. De obicei, la momentul culminant, când Duhul lui Dumnezeu lucra cu putere la inimile oamenilor, el se apleca spre înainte, după care stătea dintr-o dată cu mâinile ridicate strigând, „Aleluia!” Toată lumea râdea. Dar în acelaşi timp atenţia tuturor era îndreptată asupra acestui caracter care striga „Aleluia!” Punctul predicii era pierdut. El a distrus atâtea predici din cauza acţiunilor lui. Am hotărât să opresc circul acesta. M-am aşezat pe rândul din spatele acestui individ şi când se apleca pe genunchi şi era gata pentrumomentul „Aleluia” îl apucam de umeri şi îl împingeam în jos. Nimeni nu a avut curajul să-l oprească. Mai degrabă l-au lăsat să facă aceste lucruri şi era un deranjament atât de mare pentru ceilalţi. Cu câţiva ani în urmă am fost în Colorado Springs la o conferinţă şi acolo a fost un bărbat care stătea în faţă şi era ca un măscărici. Puteai să-ţi dai seama de lucrul acesta doar uitându-te la el. În timp ce toată Biserica se închina prin cântare, acest bărbat se plimba prin Biserică dansând. L-am întrebat pe păstor: „De ce permiţi lucrul acesta?” El mi-a răspuns: „Ce să fac, au vrut libertate…” „Uite, aceasta nu este libertate” i-am răspuns eu. „Dacă aş fi un străin şi aş veni la această Biserică pentru prima dată şi aş vedea pe acest bărbat aşa cum se manifestă acum, nu aş mai veni înapoi. Aş trage concluzia că părtăşia voastră este ciudată.”

Ajungem la un loc unde acceptăm lucruri care sunt greşite pentru că nu avem curajul să le oprim. Ne este frică să nu fim acuzaţi că stingem Duhul. Eu aş stinge acest fel de duh! Nu Duhul Sfânt, ci duhul care caută să atragă atenţia asupra unui individ, distrăgând atenţia credincioşilor de la închinare faţă de Domnul. În trecut (şi lucrul acesta nu s-a mai întâmplat la “Calvary Chapel” de mult) aveam credincioşi care se ridicau în timpul serviciului de închinare şi vorbeau în limbi. Din nou, uşierii erau în controlul situaţiei. Îi invitau pe aceşti credincioşi în foier, şi păstorii le explicau că la “Calvary Chapel” nu se admite vorbirea în limbi sau profeţia în public, aşa ca în Bisericile carismatice sau penticostale. De la amvon am explicat Bisericii că darul limbilor este valid în Noul Testament, şi că este un cadru potrivit pentru vorbirea în limbi. Am explicat Bisericii că Pavel a subliniat lucrul acesta, în experienţa lui personală, mai degrabă a preferat să vorbească cinci cuvinte care să fie înţelese decât mii de cuvinte într-o limbă neînţeleasă în timp ce e în Biserică. Totuşi, el era mulţumitor că vorbea în limbi mai mult decât ceilalţi credincioşi. În închinarea ta privată, este o experienţă foarte edificatoare. Este un mijloc prin care poţi să-L lauzi pe Dumnezeu. Dar pentru o Biserică de mărimea lui “Calvary Chapel” unde nu toţi pot să audă interpretarea, nu este ziditor să exercităm acest dar spiritual, chiar cu interpretare. Nu este nici edificator, nici convenabil, deci noi nu-l practicăm. Nu permitem manifestarea acestui dar în serviciile publice, dar încurajăm pe credincioşi să folosească acest dar în închinarea personală.

Dacă ai un grup de credincioşi adunat pentru rugăciune şi pentru a căuta pe Domnul, atunci folosirea darului limbilor poate fi admisă cu interpretare. Dar cred că atunci când sunt prezenţi necredincioşi, se creează confuzie şi se ridică întrebări. De aceea, este bine ca această manifestare să se limiteze la credincioşii care sunt strânşi împreună specific pentru a-L aştepta pe Domnul. Este ziditor şi se poate admite în acest context. Credincioşii pur şi simplu caută pe Domnul şi plinătatea Duhului, deci în acest context se poate permite folosirea acestui dar. Pavel a spus în 1 Corinteni 1:29: „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Mă întreb dacă înţelegem cât de serios este faptul de a atrage atenţia asupra noastră în prezenţa Domnului? Dorim oare să distragem atenţia oamenilor de la Isus Hristos şi s-o atragem spre noi? Cred că lucrul acesta este o ofensă foarte serioasă. Cu siguranţă, eu nu vreau să fiu vinovat de aşa ceva. În Vechiul Testament găsim un caz foarte interesant despre cât de serios este să atragi atenţia asupra ta. Când Israel a încheiat confecţionarea Cortului şi a mobilierului pentru el, a adunat poporul împreună să dedice cortul şi să aducă jertfe. Tot poporul era adunat împreună şi fiecare era la locul lui. Aaron a fost în hainele lui de preot, la fel şi fiii lui, şi toată scena era în ordine, după planul lui Dumnezeu. Atunci, dintr-odată, în timp ce poporul aştepta, focul lui Dumnezeu a coborât şi a aprins focul pe altar. A fost o manifestare spontană. Tot poporul a văzut acest semn al prezenţei lui Dumnezeu şi au răspuns cu strigăte de bucurie. A fost mare bucurie şi emoţii foarte intense la realizarea faptului că Dumnezeu este în mijlocul poporului Lui. Atunci, doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abihu, au luat foc străin şi l-au pus pe altarul tămîierii. Au fost gata să aducă tămîie înaintea Domnului în locul sfânt. Scriptura ne spune că un foc s-a ridicat de pe altar şi i-a
ars pe Nadab şi pe Abihu (Levitic 10).

Este convingerea mea că ei au fost prinşi în emoţia şi exuberanţa momentului. Ei erau pe punctul să demonstreze poporului poziţia lor de preoţi şi cât de importanţi „suntem noi.” Rezultatul a fost că ei au trebuit să moară. Sunt foarte neliniştit în prezenţa focului străin. Şi tu trebuie să fii foarte atent cu privire la focul străin – acele emoţii care nu vin de la Dumnezeu, şi acel fel de slujire care nu-şi are originea în Dumnezeu. Este o încercare de a atrage atenţia asupra uneltei şi nu asupra Stăpânului.

Vedem lucrul acesta în Biserica primară intrat prin Anania şi Safira. Avem, din nou, încercarea de a atrage laudă şi glorie pentru individ. Anania şi Safira au vândut proprietatea şi au adus o parte din preţul vânzării la Biserică, dar ei au pretins că au adus întreg preţul. Cred că ei au făcut acest lucru ca să atragă admiraţia şi lauda oamenilor, care urmau să spună: „Uită-te la ei, ei dau totul pentru Dumnezeu,” când, în realitate, ei păstrau ceva pentru ei.

Toţi iubim felul acesta de atenţie. Ne place când oamenii cred că noi suntem spirituali. Fii atent! Firea noastră pământească este atât de coruptă. Eu vreau să fiu cunoscut ca o persoană foarte spirituală, mai spirituală decât sunt în realitate. Câteodată vrem în mod conştient să transmitem această impresie, şi cred că lucrul acesta a fost unul din blestemele Bisericii. Unii păstori vor să prezinte o imagine de adâncă spiritualitate care de fapt nu este reală. Acest lucru va afecta acţiunile lor. Vor începe să dezvolte o voce care pare atât de sfântă, vor ţine mâinile într-un mod unic, şi apoi vor spune: „Soră dragă, spune-mi totul.” Întreaga lor manifestare se schimbă şi aparenţa lor dă impresia de adâncă sfinţenie. Şi ei iubesc lucrul acesta. Ei iubesc faptul că oamenii cred despre ei că sunt giganţi spirituali. Ei doresc ca poporul să cunoască Cuvântul aşa cum îl cunosc ei, sau să creadă că ei petrec ore în rugăciune. Au un zâmbet pe buze şi spun: „E nevoie de multă dedicare, ştii?”

Trebuie să avem mare grijă să nu creăm o aură în jurul nostru şi să iubim adularea care vine de la oameni. În cazul lui Anania şi Safira, ei au fost omorâţi pentru că au atras atenţia şi gloria asupra lor, gloria care trebuia îndreptată spre Dumnezeu. Şi ei au plătit un preţ sever. Dumnezeu nu vrea să împartă gloria Lui cu nimeni. Fii atent! Nu permite lucruri care distrag atenţia de la El. Vrem să-L păstrăm pe Isus în centrul atenţiei oamenilor. Este foarte important să-L menţinem pe Isus Hristos central în închinarea noastră.

Va urma…RĂPIREA BISERICII

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

Reclame

Cum de este asa de tolerant Domnul Isus?

Photo credit fefcm.org

Domnul Isus Hristos a fost si este iubitor. Dar, stiti dragii mei, ca  Domnul Isus Hristos a fost si este tolerant, ingaduitor? Stiti? Stiti asta, dragii mei? Sau nu va vine sa credeti? Si daca va spun ca este ingaduitor, va intreb: cu cine este ingaduitor? A venit la El, in casa lui Simon fariseul, o femeie, o femeie pacatoasa. Toata cetatea stia cat de era de pacatoasa. A intrat dupa El inauntru, s-a pus la picioarele Lui, a inceput sa planga.

Si Simon, in mintea lui, zicea: „O, daca ar fi asta un prooroc, ar stii cine-i femeia asta, ca-i o pacatoasa.” Toata framantarea acestui fariseu era cum ii permite asta, care zice ca-i prooroc, unei femei pacatoase sa se apropie de el? Cum este asa de ingaduitor, de tolerant?”

  1. Chiar, cum este asa de tolerant, [Domnul Isus] fratii mei?
  2. Stiti de ce-i asa de tolerant?
  3. Cu ce este El tolerant?
  4. Cu cine este El tolerant?

Cu cei care vin inaintea Lui in duhul pocaintei. Meritam moartea toti. Pedeapsa lui Dumnezeu. Meritam sa fim aruncati de la fata lui Dumnezeu, ca ne-am nascut in aceasta lume pacatoasa si am inceput sa traim dupa stilul pacatos al lumii acesteia. Dar, intr-o zi ne-am venit in fire si am zis: „Ai mila de noi, niste pacatosi, Dumnezeule!” Si a avut mila de noi. Ne-a iertat pacatele. Asa L-ati invatat pe Hristos? Fratii mei: iubitor, ingaduitor.

Dar, vreau sa va spun ca Hristosul din Biblie mai este cumva.

Si asta nu ne convine. Nu este doar iubire. Nu este doar toleranta. Isus Hristos din Biblie este exigenta. Credeti ca este exigent? Ei, astazi, in aceasta zi, dvs., noi, biserica de aici, mai tinem minte ca Isus Hristos este exigent?

Foarte exigent. Sau doar ca e iubire si toleranta? Exigenta asta ma ajuta pe mine, dragii mei. Constientizarea acestei exigente ma ajuta pe mine sa ma tin departe de stilul lumesc in viata, pentru ca El este exigent.

CITESTE mesajul integral aici – Relu Moldovanu –  Abandonarea felului lumesc de viata

Nelu Filip – „Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” – A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada Septembrie 1,2014

Alte predici/mesaje de la Conventie:

  1. Cristian Ionescu – “Isus Domneste in Familie”
  2. Lazar Gog –  “Isus Hristos Cunoaste Nevoia Bisericii”
  3. Luigi Mitoi – „Imparatia Domnului Isus Hristos, care este dragostea” 
  4. Leonard Semenea – „Imparatia Domnului Isus”
  5. Cornel Avram de la Conventia 2014 – Gandirea “beteaga” despre succes
  6. Cornel Avram – Isus este Domn – Biruinta si Domnia lui Isus in viata noastra (Predica FULL)
  7. Simi Timbuc – “Isus Domneste Azi”
  8. Narcis Popovici – misionar in Nordul Irakului

Fragment din predica:

  • As vrea sa-ti spun, dragul meu, vesnicia, toti oamenii o vor avea. Toti oamenii vor trai vesnic, dar cu Dumnezeu in vesnicie inseamna rai. Fara Dumnezeu in vesnicie inseamna iad.
  • Dumnezeu ne-a dat viata asta nu ca sa mancam si sa bem, nu ca sa traim in lux. Am devenit un crestinism atat de confortabil si din confortul nostru nu vrem sa iesim. L-am inchis pe Dumnezeu in biserica, pe afara, sa traim noi cum vrem. Ne place viata asta luxoasa. As vrea ca Dumnezeu sa ne scoata din confortul acesta, pentru ca timpul vietii pe care noi il avem aici pe pamant este un timp limitat, dragul meu. Este un timp pe care trebuie sa-l dedicam lui Dumnezeu. Nu merita sa dai viata asta trecatoare pentru vesnicia care te asteapta.
  • Dragii mei, un lucru va spun sigur: Vine Domnul Isus! Nu la intamplare e miscarea politica care e acuma in Rusia. Nu la intamplare e in Afganistan si in Siria sunt crucificati crestinii cu capul in jos.Nu la intamplare se intampla cataclisme. Stiti de ce are nevoie biserica asta din statele libere? Nu are nevoie de cladiri, ca le are. Nu are nevoie de predicatori faimosi sau formatii, ca le are. Biserica de aici, poate o sa ziceti ca mi-am iesit din minti. Nu mi-am iesit. Biserica de aici are o nevoie de o persecutie, o trezire, sa ne trezeasca Dumnezeu. Noi fugim de persecutie si n-am vrea sa fie persecutie. As vrea Duhul Sfant sa ne trezeasca. Aminteste-ti cand eram in Romania si nu aveam bani sa ne cumparam paine, cum stiam sa ne rugam si sa cerem Domnului si Domnul facea minuni. Am vazut pe parintii si pe bunicii mei, veneau de la sapa, era noapte tarziu si in loc sa se duca sa se culce ii auzeam ruganduse si plangand inaintea Domnului. Singura lor speranta nu era pamantul, era cerul. Era venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Asta vrea Isus sa implanteze in noi si in mintea noastra: „Vie Imparatia Ta si faca-se voia Ta.

„Domnia lui Dumnezeu si a Mielului”

TEXT  Apocalipsa 22:1-5

1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

Nelu Filip, Biserica Maranata Phoneix, Arizona

Nelu Filip:

Dragii mei, as vrea sa incep cu un cuvant din Scriptura din Coloseni 3:2 unde Biblia ne indeamna in felul urmator- Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. As vrea ca in minutele in care stam inaintea lui Dumnezeu sa ne gandim putin la lucrurile de sus. As vrea sa-ti pun intrebarea: Cand te-ai gandit, de fapt, ultima data la lucrurile de sus? Suntem atat de consumati  de lumea aceasta, atat de framantati de problemele din lumea aceasta, incat nu mai avem timp sa ne gandim la lucrurile de sus. M-am gandit: Oare ce ii face pe acei crestini, care legati cu mainile la spate, asvarliti cu nasul in tarana, in fata pistoalelor, a automatelor, sa-si dedice viata Domnului? Sa isi dea viata Domnului? M-am gandit: oare care este motivatia? Ce i-a facut pe primii crestini, care au mers in arenele romane, mergeau la moarte ca la nunta, fara sa le pese ca in cateva clipe firul vietii pamantesti va fi curmat. Oare ce i-a motivat pe acesti oameni. Si raspunsul a fost urmatorul: Ei se gandeau la lucrurile de sus. Pentru ei mai mult conta viata de dincolo, decat viata de aici. Ei nu si-au ancorat viata in viata aceasta terestra, ci si-au pus toata nadejdea in viata care vine. Si citind cartea Evrei, acolo gasim o pleiada de sfinti, incepand de la patriarhi si continuand cu proorocii si continuand cu imparatii si apoi cu apostolii si cu biserica primara, unde ni se dau detalii, ca toti acestia nu si-au pus ancorele aici. N-au trait pentru aici si pentru acum, ci s-au gandit la cetatea care are ca zidar si mester ziditor pe Dumnezeu.

As vrea in aceasta seara, Dumnezeu ne-a creat intr-un mod extraordinar. Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea introspectiei. Stiti ce inseamna asta? Ai posibilitatea sa te uiti in tine insuti si sa vorbesti cu tine insuti. Cand ai vorbit ultima data cu sufletul tau? Can i-ai zis sufletului, de ex. cum i-a zis David: „De ce te mahnesti suflete si gemi inaluntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, iarasi Il voi lauda.” N-avem timp nici de noi insine. Cand am vorbit ultima data cu noi? Cand ne-am intrebat noi daca suntem placuti inaintea lui Dumnezeu? Cand ne-am pus ultima intrebare si cand ne-am gandit la lucrurile de sus? In textul pe care l-am citit si tema pe care trebuie sa o dezbat este „Domnia lui Dumnezeu si a Mielului”, un text care ne face sa ne gandim la lucrurile de sus, care ne face sa spunem: Merita sa traim pentru Hristos. Ne face sa dam dreptate apostolului care spune ca toate incercarile, problemele, necazurile de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava  viitoare. Ca bolile, suferintele, neajunsurile, ca toate lucrurile care framanta viata aceasta n-au nici o valoare in comparatie cu vesnicia care ne asteapta. Ca de fapt, nu sunt numai pasi care ajuta sa ajungem mai repede in vesnicie. Si as vrea sa ne uitam putin la Cuvantul lui Dumnezeu. Ce frumoasa va fi Imparatia care vine? Ce frumos este locul pe care l-a pregatit Dumnezeu pentru noi. Lumea asta trece, este o lume care se consuma. Ap. Petru spune in Epistola 2 Petru 3:7 – Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. 2 Petru 3:10 ne spune –  Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Cerurile se vor topi de marea caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde, fiindca [prin] toate aceste lucruri suntem provocati de Cuvantul Domnului, [ca] au sa se strice. Ce fel de oameniar trebui sa fim noi? Haideti, sa ne gandim putin la lucrurile de sus.

Oare chiar exista lucruri de sus? Oare chiar exista cer? Daca exista cer, ce-i ala cer? Ap. Pavel spune… sunt multi sfinti care au avut un crampei, care au vazut o bucata din slava aceea cereasca. De ex. il gasim pe Isaia, care descrie in cap. 6, [cum] a vazut o parte din slava lui Dumnezeu. Il gasim pe Ezechiel, care a vazut riul vietii izvorand de sub tronul lui Dumnezeu. Il gasim pe ap. Pavel, care spune in 1 Corinteni si 2 Corinteni de asemenea, momentul cand el a fost ridicat la cer. Si spune: „Am fost rapit in al treilea cer (2 Corinteni 12)- „Stiu pe cineva,” nici macar nu-si da identitatea, nici macar nu vrea sa se laude el cu asta. „Stiu pe cineva care acum 14 ani a fost rapit la al treilea cer.  Exista 3 ceruri, am gasit in Scriptura. Primul cer este cerul atmosferic. Matei 6:26 – Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Primul cer este cerul pe care-l vezi ziua. Exista un al doilea cer, este cerul pe care-l vezi noaptea, acel cer astrologic, cerul stropit cu stele, luna, tot ce putem vedea cu ochiul liber sau daca nu, cu telescoape si cu diferite aparate, sa patrundem in al doilea cer. Iar al treilea cer este cerul pe care il vei vedea dupa ce vei inchide ochii acestia.

As vrea sa-ti spun, dragul meu, vesnicia, toti oamenii o vor avea. Toti oamenii vor trai vesnic, dar cu Dumnezeu in vesnicie inseamna rai. Fara Dumnezeu in vesnicie inseamna iad. In aceasta seara, daca mai esti aici, as vrea din toata inima, si cei care au plecat si cei care am ramas sa ne petrecem vesnicia, dar cu Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute la aceasta. Si spune ap. Pavel: „Cand am ajuns la al treilea cer am vazut lucruri pe care nu le pot exprima. Nu exista dialect, nu exista cuvinte in vreo limba ca sa explice cum arata cerul. Este un loc minunat. Iata ca ap. Ioan, ap. Domnului si singurul care moare moarte naturala, exilat in insula Patmos, din pricina numelui lui Isus, nu conta ca era exilat. El a fost exilat sa moara pe acea insula cu serpi, o insula periculoasa, dar Domnul i s-a revelat. Si i-a aratat cea mai frumoasa stralucire, stralucirea cerului si as vrea sa ti-o descriu in seara asta, sa iti deschid apetitul, de care va spunea fratele Gabi. In revenirea lui Isus, sa nu cumva sa ramai afara si sa nu intri in acel cer.

Ce este cerul? Imi place foarte mult, Grudem descrie cerul  si el spune asa: „Cerul este locul unde Dumnezeu isi face cel mai deplin simtita prezenta Sa, ca sa binecuvanteze. Asta inseamna cer. Si Ioan a ajuns in acest cer. Si as vrea sa vedem cateva lucruri pe care le-a vazut Ioan. Si imi place expresia care o foloseste: „Acolo nu va mai fi”. Si as vrea sa vedem cateva lucruri care  nu vor mai fi in Imparatia lui Dumnezeu, cerul acela pe care l-a vazut Ioan. Sunt cateva lucruri care nu vor mai fi si as vrea sa le desprindem.

Acolo nu va mai fi….

1. Nu vor mai fi lucruri din creatia veche

 

In primul rand, cand Domnul Isus va avea o revenire vizibila, cand Il vom vedea si cei ce L-au strapuns Il vor vedea, primul lucru care se va intampla este ca cei care vor merge in Imparatia Lui, cei care vom intra in acea cetate cereasca, va fi o cetate noua. Nu vor mai fi lucruri din creatia veche. Ci va fi o creatie cu totul noua. Si ascultati-ma, ce frumos descrie cetatea. Este extraordinara aceasta cetate. Cand am studiat aceasta cetate, de multe ori am plans si am zis: „Doamne, se merita sa rabd orice sa suferim orice, numai sa intru in acea cetate. Este extraordinara aceasta cetate, auziti numai descrierea. Are o vedere exterioara. Ioan ajunge impreuna cu ingerul si are o vedere exterioara a cetatii. Zice: „M-am uitat la cetatea cereasca, o cetate inconjurata cu un zid. Cetatea are forma cubica. Laturile sunt egale. Lungimea unei laturi este de 2250 km, 1406 mile. Cetatea aceasta, care este atat de frumoasa si de perfecta are ziduri inalte de vreo 66 m (inaltimea unui bloc cu 22 de etaje). Zidurile acestea sunt ziduri extraordinare. La baza acestor ziduri se afla 12 temelii. Temeliile acestea sunt placate cu pietre pretioase. Si pe temeliile acestea sunt scrise numele  celor 12 apostoli. Cetatea, privind-o asa din exterior este extrardinar. Pe fiecare latura a zidului se gasesc 3 porti, 12 porti sunt in total. Portile acestea sunt din margaritare speciale. Special construite, special facute. Cand patrunzi in cetate, cetatea este construita toata din aur. Strazile sunt din aur curat, ca sticla. Cladirile si tot ce exista acolo este din aur. „M-am uitat mai atent si am vazut un tron..” un tron, care din orice colt al cetatii il priveai, era tronul lui Dumnezeu. De sub tronul lui Dumnezeu curgea un riuun riu cu apa vietii. Riul acesta curgea prin cetate si cand strabatea mijlocul cetatii, am vazut in mijlocul cetatii ceva. Am vazut un pom al vietii. Un pom care se intindea ca o vita de vie. Am vazut ca el se afla pe cele doua maluri ale riului, care curgea de sub tronul lui Dumnezeu cu acea apa cristalina, acea apa vie. Pomul vietii se alimenta, era pe cele doua maluri  in mijlocul cetatii, parca forma un parc atat de frumos. Acolo erau si miile si zecile de mii. Cetatea este extraordinara. Merita, cu orice pret, spunea Ioan: „Fratilor, eu am vazut-o si merita sa ajungem in ea. Dumnezeu sa ne ajute. Va fi o creatie noua.

2. Nu va mai fi moarte

Al doilea lucru, acolo nu va mai fi moarte, spune Biblia. Un dusman care a venit in urma pacatului este moartea. 1 Corinteni 15:26 spune  Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Moartea poate sa moara. Cineva a invins moartea. Cineva care a venit din viata si din slava, cel care s-a prezentat in lumea noastra, S-a dezbracat de haina aceea de Imparat si care S-a imbracat intr-o haina muritoare este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Nimeni n-a putut invinge moartea niciodata, niciun imparat n-a putut sa invinga moartea. Singurul care a putut sa invinga moartea este Isus Fiul lui Dumnezeu. Moartea moare, dragilor, in fata Fiului lui Dumnezeu care este viata. „Si acolo,” spune Ioan, „cand m-am uitat, acolo nu mai exista moarte. Am vazut pe mortii mari si mici, stand in picioare inaintea lui Dumnezeu. Am vazut in noua creatie ca marea a dat inapoi pe mortii ei, ca locuinta mortilor a dat inapoi pe mortii ei si toti acestia s-au infatisat in fata unui Dumnezeu viu, ca acolo nu mai exista moarte.” Binecuvantat sa fie Dumnezeu. In noua creatie, dragul meu, in cetatea aceea sfanta, acolo nu mai exista moarte. 

3. Nu vom Mai fi limitati de timp

Deasemenea, nu vom mai fi limitati de timp in noua creatie. Auziti ce spune: Acolo soare nu va fi.” Nu o sa mai fie noapte. De ce mentioneaza Ioan ca acolo n-o sa mai fie soare, acolo n-o sa mai fie luna, noapte, de ce mentioneaza astrele? Care este rolul astrelor? In Geneza 1:14 ne spune Biblia Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; Dumnezeu a asezat aceste astre ca sa ne arate vremile, zilele si anii. Adica, suntem limitati. Si bine se spunea aici, dragul meu, Dumnezeu ne-a dat viata asta nu ca sa mancam si sa bem, nu ca sa traim in lux. Am devenit un crestinism atat de confortabil si din confortul nostru nu vrem sa iesim. L-am inchis pe Dumnezeu in biserica, pe afara, sa traim noi cum vrem. Ne place viata asta luxoasa. As vrea ca Dumnezeu sa ne scoata din confortul acesta, pentru ca timpul vietii pe care noi il avem aici pe pamant este un timp limitat, dragul meu. Este un timp pe care trebuie sa-l dedicam lui Dumnezeu. Nu merita sa dai viata asta trecatoare pentru vesnicia care te asteapta. Toti acei care nu si-au iubit viata asta, spune Isus si care si-au dat viata pentru Domnul, vor primi viata vesnica. Si toti aceia care si-au iubit viata asta, nedand-o pentru Hristos isi vor pierde viata. In aceasta seara, vreau sa spun, in timpul acesta limitat, in timpul acesta care trece, esti chemat sa dai acest timp lui Dumnezeu. El iti da o vesnicie, iti da un loc unde nu mai conteaza timpulAstre n-o sa mai fie ca sa masoare timpul. Vor fi atemporal. Asta nu inseamna ca nu va fi o ordine in cer si ca lucrurile nu se vor succeda in functie de evenimentele pe care le-a stabilit Dumnezeu. Vor fi evenimente stabilite. Sa nu credeti ca vom merge in cer si acolo vom fi ca in vacanta si ca nu vom mai face nimic. Spune Biblia ca sfintii Lui Il vor sluji. In cer va fi activitatea, va fi dinamism. In cer va fi cantare, va fi multa activitate. Doamne, ajuta-ne sa ajungem acolo.

4. Acolo nu va fi blestem

Un alt lucru pe care vreau sa-l descriu- acolo nu va fi blestem. Blestemul nu este decat o consecinta a pacatului. Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Blestemat este acum pamantul din cauza ta. Spini si palamida sa-ti dea. Sa muncesti in fiecare zi si in sudoarea fetei sa-ti castigi painea.” Asta inseamna blestem.
Dragii mei, in America, nu-i paradis. Multi din Romania, multi din alte parti au crezut ca America e paradis. M-am dus odata acasa si m-am intalnit cu un batranel si mi-a spus: „Cum e in paradisul american?”
Am spus: „E frumos. E bine.”
„Dar, vreau sa te intreb ceva: Acolo oamenii mor?”
Si am zis: „Da, mor.”
„Acolo, oamenii plang?”
„Da, plang.”
„Acolo, oamenii se simt singuri?”
„Da, se sim singuri.”
„Pai, inseamna ca nu-i paradis, e tot pamant.”
Tot pâmant este, dragul meu. Traim intr-o lume a blestemelor, a pacatului, intinata de pacat. Dar vine ziua cand vom parasi locul acesta. Dumnezeu va regenera, va reconstrui, va reface si va aduce binecuvantarea Sa. Pana atunci, plangem. Faptul ca in cer nu o sa mai fie lacrimi si cineva ne va sterge lacrimile este ca nu va mai fi blestem. Si ce minunat e sa fi acolo. Doamne, ajuta-ne sa ajungem acolo.

Imi amintesc de un moment cand Henry Morrison, unul din misionarii din America, cu ani in urma, astazi el este plecat la Domnul, s-a dus in Africa. Si a stat in Africa o viata de om. 40 de ani a slujit acolo ca pastor de biserica. Dupa 40 de ani, Morrison s-a imbolnavit si a venit inapoi in Statele Unite ca sa se trateze pentru ca acolo nu erau medicamente. Pe acelasi vapor impreuna cu el era si fostul presedinte Theodore Roosevelt. Cand au ajuns aici in port, in America, pe Roosevelt il asteptau o multime de oameni cu flori, erau si fanfare care citeau in cinstea lui ca s-a intors acasa de la o vanatoare din Africa. In schimb, pe Morrison, nu-l astepta nimeni. Si a inceput sa planga, pentru ca suntem pe un pamant unde plangem. Si si-a zis in sinea lui: „Doamne, parca este nedrept. Eu am fost si mi-am pus viata in joc pentru Tine 40 de ani, mai bine de 40 de ani in Africa. Si pe mine nu ma asteapta nimeni, macar cu o floare sau macar cu o strangere de mana. Doamne, parca-i nedrept. Si in timp ce plangea el si se tanguia, o voce a patruns prin acel tumult si acele intrebari pe care el le avea. Vocea era o voce divina, care i-a spus asa: „Morrison, tu n-ai ajuns acasa, dar cand vei ajunge acasa te vor lua miile si zecile de mii. Te vor purta prin univers. Te vor purta prin orasul ceresc. Iti vor arata plaiurile vesniciei. Tu inca n-ai ajuns acasa.” Dragul meu, plangem acum, suntem intristati acum, pentru ca inca n-am ajuns acasa. Mi-este dor de acasa. Tie iti este dor? N-ai vrea sa-I aratam Domnului, nu prin vorbele noastre, ci prin practica vietii ca ne este dor de acasa, ca dorim vesnicia? Toti vrem sa mergem in vesnicie, dar interesant, nici unul nu vrem sa murim. Dar, credeti ca cu trupurile acestea vom putea noi mosteni vesnicia? Niciodata!

Un lucru esential, pe care-l subliniaza aici, la un moment dat in Apocalipsa 22 – ca ei vor vedea pururea fata Lui. Dragul meu, mi-e asa de dor sa-L vad pe Domnul. L-am vazut intr-un vis cand aveam 16 ani si am zis: „Doamne, as vrea sa-ti vad fata.” Si mi s-a aratat Domnul, ca si cum era pe pamant. I-am vazut fata Lui. Era o fata plina de pace. Ochi albastri patrunzatori. Se citea pe fata Lui acea liniste si de atunci m-am indragostit de fata Lui. L-a vazut Ioan la fata, mai bine decat mine, si cand s-a uitat Ioan la El, a zis: „Ochii Lui sunt ca para focului. Picioarele Lui sunt ca arama aprinsa. Parul Lui este alb ca lina. Fata Lui si trupul Lui straluceste mai tare decat straluceste soarele la amiaz in toata puterea lui. Glasul Lui este ca si vuietul unor ape mari. Cand L-am auzit, m-am aruncat la picioarele Lui, am cazut. Dar El mi-a zis: Nu te teme. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma. Am biruit si sunt biruitorul. Eu am luat cheile mortii. Am puterea sa dau viata, Eu sunt Dumnezeu. Si El este Dumnezeu.

Vreau sa te intreb daca tu-L cunosti pe acest Hristos. Avem crestini care nu-L cunosc pe Hristos. Crestini traditionali, care vin la biserica intr-o forma traditionala, dar care n-au experimentat nasterea din nou . N-au experimentat botezul cu Duhul Sfant. Nu-l cunosc pe Domnul Isus Hristos. In aceasta seara, daca esti aici, n-ai vrea sa-L cunosti pe Regele Isus Hristos? Cel ce deschide si nimeni nu va inchide. Cel ce inchide si nimeni nu mai poate deschide. Cel ce are puterea sa ierte, are puterea sa elibereze, cel ce are puterea sa vindece, cel ce are puterea sa transforme viata ta, casa ta si biserica unde slujesti este Domnul Isus Hristos! Vreau sa te intreb: Il cunosti tu pe acest Isus? Spune Pavel ca L-a intalnit odata si de atunci dorul lui a ramas dupa El: „Sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa ma fac asemeni cu moartea Lui. Dar, nu l-ai cunoscut Pavele? Nu L-ai intalnit pe drumul Damascului? Ba da, dar in fiecare zi as vrea sa-L vad. As vrea, in aceasta seara, sa-ti starnesc pasiunea pentru Hristos, sa-ti starnesc pasiunea pentru viata vesnica. Aveam noi o cantare pe care o cantam candva si azi nu o mai cantam:
Si din toate cate-mi ceri
Le pastrezi Tu pentru mine
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai
Cat mi-e dor, cat mi-e dor Doamne de Tine.

As vrea sa te intreb daca ti-e dor de Domnul Isus Hristos. Hristosul nostru vreau sa fie prezent. In conventiile noastre vreau sa se vada mai mult El si mai putin noi. Vreau sa se vada slava Sa. Sa nu mai fie bolnavi si sa plece tot bolnavi. Ci sa fie bolnavi si sa plece sanatosi. Sa fie pacatosi si sa plece sfinti. Asta face Hristosul inviat. Intotdeauna a domnit si domneste. Si cand era pe cruce domnea. El nu S-a dat jos de pe cruce, [desi] era tot Dumnezeu. Dar nu s-a folosit de atributele Lui de Dumnezeu pentru ca te-a iubit si pentru ca m-a iubit. Dragostea L-a tinut in cuie pentru tine si pentru mine. El n-a murit pentru El, putea sa stea in cer, bine mersi. Dar pentru ca te-a iubit si m-a iubit, a venit in lumea asta sa moara pentru tine. Merita sa-L cunosti pe Isus. N-a murit pentru El. A murit pentru noi si a inviat pentru noi. S-a inaltat la cer si nici macar acum in cer nu sta linistit. „Ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.” „Vreau sa va pregatiti pentru intalnirea mea. Vreau sa va pregatiti pentru venire mea,” zice Domnul. Pregateste-te biserica care esti aici in seara aceasta, pentru ca El nu sta linistit. De ce stam noi linistiti? Doamne, scoate-ne din confortul nostru. Scoate-ne din pasivitatea noastra. Am devenit atat de subnormali incat credinta crestina normala ni se pare anormala. Vi se pare anormal sa facem ce ne cere Domnul? Vi se pare Biblia invechita in cultura si in civilizatia asta explosiva? Vreau sa spun: Aceasta carte [Biblia} va birui! Toate aceste lucruri se vor zdrobi, vor trece, vor dispare. Cuvantul Domnului ramane pururi, un cuvant vesnic. In aceasta seara, daca vrei sa intri si tu in cetatea cereasca, daca vrei sa-L cunosti pe Domnul, vreau sa ne rugam impreuna.

Dragii mei, un lucru va spun sigur: Vine Domnul Isus! Nu la intamplare e miscarea politica care e acuma in Rusia. Nu la intamplare e in Afganistan si in Siria sunt crucificati crestinii cu capul in jos.Nu la intamplare se intampla cataclisme. Stiti de ce are nevoie biserica asta din statele libere? Nu are nevoie de cladiri, ca le are. Nu are nevoie de predicatori faimosi sau formatii, ca le are. Biserica de aici, poate o sa ziceti ca mi-am iesit din minti. Nu mi-am iesit. Biserica de aici are o nevoie de o persecutie, o trezire, sa ne trezeasca Dumnezeu. Noi fugim de persecutie si n-am vrea sa fie persecutie. As vrea Duhul Sfant sa ne trezeasca. Aminteste-ti cand eram in Romania si nu aveam bani sa ne cumparam paine, cum stiam sa ne rugam si sa cerem Domnului si Domnul facea minuni. Am vazut pe parintii si pe bunicii mei, veneau de la sapa, era noapte tarziu si in loc sa se duca sa se culce ii auzeam ruganduse si plangand inaintea Domnului. Singura lor speranta nu era pamantul, era cerul. Era venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Asta vrea Isus sa implanteze in noi si in mintea noastra: „Vie Imparatia Ta si faca-se voia Ta.

Sa facem o rugaciune. Gandeste-te cum te-ai ruga daca in clipa asta cineva ar sta cu un automat la capul tau si ti-ar pune intrebarea: Renunti la Hristos? Sau daca nu renunti, in urmatoarele secunde se descarca acest automat in capul tau. Cum te-ai ruga atunci? Imagineaza-ti ca esti pe un vas si furtuna e mare. Si vasul merge in deriva si e gata, gata, sa naufragieze. Cum te-ai ruga atunci? Imagineaza-ti ca esti intr-o cladire care a luat foc si nu mai exista nici o scapare pe unde sa te duci. Cum te-ai ruga atunci? Nu suntem in toate aceste situatii, de aceea ne rugam letargic. As vrea sa ne rugam cu foc. Doamne, atinge pasiune in noi. Ajuta-ne sa ne gandim mai mult la lucrurile de sus, decat la lucrurile de pe pamant. Scihmba-ne, Doamne. Transforma-ne. Revolutioneaza-ne. Fa ce vrei cu noi, dar ajuta-ne sa ajungem in Imparatia Ta.

4-44-35

Predica incepe la minutul :  4:29:00

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

  1. Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
  2. La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica” facand click pe el.
  3. fa click pe player sa porneasca.
  4. Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 4:29:00  si fa click acolo si va porni playerul.

 Fa click aici…

LIVE / In Direct - Fa click aici pentru programe

 Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Misoginism​ul si religia

Misoginismul. Iata o notiune mai putin cunoscuta in mediul social . Poate fi definita ca  o forma de intoleranta larg raspandita, atat in trecutul cat si intr-o anumita forma, in  prezentul societatii contemporane. Este o manifestare de intoleranta, mai putin vizibila si mai putin discutata. Cu precadere in secolele trecute a fost considerat un fenomen apartinand normalitatii . Dictionarul explicativ al limbii romane ofera urmatorul inteles pentru acest termen: misogism= lipsa de incredere si dispret fata de calitatile morale si  fizice ale femeilor, atitudine negativa fata de femei.

Cu alte cuvinte poate fi definit ca o usoara tenta de marginalizare si subestimare a unor capacitati de manifestare si exprimare referitoare la genul feminin. La o privire mai atenta insa in istoria crestinismului, precum si pe baza unor relatari din Noul Testament constatam un fapt care are darul sa infirme acest mod de gandire: femeile au avut de multe ori un rol decisiv in raspandirea crestinismului. Potrivit unui studiu efectuat de cercetatorii britanici, in anumite circumstante, femeile au jucat un rol deosebit de important in asimilarea si propagarea conceptelor si valorilor crestine, asemeni apostolilor. Contributia acestor femei insa a fost neglijata si trecuta sub tacere de biserica. De-a lungul secolelor, biserica le-a dat uitarii, stergandu-le practic din
documentele istorice.

Sursele antice mentioneaza cateva nume de femei care au avut un rol decisiv in increstinarea unor teritorii absolut pagane. Perpetua din Cartagena a fost figura feminina care a avut o influenta hotaratoare in crestinizarea nordului Africii. Se pare ca aceasta femeie a fost pintre primii crestini martirizati din provincia romana Africa. Un alt nume de femeie cunoscut din relatarile
istoricilor romani in perioada raspandirii crestinismului, este Thecla. A trait in provincia Iconium din Asia Mica, intr-un mediu total ostil credintei crestine si este considerata una dintre primele discipole ale Ap.Pavel . Intr-o mentionare istorica se spune ca Thecla a avut o influenta deosebita in mediul social in care a trait fiind data drept exemplu femeilor in perioada de inceput a Bisericii Crestine.

Photo credit www.heiligen.net

Relatarea cea mai convingatoare despre raspandirea prin femei a credintei crestine o gasim in Cartea Faptele Apostolior, la cap.16 vers.11-15. Primul crestin european a fost Lydia. Nascuta in orasul Tiatira din Asia Mica, Lydia era o cunoscuta vanzatoare de purpura. Prin Grecia, ajunge in Macedonia si se stabileste in renumitul oras Filipi. Aici I-a intalnit pe Apostolul Pavel-(aflat in cea de a doua calatorie misionara)-, pe Luca, Sila si Timotei. Iata relatarea lui Pavel: „In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii,langa un riu,unde credeam ca se afla un loc de rugaciune.Am sezut jos,si am vorbit femeilor,care erau adunate laolalta.Una din ele,Lydia,vanzatoare de purpura,din cetatea Tiatira,era o femeie tematoare de Dumnezeu si asculta.Domnul I-a deschis inima. Dupa ce a fost botezata, ea si casa ei, ne-a rugat si ne-a zis:

Daca ma socotiti credinciosa Domnului,intrati si ramaneti in casa mea”.

In persoana acestei femei, care se considera credinciosa, vedem asadar primul rod al Europei. Numele ei este legat de unul dintre cele mai mari evenimente ale istoriei : trecerea crestinismului din Asia Mica in Europa iar mai apoi extinderea lui spre apusul. In timpurile moderne, un exemplu concludent privind rolul hotarator al femeilor in lucrarea misionara este consemnat in istoria formarii primei biserici protestante din vestul tarii, in zona orasului Arad.

In anul 1887 un anume Mihai Brumar, de meserie cismar, dupa ce primeste credinta baptista la Budapesta, ajunge in cautare de lucru in localitatea Curtici. Aici este gazduit in familia Locos. Datorita comportamentului ireprosabil si a vestirii Cuvantului, in scurt timp sotia acestuia este castigata pentru Hristos. Aceasta a vestit si altora ce a auzit despre Isus Hristos, de la tanarul misionar . In scurt timp aflam ca Mihai Brumar a inceput sa predice unui grup de sase femei. Din aceste sase femei, in scurt timp, trei au fost botezate. Datorita numarului crescand de femei si barbati care veneau sa asculte Cuvantul vestit prin Mihai Brumar, acesta a inchiriat o camera in casa unei familii din Curtici. Aici au inceput sa se adune in anumite zile, la rugaciune, cantare si ascultarea Cuvantului, conform unui program sabilit. Acesta a fost actul de nastere a Bisericii Baptiste din Curtici, care ulterior a devenit pentru mult timp, cea mai mare biserica evanghelica din Romania . Contributia celor sase femei, asemenea Lydiei si grupului de femei din Filipi ,a fost hotarator .

In concluzia studiului britanic amintit anterior, se mentioneaza: „Din nefericire, odata ce religia crestina a fost institutionalizata, femeile au primit un rol mult prea secundar. Sursele antice le mentioneaza pe aceste femei (crestine), insa odata cu trecerea timpului numele lor dispare treptat din documente.E trist ca o religie fundamentata de la povestea unei mame si a fiului ei , uita sa mentioneze femeile care au jucat un rol important in raspandirea ei”.

Radu Oprea

Phoenix, Arizona

(Postat cu permisiune – O. Curpas)

Can Christians believe in other gods?

Bobby, the one minute apologist, looks at whether or not it’s feasible for someone to believe in other gods while also believing in Jesus.

VIDEO by oneminuteapologist

Science and Faith – Jeff Zweerink, PhD

PART 1

St. James Clerkenwell (August 2014) – Lecture by scientist Jeff Zweerink.

PART 2

VIDEO by Christianity Reason and Science

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari