Viorel Udriste – HAMARTOLOGIE – Lucruri care privesc pacatul

Pacatul mostenit si pacatul imputat – Photo credit bible.org

„Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine” (Ps.5:4).

„Domnul incearca pe cel neprihanit, dar uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia” (Ps. 11:5).

Dumnezeu nu este un „Dumnezeu caruia sa-I placa raul”, ci unul care „uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia”. Deasemenea Dumnezeu nu doreste pieirea fiintei umane, El a creat-o cu alt scop. Dumnezeu nu a creat fiinta umana ca sa „mosteneasca” iadul impreuna cu duhurile slujitoare ale lui Satan!

Profetul Ezechiel afirma cum ca „Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci(doreste) sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca” (Ezec.33:11). Dumnezeu nu-si poate gasi placere si nu poate tolera nici o forma de rautate, deasemenea Dumnezeu reclama pedepsirea tuturor mincinosilor si detestarea tuturor ucigasilor si a inselatorilor…. si cu toate acestea Dumnezeu -datorita scopurilor Sale- intr-un mod care pentru noi ramane un mister, a hotarat ca pacatul sa intre in lume. Dumnezeu nu a intervenit impiedicandu-l pe Adam sa pacatuiasca !

Inainte de a fi ai lui Hristos, de a fi rascumparati de El (Rom 5:8), nu numai ca faceam fapte pacatoase dar aveam in acelasi timp si atitudini pacatoase… eram pacatosi prin natura noastra. Deci formuland o definitie a pacatului putem deduce ca acesta este un esec sau o incapacitate de a ne conforma legii morale a lui Dumnezeu prin actiunea noastra, prin atitudinea noastra si prin natura noastra morala sau umana. < Pacatul poate fi definit in cele din urma ca fiind orice lucru in viata unei creaturi care nu exprima sau care este contrar caracterului sfant al Creatorului >

Pacatul trebuie definit in relatie cu legea morala a lui Dumnezeu si cu caracterul Sau moral. Una din consecintele rezultate in urma pacatului adamic a fost moartea fizica care a trecut asupra rasei umane. Lucrarea de rascumparare a lui Hristos, care este „al doilea Adam” (1Cor. 15:45), s-a materializat prin biruinta asupra mortii, si prin rascumpararea intregii omeniri de la consecintele pacatului. Incoronarea lucrarii rascumparatoare a lui Hristos este marcata si de faptul ca in Noul Ierusalim nu va mai fi moarte.

Dumnezeu l-a creat pe Adam si acesta a devenit primul reprezentant al rasei umane. Adam a cazut in pacatul neascultarii fata de Dumnezeu. Prin pacatul comis de Adam, Dumnezeu privind in viitor i-a considerat pacatosi pe toti urmasii lui.

Toti au pacatuit atunci cand Adam a pacatuit. Cu toate ca nu existam, Dumnezeu, privind in viitor si cunoscand ca vom exista, a inceput sa se uite la noi ca la niste oameni vinovati asa cum era Adam. Acest adevar este reafirmat de Pavel care spune ca: „pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi”(Rom.5:8). Sigur ca noi nici nu am existat cand a murit Hristos, dar cu toate acestea, Dumnezeu ne-a considerat si pe noi pacatosi si prin urmare…ca avand nevoie de mantuire. Al doilea Adam care este Hristos a ascultat de Dumnezeu in mod perfect, si prin aceasta ascultare suprema a lui Hristos fata de Dumnezeu noi suntem considerati neprihaniti si drepti inaintea Sa !

Pacatul este prezentat de Scriptura pe trei categorii: pacatul imputat, mostenit si personal sau pacatele personale.

  1. Pacatul imputat sau atribuit rasei umane prin Adam, toti au pacatuit cand Adam a pacatuit, acesta aducand moartea fizica asupra intregii rase umane.
  2. Pacatul mostenit este starea de pacat in care se nasc toti oamnenii, „…iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea” (Ps.51:5)
  3. Iar pacatele personale sunt reprezentate insusi prin natura pacatoasa a rasei umane, acestea facand din realitatea pacatului un lucru foarte concret.

Fiecare fateta a fiintei umane este afectata de aceasta natura pacatoasa. Intelectul este orbit (2Cor.4;4), mintea este blestemata si capabila de lucruri neingaduite (Rom.1:28), priceperea este intunecata, separata de viata lui Dumnezeu (Efes.4:18), sentimentele sunt degradate si intinate (Rom. 1:21 & Tit 1:15), vointa este orbita de pacat si de aceea se afla in opozitie cu Dumnezeu (Rom. 6:20 & 7:20)

Credinciosul trebuie sa fie destul de influentat de aceste invataturi despre pacat, deoarece acestea sunt bazele vietii de credinta a oricarui credincios. Stim cu totii de unde am venit si nu dorim sa ne mai intoarcem acolo… cunoastem consecintele pacatului si sfarsitul celor ce se complac intr-o viata pacatoasa. Cunostinta profunda a Scripturii dealtfel, poate fi o optiune pentru credincios dar cunostinta despre pacat trebuie sa fie insusita de fiecare in parte pentru a duce o viata dupa standardele cerute de Dumnezeu.

Ca sa ducem o viata cat mai departe de ispita de a pacatui, trebuie sa ducem o viata de prevenire a acesteia, printr-o cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu (acesta fiind si scopul pt. care Dumnezeu ni l-a lasat Osea 4:6 a), cerand calauzire in rugaciune, umbland in Duhul, stiind ca Hristos mijloceste pentru noi sa avem putere de a nu pacatui (1Tim.2:5 & 1Ioan 2:1)

Exista in inimile noastre o lupta spirituala ? Simtim in noi carnea luptand impotriva Duhului si Duhul impotriva carnii, astfel incat nu putem face tot ce voim ? Suntem noi constienti de existenta celor doua principii din noi care se lupta sa ne stapaneasca? Simtim noi ceva din razboiul launtric ? Ei bine… sa-I multumim lui Dumnezeu pentru asta, este un semn bun, este o posibila evidenta destul de puternica a unei adevarate lucrari de sfintire !

Alte articole de Viorel Udriste:

 

Reclame

Gabi Zăgrean – „Isus, Impăratul care vine pe nori” – A 46-a Convenţie a Bisericilor Penticostale Române SUA / Canada August 31,2014

Alte predici/mesaje de la Conventie:

  1. Cristian Ionescu – “Isus Domneste in Familie”
  2. Nelu Filip – „Domnia lui Dumnezeu si a Mielului” 
  3. Lazar Gog –  “Isus Hristos Cunoaste Nevoia Bisericii”
  4. Luigi Mitoi – „Imparatia Domnului Isus Hristos, care este dragostea” 
  5. Leonard Semenea – „Imparatia Domnului Isus”
  6. Cornel Avram de la Conventia 2014 – Gandirea “beteaga” despre succes
  7. Cornel Avram – Isus este Domn – Biruinta si Domnia lui Isus in viata noastra (Predica FULL)
  8. Simi Timbuc – “Isus Domneste Azi”
  9. Narcis Popovici – misionar in Nordul Irakului

Fragment din predica:

  • Superficialitate: Exista pericole imense care pot sa va pasca in generatia asta, in ce priveste revenirea Imparatului pe nori. Si primul care-l aduc pe scena este cuvantul acesta: superficialitate. Daca este o criza astazi printre noi este criza de oameni care sa gandeasca profund, sa vorbeasca profund, sa slujeasca profund si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu intreaga lor fiinta. Superficialitatea este o problema imensa, majora. Nu cred ca trebuie sa va aduc multe argumente. Replicile noastre seci, ciudate, in care aproape niciodata nu stii ce o sa spuna, arata o gandire superficiala. Relationarile noastre sau relatiile noastre seamana de multe ori, iertati-ma, cu stixurile care atunci cand se ating, se rup instantaneu. Asa sunt si multe relatii dintre noi, superficiale, conjuncturare, nascute dintr-un interes imediat, dintr-o imbratisare  care ai vrut-o sau n-ai vrut-o. Toate astea arata o problema majora. Isus Hristos Imparatul vine pe nori. Cum ma gaseste pe mine? Si cum te gaseste pe tine?
  • Pentru slujitori: Sa slujim in smerenie. Ca, vorba unui ganditor: Multi au inceput ca slujitori smeriti si au sfarsit ca celebritati. Si cred ca trebuie sa incepem smeriti si sa sfarsim tot smeriti. Zice ca atunci cand stai mult in lumina reflectoarelor, sa stiti ca incepem sa orbim. Atunci cand stam in lumina Duhului Sfant, o sa vedem din ce in ce mai clar si o sa vedem lumea lui Dumnezeu, valorile lui Dumnezeu. Sa ne elibereze Dumnezeu  de orice stare in seara aceasta Sa ne elibereze Dumnezeu de superficialitate, sa aranjeze Dumnezeu prioritatile in vietile noastre

Cateva fragmente din aceasta predica sun postate aici –

Gabi Zagrean & Beni Zagrean

Gabi Zagrean cu Beni Zagrean

Beni Zagrean, fratele mai mare a Pastorului Gabi Zagrean:

Stimati frati si surori, vreau sa va spun, ca ori pe ce frate si prieten si coleg l-as fi prezentat in aceasta seara sa predice, as fi facut-o cu toata dragostea. Dar, pentru fratele care urmeaza sa predice am ceva aparte. El este unul dintre cei 8 cu care am impartit lumina de la lampa cu petrol. Este unul dintre cei 8 cu care am inconjurat  pe mama la masa ei. Este unul cu care mi-am impartit invelitoarea undeva la tara. Este unul cu care am plans langa mormant. Dar, tot este unul cu care impreuna asteptam sa se intoarca regele nostru. Sunt chiar bucuros si multumesc Pastorului Vasile Cinpean si bordului ca mi-a dat harul  sa prezint pe fratele meu. Tata i-a pus nume, a avut vedenie de ingeri, si i-a pus numele Gavril, ca si la inger- aducator de vesti. N-a reusit taticul nostru sa-l vada predicand; s-a dus la Domnul. Va stii cand se va intoarce. El este cel mai mic din familie. Vreau ca sa ne rugam lui Dumnezeu in aceasta seara. Noi nu suntem din familie speciala, dar cu tatal meu si cu el si cu ceilalti ne-am impartit camera in rugaciuni si am cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu, nici Gabi, nu avem mare lucru ce sa va spunem. Dar Dumnezeu mereu are ce sa ne spuna. M-as bucura sa-l foloseasca Dumnezeu pe fratele meu, in primul rand pentru gloria Lui, pentru onoarea Lui, ca suntem nevrednici amandoi sa facem ceea ce facem. Si apoi, sa-l foloseasca pentru desavarsirea bisericii Sale. Pentru echiparea ei si pregatirea ei. As vrea dar sa urmarim din Apocalipsa 1:4-8-

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”

Gabi Zagrean (2:12:00):

Gabi Zagrean Conventie 1In anii acestia, nu foarte multi de slujire, am avut destule momente cand mi-am pus o intrebare in sufletul meu. E drept, este una, cum spunem noi Romanii, destul de incuietoare. Unul dintre acele momente le traiesc si acum, aici. Iar intrebarea care mi-am pus-o de multe ori si mi-o pun si acum, este: Ce caut eu aici? Nu in America, ca ati vazut, am frati, neamuri si prieteni aici. Si nici macar ce caut eu aici la conventie, pentru ca este deschisa pentru toti. Dar, ce caut eu aici la amvon, asta este o intrebare a carui raspuns probabil se va mai amina. Spun asta pentru ca cred cu toata inima mea ca a fii aici este o enorma responsabilitate si cred din toata inima ca Cel care poate cu adevarat sa vorbeasca, sa se atinga de noi este Domnul. Ma simt coplesit si de faptul ca am aici in stanga mea, pe scena, in stanga mea in sala, dreapta mea, in fata mea, o galerie importanta de oameni ai lui Dumnezeu pe care-i respect, pe care-i iubesc si-i pretuiesc fara sa ma fortez sa spun cuvinte mari. O parte din dumnealor, dau totusi un nume in seara asta, fratele Ezechiel Suciu, care l-am auzit Vineri seara, este unul din oamenii lui Dumnezeu pe care atunci cand eram copil in celebrele evanghelizari, iarna, in iernile aspre din Romania, imi facea mare placere si drag sa-l ascult intr-un duo cu fratele Zaharia. Anii au trecut, nu banuiam nimic. Dar cel care conduce istoria si vietile noastre a tuturor cand ne lasam condusi de El, este Domnul. Va aduc salutari din Beclean, din Biserica Betleem, de la colegi si de la frati. Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Amin.

Aceasta parte care mi-a cazut la imparteala cu si prin ajutorul fratilor, as spune ca e o tema foarte calda, foarte frumoasa, foarte pufoasa. Si cred ca este logic sa fie asa pentru ca nu-mi imaginez ca daca ma duc intr-o casa in care  sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav. Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad de-odata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal. Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat „Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect  nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc. Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii. Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram. Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care  nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat  peste cap aproape total.” Cu siguranta ca imi asum responsabilitatea in seara asta, in fata lui Dumnezeu si cred ca dvs. ca oameni  speciali ai lui Dumnezeu v-ati rugat ca in continuare sa vorbeasca Domnul.

Nu-mi imaginez la Betezda vreo persoana, dintre multimea care zacea acolo, care si-ar fi dorit liniste in vremea aia. Ci imi imaginez ca toti, chiar si cei care n-aveau vedere, dintr-un gest fizic priveau spre cer. Si isi doreau sa coboare un inger  care sa provoace o miscare si care sa provoace o tulburare. Pentru ca tulburarea si miscarea aceea aducea o posibilitate ca o persoana sa fie vindecata. Si acolo era un freamat. Nimeni nu era multumit cu linistea nascuta dintr-o paralizie, dintr-o cirja sau un baston, tras dupa el de ani de zile. Nimeni nu-si dorea linistea unui om, care buimacit, cauta printre ceilalti sa isi faca loc inspre scaldatoare. Nimeni nu-si dorea linistea unei maini sau a unui picior uscat. Nimeni nu-si dorea linistea unei boli incurabile, care scria pe ea: condamnare la moarte. Ci toti isi doreau ca Dumnezeu sfantul, cat de des, sa trimita ingerul sa tulbure lucrurile. Pentru ca in urma acelor tulburari sa vina vindecarea, sa vina adevarata liniste si odihna. Din toata inima, traiasca Domnul in veci!

In timp ce ma gandeam la tema asta mi-a venit in minte o cantare si nu numai una, pe care o stiu de cand eram copil:
Iata-L pe nori, vine pe nori
Cum te gaseste pe tine? Cum ma gaseste pe mine?
Fratele meu pomenea aici de tata. Am avut, ca multi dintre voi, onoarea sa vad lumina zilei printre oameni sfinti si oameni ai lui Dumnezeu. Simplii, e drept. Dar, care transpirau prin porii fiintei lor prezenta Dumnezeului celui viu. Am invatat in copilarie un lucru clar, ca tata si alti oameni care ma inconjurau, acolo era si Nicu, primarul din Beclean. Am trait impreuna in preajma acestor oameni ai lui Dumnezeu. Preaiubitii mei, viata era simpla, desi era greu si munceau cumplit si aveau o viata grea din toate punctele de vedere. Cu viata aia, noi nu mai avem nicio legatura astazi. Sa stiti ca tinta vietii lor si tot ce convergea in tot ce faceau, se citea lesne pe ei o singura asteptare, credeti-ma, una singura si aceasta era revenirea lui Isus Hristos. Cand se intalneau si vorbeau, la nicio intalnire nu lipsea tema asta. Cand se rugau, in nicio rugaciune nu lipsea tema asta. Cand cantau, din nicio cantare nu lipsea tema asta. Cand dadeau un indemn drept, simplu, necomplicat, fara puncte si subpuncte, vorbeau si se intampla un miracol pe care l-am citit de la 3 ani, 4 ani, 5 ani, 6 ani, 10 ani, 12 ani, samd ca deodata incepeau sa planga pentru ca o pasiune irezistibila era in sufletul lor pentru un Domn, pentru un Imparat si acesta este, a fost si va ramane in vecii vecilor, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Si sa spunem din toata inima ‘Aleluia’!

Asa ca atunci cand faceam vreo greseala si cate un pacatel mai mare sau mai mic, aveam o spaima in noi. Va aduceti aminte? Si se intampla uneori, marcati de aceasta realitate a venirii lui Isus Hristos, cateodata vedeam apusul soarelui, se amesteca deodata cu cativa nori si se rosea tot cerul. Ne-am adus aminte ca va veni Dumnezeu cu mania Lui, cum s-a spus si in seara asta. Si orice om se va boci inaintea Lui si simteam ca nu sunt pregatit sa plec, sa ma intalnesc cu Isus Hristos si cred [eam] ca acuma vine finalul si acuma vine Domnul. Eram de multe ori la miei, la animale pe camp. Cateodata, desi aveam 7-8 anisori sau 10, ingenuncheam pe camp si spuneam: „Doamne, te rog frumos sa ma ierti. Te rog frumos sa te atingi de mine. Vreau sa merg in cer. Vreau sa fiu cu Tine. Sa nu ma lasi, sa nu ma lasi.” Imi este foarte simplu sa va spun: Vine Domnul. Si sa va cert, sa credem, sa strigam: Maranata. Asta este foarte frumos. Dar in timp ce Domnul m-a miscat din aspectul asta, Domnul mi-a spus:

Pericolele generatiei de azi

1. Superficialitatea

Exista pericole imense care pot sa va pasca in generatia asta, in ce priveste revenirea Imparatului pe nori. Si primul care-l aduc pe scena este cuvantul acesta: superficialitate. Daca este o criza astazi printre noi este criza de oameni care sa gandeasca profund, sa vorbeasca profund, sa slujeasca profund si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu intreaga lor fiinta. Superficialitatea este o problema imensa, majora. Nu cred ca trebuie sa va aduc multe argumente. Replicile noastre seci, ciudate, in care aproape niciodata nu stii ce o sa spuna, arata o gandire superficiala. Relationarile noastre sau relatiile noastre seamana de multe ori, iertati-ma, cu stixurile care atunci cand se ating, se rup instantaneu. Asa sunt si multe relatii dintre noi, superficiale, conjuncturare, nascute dintr-un interes imediat, dintr-o imbratisare  care ai vrut-o sau n-ai vrut-o. Toate astea arata o problema majora. Isus Hristos Imparatul vine pe nori. Cum ma gaseste pe mine? Si cum te gaseste pe tine?

Desi pornim in viata asta intr-o copilarie spirituala, ma tem ca ne-a brazdat ani de zile in care am ramas exact in acelasi punct. 1 Corinteni 13:11 Ap. Pavel spune:  1 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Stimatii mei, una din caracteristicile copilariei spirituale este ca orice copil pe care-l vezi  in preajma atunci cand intri in casa lui, cand esti si tu copil cu el, primul gest pe care-l faceeste egoismul. Pentru ca el dintr-o data isi strange toate jucariile si si le apara. Asa sta cu toate [in brate] sa nu i le ia nimeni. Dar si copilul meu care merge acolo este exact ca el. El are si el in mana lui o jucarie, dar n-o vrea. O vrea pe cealalta. Amandoi sunt niste copii, care dintr-un spirit de gandire de copil tin lucrurile cu toata puterea lor si cu toate eforturile lor. Sunt nerelaxati, nelinistiti, sunt agitati, plang si acolo se produce imediat o tensiune si un razboi. Fratii mei, Isus Hristos vine pe nori, binecuvantat sa fie numele Lui.  Suntem aici la aceasta conventie, in aceasta seara, si as vrea sa avem curajul in fata lui Dumnezeu, sa ne asumam unele aspecte din viata noastra in care am gandit superficial, am vorbit superficial, am simtit cu ceilalti superficial si toata aceasta zona a superficialitatii, as vrea sa avem curajul sa o lepadam, ca sa putem sa facem un pas inainte pentru a putea sa Il asteptam ca oameni mari pe Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Avem niste succese ciudate ca si slujitori. „Am reusit sa-i impac. Pana la urma l-a acceptat, pana la urma la lasat si pe el sa faca asta.” Astea sunt niste mari victorii ale noastre, de care ar trebui de foarte multe ori sa ne fie jena. Dupa ani de zile in care am auzit si vorbim si am impachetat viata noastra spirituala in tot felul de fraze: „Maranata”, „Domnul vine”, „iubim”, „Domnul”, samd, pentru ca una din riscurile superficialitatii este ca impachetam aceasta stare subtire de-a vorbi, de-a actiona in foarte multe fraze spirituale. Nu odata am vazut oameni, care ca si mine acuma, si-au largit venele la amvoane, cu rugaciuni si peste tot si care dintr-o data, in prima reactie, a dat dovada de o superficialitate enorma, socanta, devastatoare. Ca n-am fost capabili sa gestionam un gest al cuiva la iesire , ca n-am fost capabili sa gestionam o fraza  care ni s-a parut ca nu este la loc si ne-a atacat marea noastra personalitate, asta aratand clar  ca suntem oameni subtiri si superficiali. Ori in aceasta seara, Duhul lui Dumnezeu si puterea Lui sa se atinga de noi si sa faca din noi, din biserici, din slujitori niste oameni maturi, niste oameni cu o gandire profunda, adanca, in care Duhul lui Dumnezeu as se exprime prin noi. Si Dumnezeu sa lucreze in vietile noastre.

Nu, simplitatea nu inseamna superficialitate, pentru ca oamenii simpli sunt de atatea ori oameni adanci. Nu inseamna ca daca vorbim deodata extrem de sofisticat suntem si oameni profunzi. Pentru ca lupta asta pentru imagine, pentru un nume, pentru un sine, poate sa ne duca s jucam foarte multe roluri. Oricum, viata te-a aprobat si m-a aprobat pana in seara asta.  Si Dumnezeu a ingaduit nenumarate momente si va mai ingadui, in care Dumnezeu va arata cat de mult suntem ancorati noi in Dumnezeu. Doamne, atinge-Te de noi si ajutane si adu o schimbare reala in vietile noastre. 

2. Pericolul rasturnarii valorilor

Un al doilea pericol este pericolul rasturnarii valorilor. Am avut o mustrare puternica din partea Duhului Sfant cu ceva saptamani in urma, cand dupa ce am terminat o predica. Duhul lui Dumnezeu a dus in fata mea si in mintea mea, cateva persoane. Si mi-a zis, printre altele, cam asa: „O, tu iti bei cafeaua cu persoanele astea?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii cat de rar vin ei la biserica?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii de ce vin…”
„Da,” si i-am spus lui Dumnezeu scuzele care au alimentat propriul meu compromis.
„Si tu taci? Ei au rasturnat valorile.” Ei sunt intr-o liniste care ii duce si ii curma relatia lor cu Dumnezeu si merg in iad.
„Da, Doamne, dar ei sunt prietenii mei.”
Si m-am dus, prima data cand m-am intalnit cu ei am zis: „Vreau sa vorbesc cu tine.”
„Dar, ce? S-a intamplat ceva?” A vazut ceva gravitate pe fata mea.
Am zis: „Vreau sa spun ceva. Esti pe un drum gresit.”
„Dar, de ce?”
Si i-am spus: „Isus Hristos este gata sa vina pe norii cerului. Iar tu ti-ai infipt radacinile foarte serios in lumea asta. Valorile tale nu sunt valorile lui Dumnezeu. Angajatii tai vorbesc despre tineca de o fiara. Unii din preajma ta sunt speriati cand apari. Tu esti sfantul lui Dumnezeu?”

Mi-e mai usor sa spun in aceasta seara ca Domnul vine. E mai greu sa spun ca avem probleme si in viata noastra multe s-au rasturnat. Si versetul ala simplu din inima lui Isus Hristos de pe muntele fericirii: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea, si toate celelalte lucruri pe care neamurile le cauta, Eu, Domnul, vi le voi da pe deasupra. S-ar putea sa devina o poveste plictisiotare pentru multi de aici si totusi Isus Hristos Imparatul si Domnul Domnilor si Rege al Regilor este gata sa vina pe norii cerului. Cum ma gaseste pe mine? Ce valori cultiv eu in vremea asta? Da, bravo lor ca au luat premiu la citirea Bibliei, iar oare noi, care suntem aici, mii de oameni, ce premiu am fi luat in aceasta seara daca Hristos, Dumnezeu, ne-ar fi bagat intr-un concurs si ne-ar fi intrebat foarte simplu: In ultimele doua saptamani, zi-mi un verset care l-ai memorat. Da-mi un pasaj din Scriptura la care ai meditat. S-a predicat aici de fratele Cristi si ceilalti despre puterea Cuvantului. Dar cati dintre noi simtim cu adevarat in vietile noastre caci Evanghelia are putere? Ca Evanghelia ne schimba si ne transforma? Cand a fost ultima data cand ne-am intalnit cu puterea asta, cu cuvantul acesta viu, cu Dumnezeu insusi, sa spunem: „Doamne, aceasta =-i vocea Ta. Acesta e Dumnezeul care-mi vorbeste mie. Acesta-I Dumnezeul care ma schimba, care ma elibereaza.” Vorbim de biruinta ca sa ramanem in continuare captivi. Vorbim de lucruri mari, ca sa ramanem la fel de mici. Vorbim despre lucruri profunde si adanci, vorbim de rapire, de inviere, de cer, de eliberare, de cruce, de lucrurile mari a lui Dumnezeu si noi ramanem niste oameni subtiri si ieftini. O, suntem aici la conventie, dar vrem sa lepadam tot ce este de la loc. Am vrea, aici, in seara aceasta sa lasam toate valorile, intre ghilimele, ale lumii acesteia, sa ne prindem cu amandoua mainile de mainile si picioarele Domnului Isus Hristos si sa strigam cu toata adunarea: „Nu ne lasa, Doamne.”

Undeva, printre noi, niste copii marunti se uita. Daca eu am avut ocazia, cu Beni, sa vedem niste oameni care au lasat sa transpire din ei ca s-au agatat cu mabele maini si cu intreaga lor fiinta de cer, atunci a fost logic ca am avut onoarea sa stau ultimele trei luni cu tata, inainte de a pleca la 75 de ani din lumea asta. Atunci mi se pare logic – avea foarte multa apa la rinichi pentru ca i s-au blocat amandoi si nu mai putea sa respire. Si au fost multe momente prin spitale in Cluj, cand a simtit tata ca pleaca. Dar stiti dvs. ce a spus de fiecare data cand a simtit ca nu mai poate respira si se blocheaza lucrurile, pana veneau si trageau o mare doza si o sirinca de apa? „Tata bun, Aleluia! Vin la tine! Te iubesc.” Va dati seama ce onoare am avut eu, sa stau langa un om adanc a lui Dumnezeu? Iti mai imaginezi ca atunci mai poti sa-I mai spui: „Doamne, am bani, am aia, am aia, am prieteni, am relatii, am o cariera speciala pentru care am luptat o viata intreaga.” Si iti dai seama atunci ca nu poti sa faci fata acelui moment. Nimic nu te va tine atunci: nici biserica la care tii, nici grupul de lauda si de inchinare, care-ti face terapie de fiecare data si te mai trezesti putin si ne trezim si mai ridicam mainile si ne bucuram. Nici predicatorii pe care-i iubesti si pe o gramada nu-i iubesti si nu-i mai asculti. Si pe unii ii asculti pe internet si cand poti si mai faci o injectie ca la terapie si simti ca ai mai luat o doza de putere in tine si te mai duci, te mai tarasti 15 minute, ca dupa aceea, vine cineva care nu-ti place si esti mort de-a dreptul, pentru ca deodata valorile s-au inversat in viata noastra. Si asa cum Dumnezeu a vorbit prin fratele Lazar de dimineata, am abandonat lumea lui Dumnezeu si asta ne costa. Isus Hristos, Imparatul, vine pe nori si strigam cu toata adunarea: „Glorie Domnului!” Cum ne gaseste?

Ah, mergem sa ne rugam pentru o gramada de copii care ei sunt victime a unor parinti care n-au stiut sa-si reglementeze niste valori in viata. Matei 6:25 De aceea  spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?  Sa spunem toata adunarea: Binecuvantat sa fie Domnul in veci!” 

3. Pericolul relaxarii

Un al treilea pericol, sigur ca-l vad aici in fata mea pe fratele Lazar Gog, n-am vorbit cu dumnealui despre ce o sa predic in seara asta. Al treilea pericol este relaxarea. Toti mizam, ca si prietenii mei, pentru o biserica in care sa te relaxezi. As vrea sa spun ca relaxarea asta, in zona familiei si in orice zona a vietii noastre, a adus prejudicii imense. Multi ne-am casatorit, s-a implinit visul si a urmat relaxarea. Relaxarea asta, daca n-a fost data la o parte, le-a distrus relatia si familia.

Din punct de vedere spiritual lucrurile stau si mai complicat. Va voi da 3 imagini din Biblie prin care as vrea sa vedeti ca nu trebuie sa fim relaxati. Si as vrea, uitandu-ne la imaginile astea, sa vedem daca cu adevarat, dvs. si noi, care spunem: „Isus, Imparatul, vine pe nori”, putem plia o asemenea imagine.

Photo credit

1. Nu va relaxati, fiti gata – Exod 12:11 – Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.

Va imaginati ca persoanele astea care erau echipate asa erau foarte relaxate? Eu zic ca nu. Eu zic ca oridecateori mergem de aici, abia asteptam sa ne desfacem cureaua, sa ne luam ceva lejer, sa ne dam jos pantofii care ne strang, sa ramanem in slapi pentru ca ne dorim sa ne relaxam, pentru ca toate astea ne provoaca un anumit discomfort. Dar Dumnezeu a spus: oamenii pastelui, oamenii crucii, oamenii nascuti asa cum s-a citit din Ioan, din dragostea Lui si prin iertarea Lui si care a facut din ei preoti ai Dumnezeului celui viu. Acesti oameni sunt echipati, incinsi la mijloc, incaltati, cu un toiag in mana si se citeste pe vietile lor o graba si cu o mana mananca. O mana este ocupata cu toiagul si cu o mana mananca. Si mananca repede si raman in picioare. Vedeti undeva in imaginea asta vreo relaxare? Vedeti pe cineva care sta tolanit aici si spune: Vine Domnul? Ca daca vreo persoana zicea, Hristos in inima lui, in mintea lui, fara voce, stapanul zaboveste sa vina,  reactia imediata a acelei persoane este ca va intra in conflict cu altii. Va incepe sa bata verbal pe tovarasii lui de slujba, va face o gramada de lucruri care nu au nicio legatura cu Imparatia lui Dumnezeu. Asistam la imense dezbinari, conflicte nenumarate la multe, multe conflicte. Va imaginati ca mijlocul este incins, va imaginati ca suntem cu toiagul in mana, va imaginati ca suntem incaltati cu pasiunea ravnei de a predica si proclama pe Hristos? Va imaginati ca avem un vis, o tinta, pe care scrie Canaan?

Cum ti se pare ca areti in seara asta? Uita-te la sotul tau. E asa? Il vezi pe sotul tau incins cu adevarul? Il vezi pe tatal tau si pe mama ta cu toiagul in mana? Il vezi pe tatal tau, incaltat in picioare cu o ravna pentru Dumnezeu si pentru mantuirea altora si cu o pasiune irezistibila pentru Dumnezeu? Il vezi ca deodata sta in picioare si se hraneste din Pastele Domnului? Il vezi deodata si spune Dumnezeu: „Daca copiii vostri intreaba cand vad imaginea asta ciudata, ca-i noapte, trebuie sa dormim, ar trebui sa fim linistiti. Este o vreme in care toti, cei mai multi fac altceva. Cand vezi imaginea asta paradoxala, copiii intreaba: ‘Tata, de ce esti incaltat in noaptea asta? De ce esti incins, de ce mananci, de ce ai toiagul in mana?’ Sa le spuneti ca asta este o porunca vesnica, pentru ca acesta este simbolul ca noi avem o alta tara si visul lui tata si a lui mama este Canaanul.” Glorificat sa fie Dumnezeu. Ce vor citi copiii in viata mea cand se vor uita la picioarele mele, la mijlocul meu, la fiinta mea? Ce vor putea citi?

M-am temut pentru fiica mea cea mai mare, pentru ca fiind prima a platit pretul cu cele mai multe plecari. Si in plecarile mele ma opream de multe ori si ma rugam in masina singur. Si spuneam: „Doamne, n-am reusit sa fiu destul langa ea.” Cand aimplinit 18 ani mi-a scris o scrisoare. Si cand am inceput sa o citesc i-am scos pe toti afara din camera pentru ca am plans pana m-am… Si mi-a spus: „Tati, stiu ca n-ai reusit sa fii cu mine, dar eu te-am iubit si am citit in viata ta un vis si vreau sa iau visul tau si sa devina si visul meu. Si am citit in viata ta un vis pe care a scris: Il iubesc pe Isus. Nu sunt impotriva carierei, a scolii, sa nu ma intelegeti gresit. Dar uneori, in viata noastra de multe ori, lucrurile devin rasturnate. Si ne relaxam si stam linistiti ca o fii ceva.

2. Nu va relaxati, ziditi. Neemia 4:17 –  Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma.

 O a doua imagine pe care vreau sa v-o aduc, la fel ca prima, este din Neemia. Stiti toate textele astea in care cuvantul Domnului ne spune la un moment dat ca o parte din cei care zideau, intr-o mana tineau arma si cu una zideau. Va imaginati ca oamenii astia erau relaxati? Zi si noapte, cu  o mana zideau si intr-o mana tineau arma. Foarte ciudata imaginea asta. M-am gandit d emulte ori la ea. Si Neemia le spunea: Aduceti-va aminte de copiii vostri de nevestele voastre, de fratii vostri si luptati pentru ei. Isus Hristos vine pe nori. Binecuvantat sa fie numele Lui! Cum ma gaseste pe mine? Unde-i tatal tau? E la zid. Ce face acolo? Ah, erau si din astia, el e cum a zis unu cand i-am zis: „Vrei sa faci ceva in biserica?” A zis: „Da.” „Ce?” „Eu vreau sa fiu observator.” Si stiti cum e observatorul? Ei sta si observa? Vreau sa-i spun acestei persoane care este observator in biserica urmatorul cuvant: Isus Hristos vine pe nori. Ma intelegi? Cum te gaseste pe tine? Nu, tata e la zis. Cu o mana tine arma, si cu o mana zideste. E foarte greu.

Photo credit Facebook

3. Nu va relaxati, slujiti. Luca 12:35  – Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.

 O a treia imagine este din Luca, in care Domnul Isus Hristos spune ca  ‘Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.’  Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Slavit sa fie Domnul! Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Si daca trebuie ca cineva sa se uite la tine, tu sa semeni cu un om care asteapta, exact ca si copiii din imaginea de unde mi-am deschis predica, niste copiii in hol. Le-am zis: „Voi pe cine asteptati?” „Pe tata.” Stiti de ce am venit eu la voi? Sa va spun ca vine Tata. Toti copiii zburda: „Vine tata! Vine tata!! Mijlocul sa va fie incins, sa fiti pregatiti, facliile aprinse. Sa fiti niste oameni care asteapta pe mirele lor sa se intoarca. Ferice de robii Sai pe care Stapanul ii va gasi la venirea Sa, facand asa. Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Al treilea gand pe care vi-l spun: nu va relaxati, ci slujiti. Slujiti celui mare merita sa fie inaltat printre noi si acesta este Isus Hristos Domnul.

As vrea sa va las cateva idei, in final, foarte practice:

  1. Cand vrei sa slujesti pe Dumnezeu si sa fi echipat, devii ca un soldat si ca un om predat intru totul lui Dumnezeu, care niciodata nu mai are programul lui si care oridecateori Dumnezeu ii spune ceva, el spune: „Da, sunt aici si vreau as fac ceea ce imi ceri sa fac.” Si subliniez: chiar atunci cand nu-ti convine si dvs. stiti  ca sunt o gramada de momente in vietile noastre , foarte multe, cand ne-ar conveni sa facem altceva si Dumnezeu spune: „Eu vin pe nori. Timpul tau e limitat.” Nu face umbra degeaba la pamant. Slujeste-mi. Sunteti aici mii de oameni. Ma intrebam, stand pe scaun in seara asta, daca toti am deveni o armata de oameni, care asteptam cu adevarat pe Isus Hristos pe norii cerului ca imparat si ne-am dedica toti intr-o slujire  constanta si profunda pentru  numele Lui, ce s-ar putea intampla in America? Ce s-ar putea intampla in poporul Roman? Ce s-ar putea intampla? Dumnezeu ar face semne si minuni. Dumnezeu ar lucra cu mare putere. Sa spunem din toata inima: Laudat sa fie Isus!  Ai o gramada de lucruri care nu-ti convin. Tot asa va fii. Dar, eu trebuie sa slujesc.  Sa ne ajute Dumnezeu la asta.
  2. Fa tôt ce poti cu resursele care le ai. O gramada de noi ne scuzam  si spunem: Da, cand o sa ma pregatesc foarte bine si pot sa fac o slujire foarte perfecta, atunci o sa ma dedic si eu si o sa fac ceva pentru Dumnezeu. Tine minte in seara asta: o slujire imperfecta este mai valoroasa din partea lui Dumnezeu decat cea mai inalta intentie de a sluji cand te-ai desavarsit. De aceea, Dumnezeu sa te ajute cu resursele care le ai. Sa slujesti lui Dumnezeu cu toata inima ta. Ca ti-a dat Dumnezeu un talant, doi, trei, patru,cinci. Pune-i in negot si slujeste-i lui Dumnezeu. Pune-i in negot si slujeste pe Cel Preainalt. De ce sa stai, as fii antrenat de diavolul intr-o vreme profunda, ca sa auzi nefericitul cuvant la final: Rob viclean si lenes. Lenea este atelierul diavolului in care pe multi ii lustruieste de multi ani de zile. Si multi spunem: „Astept si eu pastorul ala grozav care sa faca niste lucruri care imi convin. Asteapta-l, ca l-ai mai asteptat 20 de ani. Astept si eu biserica aia perfecta, unde toate lucrurile sa fie cum vreau eu. Asteapta, ca astepti in zadar. Asteapta in aceasta seara o voce care iti spune: oriunde esti, ridica-te! Pentru ca Eu, Domnul, vreau sa ma ating de tine. Eu, Domnul, vreau sa te iau in bratele Mele. Dedicarea ta va fi momentul in care Eu, Duhul, voi cobori peste tine. Te voi umple de puterea Mea si vei fii martorul Meu, pentru ca Eu vin pe nori! Aleluia! Aleluia! Casa ta trebuie sa fie o casa a slujirii! Sotia ta trebuie sa fie o slujitoare. Copiii tai trebuie sa fie slujitori. Barbatul tau trebuie sa fie slujitor. Biserica ta trebuie sa fie o armata de oameni slujitori. In aceasta seara, va spun, toate scuzele, lepadati-le. Pentru ca atunci cand Il vei privi pe Imparatul, ce-I vei spune? Ai vrut sa mergi atunci, sa te rogi cu grupul ala. „Da, dar nu mi-a placut doi dintre ei.”  Stiu. Ai vrut sa mergi sa faci aia. „Dar, nu mi-a convenit cine m-a trimis. Si nu mi-a conevnit nici tonul  pe care mi-a vorbit. Nu.” Si sa-I spui asta. „Prietene, ce faci aici? Ai amutit. Pentru ca nu va exista nicio scuza. Cred ca Dumnezeu a investit prea mult in fiecare dintre noi, ca sa putem sa inventam scuze. In aceasta seara, Dumnezeu sa ridice miile acestea de oameni si sa cucerim lumea pentru Isus Hristos. Sa cucerim lumea pentru Imparatia lui Dumnezeu. Stiti de ce? Isus Imparatul vine pe nori. Si El, daca intarzie, intarzie pentru ca pe inima Lui e scrisa o fraza. Doreste ca niciunul sa nu piara, toti sa vina la mantuire. De aceea, armata de sfinti a lui Dumnezeu, ridicati-va in numele sfant a lui Isus Hristos. Aveti curajul sa lepadati tot ce-i copilaresc. Renuntati la jucariile ieftine pe care  diavolul le perinda in fata ochilor nostri. Abandonati tot ce este, lepadati, nu va fie frica, pentru ca cel care va pune in voi lucruri mari, adanci si profunde este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Cel care va face lucruri mari, care va va lasa fara replica si veti spune: Ce caut eu aici, ce fac eu aici? Ce se intampla aici? De ce se intampla minunea asta? Pentru ca cel care face minuni este Isus Hristos Domnul! Lauda Domnului. Vei vedea minuni in casa ta, in viata ta, in copiii tai, in vecinii tai, pentru ca cel care lucreaza cu putere este Isus.

Intr-o zi, tundeam iarba afara si e bine ca Dumnezeu m-a pus sa tund iarba atunci. Baraia foarte tare masina aia si printre zgomotul ala am auzit deodata cateva fraze care nu mi-au placut. Prima v-o spun, in rest nu mai conteaza: „Nesimtit-o!” samd. Am zis ca cine stie cine-i, cineva pe strada. Dupa ce am terminat de tuns iarba si m-am dus in casa, sotia mea mi-a zis: „Stii ca vecina a spus niste lucruri despre fiica noastra Sara?” Si atunci mi-am adus aminte. Si nu era prima data. Si atunci mi-am zis in sinea mea si apoi cu voce tare: „Acuma, am sa ma duc sa-i spun aceste doamne, ca daca isi face impresia ca a fi pocait sau a fi pastor inseamna sa fii si prost, ca de azi inainte, niciodata nu mai are sa se apropie de gardul nostru si de copiii nostri. Pe urma, o sa discutam altfel. N-are rost. Gata!” Si asta a fost primul plan. In timp ce ma miscam prin casa, a venit Duhul lui Dumnezeu si mi-a zis: „Eu de ce te-am pus pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne.” Am zis: „Chiar mi-am facut un plan sa-mi vand casa, ca daca astia raman aici 20 de ani, imi scot perii albi. Si fac miscarea asta.” Chiar incepuse sa se infiripe un plan. Si cand se infiripa: „Tu stii de ce te-am pus eu pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne. Cu siguranta nu sa ma enerveze doamna asta.” Si a zis Duhul Sfant in continuare: „Asculta ceva.” Si a inceput sa curga, ce credeti?

  • „Binecuvantati pe cei ce va blastama.
  • Faceti bine celor ce va face rau.
  • Daca cineva te sileste sa mergi o mila, du-te  doua.
  • Daca cineva vrea sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
  • Binecuvantati, ca la aceasta ati fost chemati, sa binecuvantati, nu sa blestemati.
  • Pentru ca pe Mine Ma vor uri, si pe voi va vor uri si cand vor spune despre voi tot felul de lucruri rele si neadevarate, bucurati-va in ziua aceea…”

Si in timp ce tot curgeau versetele, ca Domnul mi-a tot dat, [eu] ma micsoram incet. M-am facut tot mai mic, tot mai mic, pana ce am disparut si cand am disparut, am sarit deodata in sus si am zis: „Asta este ziua cand pot si eu, in sfarsit, sa sar de veselie, pentru ca cel care mi-a facut rau a spus niste lucruri rele si neadevarate si ma bucur ca cel care v-a lucra in continuare  este Domnul. In momentul urmator am inceput sa ma rog: „Doamne, te rog sa binecuvantezi pe vecina mea. Si ce am facut atunci, fac si in seara asta. Te rog sa o binecuvantezi. Te rog sa o atingi. Te rog sa o mantuiesti. Te rog sa-i lucrezi la minte. Mi-am dat seama ca cel care a actionat-o este altcineva si am cerut ca numele lui Isus Hristos sa fie peste casa aceea. Cred ca sunt o familie de atei, tot timpul lucreaza duminica. Dar am un lucru foarte important si o tinta sa ma rog si sa postesc pentru ei, sa vad o minune intr-o zi  si Cel care va mantui este Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Inainte cu doua zile asa vin aici, a venit cineva sa lucre la casa si i-a trebuit o scara lunga. Si nimeni nu avea scara lunga pe strada. Si am intrebat pe un vecin: „N-aveti o scara lunga?” „Vecinul are.” „Vai de mine, la asta nu ma duc.” Si am zis: „Doamne, ce sa fac?” „Asta-i momentul cand trebuie sa te duci inainte. Nu te-am pus Eu martor pe strada asta?” „Doamne, dar nu vreau sa ma umilesc. Da daca e si doamna pe acolo?” „Du-te.” Si m-am dus si cand m-a vazut vecinul mi s-au taiat picioarele. Doamna se uita la mine verde, colorata. Am zis: „Buna ziua.” Si ei au zambit instantanee. „Ai sa-mi dai o scara?” Si el se impiedica sa-mi dea scara. Nu mai putea de bucurie. Mi-a dat scara. Am zis: „Multumesc frumos.” Doamna vroia sa spuna ceva, am salutat-o. „Buna, dl Zagrean.” Am castigat o biruinta, pentru ca cel care lucra este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.

Daca vrei sa construiesti o armata de scuze, nu vei face niciodata nimic. Fa acelasi lucru, cu aceeasi daruire asa cum spune Pavel in Coloseni. Sa facem toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Stiti de ce? Isus Imparatul vine pe nori. Pentru ca oricine lucreaza cu strambatate, ia plata dupa strambatatea lui. Faceti  toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Ma intreaba o gramada: „O, tu de ce te duci sa predici la tigani?De ce te duci sa predici acolo? De ce faci asta?” Pentru ca am invatat o lectie simpla: trebuie sa faci toate lucrurile ca pentru Domnul si sa nu cauti niciodata la fata omului pentru ca cel care a mantuit pe tigani,  pe romani, pe unguri, pe nemti, pe americani este Isus Hristos cu sangele Sau la cruce. Si El n-are oameni si cluburi selecte. El are oameni pe care-i iubeste pe toti la fel. Apostolul Pavel a zis: „Eu sunt dator si grecilor si barbarilor,  invatatilor si neinvatatilor. Ah, tu esti un filosof, du-te la filosofi. Ah, tu esti un om  destept si foarte educat, du-te la educatii. Daca esti sa te duci la tara, te duci dincolo.. Acolo sunt niste oameni pentru care Isus Hristos a stat pe cruce. Isus Hristos vine pe nori. E usor sa spui „Maranata”. Dar, nu este prea usor sa te duci acolo.” Este mai greu sa mergi in Africa si in alte locuri, sa suporti preturile care nu sunt foarte mari pentru noi. Intr-un singur punct: Isus Hristos vine pe nori. Si vrem, pana vine Isus Hristos, sa castigam suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu. Duhul Sfant sa coboare peste adunare, Duhul Sfant sa coboare peste inima.

Oamenii urla din iad dupa salvare, ei urla in gura iadului dupa mantuire. Noi ce facem? „Ma relaxez si eu putin.” „Unde?” „Ma duc sa ascult o predica buna, dupa masa.” „Foarte bine.” „Si dupa predica?” „Ma duc la restaurant.” „Si dupa restaurant?” >Ma duc acasa. Ma culc.” „Si dupa aceea?” „Luni is la lucru.” Si uite asa, timpul se duce…. As vrea ca sa va spun, ca anii care se duc, nu o sa mai revina niciodata. Dumnezeu sa binecuvanteze fiecare inima. Dumnezeu sa faca din noi o armata de slujitori. Si in toata povestea asta, Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem smeriti, ca, oricum, a fost un cuvant greu in conferinta asta.  Ne-a chemat Dumnezeu la smerenie. Nu incerca sa te autopropui pe tine, sa te autopromovezi.

Lasa ca Dumnezeu are lucru pentru tine si Dumnezeu are lucru pentru mine. Dumnezeu ne va lua din smerenie, de acolo, si va face din noi ce El vrea. Lasati-L pe Isus Hristos- s-a spus de multe ori de aici: Isus Hristos este Domnul. Amin. Isus Hristos domneste. Amin. Pai, am o replica pentru dvs.: Va rog sa-L lasati! Nu este mai ciudat decat sa auziti cantarea „Lasati Duhul Sfant sa lucreze.” „Lasati Duhul Sfant sa lucreze” si noi cascam. O gramada de oameni impietriti. Lasati pe Isus Hristos sa fie ca Domn. Lasati-L pe El sa se implice in viata dvs., inaintea dvs., in vietile familiilor dvs. si Dumnezeu va lucra cu putere. Ramenti smeriti, nu va autopromovati. Nu va autoridicati. Ca cel care ridica si coboara este altcineva si acesta este Isus Hristos Domnul. Cand El are nevoie de mine si de tine, nimeni nu-L poate opri. Cand El deschide usile, nimeni nu le mai poate inchide, pentru ca Isus Hristos este Domnul. Si acest Domn vine pe nori si trebuie sa ardem pentru El in fiecare zi si sa fim pregatiti pentru ca mai avem putin. Habar n-am cand si cat.

Apostolul Pavel si-a facut un rezumat, el a spus la un moment dat, scriind prezbiterilor: nu pentru ca tin foarte mult si mi-e foarte draga viata asta, dar imi doresc foarte mult sa-mi sfarsesc cu bine calea si slujba pe care Dumnezeu mi-a dat-o s-o fac. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ramanem mantuiti si sa mergem pe calea mantuirii  pana la capat. Sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie. Sa slujim in smerenie. Ca, vorba unui ganditor: Multi au inceput ca slujitori smeriti si au sfarsit ca celebritati. Si cred ca trebuie sa incepem smeriti si sa sfarsim tot smeriti. Zice ca atunci cand stai mult in lumina reflectoarelor, sa stiti ca incepem sa orbim. Atunci cand stam in lumina Duhului Sfant, o sa vedem din ce in ce mai clar si o sa vedem lumea lui Dumnezeu, valorile lui Dumnezeu. Sa ne elibereze Dumnezeu  de orice stare in seara aceasta Sa ne elibereze Dumnezeu de superficialitate, sa aranjeze Dumnezeu prioritatile in vietile noastre. Sa ne elibereze Dumnezeu de relaxare, sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie dintr-un motiv simplu si esential: Isus Hristos Imparatul vine pe nori! Cum te gaseste pe tine si cum ma gaseste pe mine? Va iubesc si va pretuiesc din toata inima mea. Amin.

Predica incepe la minutul :  2:06:10

Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)

  1. Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv
  2. La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica” facand click pe el.
  3. fa click pe player sa porneasca.
  4. Urmareste programul intreg sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 2:06:10  si fa click acolo si va porni playerul.

 Fa click aici…

LIVE / In Direct - Fa click aici pentru programe

 Fa click aici pentru programele conventiei in reluare

Mariana Somesan si Carmen Movileanu – Nadejdea mea e Dumnezeu, eterna fericire

Nădejdea mea e Dumnezeu, eterna fericire
/: El e cu mine tot mereu, mă apără de orice greu
Mi-e scut şi izbăvire : /

La braţul Lui sunt fericit mereu mă ocroteşte
/: Cu El voi fi mereu păzit şi chiar când toţi m-au părăsit
El nu mă părăseşte : /

De-ar fi să fiu lovit, să rabd, hulit pentru credinţă
/: Bolnav pe pat de-ar fi să zac şi nimănui să nu-i mai plac
Eu sper în biruinţă :

De ce sa plâng când crucea-i grea Isus El mă conduce
/: Rămâne în El nădejdea mea şi veşnic mă voi îndrepta
Spre jertfa de pe cruce : /

Versuri via Resurse Crestine VIDEO by Pace Voua

DACÁ AM ÎNCEPUT ÎN DUHUL (9) Chuck Smith

Citeste

  1. Capitolul 1 aici – MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. Capitolul 2 aici – CONDUCEREA BISERICII
  3. Capitolul 3 aici – ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT
  4. Capitolul 4 aici – ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU
  5. Capitolul 5 aici – HAR PESTE HAR
  6. Capitolul 6 aici – PRIORITATEA CUVÂNTULUI
  7. Capitolul 7 aici – CENTRALITATEA LUI ISUS HRISTOS
  8. Capitolul 8 aici – RĂPIREA BISERICII

CAPITOLUL Noua din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

DACÁ AM ÎNCEPUT ÎN DUHUL

Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa”
(2 Corinteni 3:5-6)

“Calvary Chapel” este o lucrare care a fost începută de Duhul. Fiecare mişcare nouă şi mare este începută de Duhul Sfânt. Dacă examinăm istoria Bisericii şi fiecare mişcare mare a lui Dumnezeu, descoperim că toate au luat fiinţă prin Duhul. Totuşi, se pare că multe mişcări care au început în Duhul, istoric vorbind, au ajuns să încheie în fire. Se pare că este un ciclu continuu în istoria Bisericii. Mişcări care odată au fost vii în Spirit devin moarte în ritualism.

Ritualismul nu este nimic mai mult decât o urmă în pământ făcută de paşii oamenilor care calcă mereu pe acelaşi loc, şi diferenţa între această urmă şi un mormânt este lungimea şi adâncimea. Vedem cum energiile Bisericii sunt cheltuite pentru a face un cadavru să respire, să supravieţuiască. Scopul principal pare să fie concentrat în a nu lăsa mişcarea să moară. Noi credem că dacă un program nu supravieţuieşte prin el însuşi, cel mai bun lucru care-l putem face este să-l lăsăm să moară.

În cartea Judecători citim despre un ciclu continuu de infidelitate a Israeliţilor. Este aproape dezgustător să vezi cum Israeliţii au făcut răul sub privirea Domnului, şi cum Domnul i-a dat pe mâna duşmanilor lor. Ei ajungeau în robie, şi după aproximativ patruzeci de ani strigau către Domnul după ajutor. Dumnezeu auzea strigătul lor şi le trimitea un izbăvitor, şi lucrurile mergeau bine pentru o vreme. Dar apoi, copiii lui Israel făceau din nou răul înaintea Domnului, şi erau duşi din nou în captivitate. Vedem acelaşi ciclu şi în vieţile noastre. Când lucrurile merg bine, avem tendinţa să alunecăm într-o viaţă neglijentă. Şi când ajungem la necaz, strigăm către Domnul. De fiecare dată când citesc Judecători, devin mânios pe copiii lui Israel. Mă gândesc, „Cum poţi să întorci spatele lui Dumnezeu? Nu poţi să vezi ce se întâmplă? Nu poţi să vezi acest ciclu care se repetă?”

Uitându-mă la istoria Bisericii, văd acelaşi tipar. Dumnezeu ridică o nouă mişcare. Ea se naşte din Spirit. Este mult entuziasm şi trezire spirituală. Este o mişcare puternică a Duhului. Să considerăm câteva din mişcările din ultimele secole ale Bisericii, când Dumnezeu a folosit oameni ca John Wesley şi Martin Luther. Este evident că puterea şi ungerea Duhului a fost peste vieţile lor. Totuşi, dacă examinăm Bisericile Metodiste şi Luterane de astăzi, vedem, cu puţine excepţii, că sunt prinse în curentul modernist. Duhul este stins, şi chiar o negare a puterii şi a darurilor Duhului. Dar aceste mişcări s-au născut prin Duhul. Observăm acest tipar în istoria Bisericii. Dumnezeu ridică o nouă lucrare şi începe o nouă mişcare. “Calvary Chapel” este încă în prima fază a ciclului. Duhul lui Dumnezeu a început lucrarea, şi continuă să lucreze, şi EL a ridicat o nouă mişcare. Ea a început în Duhul. Aşa cum Domnul a spus lui Zaharia: „Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! –“ (Zaharia 4:6)

Pavel a scris bisericilor din Galatia, biserici care au început în Duhul, mustrândule: „Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:3). Dumnezeu este foarte interesat ca liderii Lui aleşi să depindă de Duhul Sfânt şi să nu-şi pună încrederea în puterea şi înţelepciunea lor. Este interesant să observăm care sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit, bărbaţii pe care EL i-a ridicat să conducă poporul pe calea Lui. Moise este unul din exemple. Vă aduceţi aminte de povestirea cu rugul aprins? Când Dumnezeu l-a chemat, Moise a obiectat iniţial, spunând, „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11) Moise a spus: „Doamne nu am nici un fel de credibilitate. Cine sunt eu? Am fost aici patruzeci de ani.” Îmi imaginez că Moise avea de gând să-şi petreacă restul vieţii având grijă de oi. Aceasta era viaţa pe care el credea că trebuia s-o trăiască. Aşa că, atunci când Domnul l-a chemat, el a răspuns, „Cine sunt eu? Nu am curaj de loc, Doamne.”

Este foarte interesant să observăm că Moise a început cu multă încredere, dar Domnul i-a zdrobit această încredere foarte repede. Este interesant să vedem că el a avut un sens al destinului cândva. Ştefan ne spune că Moise a crezut că Israel va înţelege că Dumnezeu l-a ales pe el să-i conducă, dar ei nu au înţeles decât a doua oară (Fapte 7). Este o ilustraţie bună a diferenţei dintre lucrarea firii şi lucrarea Duhului. La început Moise s-a străduit să facă lucrarea lui Dumnezeu în fire, dar prin puterea lui nu a fost în stare nici măcar să îngroape un egiptean. În contrast, atunci când a fost călăuzit de Duhul, Israel a reuşit să îngroape întreaga armată egipteană.

Cred că cei mai mulţi dintre noi pot să se raporteze la experienţa lui Moise. Deseori începem în fire pentru a împlini chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. De multe ori începem în fire şi ne trezim falimentari. Când o persoană falimentează în fire, riscul este să ia drumul spre deşert şi să părăsească lucrarea, şi în cele mai multe cazuri fără cale de întoarcere. El devine descurajat şi înfrânt, pentru că a încercat în abilitatea firii să împlinească o chemare pe care a primit-o de la Dumnezeu. Moise a făcut lucrul acesta. El a înţeles chemarea lui Dumnezeu pentru el. A ştiut că Dumnezeu l-a rânduit pentru un scop, dar apoi s-a trezit singur în deşert pentru patruzeci de ani. În timpul acesta, el şi-a pierdut orice fel de încredere în capacitatea lui de a fi folosit de Dumnezeu. Dacă atunci când avea o şansă bună de reuşită a eşuat, cu atât mai mult acum, când nimic nu e de partea lui. Dar răspunsul lui Dumnezeu pentru refuzul lui Moise de a fi trimis să elibereze poporul este, „Negreşit, Eu voi fi cu tine,” (Exod 3:12). Pentru mine, lucrul acesta este glorios. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Moise a răspuns lui Dumnezeu: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!” (Exodul 4:1). În alte cuvinte, Moise spunea, „Doamne, nu am credibilitate. Nu mă vor crede. Îmi vor spune pur şi simplu că Domnul nu mi-a vorbit.” Răspunsul lui Dumnezeu la obiecţia lui Moise a fost: „Ce ai în mână?” El a răspuns, „un toiag.” Domnul i-a spus, „Aruncă-l pe pământ.” Şi apoi, printr-o serie de semne, Domnul L-a asigurat că va fi cu el. În Exod 4:10, Moise spune Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Moise a încercat să-L convingă pe Dumnezeu: „Nu am abilităţi. Nu sunt elocvent. Limba mea este încurcată.” La această obiecţie Domnul a răspuns, „Cine a făcut gura? Cine ţi-a dat abilitatea de a vorbi?” Dumnezeu are puterea să ne ajute să depăşim inabilităţile noastre. El este Cel care a creat gurile noastre. Şi apoi în versetul treisprezece, el a spus: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Cu alte cuvinte, „Doamne caută pe altcineva pentru slujba aceasta. Nu am nici o dorinţă să mă implic. Alege pe altcineva.” În momentul acesta Domnul se supără pe Moise şi îi oferă o alternativă. Aaron va fi purtătorul de cuvânt al lui Moise, aceasta ca o concesie pentru Moise. Este trist, dar deseori renunţăm la planul cel mai bun pe care Dumnezeu îl are pentru noi şi îl forţăm să accepte planul B.

Cred într-o voie directă şi într-o voie permisivă a lui Dumnezeu. Cred că voia lui Dumnezeu este să fim ridicaţi la cel mai înalt nivel la care putem fi ridicaţi, şi acolo să fim binecuvântaţi la superlativ. Dar de asemenea cred că deseori îl forţăm pe Dumnezeu să se coboare la nivelul nostru în loc ca noi să fim ridicaţi la nivelul Lui. Îl coborâm pe Dumnezeu la nivelul nostru de dedicare, care este o dedicare compromisă. Uitaţi-vă ce a trebuit să facă Dumnezeu ca în final să-l convingă pe Moise, un bărbat fără încredere, fără credibilitate, fără abilitate, fără dorinţă, şi totuşi ales de Dumnezeu să elibereze poporul Lui.

În cartea Judecători, când copiii lui Dumnezeu au făcut ceea ce era rău în faţa Domnului şi au început să se închine zeilor străini, Domnul i-a dat în mâna Madianiţilor. Aceştia au umplut ţara ca şi lăcustele. Ei au luat recolta imediat ce s-a copt. Copiii lui Israel au început să strige după ajutor la Dumnezeu din cauza robiei şi a mizeriei în care se aflau. Dumnezeu a răspuns şi a trimis un înger la Ghedeon care bătea grâul în teasc pentru a-l ascunde de Madianiţi. Îngerul Domnului a spus lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judecãtori 6:14). Şi Ghedeon a răspuns: „Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu” (Judecãtori 6:15). El credea că se descalifică înaintea Domnului, dar în realitate el se califica, pentru că Dumnezeu căuta o astfel de persoană. Dumnezeu a dorit să folosească o persoană care nu avea capacitatea sau abilitatea de a elibera o naţiune, o persoană care să depindă de El în întregime. Dumnezeu a trebuit să-l aducă şi pe Moise la stadiul acesta ca să-l poată folosi.

Este un început sănătos în lucrare pentru cei care nu-şi pun încrederea în capacitatea personală ci în puterea lui Dumnezeu.. Când am simţit chemarea lui Dumnezeu în lucrare, m-am dus la un Colegiu Biblic pentru pregătire. În timp ce eram acolo, am fost ales preşedinte de clasă, preşedinte al studenţilor pe tot colegiu, şi am dezvoltat un program atletic pentru şcoală. Am simţit că am mult de oferit acestei şcoli. Când am început lucrarea, am crezut că am toate calificările necesare şi pregătirea necesară să ridic o Biserică plină de succes, oriunde. Am avut mare încredere, dar Domnul m-a trecut prin ciurul Lui. El m-a lăsat să mă zbat şaptesprezece ani, fără succes. A trebuit să am un al doilea serviciu ca să-mi pot întreţine familia şi să pot sta în lucrare. Dacă nu ar fi fost acel sens clar al chemării, aş fi renunţat la lucrare. De fapt, de două ori am încercat să ies din lucrare, dar Domnul m-a adus înapoi. Lucrul acesta a trebuit să se întâmple din cauza încrederii pe care am avut-o în puterile mele proprii. Domnul a îngăduit să petrec anii cei mai buni în eşec, până când m-a dus în locul în care am înţeles că nu am nimic de oferit. Apoi, am început, în modul cel mai simplu, să mă încred în Duhul şi să depind de El. De abia atunci am putut să observ cum Dumnezeu lucrează prin Duhul. Nu am fost ispitit să fur gloria pentru ceea ce Dumnezeu făcea. El m-a adus la cruce şi m-a golit de mine însumi şi de ambiţiile mele. Când Dumnezeu a început să lucreze prin Duhul Lui, experienţa a devenit plină de bucurie, de încântare, doar pentru harul de a vedea ce poate face El. De multe ori este nevoie de procesul acesta de golire.

Când Ghedeon a spus, „Doamne, familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu,” în loc să se descalifice, el de fapt afirma că Dumnezeu a găsit omul de care avea nevoie, cineva care nu va pretinde credit pentru victorii, ci va da gloria lui Dumnezeu. Este interesant să observăm că atunci când Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon, şi când Madianiţii au fost împrăştiaţi şi învinşi, Israeliţii au venit la Ghedeon şi i-au spus: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” (Judecãtori 8:22-23). Un astfel de om a căutat Domnul.

Mă uit la oamenii pe care Dumnezeu i-a adunat în jurul lui David. Fiecare avea probleme, erau oameni cu datorii, cu nemulţumiri. Ei au venit la David şi acesta a devenit căpitanul lor. Grupul acesta de oameni erau o gaşcă de nemulţumiţi şi falimentari, în jur de 400 de bărbaţi, dar Dumnezeu a făcut din ei o armată puternică. Mă uit de asemenea la bărbaţii care s-au adunat în jurul meu şi am noduri în gât uitându-mă la cei care au fost folosiţi de Dumnezeu. Ei se aseamănă cu bărbaţii lui David, un fel de abandonaţi de societate, şi totuşi, ce lucrări frumoase a făcut Dumnezeu prin ei.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia, el a răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6). Când Isus şi-a chemat ucenicii, El a ales pescari şi vameşi. El nu s-a dus la Universitatea Ebraică din Ierusalim să spună: „Gamaliel, cine sunt cei mai inteligenţi şi mai buni studenţi aici?” El s-a dus la Marea Galileii şi i-a chemat pe aceşti pescari. Nu este pentru prima dată când Dumnezeu foloseşte oameni abandonaţi de societate ca să facă lucrări minunate. Aceasta este adevărat şi cu privire la „CAlvary Chapel.” Totuşi, este interesant şi oarecum trist că o dată ce Dumnezeu ne foloseşte, începem să căutăm motivele pentru care Dumnezeu ne foloseşte. Şi încercăm să devenimai buni în fire.

Scriind Corintenilor, apostolul Pavel spune: „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.” (1 Corinteni 1:26). El îi cheamă pe Corinteni să observe că Dumnezeu nu a chemat prea mulţi bărbaţi calificaţi – nu mulţi înţelepţi, după fire, nu mulţi puternici, sau de neam ales. Pavel continuă: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;” (1 Corinteni 1:27-28). Apoi el ne dă motivul în 1 Corinteni 1:29: „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:29). Scopul lui Dumnezeu este să aleagă pe cei care nu sunt calificaţi, ca apoi să-i ungă cu Duhul Sfânt. Apoi, când rezultatele vin, este o minune pentru lume, pentru că nu există nici o pretenţie omenească de a primi credit, ci totul este spre slava Lui.

Luca ne spune în capitolul zece că ucenicii s-au întors cu entuziasm de la lucrarea miraculoasă pe care Dumnezeu a făcut-o prin ei. În acea oră, când ei vorbeau de reuşita lor, Domnul Isus se bucura în Duhul, şi a spus: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi leai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” (Luca 10:21). Isus mulţumea Tatălui că a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit oamenilor simpli, pentru că lucrul acesta este bun înaintea Lui. Este interesant că mulţi încep în Duhul ca apoi să sfârşească în fire. Unii din pastorii de la “Calvary Chapel” s-au dus înapoi la şcoală. Unele şcoli s-au bucurat să-i aibă datorită succesului lor în lucrare. Şcolile voiau să-i folosească pentru a-şi face reclamă şi pentru a se asocia cu lucrarea lor înfloritoare. Şcolile au fost doritoare să-i aibă şi să le ofere credit pentru experienţa lor în slujire. Pastorii aceştia au luat câteva cursuri şi cu creditul pentru experienţa lor în lucrare au putut să-şi ia o diplomă. Acum, şcolile arată spre ei ca fiind exemple clasice de succes pentru absolvenţii lor. Unii dintre aceşti păstori s-au dus înapoi la şcoală pentru că se simţeau înjosiţi atunci când trebuiau să răspundă că nu au nici o diplomă teologică.
„Unde ai fost la seminar?”
„Nu am fost la nici un seminar.”
„De la ce universitate ai absolvitt?”
„Nu am putut să-mi iau nici diploma de liceu.”

Poate fi înjositor să admiţi că nu ai pregătirea potrivită. Când oamenii fac liste cu bărbaţii faimoşi ei vor să ştie la ce universităţi au studiat aceşti bărbaţi şi vor să adauge la numele lor cuvântul „doctor.” Uneori credem că aceste calificative sunt cheia succesului în lucrare. Am început în Duhul, şi singura cale de a menţine succesul este să continuăm în Duhul.

În Matei 11:25 citim: „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25). Este interesant să observăm cum încercăm să ne descalificăm de la a primi revelaţia adevărurilor lui Dumnezeu devenind înţelepţi şi pricepuţi. Isus s-a bucurat că Tatăl nu a descoperit aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi ci pruncilor ca toată gloria să fie a lui Dumnezeu. Când Ghedeon a fost gata să pornească împotriva Madianiţilor, armata lui a fost foarte mică în comparaţie cu cea a duşmanilor. Au fost cel puţin 135,000 de Madianiţi iar armata lui Ghedeon număra doar 32,000 de bărbaţi care au răspuns la prima chemare. Dar Dumnezeu a spus: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: „Mâna mea m-a izbăvit.” (Judecãtori 7:2). Domnul spune că nu poate da victoria prin 32,000. Vedeţi, Dumnezeu vrea să lucreze, dar El vrea gloria pentru ceea ce face. De aceea El foloseşte lucrurile simple ale acestei lumi ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte. Oamenii pot să se uite, să dea din cap şi să spună: „Nu înţeleg, dar ungerea lui Dumnezeu este acolo. Cu siguranţă Dumnezeu îi foloseşte.” Mă întreb de câte ori lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată pentru că El nu găseşte oameni simpli. De multe ori EL găseşte doar un grup de doctori în teologie.

Acum, vreau să ştiţi că am fost acuzat de anti-intelectualism. Chiar şi “Calvary Chapel” este deseori acuzată de anti-intelectualism. Probabil sunt vinovat, dar nu-mi cer iertare pentru aceasta. Eu cred în educaţie. Viaţa mea întreagă a fost a viaţă de studiu. Scriptura ne spune: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (2 Timotei 2:15). Cred că Dumnezeu foloseşte instrumente umane, şi cred că El pregăteşte aceste instrumente pe care le foloseşte. Cred că este important să fii pregătit în Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu din perspectiva umanistă. Adevărata educaţie nu vine din înţelepciunea lumii, ci prin călăuzirea şi înţelepciunea care vine de la Duhul Sfânt.

Când ucenicii au stat în faţa Sinedriului, preoţii şi cărturarii se mirau de înţelegerea pe care aceşti oameni simpli o au cu privire la Scriptură. Ei au observat că aceşti bărbaţi au fost cu Isus. La fel, când petrecem timp cu Isus în Cuvântul Lui, vom primi tot ce avem nevoie ca să ne pregătim pentru slujire. Nu ai nevoie de patru ani de seminar şi un doctorat. De multe ori acestea pot fi mai degrabă o piedică decât o binecuvântare. Cred că titlul de ‚Doctor’ ridică un zid între tine şi popor, care te face mai puţin eficient în a-i sluji. Oamenii te vor pune pe un piedestal în momentul în care îţi spun, ‚”Doctor.’ Te pui deasupra lor, şi ei se simt inferiori. Şi sfârşeşti în a nu-i sluji la nivelul la care să se poată relaţiona cu tine.

Odată pe an avem o întâlnire cu păstorii pentru planificare. Mă întâlnesc cu Raul Ries, Mike MacIntosh, Greg Laurie, Skip Heitzig, şi alţii. La sesiunea care am avut-o după ce Raul şi Mike şi-au luat doctoratul, toţi au făcut glume pe seama titlului lor de ‚doctori.’ ‚Dr. Raul Ries’ şi ‚Dr. Mike MacIntosh.’ Le-am dat un timp dificil, şi unul din păstori a remarcat. „Fraţilor, dacă puteţi să mergeţi la şcoală şi puteţi obţine suficientă educaţie, puteţi probabil să reduceţi Bisericile voastre la un număr care poate fi uşor de administrat.”

Cred că afirmaţia aceasta a fost clasică. Pentru că dacă ai început în Duhul, dacă încerci să continui în fire, nu vei face altceva decât să împiedici lucrarea lui Dumnezeu. Singura cale este să continui în Duhul. Dacă am început în Duhul, haideţi să continuăm în Duhul! Slavă Domnului că Raul este în continuare Raul şi Mike este în continuare Mike, bărbaţi care îşi cunosc limitările şi inabilităţile lor, bărbaţi care se bazează în continuare pe Duhul. Domnul i-a spus lui Ieremia: „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte.” (Ieremia 9:23-24). Acesta este singurul lucru care are valoare, faptul că Îl înţelegi şi Îl cunoşti pe Dumnezeu. „ Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24). De aceea Dumnezeu alege să folosească oameni necalificaţi ca noi, ca apoi să ne umple cu Duhul Lui şi să facă lucrări minunate prin noi, în aşa fel că lumea se minunează şi se miră. Cum am putea fi atât de neînţelepţi în a încerca să găsim motive în noi care să explice de ce ne foloseşte Dumnezeu? Asta nu ar face decât să atragă gloria asupra
noastră în loc s-o atragă asupra lui Dumnezeu?

Pavel scrie Corintenilor şi le spune: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Deci, ce ai tu mai deosebit faţă de alţii? Indiferent ce ai, l-ai primit ca pe un dar de la Dumnezeu. Dacă l-ai primit, atunci de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit, ca şi când tu ai fi ceva special?

Va urma…SUPREMAŢIA DRAGOSTEI

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – NASA video – Cum fierbe soarele: Diferenta dintre explozii solare si emanatii coronale in masa

Photo credit orient-news.net

Photo credit Wikipedia

Cunoscuti ca emanatii coronale in masa (CEM), acesti nori impredictibili sunt formati din miliarde de tone de protoni si electroni. Cand sunt directionati spre Pamant, CEM pot crea probleme. La ultima verificare eruptiile si CEM au afectat mai mult de 20 de sateliti si nave spatiale (fara sa includem instrumente militare clasificate) care au dus ca Administratia Aviatica Federala sa emita primul avertisment in istorie pentru cursele aeriene din cauza radiatiilor din aer, radiatii care au dus la o temporara distrugere a retelei electrice in Suedia. De-a lungul istoriei CEM au lovit Pamantul fara nici un avertisment. Daca s-ar putea prezice cu acuratete asa cum este prezisa vremea atunci organizatiile ar avea timp sa pregateasca instrumentele scumpe de pe orbita sau cele de pe sol impotriva impactului.

Explozii sau eruptii solare –

Erupție solară și o Protuberanță solară.

Erupția solară este o explozie uriașă în atmosfera Soarelui, care poate elibera și mai mult de 6 × 1025 J de energie. Termenul este, de asemenea, folosit pentru a desemna fenomenele similare din alte stele.

Erupțiile solare afectează toate straturile atmosferei solare (fotosfera, coroana și cromosfera), încălzind plasma cu zeci de milioane de grade Kelvin și accelerând electronii, protonii și ioni grei aproape de viteza luminii.

Spre deosebire de mecanismul de producere a protuberanțelor calme (și filamentelor) solare care apar în a doua parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate, erupțiile solare apar în prima parte a vieții unei regiuni active solare, când câmpul magnetic are variații mari, Această instabilitate face ca procesul să fie mult mai rapid, iar erupțiile să dureze între 1 – 3 ore.

Efecte asupra Pământului

Furtunile solare pot foarte ușor să perturbe rețelele electrice terestre și să întrerupă telecomunicațiile, internetul, transporturile aeriene și orice alt sistem care se bazează pe electricitate.

O puternică furtună solară, care a trecut, în 2012, la mică distanță de Terra și avea potențialul de a perturba toate circuitele electrice terestre, ar fi putut trimite civilizația contemporană în secolul al XVIII-lea conform declarațiilor celor de la NASA. Furtuna solară, care s-a produs pe 23 iulie 2012, cea mai puternică din ultimii 150 de ani, a „ratat” cu puțin planeta noastră.

Published on Sep 22, 2014

Coronal mass ejections (CMEs) and flares are both solar events, but they are not the same. This video shows the differences between the two by highlighting specific features of each.

VIDEO by NASA Goddard

John Piper – The Life of the Mind and the Love of Man

John Piper speaks to new BCS students, making an argument from the Bible that thinking with right reason is a God ordained means to loving others.

The Life of the Mind and the Love of Man from Bethlehem College and Seminary on Vimeo.

>

What Are The Consequences Of Idolatry?

VIDEO by  oneminuteapologist

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari