Ligia Bodea – Si eu am fost „Fiul risipitor” – Interviu la Inima Inchinarii

Ligia Bodea, nascuta intr-o familie cu 16 copii si crescuta in biserica, Ligia povesteste cum a fost si ea odata un „fiu risipitor” si chiar s-a confruntat su ganduri de sinucidere.

Ligia Bodea:

„Printre altele, i-am spus mamei mele: „Mama, pocainta asta am urmarit-o de cand eram copil. E buna. E chiar frumoasa. Stii? Dar, nu e pentru mine. Eu m-am gandit sa-mi traiesc viata altfel si apoi la batranete, la 60, 70 de ani sau poate chiar inainte de moarte… de ce nu? Ca sa nu fiu prea mult timp pocaita, am sa zic si eu „Doamne, iarta-ma.” O sa fie bine. Dumnezeu e bun si toate lucrurile vor fi roz.” Iti dai seama? Pentru ca sunt mama acum. ce o fi fost in inima mamei mele atunci?

Mi-a spus asa. Putine cuvinte. Mama mea este ardeleanca si vorbeste putin. Dar, cand iti spune cateva cuvinte, iti ajung direct in suflet. Mi-a spus: „Bine. Bine. Dar te-ai gandit vreodata ca s-ar putea sa nu ajungi batranetea aceea de care imi spui tu? Imi spui ca inainte de moarte, ca la batranete o sa te pocaiesti. Te-ai gandit ca s-ar putea sa n-ajungi?”

:Sa nu uiti niciodata,” mi-a zis ea. Si crede-ma ca n-am uitat, „nici macar ziua de maine nu este a ta. De unde stii ca o sa ajungi tu batraneatea sa mai spui: Doamne, iarta-ma? cum ziceai. I-am zis: „Mama, mai vedem noi de lucrurile astea. Dar, deocamdata vreau sa ma duc pe alt drum.” Si ea mi-a mai spus asa:” Sa nu uiti niciodata ca tu esti nascuta sa fi o fiica de Dumnezeu. Stii? Tu n-o sa ai fericire in viata asta decat atunci cand o sa-I slujseti lui Dumnezeu cu darul tau.” Nu intelegeam atunci, eram adolescenta. Nu stiam ce inseamna slujire. Nu stiam nici macar ce inseamna fericire. Vroiam sa o descopar. Cu toate astea, ea a ramas cu ale ei. Eu am ramas cu ale mele. Am plecat si am inceput sa cant muzica usoara….

….in fiecare seara, in mine se dadea o batalie pe care n-as vrea sa o traiasca nimeni. Erau doua voci. Era vocea constiintei mele, parca vocea lui Dumnezeu, care imi spunea mereu: Ce cauti tu acolo? Acolo nu-i locul tau. Si parca auzeam mereu cuvintele mamei mele care imi spunea: Tu esti nascuta sa fii o fiica de Dumnezeu. Darul care este in tine este de la El. Tu trebuie sa-I slujesti Lui. Si mai auzeam o voce care imi spunea: Du-te inainte. Tu nu vezi ca-i bine? In sfarsit o sa gasesti ce cauti. Si plecam, pelcam, parca impotriva vointei mele. Si mergeam si cantam niste cantece de pe buze, cu inima zdrentuita, efectiv. Si asa decurgea viata mea. De biserica, uitasem definitiv.

…pana intr-o seara cand intr-un restaurant unde cantam, intrase acel domn…

Aici, Ligia povesteste ce s-a intamplat dupa ce s-a intors intr-o Duminica la biserica si a simtit o cercetare puternica sa se intoarca din nou la Domnul- Ligia Bodea: Aici trebuie sa spun un lucru, pentru ca sunt vremuri grele si diavolul se lupta pe toate planurile cu crestinii si chiar si cu necrestinii. Chiar si cu ateii si chiar si cu cei care doar poarta numele de crestin. A venit diavolul la mine exact sub forma asta si mi-a spus asa: „Tu, tu sa te pocaiesti?Pai, uita-te la tine. Tu ai facut aia si aia. Stii ce? N-ai cum sa fii iertata. Pentru tine nu mai exista iertare. Intelegi? Dar, iti dau eu o solutie foarte buna. Iti iei viata si ai terminat-o.” Observam ca in jurul nostru se intampla asa de mult si mai ales artistii sunt predisppusi la suicid. Dar, nu numai ei, cei care sunt pur si simplu biruiti de greutatile astea ale vietii.

In momentele acelea, eu, pentru ca nu cunosteam Biblia si nu cunosteam ca sangele Domnului are aceeasi putere pe care a avut-o odata, o avea si atunci, o are si astazi. Mi-am zis: „Dar, daca chiar o fii asa?” Si chiar am inceput sa cred soapta diavolului. Si am inceput sa-mi fac planuri si sa zic: „Daca nu mai exista iertare pentru mine, ce rost are sa ma amagesc? Ce-ar fi sa-mi iau viata? Ce-ar fi sa termin cu ea si gata?” E mai simplu sa fugi de probleme cand sunt asa de multe, decat sa le rezolvi.

Si totusi, intr-o zi m-am gandit sa ma duc la mama mea. Mi-am propus eu ca ultima discutie va fi cu ea. Si daca ea nu o sa ma incurajeze si daca ea nu o sa-mi explice ca se poate sa mai fiu iertata, atunci o sa-mi iau viata si o sa o sfarsesc. Tin minte ca m-am dus la mama mea si i-am spus: „Mama, in seara asta vreau sa stam noi doua de vorba cum n-am mai stat niciodata. Mi-am ales un drum. Tu nu te-ai impotrivit. Doar mi-ai spus ca n-o sa gasesc pe drumul ala ceea ce caut eu. Mama, am primit premii, premiul intai, mereu, si mi-a placut. Am castigat bani multi si mi-a placut. Dar, tot fara ei sunt. In drumul asta am gasit si laude si aprecieri. Dar n-am gasit fericirea aia pentru care de fapt m-am dus. Mama, te rog spune-mi tu. Ai 16 copii. Pe fata ta vad mereu zambet, seninatate. Zpune-mi ce-as putea sa fac si eu sa fiu fericita? Nu-mi doresc in viata asta decat sa fiu fericita. Si apoi mai vedem noi.”

Si ea mi-a spus asa:”Tu n-ai cum sa fi fericita fara Dumnezeu. Ti-am mai spus asta.” Si i-am spus: „Mama, n-am liniste. N-am pace. Ma framanta ganduri negre. Spune-mi ce sa fac ca sa scap de ele.: Si ea mi-a spus asa: „Asta-i rezultatul rugaciunilor mele din fiecare noapte. Sa stii ca in fiecare noapte cand tu te duci sa canti acolo, eu ma pun pe genunchi sa ma rog pentru tine. Si n-am sa incetez sa fac asta pana ce Dumnezeu te va duce inapoi, acolo unde-i locul tau. Tu stii ca locul tau la orchestra, acolo unde ai crescut s-a ocupat. Dar in ochii mei si in inima mea este gol. Este gol si acum si te asteapta pe tine.” In seara aceea am inteles ca Dumnezeu mi-a vorbit subtil. Da. Locul meu e gol si inca ma mai asteapta. Deci, se poate. Mai exista o sansa. Cred ca cea mai smerita rugaciune a fost rugaciunea facuta dupa discutia cu mama mea. O rugaciune in care nu i-am spus Domnului decat atat: Doamne, eu sunt fiul cel risipitor. Eu sunt fiul acela rau despre care invatasem la biserica de atatea ori. In seara asta vreau sa vin acasa, Doamne. Te rog, iarta-ma. Atat vreau, sa simt ca ma ierti. Sa simt ca ma primesti inapoi. Asa cum era pilda aceea minunata, cu tatal care statea cu bratele deschise. Asta imi doresc sa simt, ca eu pot sa fiu iertata si ca Tu ma primesti in seara asta.”

Au fost momente atat de frumoase in rugaciunea aceea si atat de nedefinite. Nu stiu cat am stat. Nu-mi dau seama cate minute sau ore am stat acolo. Insa cand m-am ridicat de pe genunchi mi-am dat seama ca am trait cea mai frumoasa experienta cu Dumnezeu si de fapt prima experienta reala cu Dumnezeu. Am simtit ca sufletul meu nu mai are greutatile pe care le avea. Efectiv simteam niste greutati in inima, niste poveri grozave. Dintr-o data m-am simtit atat de libera, parca-mi venea sa zbor.

La minutul 28 Ligia canta cantarea „Vino inapoi”.