Viorel Udriste – HAMARTOLOGIE – Lucruri care privesc pacatul

Pacatul mostenit si pacatul imputat – Photo credit bible.org

„Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine” (Ps.5:4).

„Domnul incearca pe cel neprihanit, dar uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia” (Ps. 11:5).

Dumnezeu nu este un „Dumnezeu caruia sa-I placa raul”, ci unul care „uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia”. Deasemenea Dumnezeu nu doreste pieirea fiintei umane, El a creat-o cu alt scop. Dumnezeu nu a creat fiinta umana ca sa „mosteneasca” iadul impreuna cu duhurile slujitoare ale lui Satan!

Profetul Ezechiel afirma cum ca „Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci(doreste) sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca” (Ezec.33:11). Dumnezeu nu-si poate gasi placere si nu poate tolera nici o forma de rautate, deasemenea Dumnezeu reclama pedepsirea tuturor mincinosilor si detestarea tuturor ucigasilor si a inselatorilor…. si cu toate acestea Dumnezeu -datorita scopurilor Sale- intr-un mod care pentru noi ramane un mister, a hotarat ca pacatul sa intre in lume. Dumnezeu nu a intervenit impiedicandu-l pe Adam sa pacatuiasca !

Inainte de a fi ai lui Hristos, de a fi rascumparati de El (Rom 5:8), nu numai ca faceam fapte pacatoase dar aveam in acelasi timp si atitudini pacatoase… eram pacatosi prin natura noastra. Deci formuland o definitie a pacatului putem deduce ca acesta este un esec sau o incapacitate de a ne conforma legii morale a lui Dumnezeu prin actiunea noastra, prin atitudinea noastra si prin natura noastra morala sau umana. < Pacatul poate fi definit in cele din urma ca fiind orice lucru in viata unei creaturi care nu exprima sau care este contrar caracterului sfant al Creatorului >

Pacatul trebuie definit in relatie cu legea morala a lui Dumnezeu si cu caracterul Sau moral. Una din consecintele rezultate in urma pacatului adamic a fost moartea fizica care a trecut asupra rasei umane. Lucrarea de rascumparare a lui Hristos, care este „al doilea Adam” (1Cor. 15:45), s-a materializat prin biruinta asupra mortii, si prin rascumpararea intregii omeniri de la consecintele pacatului. Incoronarea lucrarii rascumparatoare a lui Hristos este marcata si de faptul ca in Noul Ierusalim nu va mai fi moarte.

Dumnezeu l-a creat pe Adam si acesta a devenit primul reprezentant al rasei umane. Adam a cazut in pacatul neascultarii fata de Dumnezeu. Prin pacatul comis de Adam, Dumnezeu privind in viitor i-a considerat pacatosi pe toti urmasii lui.

Toti au pacatuit atunci cand Adam a pacatuit. Cu toate ca nu existam, Dumnezeu, privind in viitor si cunoscand ca vom exista, a inceput sa se uite la noi ca la niste oameni vinovati asa cum era Adam. Acest adevar este reafirmat de Pavel care spune ca: „pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi”(Rom.5:8). Sigur ca noi nici nu am existat cand a murit Hristos, dar cu toate acestea, Dumnezeu ne-a considerat si pe noi pacatosi si prin urmare…ca avand nevoie de mantuire. Al doilea Adam care este Hristos a ascultat de Dumnezeu in mod perfect, si prin aceasta ascultare suprema a lui Hristos fata de Dumnezeu noi suntem considerati neprihaniti si drepti inaintea Sa !

Pacatul este prezentat de Scriptura pe trei categorii: pacatul imputat, mostenit si personal sau pacatele personale.

  1. Pacatul imputat sau atribuit rasei umane prin Adam, toti au pacatuit cand Adam a pacatuit, acesta aducand moartea fizica asupra intregii rase umane.
  2. Pacatul mostenit este starea de pacat in care se nasc toti oamnenii, „…iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea” (Ps.51:5)
  3. Iar pacatele personale sunt reprezentate insusi prin natura pacatoasa a rasei umane, acestea facand din realitatea pacatului un lucru foarte concret.

Fiecare fateta a fiintei umane este afectata de aceasta natura pacatoasa. Intelectul este orbit (2Cor.4;4), mintea este blestemata si capabila de lucruri neingaduite (Rom.1:28), priceperea este intunecata, separata de viata lui Dumnezeu (Efes.4:18), sentimentele sunt degradate si intinate (Rom. 1:21 & Tit 1:15), vointa este orbita de pacat si de aceea se afla in opozitie cu Dumnezeu (Rom. 6:20 & 7:20)

Credinciosul trebuie sa fie destul de influentat de aceste invataturi despre pacat, deoarece acestea sunt bazele vietii de credinta a oricarui credincios. Stim cu totii de unde am venit si nu dorim sa ne mai intoarcem acolo… cunoastem consecintele pacatului si sfarsitul celor ce se complac intr-o viata pacatoasa. Cunostinta profunda a Scripturii dealtfel, poate fi o optiune pentru credincios dar cunostinta despre pacat trebuie sa fie insusita de fiecare in parte pentru a duce o viata dupa standardele cerute de Dumnezeu.

Ca sa ducem o viata cat mai departe de ispita de a pacatui, trebuie sa ducem o viata de prevenire a acesteia, printr-o cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu (acesta fiind si scopul pt. care Dumnezeu ni l-a lasat Osea 4:6 a), cerand calauzire in rugaciune, umbland in Duhul, stiind ca Hristos mijloceste pentru noi sa avem putere de a nu pacatui (1Tim.2:5 & 1Ioan 2:1)

Exista in inimile noastre o lupta spirituala ? Simtim in noi carnea luptand impotriva Duhului si Duhul impotriva carnii, astfel incat nu putem face tot ce voim ? Suntem noi constienti de existenta celor doua principii din noi care se lupta sa ne stapaneasca? Simtim noi ceva din razboiul launtric ? Ei bine… sa-I multumim lui Dumnezeu pentru asta, este un semn bun, este o posibila evidenta destul de puternica a unei adevarate lucrari de sfintire !

Alte articole de Viorel Udriste:

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: