DACÁ AM ÎNCEPUT ÎN DUHUL (9) Chuck Smith

Citeste

  1. Capitolul 1 aici – MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. Capitolul 2 aici – CONDUCEREA BISERICII
  3. Capitolul 3 aici – ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT
  4. Capitolul 4 aici – ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU
  5. Capitolul 5 aici – HAR PESTE HAR
  6. Capitolul 6 aici – PRIORITATEA CUVÂNTULUI
  7. Capitolul 7 aici – CENTRALITATEA LUI ISUS HRISTOS
  8. Capitolul 8 aici – RĂPIREA BISERICII

CAPITOLUL Noua din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

DACÁ AM ÎNCEPUT ÎN DUHUL

Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa”
(2 Corinteni 3:5-6)

“Calvary Chapel” este o lucrare care a fost începută de Duhul. Fiecare mişcare nouă şi mare este începută de Duhul Sfânt. Dacă examinăm istoria Bisericii şi fiecare mişcare mare a lui Dumnezeu, descoperim că toate au luat fiinţă prin Duhul. Totuşi, se pare că multe mişcări care au început în Duhul, istoric vorbind, au ajuns să încheie în fire. Se pare că este un ciclu continuu în istoria Bisericii. Mişcări care odată au fost vii în Spirit devin moarte în ritualism.

Ritualismul nu este nimic mai mult decât o urmă în pământ făcută de paşii oamenilor care calcă mereu pe acelaşi loc, şi diferenţa între această urmă şi un mormânt este lungimea şi adâncimea. Vedem cum energiile Bisericii sunt cheltuite pentru a face un cadavru să respire, să supravieţuiască. Scopul principal pare să fie concentrat în a nu lăsa mişcarea să moară. Noi credem că dacă un program nu supravieţuieşte prin el însuşi, cel mai bun lucru care-l putem face este să-l lăsăm să moară.

În cartea Judecători citim despre un ciclu continuu de infidelitate a Israeliţilor. Este aproape dezgustător să vezi cum Israeliţii au făcut răul sub privirea Domnului, şi cum Domnul i-a dat pe mâna duşmanilor lor. Ei ajungeau în robie, şi după aproximativ patruzeci de ani strigau către Domnul după ajutor. Dumnezeu auzea strigătul lor şi le trimitea un izbăvitor, şi lucrurile mergeau bine pentru o vreme. Dar apoi, copiii lui Israel făceau din nou răul înaintea Domnului, şi erau duşi din nou în captivitate. Vedem acelaşi ciclu şi în vieţile noastre. Când lucrurile merg bine, avem tendinţa să alunecăm într-o viaţă neglijentă. Şi când ajungem la necaz, strigăm către Domnul. De fiecare dată când citesc Judecători, devin mânios pe copiii lui Israel. Mă gândesc, „Cum poţi să întorci spatele lui Dumnezeu? Nu poţi să vezi ce se întâmplă? Nu poţi să vezi acest ciclu care se repetă?”

Uitându-mă la istoria Bisericii, văd acelaşi tipar. Dumnezeu ridică o nouă mişcare. Ea se naşte din Spirit. Este mult entuziasm şi trezire spirituală. Este o mişcare puternică a Duhului. Să considerăm câteva din mişcările din ultimele secole ale Bisericii, când Dumnezeu a folosit oameni ca John Wesley şi Martin Luther. Este evident că puterea şi ungerea Duhului a fost peste vieţile lor. Totuşi, dacă examinăm Bisericile Metodiste şi Luterane de astăzi, vedem, cu puţine excepţii, că sunt prinse în curentul modernist. Duhul este stins, şi chiar o negare a puterii şi a darurilor Duhului. Dar aceste mişcări s-au născut prin Duhul. Observăm acest tipar în istoria Bisericii. Dumnezeu ridică o nouă lucrare şi începe o nouă mişcare. “Calvary Chapel” este încă în prima fază a ciclului. Duhul lui Dumnezeu a început lucrarea, şi continuă să lucreze, şi EL a ridicat o nouă mişcare. Ea a început în Duhul. Aşa cum Domnul a spus lui Zaharia: „Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! –“ (Zaharia 4:6)

Pavel a scris bisericilor din Galatia, biserici care au început în Duhul, mustrândule: „Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:3). Dumnezeu este foarte interesat ca liderii Lui aleşi să depindă de Duhul Sfânt şi să nu-şi pună încrederea în puterea şi înţelepciunea lor. Este interesant să observăm care sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit, bărbaţii pe care EL i-a ridicat să conducă poporul pe calea Lui. Moise este unul din exemple. Vă aduceţi aminte de povestirea cu rugul aprins? Când Dumnezeu l-a chemat, Moise a obiectat iniţial, spunând, „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11) Moise a spus: „Doamne nu am nici un fel de credibilitate. Cine sunt eu? Am fost aici patruzeci de ani.” Îmi imaginez că Moise avea de gând să-şi petreacă restul vieţii având grijă de oi. Aceasta era viaţa pe care el credea că trebuia s-o trăiască. Aşa că, atunci când Domnul l-a chemat, el a răspuns, „Cine sunt eu? Nu am curaj de loc, Doamne.”

Este foarte interesant să observăm că Moise a început cu multă încredere, dar Domnul i-a zdrobit această încredere foarte repede. Este interesant să vedem că el a avut un sens al destinului cândva. Ştefan ne spune că Moise a crezut că Israel va înţelege că Dumnezeu l-a ales pe el să-i conducă, dar ei nu au înţeles decât a doua oară (Fapte 7). Este o ilustraţie bună a diferenţei dintre lucrarea firii şi lucrarea Duhului. La început Moise s-a străduit să facă lucrarea lui Dumnezeu în fire, dar prin puterea lui nu a fost în stare nici măcar să îngroape un egiptean. În contrast, atunci când a fost călăuzit de Duhul, Israel a reuşit să îngroape întreaga armată egipteană.

Cred că cei mai mulţi dintre noi pot să se raporteze la experienţa lui Moise. Deseori începem în fire pentru a împlini chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. De multe ori începem în fire şi ne trezim falimentari. Când o persoană falimentează în fire, riscul este să ia drumul spre deşert şi să părăsească lucrarea, şi în cele mai multe cazuri fără cale de întoarcere. El devine descurajat şi înfrânt, pentru că a încercat în abilitatea firii să împlinească o chemare pe care a primit-o de la Dumnezeu. Moise a făcut lucrul acesta. El a înţeles chemarea lui Dumnezeu pentru el. A ştiut că Dumnezeu l-a rânduit pentru un scop, dar apoi s-a trezit singur în deşert pentru patruzeci de ani. În timpul acesta, el şi-a pierdut orice fel de încredere în capacitatea lui de a fi folosit de Dumnezeu. Dacă atunci când avea o şansă bună de reuşită a eşuat, cu atât mai mult acum, când nimic nu e de partea lui. Dar răspunsul lui Dumnezeu pentru refuzul lui Moise de a fi trimis să elibereze poporul este, „Negreşit, Eu voi fi cu tine,” (Exod 3:12). Pentru mine, lucrul acesta este glorios. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Moise a răspuns lui Dumnezeu: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!” (Exodul 4:1). În alte cuvinte, Moise spunea, „Doamne, nu am credibilitate. Nu mă vor crede. Îmi vor spune pur şi simplu că Domnul nu mi-a vorbit.” Răspunsul lui Dumnezeu la obiecţia lui Moise a fost: „Ce ai în mână?” El a răspuns, „un toiag.” Domnul i-a spus, „Aruncă-l pe pământ.” Şi apoi, printr-o serie de semne, Domnul L-a asigurat că va fi cu el. În Exod 4:10, Moise spune Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Moise a încercat să-L convingă pe Dumnezeu: „Nu am abilităţi. Nu sunt elocvent. Limba mea este încurcată.” La această obiecţie Domnul a răspuns, „Cine a făcut gura? Cine ţi-a dat abilitatea de a vorbi?” Dumnezeu are puterea să ne ajute să depăşim inabilităţile noastre. El este Cel care a creat gurile noastre. Şi apoi în versetul treisprezece, el a spus: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Cu alte cuvinte, „Doamne caută pe altcineva pentru slujba aceasta. Nu am nici o dorinţă să mă implic. Alege pe altcineva.” În momentul acesta Domnul se supără pe Moise şi îi oferă o alternativă. Aaron va fi purtătorul de cuvânt al lui Moise, aceasta ca o concesie pentru Moise. Este trist, dar deseori renunţăm la planul cel mai bun pe care Dumnezeu îl are pentru noi şi îl forţăm să accepte planul B.

Cred într-o voie directă şi într-o voie permisivă a lui Dumnezeu. Cred că voia lui Dumnezeu este să fim ridicaţi la cel mai înalt nivel la care putem fi ridicaţi, şi acolo să fim binecuvântaţi la superlativ. Dar de asemenea cred că deseori îl forţăm pe Dumnezeu să se coboare la nivelul nostru în loc ca noi să fim ridicaţi la nivelul Lui. Îl coborâm pe Dumnezeu la nivelul nostru de dedicare, care este o dedicare compromisă. Uitaţi-vă ce a trebuit să facă Dumnezeu ca în final să-l convingă pe Moise, un bărbat fără încredere, fără credibilitate, fără abilitate, fără dorinţă, şi totuşi ales de Dumnezeu să elibereze poporul Lui.

În cartea Judecători, când copiii lui Dumnezeu au făcut ceea ce era rău în faţa Domnului şi au început să se închine zeilor străini, Domnul i-a dat în mâna Madianiţilor. Aceştia au umplut ţara ca şi lăcustele. Ei au luat recolta imediat ce s-a copt. Copiii lui Israel au început să strige după ajutor la Dumnezeu din cauza robiei şi a mizeriei în care se aflau. Dumnezeu a răspuns şi a trimis un înger la Ghedeon care bătea grâul în teasc pentru a-l ascunde de Madianiţi. Îngerul Domnului a spus lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judecãtori 6:14). Şi Ghedeon a răspuns: „Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu” (Judecãtori 6:15). El credea că se descalifică înaintea Domnului, dar în realitate el se califica, pentru că Dumnezeu căuta o astfel de persoană. Dumnezeu a dorit să folosească o persoană care nu avea capacitatea sau abilitatea de a elibera o naţiune, o persoană care să depindă de El în întregime. Dumnezeu a trebuit să-l aducă şi pe Moise la stadiul acesta ca să-l poată folosi.

Este un început sănătos în lucrare pentru cei care nu-şi pun încrederea în capacitatea personală ci în puterea lui Dumnezeu.. Când am simţit chemarea lui Dumnezeu în lucrare, m-am dus la un Colegiu Biblic pentru pregătire. În timp ce eram acolo, am fost ales preşedinte de clasă, preşedinte al studenţilor pe tot colegiu, şi am dezvoltat un program atletic pentru şcoală. Am simţit că am mult de oferit acestei şcoli. Când am început lucrarea, am crezut că am toate calificările necesare şi pregătirea necesară să ridic o Biserică plină de succes, oriunde. Am avut mare încredere, dar Domnul m-a trecut prin ciurul Lui. El m-a lăsat să mă zbat şaptesprezece ani, fără succes. A trebuit să am un al doilea serviciu ca să-mi pot întreţine familia şi să pot sta în lucrare. Dacă nu ar fi fost acel sens clar al chemării, aş fi renunţat la lucrare. De fapt, de două ori am încercat să ies din lucrare, dar Domnul m-a adus înapoi. Lucrul acesta a trebuit să se întâmple din cauza încrederii pe care am avut-o în puterile mele proprii. Domnul a îngăduit să petrec anii cei mai buni în eşec, până când m-a dus în locul în care am înţeles că nu am nimic de oferit. Apoi, am început, în modul cel mai simplu, să mă încred în Duhul şi să depind de El. De abia atunci am putut să observ cum Dumnezeu lucrează prin Duhul. Nu am fost ispitit să fur gloria pentru ceea ce Dumnezeu făcea. El m-a adus la cruce şi m-a golit de mine însumi şi de ambiţiile mele. Când Dumnezeu a început să lucreze prin Duhul Lui, experienţa a devenit plină de bucurie, de încântare, doar pentru harul de a vedea ce poate face El. De multe ori este nevoie de procesul acesta de golire.

Când Ghedeon a spus, „Doamne, familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu,” în loc să se descalifice, el de fapt afirma că Dumnezeu a găsit omul de care avea nevoie, cineva care nu va pretinde credit pentru victorii, ci va da gloria lui Dumnezeu. Este interesant să observăm că atunci când Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon, şi când Madianiţii au fost împrăştiaţi şi învinşi, Israeliţii au venit la Ghedeon şi i-au spus: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” (Judecãtori 8:22-23). Un astfel de om a căutat Domnul.

Mă uit la oamenii pe care Dumnezeu i-a adunat în jurul lui David. Fiecare avea probleme, erau oameni cu datorii, cu nemulţumiri. Ei au venit la David şi acesta a devenit căpitanul lor. Grupul acesta de oameni erau o gaşcă de nemulţumiţi şi falimentari, în jur de 400 de bărbaţi, dar Dumnezeu a făcut din ei o armată puternică. Mă uit de asemenea la bărbaţii care s-au adunat în jurul meu şi am noduri în gât uitându-mă la cei care au fost folosiţi de Dumnezeu. Ei se aseamănă cu bărbaţii lui David, un fel de abandonaţi de societate, şi totuşi, ce lucrări frumoase a făcut Dumnezeu prin ei.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia, el a răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6). Când Isus şi-a chemat ucenicii, El a ales pescari şi vameşi. El nu s-a dus la Universitatea Ebraică din Ierusalim să spună: „Gamaliel, cine sunt cei mai inteligenţi şi mai buni studenţi aici?” El s-a dus la Marea Galileii şi i-a chemat pe aceşti pescari. Nu este pentru prima dată când Dumnezeu foloseşte oameni abandonaţi de societate ca să facă lucrări minunate. Aceasta este adevărat şi cu privire la „CAlvary Chapel.” Totuşi, este interesant şi oarecum trist că o dată ce Dumnezeu ne foloseşte, începem să căutăm motivele pentru care Dumnezeu ne foloseşte. Şi încercăm să devenimai buni în fire.

Scriind Corintenilor, apostolul Pavel spune: „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.” (1 Corinteni 1:26). El îi cheamă pe Corinteni să observe că Dumnezeu nu a chemat prea mulţi bărbaţi calificaţi – nu mulţi înţelepţi, după fire, nu mulţi puternici, sau de neam ales. Pavel continuă: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;” (1 Corinteni 1:27-28). Apoi el ne dă motivul în 1 Corinteni 1:29: „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:29). Scopul lui Dumnezeu este să aleagă pe cei care nu sunt calificaţi, ca apoi să-i ungă cu Duhul Sfânt. Apoi, când rezultatele vin, este o minune pentru lume, pentru că nu există nici o pretenţie omenească de a primi credit, ci totul este spre slava Lui.

Luca ne spune în capitolul zece că ucenicii s-au întors cu entuziasm de la lucrarea miraculoasă pe care Dumnezeu a făcut-o prin ei. În acea oră, când ei vorbeau de reuşita lor, Domnul Isus se bucura în Duhul, şi a spus: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi leai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” (Luca 10:21). Isus mulţumea Tatălui că a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit oamenilor simpli, pentru că lucrul acesta este bun înaintea Lui. Este interesant că mulţi încep în Duhul ca apoi să sfârşească în fire. Unii din pastorii de la “Calvary Chapel” s-au dus înapoi la şcoală. Unele şcoli s-au bucurat să-i aibă datorită succesului lor în lucrare. Şcolile voiau să-i folosească pentru a-şi face reclamă şi pentru a se asocia cu lucrarea lor înfloritoare. Şcolile au fost doritoare să-i aibă şi să le ofere credit pentru experienţa lor în slujire. Pastorii aceştia au luat câteva cursuri şi cu creditul pentru experienţa lor în lucrare au putut să-şi ia o diplomă. Acum, şcolile arată spre ei ca fiind exemple clasice de succes pentru absolvenţii lor. Unii dintre aceşti păstori s-au dus înapoi la şcoală pentru că se simţeau înjosiţi atunci când trebuiau să răspundă că nu au nici o diplomă teologică.
„Unde ai fost la seminar?”
„Nu am fost la nici un seminar.”
„De la ce universitate ai absolvitt?”
„Nu am putut să-mi iau nici diploma de liceu.”

Poate fi înjositor să admiţi că nu ai pregătirea potrivită. Când oamenii fac liste cu bărbaţii faimoşi ei vor să ştie la ce universităţi au studiat aceşti bărbaţi şi vor să adauge la numele lor cuvântul „doctor.” Uneori credem că aceste calificative sunt cheia succesului în lucrare. Am început în Duhul, şi singura cale de a menţine succesul este să continuăm în Duhul.

În Matei 11:25 citim: „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25). Este interesant să observăm cum încercăm să ne descalificăm de la a primi revelaţia adevărurilor lui Dumnezeu devenind înţelepţi şi pricepuţi. Isus s-a bucurat că Tatăl nu a descoperit aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi ci pruncilor ca toată gloria să fie a lui Dumnezeu. Când Ghedeon a fost gata să pornească împotriva Madianiţilor, armata lui a fost foarte mică în comparaţie cu cea a duşmanilor. Au fost cel puţin 135,000 de Madianiţi iar armata lui Ghedeon număra doar 32,000 de bărbaţi care au răspuns la prima chemare. Dar Dumnezeu a spus: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, şi să zică: „Mâna mea m-a izbăvit.” (Judecãtori 7:2). Domnul spune că nu poate da victoria prin 32,000. Vedeţi, Dumnezeu vrea să lucreze, dar El vrea gloria pentru ceea ce face. De aceea El foloseşte lucrurile simple ale acestei lumi ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte. Oamenii pot să se uite, să dea din cap şi să spună: „Nu înţeleg, dar ungerea lui Dumnezeu este acolo. Cu siguranţă Dumnezeu îi foloseşte.” Mă întreb de câte ori lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată pentru că El nu găseşte oameni simpli. De multe ori EL găseşte doar un grup de doctori în teologie.

Acum, vreau să ştiţi că am fost acuzat de anti-intelectualism. Chiar şi “Calvary Chapel” este deseori acuzată de anti-intelectualism. Probabil sunt vinovat, dar nu-mi cer iertare pentru aceasta. Eu cred în educaţie. Viaţa mea întreagă a fost a viaţă de studiu. Scriptura ne spune: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (2 Timotei 2:15). Cred că Dumnezeu foloseşte instrumente umane, şi cred că El pregăteşte aceste instrumente pe care le foloseşte. Cred că este important să fii pregătit în Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu din perspectiva umanistă. Adevărata educaţie nu vine din înţelepciunea lumii, ci prin călăuzirea şi înţelepciunea care vine de la Duhul Sfânt.

Când ucenicii au stat în faţa Sinedriului, preoţii şi cărturarii se mirau de înţelegerea pe care aceşti oameni simpli o au cu privire la Scriptură. Ei au observat că aceşti bărbaţi au fost cu Isus. La fel, când petrecem timp cu Isus în Cuvântul Lui, vom primi tot ce avem nevoie ca să ne pregătim pentru slujire. Nu ai nevoie de patru ani de seminar şi un doctorat. De multe ori acestea pot fi mai degrabă o piedică decât o binecuvântare. Cred că titlul de ‚Doctor’ ridică un zid între tine şi popor, care te face mai puţin eficient în a-i sluji. Oamenii te vor pune pe un piedestal în momentul în care îţi spun, ‚”Doctor.’ Te pui deasupra lor, şi ei se simt inferiori. Şi sfârşeşti în a nu-i sluji la nivelul la care să se poată relaţiona cu tine.

Odată pe an avem o întâlnire cu păstorii pentru planificare. Mă întâlnesc cu Raul Ries, Mike MacIntosh, Greg Laurie, Skip Heitzig, şi alţii. La sesiunea care am avut-o după ce Raul şi Mike şi-au luat doctoratul, toţi au făcut glume pe seama titlului lor de ‚doctori.’ ‚Dr. Raul Ries’ şi ‚Dr. Mike MacIntosh.’ Le-am dat un timp dificil, şi unul din păstori a remarcat. „Fraţilor, dacă puteţi să mergeţi la şcoală şi puteţi obţine suficientă educaţie, puteţi probabil să reduceţi Bisericile voastre la un număr care poate fi uşor de administrat.”

Cred că afirmaţia aceasta a fost clasică. Pentru că dacă ai început în Duhul, dacă încerci să continui în fire, nu vei face altceva decât să împiedici lucrarea lui Dumnezeu. Singura cale este să continui în Duhul. Dacă am început în Duhul, haideţi să continuăm în Duhul! Slavă Domnului că Raul este în continuare Raul şi Mike este în continuare Mike, bărbaţi care îşi cunosc limitările şi inabilităţile lor, bărbaţi care se bazează în continuare pe Duhul. Domnul i-a spus lui Ieremia: „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte.” (Ieremia 9:23-24). Acesta este singurul lucru care are valoare, faptul că Îl înţelegi şi Îl cunoşti pe Dumnezeu. „ Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24). De aceea Dumnezeu alege să folosească oameni necalificaţi ca noi, ca apoi să ne umple cu Duhul Lui şi să facă lucrări minunate prin noi, în aşa fel că lumea se minunează şi se miră. Cum am putea fi atât de neînţelepţi în a încerca să găsim motive în noi care să explice de ce ne foloseşte Dumnezeu? Asta nu ar face decât să atragă gloria asupra
noastră în loc s-o atragă asupra lui Dumnezeu?

Pavel scrie Corintenilor şi le spune: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Deci, ce ai tu mai deosebit faţă de alţii? Indiferent ce ai, l-ai primit ca pe un dar de la Dumnezeu. Dacă l-ai primit, atunci de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit, ca şi când tu ai fi ceva special?

Va urma…SUPREMAŢIA DRAGOSTEI

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

Reclame

5 comentarii (+add yours?)

  1. Marius M
    sept. 26, 2014 @ 10:05:19

    Este un capitol foarte profund si intelept scris

    • rodi
      sept. 26, 2014 @ 10:18:34

      Da Marius, cam tot ce am citit pana aici de la Chick Smith dovedeste o profunda intelepciune si o dragoste pentru adevarul lui Dumnezeu. A fost un om calauzit de Duhul Sfant. Multumesc ca ne-ai spus de aceste materiale care sunt foarte folositoare bisericilor, slujitorilor, dar totodata si credinciosilor slujitrori care nu au functii dar slujesc Domnului cu credinciosie fiecare dupa chemarea lor! God bless you and your family!!!

  2. Marius M
    sept. 26, 2014 @ 11:07:43

    Thank you , God bless you too and the work that you do here on the web-site. It’s amazing when one finds their call and gifting in life and uses it for God’s glory. Blessing to you and your family

    • rodi
      sept. 26, 2014 @ 11:33:30

      God is amazing, to let us, His created beings contribute to His plan.

      I loved Pastor Marius Livanu’s sermon (which I posted the other day) in which he said that God could have made fishes and loaves of bread out of nothing, yet He chose to take and use the 5 loaves and two fishes from a boy and blessed them and multiplied them, because God always uses someone to do His work.

      It is humbling to think that God can use us… and I thank Him for it! And I thank Him for all the wonderful people that help us and pray for us all the time.

  3. Trackback: Chuck Smith – Dumnezeu este foarte interesat ca liderii Lui aleşi să depindă de Duhul Sfânt şi să nu-şi pună încrederea în puterea şi înţelepciunea lor | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: