Relu Moldovanu – Atitudinea fața de predicare 21 Septembrie 2014

Photo credit  sherwoodcofc.org

  • Suntem noi doar „dragi ascultatori” sau trebuie sa avem o atitudine fata de predicare ?
  • Cati dintre noi avem nevoie  sa ne luminam cu privire la Dumnezeu? Avem nevoie? Ca-l concepem pe Dumnezeu fiecare pe patratica noastra, dupa familia noastra si dupa traditia noastra.

TEXT Faptele Apostolilor capitolul 10 –

Cuvantul Domnului care l-am citit aceasta dimineata din Faptele Apostolilor cap. 10 are 2 parti. Prima dintre ele este o predica. Predica care ap. Petru a tinut-o in casa lui Cornelius, sau cum spunea fratele Dani mai inainte ‘la acea adunare’. Si doctorul Luca scrie aceasta predica pe care ap. Petru a tinut-o acolo. Mi-aduc aminte de-o vreme in biserica aceasta cand existau suficiente persoane interesate care aveau caiete de notite si incepeau sa scrie predicile. Mi-a fost dat sa pun mana pe un asemenea caiet undeva intr-o familie si am ramas placut surprins  sa vad fidelitatea cu care se inregistrau predicile, se scriau predicile. A trecut vremea aceea. Motivul care se invoca acum  este ca predicile se inregistreaza, sunt postate pe internet, poti sa le auzi pentru a nu stiu catea oara. Numai ca eu sunt convins ca acele persoane care candva scriau predicile nu se mai duc acum pe internet sa le caute.

  1. Ei, prima parte a acestui pasaj este o predica, o predica scrisa de doctorul Luca.
  2. A doua parte este o relatare istorica. Ceva ce s-a petrecut acolo, o istorie a ceea ce s-a petrecut in acea adunare, in acea casa: cum s-a coborat Duhul Sfant, cum au inceput sa vorbeasca in alte limbi, ce-a zis Petru dupa aceea. A fost un botez in apa, samd.

Vreau sa va intreb, dragii mei, daca dvs. va aduceti aminte, in istoria dvs. de membrii in vreo biserica, de vreun moment in care sa spuneti: „Asta s-a intamplat dupa predicare.” Va aduceti aminte? Dupa ce s-a predicat in locul acesta Cuvantul lui Dumnezeu asta este istoria. Asa a inceput sa curga istoria- istoria vietii mele si istoria comunitatii de oameni. Cred ca ne-ar fi ceva destul de greu sa facem lucrul acesta, sa ne aducem aminte. Ei, uitati-va: Luca are taria sa consemneze o predica  si apoi sa spuna ce s-a intamplat dupa predica aceea. N-ati vrea, dragii mei, ca sa fim mai insistenti inaintea lui Dumnezeu si sa-I cerem  lui Dumnezeu sa se petreaca lucruri minunate dupa ce se predica cuvantul Domnului? Sa faca Domnul lucrul acesta.

PREDICA lui PETRU: In predica, personajul principal este Domnul Isus Hristos. Despre El spune ap. Petru ca Dumnezeu l-a trimis si ca umbla din loc in loc. A fost imbracat cu Duhul Sfant si cu putere  si umbla din loc in loc si vestea Evanghelia si facea minuni. Despre El au spus profetii in vechime. Asta era subiectul predicarii. Numai ca aici mai este un lucru foarte important, dragii mei, care este consemnat si in aceasta dimineata, cu ajutorul Domnului, ma voi ocupa, este: atitudinea fata de predicare, fata de mesaj, fata de personajul principal.

Atitudinea fața de predicare

Relu MoldovanuSpunea ap. Petru aici, ascultati-ma: „oricine crede in El”, in Cel care este predicat, „oricine crede in El capata.” Si ma opresc aici. Si va intreb: ce capata? Fratii cei, are credinta  si credinta dvs. vreun rol determinant  in relatia mea cu Dumnezeu? Are credinta noastra un rol in declansarea primirii a ceva de la Dumnezeu sau nu are, fratii mei? Noi stam aici, si iertati-mi expresia, ne milogim in fiecare duminica dimineata la Dumnezeu si zicem: „Doamne, da-ne sanatate. Doamne, suntem batrani, ia-ne neputintele. Da-ne puterea, Dumnezeule, sa vedem mai bine, sa umblam mai bine, sa ne ducem la casa Domnului mai bine. Doamne, rezolva-ne problema de serviciu sau problema cu copiii.” Stam inaintea lui Dumnezeu si zicem: „Da-ne.” Noi vrem sa primim. Ne ducem acasa tot asa- bolnavi uneori, neputinciosi alteori, cu problemele nerezolvate,

E ceva ce lipseste. Prea mult automatism in ceea ce facem inaintea lui Dumnezeu. Prea multa rutina, prea multa traditie, obicei, dragii mei, in ceea ce facem inaintea lui Dumnezeu. Si ceea ce lipseste este credinta care declanseaza primirea. Oricine crede capata. Asa spune ap. Petru in predica. Mesajul care vreau sa-l predic in aceasta dimineata e ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inima. Este tocmai ce v-am spus inainte:

Credinta aseaza primirea

1. Credinta declanseaza primirea predicarii

Primim cuvantul pentru ca avem convingerea ca vine de la Dumnezeu. Primirea a ce? Din nou pun intrebarea asta. N-o sa ma refer acum nici la vindecare, nici la rezolvarea problemelor. O sa ma ocup de ceea ce este in textul acesta. Mai intai de toate credinta declanseaza primirea predicarii. Fratii mei, cate predici ati auzit dvs. in viata dvs. , le mai tineti socoteala? Dar va intreb: cate predici le-ati primit cu adevarat? Le-ati luat sau cum spunea profetul in Vechiul Testament: „cand am primit cuvintele Tale…” stiti ce zice mai departe? „Le-am inghitit.” Ce atitudine avem noi, oameni mergatori la biserica in fiecare duminica, ce atitudini avem noi fata de predicare? Nu-i asa ca de cele mai multe ori o condamnabila indiferenta? Nu-i asa? A venit, s-a predicat, s-a strigat tare, s-a spus mai incet si daca ne intreaba cineva  nici nu stim de unde s-a citit si nici macar ce s-a predicat.

Sau alteori, atitudinea care o avem fata de predicare este s-o comentam, sa o intoarcem pe toate partile. Nu raspunde, nu corespunde a ceea ce gandim noi. Ziceau unii dintre ucenici: „Asta-i prea de tot,” si predica Domnul Isus, daca vreti. Ziceau: „Asta-i prea de tot.” Sau sa ne batem joc alta data, cum zicea in cartea Faptele Apostolilor  cand a spus Pavel despre invierea mortilor, unii isi bateau joc. Dragii mei, cand Dumnezeu ne vorbeste, atitudinea pe care trebuie sa o avem este aceea sa primim, sa acceptam. Si pentru ca sa primesti predicarea trebuie sa ai credinta. Spune sfanta Scriptura in Faptele Ap. 8 ca apostolii au auzit ca Samaria  a primit cuvantul lui Dumnezeu. Adica, nu ca au fost acolo predicatori ilustrii care i-au incantat si pentru care s-au adunat dupa aceea sa zica: „Uita ce frumos a predicat Filip cand a fost pe la noi la evanghelizare. Au primit cuvantul. Ce ziceti, Corneliu despre care spune textul, Corneliu a primit cuvantul lui Dumnezeu? Ei fratii mei, cine are credinta, cine crede in El primeste predicarea. Si am stat si m-am intrebat: „Doamne, de ce Corneliu a fost asa de dispus sa primeasca predicarea? De ce a primit el predica asta, a acceptat-o? Stiti de ce? Pentru ca omul acesta avea incredintarea ca predica asta vine de la Dumnezeu. Cum sa nu primesti cand ai aceasta incredintare  ca ce ti se spune nu este din mintea unui om, nu din iscusinta lui, nu din pregatirea lui inainte de predicare cu o saptamana sau cu doua. Cuvantul asta vine de la Dumnezeu. Citea fratele Dane aici mai inainte ca atunci cand a venit Petru si-a stat in fata lui Corneliu si a zis: „Suntem aici sa ascultam tot ce ti-a poruncit Dumnezeu sa ne spui.” Si Petru si-a deschis gura. Si orice cuvant pe care-l rostea Petru dupa ce si-a deschis gura, Corneliu zicea: „Asta e porunca lui Dumnezeu sa ni se spuna.” Fratii mei, stiti ca atat Petru cat si Corneliu avea aceasta asigurare  venita de la Dumnezeu din ceruri ca ce spune Petru atunci e de la Dumnezeu. Stiti asta? Ca Dumnezeu i-a zis lui Petru: „Du-te si spune-le.”

Oricat s-a codit el si s-a tras inapoi sia cautat justificari, a zis Dumnezeu: „Du-te si spune-le.” Si cand Petru s-a dus acolo, s-a dus convins ca-i de la Domnul ce spune. Si acelasi Dumnezeu i-a spus lui Corneliu: „Du-te si cheama pe Petru si el iti va spune.” Si avea aceasta asigurare ca ce spune Petru e de la Dumnezeu. Fratii mei, cei care predica ar trebui sa aiba asigurarea ca ce zice e de la Dumnezeu? Ar trebui? Pentru asigurarea aceasta, dragii mei, pentru ca aceasta asigurare ca sa existe trebuie sa se roage predicatorul si trebuie sa va rugati dvs. ca a zis Pavel cand a scris Efeseni: Rugati-va sa mi se dea cuvant. Cati din locul acesta va puneti timp deoparte acasa, peste saptamana, sa va rugati pentru cei cei se ridica sa proclame Evanghelia, sa vorbeasca de la Tine, sa ne spuna ce le poruncesti Tu sa ne spuna? Cati faceti lucrul acesta? Ca prea ne indopam uneori cu teorii de-ale noastre, fratii mei, cu ce ne trece noua prin cap si nu cu ceea ce este descoperire de la Dumnezeu din cer. Ce este iluminare de la Dumnezeu din cer. Ce vine porunca de la Dumnezeu din cer. Ei, Corneliu a primit cuvantul asta pentru ca avea aceasta convingere ca vine de la Dumnezeu.

Convingerea caci Cuvantul ne este de folos

Dar a primit cuvantul acesta si pentru ca avea convingerea ca acest cuvant ii este de folos. Cand Petru relateaza intamplarea din casa lui Corneliu, le spune fratilor ca Dumnezeu l-a trimis pe el acolo pentru ca Dumnezeu ii facuse de cunoscut lui Corneliu sa vina Petru care-i va spune cuvinte prin care va fi mantuit el si casa lui. Corneliu, cand si-a deschis Petru gura si-a inceput sa predice, avea aceasta certitudine ca ce zice Petru ii este de folos, il ajuta. Dvs., cand cineva predica din locul acesta, de-ai nostri sau musafiri invitati, aveti aceasta convingere  ca va este de folos? Va ajuta la ceva? La ce ne ajuta? La ce credeti ca l-a ajutat pe Corneliu ce  a zis Petru? Stiti la ce l-a ajutat? Sa urce mai sus din punct de vedere spiritual. Mai sus in cunoastere si mai sus in experienta. Omul acesta stia ceva despre Dumnezeu. Traise de multa vreme printre iudei. Avea cunoastere despre Dumnezeu. De aceea se ruga, postea, facea milostenie, dar nu cunostea suficient despre Isus. Cand a venit Petru si a deschis gura si a spus: Ce a poruncit Domnul, omul acesta Corneliu a crescut in cunoastere. Dar, ah, noi le cunoastem pe toate. Ce avem nevoie sa ne invete cineva de 25 de ani sau de 30 de ani, cand avem 50 de ani de pocainta?

Fratii mei, omul acesta a crescut in experienta. Va intreb: a mai avut odata omul aceata vreo experienta ca in ziua aceea cand a predicat Petru? Sa se coboare cerul prin Duhul Sfant peste el si peste casa lui, peste adunarea aceea. Si oameni care nu stiu cat au fost ei de instruiti sa slaveasca, sa proslaveasca, sa preamareasca. Dintr-o data au inceput sa preamareasca pe Dumnezeu in limbi necunoscute, poate in alte limbi. Ai crescut in experienta. Credeti ca noi putem avea experiente in viata care nu le-am avut inca in viata? Ei, omul acesta  a primit cuvantul lui Dumnezeu prin credinta pentru ca era convins ca vine de la Dumnezeu si ca-i este de folos. Ma rog Domnului sa ne binecuvanteze sa avem acea credinta care sa declanseze  in fiecare dintre noi primirea cuvantului  lui Dumnezeu.

2. Credinta declanseaza primirea unei iluminari

Spune Petru aici- pana la urma si Petru a fost iluminat. Spune Petru aici, chiar la inceput: „Vad ca Dumnezeu nu este partinitor.” Adica, dintr-o data m-am luminat. M-am luminat si eu cu privire la Dumnezeu. Si cati dintre noi avem nevoie  sa ne luminam cu privire la Dumnezeu? Avem nevoie? Ca-l concepem pe Dumnezeu fiecare pe patratica noastra, dupa familia noastra, dupa traditia noastra. Asa cum Petru l-a priceput pe Dumnezeu dupa prejudecata Lui. Si dintr-o data Petru se lumineaza cu privire la Dumnezeu si la caracterul Lui Dumnezeu. Si-a zis: „Dumnezeu este impartial. Azi m-am luminat.” De cate ori ati plecat luminati de la casa lui Dumnezeu? Pentru asta trebuie credinta.

Dar Corneliu s-a luminat  nu doar cu privire la Dumnezeu si la Hristos, s-a luminat cu privire ls sine. A primit o iluminare. Stiti de ce? Omul acesta avea niste performante  spirituale remarcabile. Nu stiu cati dintre noi am putea sa stam alaturi de el. Spune Scriptura aici, ascultati: cucernic, temator de Dumnezeu impreuna cu toata casa Lui. Care de aici va puteti lauda  ca sunteti temator de Dumnezeu cu toata casa dvs.? Fratii mei, ma duc mai departe. Facea multe milostenii norodului. Nu la Pasti si la Craciun. Nu cand se face colecta cand sunt inundatii nu stiu unde, in est sau in vest. Facea multe milostenii norodului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Avea omul acesta performante spirituale?

Ei, fratii mei, omul acesta cu performante spirituale este iluminat de Dumnezeu intr-o zi sa se analizeze pe sine nu din perspectiva performantelor. Noi asa facem de obicei. Cam ce am realizat din ce vrea Dumnezeu sa realizam? Cand s-a dus fariseul acela sa se roage la templu, a zis: „Iti multumesc ca nu sunt ca vamesul asta, ca eu postesc de doua ori pe saptamana, fac milostenie, dau zeciuiala- performante. Si Corneliu avea cu ce sa stea inaintea lui Dumnezeu. Numai ca atunci cand a primit aceasta iluminare prin credinta, s-a analizat nu din perspectiva  performantelor spirituale, ci din perspectiva  lipsurilor spirituale. „Doamne, ce-mi lipseste?” Ce n-am? Si pe cand predica Petru despre Hristos si de faptul cac ine crede in El capata iertarea pacatelor, omul acesta s-a descoperit  din perspectiva lipsurilor: are nevoie de iertare.

A venit tanarul bogat la Isus Hristos si a zis: „Uite, astea-s performantele. Toate astea le-am pazit cu grija din tineretea mea. Ce lipsuri mai am? Ce mai lipseste? Pe langa astea, toata lista asta de porunci la care sunt atent, cu care ma lupt sa le implinesc, invatatorule, ce mai imi lipseste sa mostenesc viata vesnica?” Dragii mei, dvs. sunteti interesati sa stiti ce va mai lipseste? Stiu ca aveti o gramada de performante, unii mai multe decat altii, dar nu asta e atat de important. Important este sa stam inaintea lui Dumnezeu, sa ne ilumineze Dumnezeu  prin credinta sa descoperim de la El din cer ce ne mai lipseste. Invatatorule, ce mai lipseste? Si a zis Domnul: „Iti lipseste un singur lucru. Du-te vinde ce ai, imparte ce ai la saraci, ia-ti crucea si urmeaza-ma in fiecare zi.” La cati dintre noi nu ne lipseste asta, sa ne luam crucea, sa-L urmam pe Domnul in fiecare zi? La cati? Oare mai suntem noi purtatori de cruci sau nu mai suntem? Fratii mei, simtiti dvs. cumva ca mai purtati crucea lui Hristos, alaturi de Hristos, pe urmele lui Hristos? Simtiti lucrul acesta? Iti mai lipseste un singur lucru: sa-ti iei crucea si sa-Mi urmezi in fiecare zi. Prin credinta capat aceasta iluminare  cu privire la cine este El, dar si cu privire la cine sunt eu. Nu din perspectiva performantelor, ci a lipsurilor.

3. Credinta declanseaza curatirea

Primim curatirea sufletului- (peste asta am sarit in aceasta dimineata), ca ei au fost curatiti sa primeasca Duhul Sfant al lui Dumnezeu  si Petru recunoaste asta. Dumnezeu le-a curatit inimile prin credinta.

4. Credinta declanseaza primirea curajului

Credinta declanseaza nu doar primirea predicarii, nu doar primirea iluminarii. Credinta declanseaza primirea curajului, unui curaj. Si poate ziceti. Despre ce curaj e vorba si de ce curaj avea nevoie Corneliu, cand statea bine mersi la el acasa cu prietenii si rudeniile langa el si cu Petru care a venit sa predice. De ce curaj avea nevoie? De ce curaj avem noi nevoie cand venim la biserica, politia nu-i pe urmele noastre, statul ne da libertate religioasa? Putem sa strigam cat de tare vrem aici sau la radio. Nu-i nici o problema. De ce curaj avem nevoie? Un curaj care se primeste numai prin credinta. Stiti care-i curajul aceasta? Curajul sa-i predai controlul vietii tale lui Dumnezeu. E nevoie de curaj sau nu e nevoie de curaj? Sa te pui pe tine la dispozitia lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu sa preia controlul. Fratii mei, nu-i asa de complicat, iti trebuie curaj sa te pui in mana lui Dumnezeu sa te controleze El. Fratii mei, avem nevoie de curaj pentru ca-i dificil sa faci lucrul acesta. Noi vrem sa controlam noi.

Ce ziceti, cand Avram a iesit din casa lui, dintre neamurile lui, din tara lui, ca i-a zis Dumnezeu: „Du-te intr-o tara pe care ti-o voi arata.” Nu i-o aratase inca. S-a pus el in mana lui Dumnezeu ca Dumnezeu sa-l controleze pe el si viata lui? Ce ziceti, fratii mei? Lasi casa, lasi masa, lasi neamuri, iti iei corturi si pornesti intr-o directie in care nu stii multe. E controlat de Dumnezeu. Cand Dumnezeu i-a zis intr-o zi, ia-l pe Isac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti. Adu-l jertfa pe un munte pe care ti-l arat eu tie. Ce ziceti, dragii mei, a lasat el sa controleze Dumnezeu situatia din familia lui? Sigur. Dar stiti ca omul acesta care a avut curajul sa se lase controlat de Dumnezeu a avut momente in viata cand agata iar el controlul, sa controleze lucrurile? Stiti? Nu totdeauna a fost dispus sa-l lase pe Dumnezeu sa controleze. Mereu va spun in locul acesta, am mai multe exemple, dar vreau sa trec peste unul singur. Cand a venit foamete in zona aceea unde era el, unde locuia Avram si a zis Sara: „Hai sa ne coboram in Egipt.” El a spus catre ea: „Spune-i ca esti sora mea.” Nu vi se pare ca a preluat iarasi el controlul situatiei? Nu vi se pare asta?

Avrame, daca L-ai lasat pe Dumnezeu sa-ti controleze viata, familia, destinul tau, pornim prin credinta intr-o directie necunoscuta, intr-un tinut necunoscut. De ce acum vrei sa controlezi tu? Vreau sa va spun, cand a venit Duhul Sfant peste oamenii astia de aici au avut nevoie de-a lasa pe Duhul sa-i controleze. Cand vine Duhul Sfant peste careva de aici e nevoie de curajul de-a lasa pe Duhul Sfant sa te controleze si sa ma controleze. Si asta-i dificil. Si asta-i greu. Stiti de ce e nevoie de curaj? Ca sa predai controlul, sa-L lasi pe El sa te controleze. Stiti de ce? Pentru ca atunci cand te ia El sub control s-ar putea sa se petreaca lucruri neintelese, nepricepute si noi nu prea agreiem lucrul acesta.

Uitati-va aici, in cazul acesta acesta a venit Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi. Nu controlau ei lucrul acesta. Controla Duhul lui Dumnezeu. Ei, sunt lucruri neintelese, nepricepute. In Ziua Cincizecimii, cand s-a coborat Duhul Sfant peste cei care erau adunati acolo impreuna cu apostolii, spune sfanta Scriptura ca cei mai multi se intrebau: Ce vrea sa insemne asta? Sunt lucruri neintelese si trebuie curaj sa te lasi  sa te controleze el si sa faca lucruri neintelese. In Vechiul Testament, in cartea 1 Samuel sta scris ca dupa ce Saul s-a intalnit cu Samuel, l-a uns Samuel imparat, a  plecat undeva la Ghibea. A intalnit o ceata de prooroci. Si spune sfanta Scriptura ca in momentul acela a venit Duhul Sfant peste Saul si ce a inceput sa faca? Sa prooroceasca. Si ceilalti se uitau la el si  cei care il cunoscusera mai inainte, cum era mai inainte, se uitau la el si ziceau asa: „Ce s-a intamplat cu fiul lui Chis? Imaginati-va ca se intampla azi aici in biserica asa ceva si unul are curajul sa se puna sa-L controleze Duhul lui Dumnezeu. Si noi ne uitam si zice: „Ce s-a intamplat cu Abel?” Ati vrea sa puteti zice asa? Sau cu maria, sau cu Vlad. Sau cu altii de-aici din sala. Ce s-a intamplat cu el? De se comporta cum se comporta. De zice ce zice. E curaj si curajul asta vine prin credinta sa te lasi sa te foloseasca Duhul lui Dumnezeu. Sa te controleze chiar daca cei din jurul tau nu te inteleg si zic: „Ce s-a intamplat cu Abel? Dar, asa se intampla aici in Biblie. Asa se intampla in reaitate. Trebuie curaj pentru ca s-ar putea sa se petreaca lucruri neintelese.

Dar trebuie curaj pentru ca s-ar putea sa se petreaca lucruri neobisnuite. Exprimari a unui curaj neobisnuit. Dragii mei, in Vechiul Testament spune sfanta Scriptura ca la un moment dat Duhul lui Dumnezeu  a venit peste Ghedeon si va intreb: s-a manifestat aceasta prezenta  prin actiuni curajoase iesite din comun sau nu s-a manifestat? Si-a adunat armata omul acesta si a venit o multime de oameni sa se inscrie la armata, sa se duca sa se lupte. Si a zis Dumnezeu: „Nu, is prea multi. Du-te, coboara la apa pana la urma si au ramas cati? E o nebunie sa pornesti cu 300 de oameni (in mod omenesc) impotriva a mii sau zeci de mii de oameni. Dar e Duhul acolo care te face sa ai actiuni curajoase. Sau cand a fost vindecat ologul acela de la poarta frumoasa, cand a intrat in templu slavind, sarind, laudand pe Dumnezeu, cand oamenii au ramas uimiti, s-a ridicat Petru in picioare, si-a intins degetul spre liderii religiosi si a zis: „Voi l-ati omorat pe Hristos.” Nu-i curaj asta? Sa te duci la primaria orasului si  sa spui: „Voi l-ati omorat pe Hristos. Sunteti vinovati pentru asta.”

E Duhul Sfant la mijloc acolo, de asta iti trebuie curaj, curajul de-a te lasa controlat de Duhul lui Dumnezeu. Si dragii mei, daca nu se intampla multe experiente de felul acesta printre noi este pentru ca n-avem curajul in vremea asta sa ne lasam controlati de el. Ma rog Domnului sa ne binecuvanteze. Fratii mei, cred ca atunci cand ne adunam laolalta, cand suntem impreuna n-avem nevoie doar de odihna cu care venim de acasa sa ne putem tine ochii treji si sa nu dormim in adunare. Avem nevoie de credinta- credinta care declanseaza primirea . Noi tot vrem sa primim si tot cersim de la Dumnezeu, dar n-avem baza care sa-L determine pe Dumnezeu sa ne dea, dragii mei, credinta care declanseaza primirea, sa primim mesajul lui Dumnezeu. Sa primim iluminare de la Dumnezeu, sa primim curatirea sufletului- peste asta am sarit in aceasta dimineata, ca ei au fost curatiti sa primeasca Duhul Sfant al lui Dumnezeu  si Petru recunoaste asta. Dumnezeu le-a curatit inimile prin credinta. Si apoi, sa primim curajul asta sa ne lasam controlati de Duhul lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu sa ne binecuvanteze, dragii mei, in ziua de astazi si in fiecare zi, cu aceasta credinta. Amin.

Biserica Penticostală nr.1 „Carpți” Cluj-Napoca
VIDEO by Biserica Penticostală nr.1 Carpați Mesajul incepe la minutul 02:26:00

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: