Nelu Mureşan – O temelie sigură pentru generaţiile viitoare

Niciunul dintre noi nu traim vremuri mai tulburi si mai dramatice
decat acea generatie a potopului.
Si atunci, Dumnezeu era pe tron.

Nelu Muresan este Coordonator National a Sistemul de Educatie Biblica prin Extensie, Cultul Penticostal din Romania.

Nelu Muresan: Biblia spune ca atunci cand era potop, cand din perspectiva celor mai multi oameni parea ca toate lucrurile vor fi spre distrugere totala, spune [Biblia ca] Dumnezeu era pe tron. Avea toate lucrurile sub control. Slavit sa fie Domnul! Niciunul dintre noi nu traim vremuri mai tulburi si mai dramatice decat acea generatie a potopului. Si atunci, Dumnezeu era pe tron. Ce s-a intamplat astazi aici m-a miscat atat de mult si cred ca Duhul Domnului a facut-o. In ultimele 5 minute de cand domnisoara asta mai mare a spus Psalmul 34, dintr-o data, fulgerator, a trebuit sa-mi schimb predica. Niciodata nu mi s-a mai intamplat asta. Am mai schimbat predica pe banca cu 1/2 de ora, cu 1 ora inainte. Dar in ultimele 3 minute, nu mi s-a intamplat niciodata. A fost o presiune din interior si cred ca vine de la Domnul lucrul acesta.

Aveam 18,19 ani, eram destul de obisnuit cu publicul, eram dirijor de fanfara, ieseam mereu in fata oamenilor, cantam. Am inceput sa ma indragostesc de Scriptura de devreme. Si am inceput sa particip la studiile biblice. Era un frate care se ocupa de noi, cum se facea in perioada respectiva. Imi pregateam si eu gandurile mele. Si de fiecare data noi ne intalneam luni si spunea: „Nelu, Duminica asta o sa mergi la amvon, o sa mergi sa dai un indemn la rugaicune si eu de fiecare ii spuneam: Frate Vasile, daca ma trimiti la amvon, este ultima data cand ma ai la studiu biblic.” Si ca sa nu ma piarda de la studiu biblic, nu ma trimitea la amvon. Si motivul era ca atunci aveam impresia ca o sa ma duc in fata oamenilor, o sa incep sa vorbesc si o sa lesin. Tot timpul aveam impresia ca n-o sa pot. Inteleg foarte bine ce s-a intamplat cu unii dintre copii aici. Cu cat mai mult bun simt, cu atat mai multa emotie. Cand o sa vedeti in fata voastra copii, adolescenti si tineri si oameni care vin din prima. Iasa in fata si trag o predica de 50 de minute, de ai vrea deja sa se fi oprit de 100 de ori pana acolo, si stiu ei mai bine toate lucrurile, acolo e o problema. Unde este emotie, 100% este bun simt. Dumnezeu sa binecuvanteze copilasii acestia.

Psalmul 78

1 Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

Photo credit www.sebe.ro

Ati fost cumva deranjati unii ca s-a acordat atat de mult timp copiilor? Daca ati fost cumva cativa deranjati ca in timpul unei slujbe asa de importante s-a acordat timp copiilor, sa stiti ca au fost si pe vremea lui Isus, si inca oameni de aia seriosi, care credeau: Domnule, tot ce e si tine de prezenta lui Dumnezeu trebuie sa fie ceva foarte serios. Asa, care tine de oamenii mari, de nevoile noastre. Mergeti cu copiii de aici. Mergeti cu copiii acasa. Ce cautati voi cu copiii. Duceti-i acasa. Nu deranjati pe invatatorul.” Isus s-a suparat foarte tare pe oamenii astia seriosi. S-a intors catre ei si a spus: „Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti.” Is multe moduri prin care noi putem sa oprim, sa blocam, apropierea copiilor de Domnul si sunt foarte multe modalitati pe care le avem de-a permite copiilor nostri sa vina la Domnul. Cei care au cele mai bune resurse si cele mai potrivite metode si mijloace sa determine pe copiii lor sa se apropie de Dumnezeu sunt parintii, apoi invatatorii de scoala duminicala, apoi fratii si surorile din biserica.

In acelasi timp, cei care pot sa impiedice, cei care pot sa construiasca blocaje in calea copiilor, in relatia lor viitoare cu Dumnezeu, primii sunt tot parintii. Si vedem in Scriptura de oameni care au blocat prin atitudinea pe care au avut-o, fie o viata nepotrivita pe care au avut-o, fie o ingaduinta excesiva, prea permisivi cu copii lor, cazul lui Eli. A fost un om care l-a slujit pe Dumnezeu. Dar a fost prea ingaduitor, a permis prea multe copiilor lui. Si nu ceilalti, Dumnezeu s-a uitat la Eli si a spus, „Eli, pentru derapajul copiilor tai, pentru directia gresita pe care au luat-o, tu esti de vina si pentru asta vei plati.” Si Eli, desi era slujitor, desi era preot, a fost lovit de Dumnezeu, pentru ca atitudinea copiilor lui, care din punct de vedere oficial erau si ei slujitori, din punct de vedere al vietii lorera total nepotrivit. A inceput sa sufere poporul, poporul sa se planga si Dumnezeu a spus: E adevarat.

A venit Samuel, a fost judecator. A fost omul lui Dumnezeu. Copiii lui Samuel nu au luat-o pe urmele lui. Poporul s-a plans de faptul ca copiii n-au luat-o pe urmele lui si ecuatia a intervenit Dumnezeu, care de data aceasta are un alt punct de vedere. El inu a putut sa faca ce a facut Samuel. Samuel a stat in fata poporului si a zis: „Imi pare rau pentru ce se intampla. Regret pentru situatia in care am ajuns din cauza copiilor. Dar in ce ma priveste pe mine, stau inaintea voastra. Spuneti-mi, aveti vreun lucru rau pe care sa mi-l reprosati? In ce ma priveste pe mine, in ce priveste atitudinea mea, puteti sa0mi faceti vreun repros? In ce priveste  comportamentul meu, relationarea mea  din punct de vedere material, din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al dreptati, a adevarului? Dar nimeni n-a putut sa-i faca un repros prin cuvant si-i spune vorba care intelegem cat de mult Dumnezeu a apreciat loialitatea  lui Samuel si curatia lui de inima. Mai tarziu spune: Natiunea asta a ajuns intr-o satfel de situatie, incat, chiar daca Samuel s-ar ruga pentru ei, Samuel pe care n-as putea sa-l refuz in alte conditii. Chiar daca Samuel s-ar ruga pentru tara asta, nu i-as ierta.

Din cuvantul acesta inteleg atitudinea, aprecierea care Dumnezeu a avut-o pentru curatia lui Samuel. Se poate intampla, fratii nostri, cu toate intentiile noastre bune, cu toate lucrurile si lucrarile care le facem, se poate intampla ca generatiile cae vin dupa noi, sa nu calce pe urma noastra. Dar este foarte important, in cazul in care se va intampla acest lucru, sa nu fie si din cauza noastra, ca parinti. Si ma rog, pe toti cei care sunteti parinti si care aveti un cuvant de autoritate in ce prvieste copiii dvs. Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune sa facem ce trebuie.

Unul dintre lucrurile care trebuie sa le facem si e responsabilitatea noastra, mai important decat sa cumparam haine,  mai important decat sa pregatim mancare,  mai important decat calitatea patului in care dorm,  mai important decat directia in care ii vom indrepta spre o cariera sau alta in viata,  mai important decat asta, spune Biblia, si va rog sa urmariti impreuna cu mine vers. 5 – Dumnezeu este cel care porunceste acest lucru si este datoria noastra, a parintilor, 5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, In legea asta, in cuvantul asta, in invatatura asta, Dumnezeu a poruncit ca parintii, mama si tata, impreuna sau fiecare separat sa-si invete copiii. A dat invatatura, a dat cuvantul Lui, a dat legea Lui.

Pavel reformuleaza in Efeseni, cand spune: „Voi parintilor,nu va faceti vinovati inaintea lui Dumnezeu prin atitudinile care le aveti in fata copiilor vostri, intaratand copiii vostri  la manie.

  1. Nu-i intaratati la manie, incercand sa le demonstrati  cat de puternici sunteti cand ei sunt mici, ca asta se va razbuna.
  2. Nu intaratati copiii vostri la manie, calcand in picioare personalitatea lor: „Tu nu stii, tu nu te pricepi, habar n-ai…”
  3. Nu-i intaratati copiii vostri la manie, cand cresc mai mari si incep sa priceapa anumite lucruri. Nu le spune-ti: „Vezi-ti de treaba, niciodata n-a fost asa. Voi sunteti o generatie de razvratiti… samd.”
  4. Nu-i intaratati copiii vostri la manie spunandu-le ceva de genul asta si incercand sa-i educati dupa tiparele dvs.: „Cand eram eu, ei, tu fata…..de erai tu in casa in care am crescut eu, de ziceai tu asa, sa vezi ce-ti facea mama. EI baiete… De era tata meu, tata tau, sa vezi tu…
  5. Nu-i intaratati copiii vostri la manie, ci, cresteti-i in invatatura si mustrarea Domnului.

Sa invatam copiii nostri

Lucrurile care-i invatam pe copiii nostri, spune aici, El ne-a dat o lege, ne-a dat cuvantul si ne-a poruncit ca in legea asta, in Cuvantul lui Dumnezeu sa-i invatam. De unde ne scoatem noi principii de viata? De unde le extragem acele lucruri pe care le spunem copiilor nostri? De ce copilul stie ca nu-i bine sa fumeze, ca nu-i bine sa mearga cu nu stiu ce prieteni, ca n-ar fi bine sa injure, ca n-ar fi bine aialalta. Nu ar trebui sa avem cuvintele Scripturii? Nu ar trebui ca copilasii nostri chiar sa stie unde scrie, asa cum invata versete. „Eu nu fac asta pentru ca Dumnezeu Tata mi-a spus mie ca daca . V-au spus parintii vostri ca daca o sa mintiti o sa sa va creasca  nasul sau v-au spus ca n-o sa va iubeasca Domnul Isus? Asa v-au spus parintii vostri, nu? Putem sa spunem multe lucruri.

Vorbeam cu un copilas saptamana trecuta si i-am spus: „Daca tu minti,…” si el a continuat, „o sa ma duc in foc.” [Avea] mai putin de 3 ani. Am spus: „Nu stiu daca chiar o sa te duci in foc, mai ales daca o sa te schimbi si n-o sa mai minti.” Am vrut sa-i spun ca Domnul nu-l iubeste si asa ceva. A zis: „Nu. Nu. Asa mi-a spus mama, ca daca o sa mint, o sa ma duc in foc.” Sa-i invatam pe copiii nostri cu cuvintele Scripturii. El ne-a dat legea Lui, ne-a dat Cuvantul Lui. O problema avem, atunci cand nu cunoastem Biblia ca parinti. Atunci cand ca si parinti, copiii nu ne vad pe noi cu Scriptura in mina. E o problema. Atunci cand dvs., ca mame, nu sunt obisnuite fetele sa va vada ca aveti Scriptura, ca aveti Biblia dvs. Si cand merg acolo in dormitorul unde sunteti si la patul dvs., sa vada Scriptura si semnul unde ati ramas ultima data cad cititi Scriptura. Probabil ca va vrea si fetita o Biblie si va vrea un semn de carte ca si tine. Daca-l vede pe tata ca sta linistit cu Scriptura in mana, citeste linistit Cuvantul lui Dumnezeu, isi ia incet baiatul pe genunchi si ii spune: „Hai sa citim impreuna. Hai sa vedem ce spune Dumnezeu,” se schimba lucrurile.

Sa auzi, cand vei fi batran, pe copilul tau care va ajunge predicator si sa spuna: „Daca stau aici in fata dvs. este ca imi aduc aminte de mic, cand tata ma lua langa el si ma punea sa citim impreuna Scriptura. Si de atunci m-am indragostit de Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta ar fi un har si o liniste pentru noi, sa ne invatam copiii din Cuvantul lui Dumnezeu. Nu este putere in decibelii nostri, in cat de tare strigam la ei. Nu este autoritate in ceea ce sunt interdictiile noastre: „Nu-i voie aia. Nu-i asa. Nu-ti permit asta. Cu mine nu vorbesti. In casa noastra, nu, daca mai vrei sa stai in casa asta.” [In asta] nu e putere. Ii sperietura. Dar este putere si autoritate in Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru ca nici un cuvant care vine de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Si spus in liniste, nu suierat printre dinti, si nu folosinf Cuvantul lui Dumnezeu ca un blestem pentru neascultatorul si rebelul de asolescent, care numai ca nu-si pune coarne. Ci cu nadejdea ca Cuvantul asta va naste credinta in ei, increzandu-ne in toata inima noastra in harul lui Dumnezeu, sa rostim cuvinte de autoritate, cuvintele Scripturii. Dumnezeu ne porunceste si ne-a dat Cuvantul Lui, Cuvantul Lui care este duh si viata, care este mai puternic decat vocea de tunet a tatalui de 40 de ani, care se uita, se incrunta si numai nu-l striveste pe adolescent. Spune, Cuvantul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfarma stanca. Slavit sa fie numele lui Dumnezeu.

Daca trebuie mustrati, tot cu Cuvantul lui Dumnezeu

Hai sa facem o provocare mica. Ganditi-va un pic, voi, care sunteti parinti. Care sunt amintirile neplacute din relatia cu parintii dvs.? Ma intorceam acum o luna din Botosani, de la o casatorie. Si pentru ca eram doar la 3 zile de cand am ingropat pe tatal meu, am plecat doar cu sotia si era destul de mare liniste in masina noastra. A fost o calatorie lunga. Cand ne-am intors inapoi, ea a inceput sa vorbeasca despre viata ei putin. 30 de ani de casatorie am facut anul asta. A murit mama ei la 3 ani si ceva, la 4 1/2 ani a fost infiata, dusa departe la Galati. Doi oameni care n-au avut copii au trecut-o pe numele lor. I-a facut direct certificat, ca si cand s-ar fi nascut acolo. Si ea a inceput sa-mi spuna cateva lucruri si la un moment dat s-a oprit si a spus: „Stii ce, Nelu? Cand ne-am casatorit, mie mi-a fost frica de tine ani de zile.” Si am intrebat-o: „De ce? Ti-a fost frica? La ce te referi?”  „Am crezut ca tu o sa te schimbi. Tu imi spuneai ca o sa ma iubesti, ca o sa ai grija de mine. Cand m-am casatorit, a fost ca si cand am evadat. Cativa ani dupa ce ne-am casatorit, tot timpul mi-a fost frica de tine. Am crezut ca tu o sa ajungi sa ma bati, ca o sa fi rau cu mine.” Eram predicator si ea era pocaita. Si se temea ca o voi bate. Stiti ce s-a intamplat. Amintirile din trecut. Spunea ea: „Doua lucruri m-au marcat in viata. Atitudinea parintilor mei adoptivi, care ma bateau cu rost si fara rost. Drumul de la scoala pana acasa era foarte scurt. Nu stiam cum sa-l fac mai lung, cu pasi cat se poate de mici. Din clipa in care dadeam dosul dupa bloc, primul lucru care imi trecea in minte era: Oare pentru ce o sa ma bataastazi? Si mai tarziu s-a casatorit sora mea mai mare cu un baiat care era mai batran decat ea, care s-a pocait pentru ea. Si dupa 2-3 ani de zile a inceput sa o bata. Si a batut-o pana el a sfarsit intr-o coma alcoolica intr-un restaurant. A batut-o in permanenta, O trezea noaptea sa-i faca de mancare, o lua, o arunca jos sa faca mancare, ca el venea tarziu. Si pana ce ea ii facea mancare, el adormea de beat pe unde apuca prin casa.” Zice: „Toate aceste lucruri m-au facut sa ma gandesc ca tu, intr-o zi, o sa ajungi sa ma bati si o sa-mi fie rau. Mi-au trebuit ani de zile.

Vedeti? Daca nu suntem atenti ca parinti, putem sa facem ceva gaunos. Sa fie ceva putred din ceea ce va fi amintirile de viitor. Si stiti cum este? Ii vedem pe copiii nostri ca sunt mici. Ne uitam la copiii bisericii. Ne uitam la cate o fetita firava, ne uitam la cate o figura care o face si  mai ales noi, ca slujitori si predicatori, suntem tentati sa avem niste gesturi, asa. Si uitam ca nu trec numai cativa ani de zile. Ii spuneam aseara lui fratele Calin pe drum: „Fetita aia care facea figuri la 13-14 ani, nu trecem numai cativa anisori si ne trezim ca trebuie sa-i zicem: Sarut mana, doamna doctor, samd.” Pentru ca noi credem cateodata, ca daca suntem parinti si copiii nostri sunt mici putem sa facem orice vrem cu ei. Felul in care ne vom purta, masura in care vom raspunde poruncii lui Dumnezeu, de-a folosi Cuvantul lui Dumnezeu va fi spre binele lor sau vor avea lupte, sau vor avea probleme pe care va trebui sa le rezolve in timp. Inca odata spun din toata inima, Dumnezeu sa va binecuvanteze si probabil, la sfarsitul slujbei, daca te simti vinovat, e o ocazie sa ceri iertare lui Dumnezeu si sa te rogi pentru astfel de abuzuri.

E greu. Am fost in Spania, in urma cu 3 luni, la o conferinta de familie, si a venit la mine o sora. Are cativa copii. A spus: „Frate Nelu, scuza-ma, mi-e rusine ca-ti spun. Nu pot sa o iert pe mama. Sunt casatorita de ani de zile si cand stiu cum s-a purtat cu mine, pocaita, in biserica. Tata, pocait, in biserica. Nu pot sa o iert pe mama si mi-e frica ca moare. Am inteles astazi ca daca nu rezolv problema cu mama, va fi o problema foarte serioasa. Ce sa fac? Nu pot sa o iert pe mama.” Si mi-a spus 2-3 dintre lucrurile care au facut-o sa fie atat de intaritata si sa adune in ea atat de multa suparare, incat pur si simplu, o femeie casatorita , care traieste la 3000 de km de la mama ei, nu reuseste sa-si ierte mama pentru tot ceea ce a facut. Ganditi-va bine la astfel de lucruri. Dumnezeu ne-a dat copilasii acestia in mana, sa-i crestem si sa-i formam pentru slava lui Dumnezeu. Ne-a dat si resurse. Si din nou spun, Dumnezeu sa ne ajute.

Tot ce am primit, trebuie sa transferam

Tot ce am primit noi, absolut tot ce am primit, trebuie sa transferam, cum spune aici vers. 3 – 3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, Avem valori care vin de la Dumnezeu si sunt valori transferabile. Nu trebuie sa tinem pentru noi. Ti-aduci aminte ceva din binecuvantarile pe care Dumnezeu ti le-a dat, cand copiii tai erau mici si nu pricepeau nimic? Cand copiii incep sa creasca mari si incep sa vorbeasca, sa priceapa anumite lucruri, strange-i si spune-le: „Mai copilasi, nici nu stiti voi. Voi aveati  2-3 ani de zile. Noi eram in conditiile acestea. Uite ce s-a intamplat. Uite cum Dumnezeu a lucrat in casa noastra. Uite cum a facut Dumnezeu. Uite asa si asa… Spune-ti aceste lucruri. Marturisiti copiilor dvs. Faceti-i sa cunaosca din trecutul lor  lucrurile care sa-L inalte pe Dumnezeu. Nu-i lasa sa aiba amintirile de la scoala doar, de la gradinita, de pe strada. Puneti-le in mintea lor toate acele lucruri care sunt importante, toate acelea care au marcat viata dvs. de parinti. Marturisiti-le felul in care v-ati intors la Domnul, felul in care L-ati cunoscut pe Domnul. Dati-le astfel motivesa stie de ce este bine sa fie credinciosi, de ce este bine sa slujeasca.

Este de nepermis, spune partea urmatoare (vers. 4) sa ascundem ceva – 4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut. Nu avem voie sa ascundem. Sigur ca in mintile noastre, cateodata functioneaza logica. Cum sa le spun asta copiilor? Daca le spun asta, o sa creasca cu o parere proasta despre mine ca mama. Nici nu stii. E o vreme cand daca esti vulnerabila cu fiica ta, incepi sa vorbesti despre anumite lucruri si-i spui despre limitele, despre slabiciunile pe care le-ai avut, despre perioade dificile din copilarie, din adolescenta, despre cum a fost la inceput. Sa-i spui: „Ei, tu fata, cand am aflat ca sunt insarcinata cu tine m-am cutremurat. Eram bolnava. Eram asa… Uite ce s-a intamplat. Te-am nascut. Dupa aceea, la spital, si lucruri de genul asta. Lucruri delicate si incepe si vorbeste. Spune despre acestea, dar cumva, sa rezulte clar, cum Dumnezeu si-a intins mana, cum a fost o binecuvantare.

Am auzit o marturie in tabara si spunea: „Cand mama mea mi-a spus despre mine, cum a fost la nasterea mea, m-a marcat foarte puternic.” Am fost foarte impresionat de marturia acestui tanar. „Cand mi-a spus mama mea cum a fost cu mine, am inteles ca Dumnezeu avea un plan, desi m-am indepartat, desi am avut perioade. Dar in faptul ca mama mea mi-a spus: „La nasterea ta a fost asa, asa si asa.” M-a marcar si mi-a marcat toata existenta si am inteles ca trebuie sa ma intorc la Dumnezeu. Nu avem voie sa ascundem ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri.  ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.  Ce vom spune? Vom vesti puterea Lui, vom vesti minunile Lui Dumnezeu.

Mergeti acasa, cand va veti intalni cu copii dvs, despre ce povestim? Mergeti acasa de la biserica si ne punem la masa. Despre ce povestim cu copiii nostri? Ei n-au capacitatea. Ii vad, multi dintre ei, chiar daca doar unul a recitat in engleza sau a incercat sa recite in engleza, multi dintre ei au accentul ala deja de engleza din asta, irlandeza. E clar si sunt convins acuma ca multi dintre ei nu ma inteleg ce spun. Daca intram intr-un pic de predica teologica, nici atat. Nu au discernamantul, nu au capacitatile sa scoata din invatatura pe care noi o dam aici, sa scoata acele lucruri si principii. Mergem acasa si despre ce vorbim cu copiii nostri? N-ar fi bine  sa traducem in limbaj pentru ei? „Uite, astazi s-a spus la biserica, cand fratele ala a mers in fata. A spus despre asta. Uite, cantarea corului a avut un anumit mesaj si mesajul ala, de aceea spunea de fiecare data „slavit sa fie Domnul”, pentru ca uite asa si asa…” Despre ce vorbim cu copiii nostri? Hai sa spunem din toata inima- Doamne, ajuta-ne.”

Care este scopul

5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, 6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; 7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.

Uitati-va ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani. Dragi parinti, tati si mame, dincolo de Schimbarile specifice concrete prin care ati trecut voi, care ati schimbat Romania cu Irlanda, schimbari culturale, de civilizatie, de economice, tot ce vreti. Uitati-va ce s-a intamplat in lume. Priviti la adolescentii de astazi, fata de, nu de acum 60 de ani, de acum 20 de ani. Priviti pe strada la tinerii de acum, fata de cei de-acum 10 ani. Indraznim sa ne imaginam cum arata viitorul in care cei care sunt aici, vor fi tineri? Indraznim sa ne imaginam cat de dificile vor fi problemele cu care ei  se vor confrunta? Cate conflicte vor avea la nivelul mintii? Cate provocari? E greu de imaginat. Daca Dumnezeu ne-ar descoperi o parte din lucrurile cu care ai nostri se vor confrunta intr-un alt context, intr-un alt mediu, ne-am ingrozi. Stiti ce spune Biblia aici? Vreti sa va asigurati ca dati o sansa copiilor vostri sa fie bine? Pune-ti o temelie la baza vietii lor. Tot ceea ce voi puteti face nu este sa le construiti viata.

Treaba voastra se va termina in clipa in care ati construit o temelie si de aici inainte, ei vor incepe sa cladeasca, sa-si construiasca personalitatea. Pune-ti o temelie, pune-ti Cuvantul lui Dumnezeu. Spuneti-l si faceti-l. Aratati-le cum se construieste o casa zidita pe stanca. Aratati-le cum se construieste un camin spiritual care atunci cand vin suvoaiele si vanturile si toate celelalte, va ramane in picioare prin felul in care vorbiti despre Dumnezeu, prin felul in care transmiteti Cuvantul lui Dumnezeu. Si mai ales prin felul in care-l impliniti in casa. Pune-ti o temelie , sa dam o sansa acestei generatii. Trebuie sa dam o sansa acestei generatii. Trebuie sa creem premizele pentru o vreme de confort  spiritual in care chiar daca chiar vor avea provocari, sa nu aiba motive sa se infrice si sa se ingrozeasca. Chiar daca vor ajunge printr-un labirint al vietii, prin alegeri gresite, vor avea perioade in care vor experimenta  multe situatii neplacute. Ne vor intrista si probabil ani de zile ne vom prabusi pentru ei in rugaciune. Atunci cand ei se vor face mari, atunci, nu cand ca adolescenti, cand vor incepe sa priceapa ca adultii, ca maturii, sa priveasca lumea fara ochelarii aia roz si mov, sa se izbeasca de problemele reale- sa-si aminteasca de tata, de mama.

Vorbeam azi la masa despre o familie cu multi copii, de pe strada unde locuia el, multi copii fara scoala. Avea vaci, avea copii multi, avea cal, avea caruta. Si spunea Viorel: „N-au stiut multe, dar cand treci pe langa poarta lor sau prin curtea lor, a carui poarta era vesnic deschisa, auzeai acolo rugaciuni. Chiar daca tata, el se ruga, facand asa cu pumnii, chiar daca avea niste expresii anume, copiii lor au crescut in casa lor, in cantare si in rugaciune. Nu le-a oferit cele mai bune conditii cand au fost mici. Au fost multi copii. Si pana au ajunsm mari n-au avut conditii. Cunosc foarte bine familia aceea. Astazi, toti copiii sunt credinciosi. Toti sunt la casele lor. Sunt meseriasi, muncitori, lucreaza, sunt harnici, sunt implicati in biserica, sunt oameni ai lui Dumnezeu, oameni care L-au cautat pe Dumnezeu. Greu sa poti sa-ti imaginezi ca te poti increde in puterile tale. 12 copii, pai trebuie sa fi superman sa crezi ca esti in stare , eu n-am avut decat 5 si au fost situatii in care am zis 4 nume pana l-am nimerit pe ala care trebuie. M-am dus odata la primarie si am dat datele de nastere si cand au venit acasa hirtiile, a zis nevasta mea catre mine: „Nelu, pe toate le-ai gresit.” Am plecat eu cu calculele mele: daca ala s-a nascut in anul cutare, dupa anul in care ne-am casatorit…s-a nascut asa si de la plecare… Am gresit totul, toate datele de a trebuit sa recomplectam formularele respective. Nu avem cum sa ne incredem in fortele noastre. Dar daca punem ceea ce vine de la Dumnezeu, Cuvantul Lui care este sanatos, care nu doar ca este duh si viata si care lucreaza. Ramane in veac. Biblia spune ca cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele vor sta, vor ramane. Slavit sa fie Domnul.

Trebuie sa ne asiguram si asta nu in ultima instanta, ca vom avea niste batraneti linistite. Frati si surori, nu sunteti prea multi la varsta despre care vorbesc eu acum. Sunteti cativa. Copiii ajung mari. Se casatoresc. Au alegerile lor. Posibilitatile pe care le au si pocaitii in vremurile noastre sunt foarte diferite de cele dinainte. Au acces la studii superioare, la facultati. Pleaca din cuib si exact ca si sageata care a plecat din mana arcasului, dupa ce a plecat sageata nu mai poti face nimic. Cum ar fi sa se intoarca unul dintre baietii tai cu care te lauzi, te mandresti, in sensul bun al cuvantului? Ca, uite, a crescut mare, ca a ajuns s-a realizat samd. Sa se intoarca odata acasa si asa la o intilnire mare de familie sa spuna: „Tata, trebuie sa rezolv o problema cu tine. Ma urmareste ceva de cand eram adolescent si trebuie sa o spun. Vreau sa spun asta inainte sa ne despartim.” Si o sa spuna ceva rau despre tine, ceva grav despre tine. Sa spun ceva care sa te nelinisteasca. Sa spuna: „Tata, daca tu iubeai Biblia, daca tu ma invatai…” Am fost in Spania in urma cu un an si ceva si un baiat dintr-o casa cu copii multi , Domnul l-a cercetat si l-a botezat cu Duh Sfant la vreo 30+ ani. Stateam cu el la masa si vorbeam. Si la un moment dat a zis: „Frate Nelu, stii ce nu inteleg eu? De ce ai mei nu s-au ocupat de mine cu asta? De ce am pierdut eu pana la 30 de ani, asta? De ce n-am invatat-o eu in casa mea, asta? De ce a trebuit sa ajung la 30 si ceva de ani sa inteleg si sa experimentez botezul cu Duh Sfant? Viata mea ar fi fost diferita. Familia mea r fi fost deja diferita. Modul in care mi-as fi trait ultimii 10-15 ani ar fi fost diferiti. De ce nu s-a intamplat asta cu mine? A trebuit sa ajung aici, sa intalnesc aici oameni care sa ma conduca spre directia asta.”

Sa ne asiguram niste batraneti linistite, sa ne putem astepta intotdeauna copiii nostri acasa cu drag. Si vreau sa va spun in incheiere un lucru. Un frate de la noi din biserica, fratele Crisan, s-a imbolnavit de o boala care te face sa uiti multe lucruriSi avea in mintea lui, in ultimii ani, 3-4 lucruri pe care le repeta in permanenta. Va spun aici doar cel care intereseaza subiectul nostru. Oridecateori stateai de vorba cu el zicea: „Frate Nelu, am asa o mare bucurie, ca toti copiii mei sunt credinciosi.” Si dupa 5 minute dupa ce-l intrebai ce face si cum ii samd, zicea: „Frate Nelu, sa-ti spun o mare bucurie pe care o am.” Si ce credeti ca-mi spunea? „Toti copiii mei sunt credinciosi.” Intr-o perioada a vietii cand si-a pierdut controlul, cand nu mai avea auto control, cand nu mai avea discernamantul sa filtreze ce sa spuna, ce sa nu spuna, aproape ca un automatism iesea din el un lucru care a fost o valoare, care a fost o prioritate, un lucru care l-a framantat candva. Si cu doi din copiii lui a avut probleme. Inteleg din asta ca pentru el a fost foarte important sa faca tot ce-i sta in putinta. A ramas vaduv ultimii ani din viata, multi ani. Dar marea lui bucurie la batranete a fost asta: Toti copiii mei sunt credinciosi. Cred ca fiecare dintre noi am vrea sa spunem lucrul acesta si ma rog, Dumnezeu sa ne ajute.

Sa facem ce trebuie sa facem, sa fim ce trebuie sa fim. Sa ne folosim de resursele pe care Dumnezeu le da si le pune la dispozitie. Unul dintre scopurile pentru care noi trebuie sa facem asta este ca Dumnezeu sa-Si primeasca gloria prin generatiile care vin dupa noi. Te intreb astazi aici, daca ai stii ca prin ceea ce tu faci, Dumnezeu primeste gloria si onoarea si slava, ca El o merita, ce n-ai face? Cati bani n-ai fi in stare sa dai, daca ai stii ca pentru lucrul acela, tu ai provoca acolo in ceruri ca Dumnezeu sa primeasca gloria? Cate eforturi n-ai fi in stare sa faci, numai sa generezi ceva, cumva, spre gloria lui Dumnezeu? Si astazi, Biblia spune: Creste-ti copiii. Educa-ti copiii. Da aceasta valoare care este Cuvantul lui Dumnezeu. Fa ca generatia care vine dupa tine sa vorbeasca despre ea [Biblia]. Iar, generatiile care vine dupa ei, ca sa fie in stare ca generatia cealalta sa auda Cuvantul lui Dumnezeu si asta sa ramana o marturie in lume. Si prin asta  sa fie vestite laudele Domnului. Dumnezeu sa ne ajute. Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Dumnezeu sa ne binecuvanteze copilasii nostri.

26;57

VIDEO by Betania Dublin

Reclame

Comments are closed.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: