Dovezi privind existenta celui mai mare rege antic al Israelului, regele David

Valea Terebintilor (Elah Valley) Photo credit www.jesuswalk.com

Citeste si

Excavari la Khirbet Qeiyafa din Valea Terebinților (Elah Valley)Photo credit http://mfa.gov.il/

Aproape în fiecare zi arheologii fac noi descoperiri, multe dintre ele datând din perioada biblică, ajutându-ne să înțelegem personaje și locuri din Biblie.
Nu cu mult timp în urmă, s-a făcut o descoperire privind existența celui mai mare rege antic al Israelului, regele David.

O scurtă vizită în Khirbet Qeiyafa din Valea Terebinților… Biblia spune că, nu departe de aici, David l-a ucis pe uriașul Goliat.

”Nu se consemnează în Biblie prea multe lucruri despre istoria, politica și urbanizarea din vremea lui David. Am descoperit în Khirbet Qeiyafa, pentru prima dată, o fortăreață de pe vremea lui David”, a afirmat prof. Yosef Garfinkel.

La aproximativ 30 km de Ierusalim se află Khirbet Qeiyafa, un oraș de frontieră din regatul Iuda, nu departe de Gat, orașul natal al lui Goliat. Datarea cu carbon arată că acesta a existat prin 1020-890 î.H., în perioada regelui David. Profesorul arheolog Yosef Garfinkel, de la Universitatea Ebraică, a muncit împreună cu cercetătorii de la Autoritatea Israeliană pentru Antichități. El ne-a spus că au excavat zeci de încăperi și crede că trei dintre ele erau folosite în scopuri religioase.

”Infrastructura este diferită. Aici avem camere izolate, pe când în structurile canaanite și păgâne întâlnim adevărate temple”, a afirmat prof. Yosef Garfinkel.

Garfinkel prezinta cele doua artefacte religioase folosite pentru pastrarea simbolurilor lui Dumnezeu. Photo reflexoeseneias.wordpress.com

Aceasta însă, nu e tot. Garfinkel a prezentat artefactele religioase în cadrul unei conferințe de presă în Ierusalim.

”După cum vedeți, avem două cadrane aici. Unul este din ceramică, iar celălalt din piatră”, a afirmat prof. Yosef Garfinkel.

Erau folosite pentru păstrarea simbolurilor lui Dumnezeu.

Altarele portabile aveau forma unui templu și confirmă descrierea biblică din 1 Împărați. Acolo, e descris stilul arhitectural folosit în Templul lui Solomon și se spune că acest stil exista dinaintea lui Solomon. În acel sit nu s-a găsit nicio statuie sau oase de porc, ceea ce dovedește că locuitorii respectau poruncile biblice de a nu consuma carne de porc și de a nu se închina la idoli, spre deosebire de vecinii lor canaaniți și filisteni. Arheologii au descoperit aici mai devreme cea mai veche inscripție evreiască.

Inscriptia pe ciob este in cea mai veche limba evreiasca, scrisul in stil proto-Canaanit. Ciobul a fost gasit in zona unde David l-a infrant pe Goliat. Photo www.sciencedaily.com

De ce sunt importante aceste descoperiri ? Garfinkel spunea că ele combat argumentele unor savanți care spun că Biblia a fost scrisă la 800 de ani după regele David și că nu are nicio legătură cu istoria reală.

”Cred că acesta e cel mai puternic argument al nostru. Acum avem dovezi istorice încrustate în Biblia evreiască, iar oamenii nu mai pot să spună că David și Solomon sunt personaje mitologice”, a afirmat prof. Yosef Garfinkel.
Garfinkel spunea că Biblia și arheologia trebuie să meargă mână în mână.
Stire difuzata in Jerusalem Dateline 50 – octombrie 2014 – ultimele stiri despre Israel: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Reclame

O biserica veche de 1 500 de ani e posibil sa marcheze locul mormantului profetului Zaharia

În istoria creștinismului timpuriu, când liderii bisericilor cred că au descoperit un sit istoric biblic, zidesc o biserică pentru a marca locul respectiv. Julie Stahl a vizitat o biserică străveche despre care oamenii de știință cred că ar putea marca locul mormântului profetului Zaharia.

Biserica veche de 1 500 de ani este amplasată pe dealurile Iudeii, la aproximativ 30 km de Ierusalim. Arheologii au descoperit-o după ce prădătorii palestinieni, în căutare de comori, au distrus partea de sus a sitului.

”Pentru a salva descoperirile arheologice, Autoritatea Israeliană pentru Antichități a decis începerea săpăturilor, iar rezultatele sunt fantastice”, a afirmat Shai Bar-Tura.

Arheologul Shai Bar-Tura spunea că lucrul impresionant legat de biserică este faptul că s-a păstrat foarte bine.

”Vedem asta cel mai clar uitându-ne la podeaua din mozaic, care este uimitoare. Zidul sudic s-a păstrat cel mai bine. Putem vedea modele geometrice complexe, scene superbe cu animale sălbatice, cu pești înotând în iaz. O altă scenă impresionantă prezintă un leu ce aleargă după o gazelă”, a afirmat Shai Bar-Tura.

Stâlpii din marmură aduși din Turcia aliniau culoarul central al bazilicii.

Ruinele bisericii care a fost construita peste mormantul lui Zaharia Photo http://www.dailymail.co.uk

”Încercăm să ne dăm seama de ce a fost construită aici o biserică atât de importantă”, a afirmat Shai Bar-Tura.

O teorie trimite la vremurile biblice. O parte a bisericii a fost construită deasupra unui mormânt străvechi. Arheologii spun că ar putea fi vorba despre mormântul profetului Zaharia, iar biserica a fost ridicată aici ca un memorial.

Rămășițele bisericii sunt singurele lucruri vizibile la suprafață, însă arheologii spun că, din perioada celui de-al Doilea Templul și până în timpul Marii Revolte a Evreilor împotriva romanilor, la câteva sute de ani mai târziu, aici au existat sate evreiești. Evreii de atunci au construit un sistem de tuneluri și grote sub acest deal fiind folosite pentru locuit și ca locuri unde să se ascundă.

Experții presupun că biserica ar fi fost distrusă în urma unui cutremur din timpul secolului al VIII-lea.

”Unul dintre cele mai frumoase lucruri vizavi de arheologie și de siturile asemenea acestuia este faptul că persoanele care vin aici pentru a vizita această biserică descoperită pot umbla și pot vedea exact aceleași lucruri pe care le vedeau creștinii în urmă cu 1 500 de ani”, a afirmat Shai Bar-Tura.

Autoritatea Israeliană pentru Antichități plănuiește să deschidă situl pentru public. Până atunci, acesta va fi acoperit cu nisip și materiale pentru a împiedica deteriorarea.

Stire difuzata in Jerusalem Dateline 50 – octombrie 2014 – ultimele stiri despre Israel: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Stiri crestine – Mapamond crestin – 1 noiembrie 2014 – Marturii socante: femei fortate sa se casatoreasca cu rebelii SIIL si Video cu pastorii din Texas

Photo credit www.youtube.com

Din sumarul ediției:

  • Criza virusului Ebola ii face pe liberieni sa se intoarca la Dumnezeu
  • Pastorii din Houston somati de primarita lesbiana sa predea autoritatilor predicile despre homosexualitate
  • Lupta pentru democratie din Hong Kong
  • Marturii socante: femei fortate sa se casatoreasca cu rebelii SIIL
  • O organizatie americana ajuta studentii internationali sa se integreze in noua comunitate
  • Un loc special: copiii bolnavi de autism si parintii lor gasesc odihna la Casa lui Jill
  • Minutul Sperantei deschide zilnic poarta catre cer si spre lumea intreaga

Ravi Zacharias – Dar muzical, povestea unui român pe timpul comunismului

Ravi Zacharias Texas A & M 19 March 2014

ROMANA

(Trad. Blogul Agnus Dei)

Povestea unui român pe timpul comunismului

Ravi Zacharias: Un mare evanghelist pe care nu vreau sa-l numesc, in timp ce visita Romania in timpul comunismului,  impreuna cu delegatia sa, unul din membri delegatiei sale a iesit sa mearga pe jos pe strazile din Romania.

In timp ce umbla pe o strada, uitandu-se in jur  la aceasta tara pustie, el, in calitate de visitator incognito, umbland undeva pe strazile Bucurestiului, a auzit un om care trecea pe acolo, intr-o zi de iarna rece, fluierand o melodie. Si aceasta nu era o melodie obisnuita.  Era din acest imn crestin: Medicul bun se-apropie,  Preotul Mare Isus.

Acest vizitator s-a oprit, s-a uitat la trecator si a inceput sa fluiere si el melodia impreuna cu trecatorul.

Ei s-au privit unul pe altul, dar nu stiau vorbi aceeasi limba. Romanul priveste in sus la cer si apoi isi pune mana pe inima. Atunci, acest american, priveste si el inspre ceruri si apoi isi pune mana pe inima. Dupa care, cei doi se imbratiseaza.

Darul cantarii este un limbaj universal. Dumnezeu, in darul cantarii, ne-a dat un stimulent care inspira. Si nu doar atat, aceasta vorbeste de asemenea si de bucuria care patrunde in inimile noastre, in timpul celor mai solitare situatii din vietile noastre.

ENGLISH

One great evangelist whom I shall leave unnamed had one of his team members walking down the streets of Romania. And as he was walking by, looking at this desolate country asa visitor incognito, as  he was walking somewhere in the streets of Bucharest, he heard a man walk by on a cold wintery day, whistling a tune. And it wasn’t a common tune.

It was from this hymn: The great Physician now is here, the sympathizing Jesus. (Medicul bun se apropie, Preotul mare, Isus). And this man paused, looked at him, walked by him and started to whistle the tune along with him. They looked at each other, they couldn’t speak.

Then the Romanian points to the heavens and then touches his heart. This American points to the heaven and touches his heart. And they both lock each other in embrace.

The gift of music transcending mere verbiage. The uniqueness that God has given in this inspirational incentive . But not only that, it talks about the joy that comes into our hearts  at the loneliest times in our lives.

 The great Physician now is here, the sympathizing Jesus

Medicul bun se apropie

VIDEO by  daniprecupeanu

Medicul bun Se apropie,
Preotul Mare Isus,
Bucurie ne aduce,
Scăpare numai în Isus.

Refren:

Auzi: îngerii cântă!
O, ce glas dulce sună!
Cântă şi tu, inimă,
Isus, Isus, Isus!

Cel ce şterge păcatele,
Acela îi numai Isus
Care la cer ne conduce.
El ne cunună, Isus.

Pentru mine ai răbdat cruce.
Laudă Ţie, Isus!
Cred, Miel Dumnezeiesc, Ţie!
Eu Te iubesc, o, Isus!

Voi fiilor cei mari si mici,
Iubiti numai pe Isus
Pe calea Lui umblati aici,
Cu voi petrece Isus,

Cand in ceruri noi vom intra,
Nainte ne-a sta Isus.
In jur de tron noi vom canta
Numele sfant,lui Isus

Ravi Zacharias story

The great Physician now is here, the sympathizing Jesus.

1. The Great Physician now is near,
The sympathizing Jesus;
He speaks the drooping heart to cheer,
Oh, hear the voice of Jesus!

Sweetest note in seraph song;
Sweetest name on mortal tongue;
Sweetest carol ever sung:
Jesus, blessed Jesus!
2. Your many sins are all forgiv’n,
Oh, hear the voice of Jesus;
The veil ’twixt you and God is riven,
Redemption wrought by Jesus.
 .
3. All glory to the dying Lamb!
I now believe in Jesus;
I love the blessed Savior’s name,
I love the name of Jesus.
 .
4. His name dispels my guilt and fear,
No other name but Jesus;
Oh, how my soul delights to hear
The precious name of Jesus!

Descoperiri arheologice: posibila casa a profetului Elisei

Tel Rehov in valea Iordanului  Photo credit www.charismanews.com

A vindecat bolnavi, a înviat morți și a chemat foc din cer. Profetul Elisei a fost una dintre cele mai importante figuri biblice. Vom vedea un loc unde se prea poate să fi fost casa lui, în Tel Rehov din Valea Iordan. În 16 ani de excavări, arheologii au descoperit un oraș vechi de 3 000 de ani. Aceștia au mai descoperit o clădire unică ce se poate să fi fost casa lui Elisei. Casa era plină de obiecte speciale. S-au găsit două altare din ceramică ce erau folosite pentru arderea tămâii.

Arheologul Ami Mazar a subliniat diferențele găsite în structura casei:

”În mod obișnuit, casele aveau o singură intrare ce dădea într-un hol mare de unde se intra în multe camere. Casa aceasta era împărțită în două. Cele două aripi erau unite una de cealaltă prin camera din spate și fiecare aripă avea intrare separată. Lângă camera din spate s-au găsit altare pentru arderea tămâii, unde probabil se aducea o jertfă lui Dumnezeu înainte de a intra și a auzi mesajul profetului.”

În timpul săpăturilor, arheologii au descoperit o cameră specială, în care se aflau o masă și o bancă. De asemenea, au descoperit un ciob din ceramică datând din secolul al IX-lea, pe care era scris numele Elisei, ceea ce i-a determinat pe unii să creadă că încăperea a aparținut lui Elisei.

”Am descoperit o bucată de ceramică pe care era scris cu cerneală roșie. Din păcate, bucata este ruptă, dar am reușit să descifrăm numele Elisei”, a afirmat Ami Mazar.

Elisei s-a născut cam la 12 km depărtare de Tel Rehov, în Abel-Meholah și a călătorit prin tot Israelul, din Ierihon în Samaria și Sunem.

”Nu pot spune cu exactitate că locuința i-a aparținut lui Elisei din Biblie.

Este foarte greu de stabilit, însă este foarte tentant, fiindcă locuința datează exact din perioada lui Elisei, din a doua jumătate a secolului al IX-lea d.H.”, a afirmat Ami Mazar.

Profetul Elisei este cunoscut pentru întâmplarea cu văduva căreia i-a zis să împrumute vase de lut, să le umple cu untdelemn și apoi să le vândă pentru a-și plăti datoriile. Mai e cunoscut pentru învierea fiului sunamitei și pentru trimiterea căpeteniei oștirii Naaman să se scalde de șapte ori în râul Iordan pentru a se vindeca de lepră. Arheologul Stephen Pfann consideră dovezile convingătoare.

”Cunoscându-se doar șapte persoane din acea perioadă cu numele de Elisei, fie e doar o întâmplare că acest om sfânt se numea și el Elisei, fie e vorba despre însuși profetul Elisei”, a afirmat Stephen Pfann.

Inscriptie cu numele de Nimsi

Inscriptie cu numele de Nimsi Photo www.biblicalarchaeology.org

Alte descoperiri ce trimit la profetul Elisei sunt două inscripții în care e menționată familia lui Nimși.

”Ilie a primit însărcinarea să îl ungă ca împărat pe Iehu, fiul lui Nimși. Acesta însă, i-a lăsat această însărcinare lui Elisei care, la rândul său, i-a lăsat-o unuia dintre ucenicii săi”, a afirmat Stephen Pfann.

Mulți arheologi evită să tragă concluzii referitoare la Biblie, însă alții o folosesc pentru a pune piesele cap la cap.
”Arheologia este ca un puzzle imens. Luăm informații descoperite în timpul primei excavații, a celei de-a doua, a treia ș.a.m.d., de la Hațor, Meghido, Tel Rehov, Beit Șe’an, Samaria le punem pe toate împreună într-un puzzle mai mare și încercăm să descifrăm cultura materială a israeliților”, a afirmat Ami Mazar.

Pentru Cary Summers, liderul satului Nazaret, lucrurile au o semnificație și mai profundă:
”În esență, este ca orice alt sit arheologic, însă fiecare lopată de pământ dovedește autenticitatea Bibliei, ceea ce face acest sit de-a dreptul incredibil.”

Viitorul sitului este nesigur, deoarece cărămizile din lut se deteriorează. Experții speră însă, că va putea fi păstrat pentru a ajuta generațiile viitoare să înțeleagă Biblia.

Stire difuzata in Jerusalem Dateline 50 – octombrie 2014 – ultimele stiri despre Israel: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

VIDEO by Alfa Omega TV

INTERVIU CU PASTORUL COSTEL GRAMADA : VESTI BUNE PENTRU FRATII ROMANI DIN BELGIA

Interviu realizat in cursul lunii octombrie 2014 de catre Zaharia Bonte – Elim Bruxelles –

1. Fiti binecuvantat de Domnul frate pastor ! Dumneavoastra locuiti in Urziceni si pastoriti mai multe adunari fratesti din Jud Ialomita, cum este sa locuiesti in sudul tarii ? Cum este sa fii pastor penticostal in Campia Romana ? Cum muncesc, cum traiesc, cum se bucura fratii din acea parte de tara ?

– Ca unul venit din nordul României (din judetul Suceava), pot spune că a decide să locuiești și să slujești în sudul României este o mare provocare. Nu este deloc ușor, dar, când Dumnezeu te cheamă treci mai ușor peste greutățile vieții și ale slujirii, dar și peste orice obstacol, mai ales cel cultural și cel de mentalitate.

De lucru nu se prea găsește. Cei mai mulți lucrează în gospodăriile lor. Nivelul de trai este foarte scăzut, iar zona este una din cele mai sărace din România. Cine a reușit a plecat în alte tări europene pentru un loc de muncă și gâștig mai bun.

Bisericile sunt mici și puține, iar lucrătorii sunt și ei puțini. Însă, dincolo de aceste neajunsuri, bisericile din sudul României scriu istorie evanghelică, după cum bisericile din Ardeal, Banat, Bihor, Bucovina sau din alte locuri au scris istorie la inceputurile lor.

2. Recent am aflat cu bucurie ca ati convenit cu fratii nostri de la Biserica Domnului Elim Bruxelles, demararea unui ciclu de invatamant teologic. Va rugam sa ne dati cateva detalii despre forma de scolarizare, durata proiectului, cui se adreseaza, ce nevoi acopera ?

– Da, cu ajutorul Domnului, la data de 22 noiembrie 2014 se vor pune bazele unei Școli biblice care se va numi ”Seminarul Biblic Elim”. Durata studiilor va fi de doi ani cu frecventa redusa, adică, cu o întâlnire pe lună, timp de opt luni pe an școlar.
Cursurile se adresează celor ce sunt deja implicați într-o slujire bisericească, precum și tuturor celor ce doresc să își dezvolte cunoștințele biblice și teologice.
Scopul Seminarului este să ofere o doctrină biblică unitară, să echipeze biblic, spiritual și intelectual și să formeze slujitori destoinici pentru orice lucrare în Biserica locală.

Photo credit Facebook Costel Gramada, Emil Mestereaga si un grup de cursanti

3. Despre colegii dumneavoastra de catedra ne spuneti cateva lucruri? Dar despre disciplinele ce se vor studia ? Ce nivel de studii absolvite trebuie sa aiba participantii ? Ce varsta? Vor putea sa se inscrie si fete ?

– Colegii mei de catedră sunt absolvenți de studii teologice de nivel universitar. Disciplinile ce se vor studia vor fi puse la dispoziție de Global University / Institutul International prin Corespondeță cu sediul în Springfield, Missouri-USA, dar cu peste 165 birouri nationale pe tot globul, inclusiv în România.

Participanții trebuie să aibă cel puțin opt clase absolvite. Vârsta minimă pentru înscriere este de 15-16 ani. Pot participa și fete.

4. Ati mai desfasurat asemenea actiuni si in Spania si in Italia si, poate ca nu numai; deci, cunoasteti relativ bine adunarile fratesti din afara tarii. Gasiti ca exista diferente de adaptare, de gandire, de actiune intre fratii din tara si cei de afara ? Care ar fi acestea ? Cine sunt cei castigati si cine-s cei pagubiti din procesul migrarii romanilor in lume ?
– Din eperiența de până acum, atât în Spania cât și în Italia, nu există diferențe de adaptare la studiu. Nu contează unde ești. Cine vrea să studieze, face acest lucru oriunde s-ar găsi.
Vorbind despre câștigători sau perdanți în relație cu migrarea românilor în lume, bineînțeles că cei rămași sunt perdanții. Mai exact. bisericile golite de tineri sau de slujitori, în special bisericile mai mici

5. Apartineti de Comunitatea penticostala Bucuresti, cea mai reprezentativa, credem noi dintre toate regionalele ce avem. Urmeaza etapa de alegeri la nivel national a Conducerii Cultului Penticostal din Romania… Credeti ca se va schimba structura si organizarea cultica in urmatoarele luni ? In bine sau in rau ? De ceva vreme, tot mai multe voci clameaza schimbare. Personal m-as bucura daca s-ar renunta atat la fostii colaboratori ai vechiului sistem, cat si la denumirile si slujbele sfinte cu nume comunist si de aceeasi sorginte. Iata cateva: Presedinte, secretar, cenzor, program, inaugurare, comitet, ordinare, comisie de ordinare… O vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti, un limbaj mai evlvios pentru poporul credincios ar fi de dorit !

– Cred ca nu se va schimba nimic cu privire la structura si organizarea cultului.
In rest, cu permisiunea dvs, nu as dori să comentez despre restul subiectelor din această întrebare. Vă mulțumesc pentru înțelegere!

6. Tot in lunile urmatoare se va alege si presedintele tarii, vanzoleala este teribil de mare de pe acuma… Sperati in linistirea apelor si impacarea incornoratilor politici, ori credeti ca va continua anarhia si luptele fraticide dintre baroni-moguli-partide ?! Dar o asanare morala a vietii publice din Romania este posibila ?!

– In opinia mea, dincolo de valul de arestări și, în anumite cazuri, de condamnări la nivel înalt, nimic nu se va schimba. După campania electorală și alegerea președintelui, indiferent cine va fi el, viața va merge înainte ca de fiecare dată în cei 25 de ani de la ”Revoluție”.

Personal, nu cred intr-o asanare morală a vieții publice. Însă, cred în misiunea bisericii locale care poate contribui moral în societate prin a fi sare și lumină. O societate cu biserici sănătoase moral – cele care respectă standardele morale și de sfințenie biblice, are șanse mari de însănătoșire morală.

7. Apartineti categoriei de varsta din care s-au desprins multi pastori si lucratori bisericesti, trecand la pseudo-independenti, carismatici si dizidenti… Vedeti o sansa pentru noile forme de inchinare in neoranduiala si invalmaseala, ori ne impartasiti gandul ca e vorba doar de semetie, nesupunere si viata lumeasca sub masca bisericeasca ??!!

– Eu nu văd nicio șansă în formele de închinare în neorânduială și învălmășeală și care nu Il glorifică sau onorează pe Dumnezeu. Orice formă de închinare care produce și emană mai multă gălăgie decât mesaj și dorință de apropiere de Dumnezeu, nu are de a face cu Biserica lui Hristos. Orice formă de închinare care acordă atenție firii pământești și nu dezvoltării vieții duhovnicești, nu are nimic în comun cu voia lui Dumnezeu pentru Biserica lui Hristos.
Dincolo de opinia mea prezentată referitor la formele de închinare, nu aș vrea să definesc sau să judec motivele care stau la baza unei închinari de felul acesta. Ele pot fi multiple și complexe.

8. Sunteti relativ prezent pe internet, va exprimati si navigati in spatiul virtual… Pana acuma ati reusit sa nu faceti valuri, sa nu provocati, sa nu va expuneti, cum au patit Cruceru, Pustan, Lascau, Negrut, Manastireanu, Ceuta, Branzei… ba chiar si Ton si Duculescu si Ionescu. Credeti ca inafara faptului de a fi o modalitate de exprimare si comunicare, lumea virtuala are si vreo alta valenta spirituala ? Le aduce tinerilor foloase sau ponoase ???!!!

– Referitor la internet, așa este, până acum ”am reusit sa nu fac valuri”, fiindcă nu am vrut să îmi ”bag nasul unde nu imi fierbea oala”, chiar dacă în anumite situații am fost ”ispitit” să o fac și era și oala mea (domeniul pastoral-bisericesc) la focul discuțiilor. Eu il folosesc, pe cat posibil, în folosul spiritual al altora. Doresc sa fiu o binecuvantare și în spațiul virtual, prin a pune la dispoziția altora o parte din resursele pe care noi le folosim în cadrul Bisericii Filadelfia din Urziceni. În acest scop mi-am deschis și un cont personal pe platforma de socializare facebook.

Nicidecum, nu împărtășesc opinia că internetul poate fi o platformă de pe care se poate scrie orice, oricum, despre oricine. De semenea, nu cred ca internetul a fost creat pentru anonimii care vor sa își verse otrava împotriva liderilor, organizatiilor sau să își exprime opiniile fără a avea curajul să se prezinte.

Pentru tineri, și nu numai, internetul poate fi o binecuvantare sau un blestem, in funcție de cum îl folosești. Din păcate, pentru destul de mulți tineri, internetul este o fereastră spre imoralitate și spre nenorocire spirituală.
De departe, internetul este un instrument util pentru comunicare, socializare, exprimare, network între slujitori sau biserici….

9. Traim vremea marilor erezii, dar si pe cea a nemaipomenitelor provocari ale stiintei si pseudostiintei, a tehnologiilor avansate si infatuarii omenirii, fapt ce impune o mai buna si temeinica asezare pe temeliile credintei sfintilor. Va rugam sa ne recomandati macar trei apologeti pentru vremea ce traim. As vrea sa spun, sa ne sugerati titluri de carti scrise, predici rostite, comunicari stiintifice din prisma credintei si altele asemenea.

– Apologeți: Alister McGrath, Timothy Keller, Ravi Zacharias…
– Cărți scrise: Imi este greu să aleg titluri de cărți din multitudinea care există actualmente în librării. Dar, aș sugera autori ale căror cărți sunt traduse în limba română, cum ar fi: Max Lucado; John Bevere; A.Z.Tozer, John Ortberg, John Piper, Philip Yancey, ș.a.
– Predici: O să recomand predicatori în loc de predici, din motivul că nu prea ascult predici. Predicatori: Luigi Mitoi, Gog Lazăr, Petrică Lascău, Nelu Brie, Iosif Țon ….

10. Si muzica face atmosfera, uneori tulburatoare, prin bisericile fratilor nostri, si parca este mai vesela si stridenta la penticostali. Albumele muzicale ne umplu casele, ne infunda urechile, ori ne inalta inimile… Va rugam, tot asa, sa ne sugerati niste melodii si cantareti pe care sa-i ascultam ca sa nu dea betia si frenezia decibelilor in noi.

– Muzica este un domeniu la care nu mă pricep, de aceea nu îmi permit să fac comentarii. Însă, din perspectivă pastorală și din ceea ce aș dori să se cânte în biserici, dar și din câte cunosc eu mediul muzical, i-aș recomanda pe următorii cântăreți sau grupuri: The Messengers, Grupul Speranța. Fratii Groza, Ovidiu Liteanu, Alin Timofte, Cornel Cuibus ….

………………………………………………………………………………………

Va multumim, va binecuvantam si va asteptam ! Mai avem si alte intrebari…

Zaharia B – Biserica ELIM Bruxelles

(In imagini:
Pastorul Constantin Gramada la birou si impreuna cu un grup de cursanti europeni)

Multumim fratelui Costel Gramada pentru copia acestui interviu.

Cine este rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea?

Inainte de-a prezenta cateva date biografice despre Corneliu C. Simut, rectorul Universitatii „Emanuel” din Oradea, va invitam sa ascultati o predica tinuta de acesta la biserica baptista „Betel” din Medias:

VIDEO by fericitzi

Iată cum era prezentat Corneliu Simuţ, în 2010, în revista Oglindanet:

“Corneliu Simuţ este conferenţiar în teologie dogmatică şi istorică la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Emanuel, Oradea. După finalizarea studiilor de teologie la Universitatea Emanuel, în 1998, a continuat cercetarea teologică în străinătate obţinând două doctorate de specialitate. Astfel, în 2003 obţine titlul de doctor în teologie la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozofie a Universităţii din Aberdeen, Scoţia, UK, iar în 2005 primeşte doctoratul în teologie la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tilburg, Olanda. Autor a nouă cărţi, dintre care cinci publicate la edituri internaţionale prestigioase, Corneliu Simuţ este unul dintre cei mai profilaţi teologi evanghelici din România.” Sursa – http://oglindanet.ro/nimeni-pe-lumea-asta-nu-se-naste-crestin-cu-totii-ne-nastem-oameni-pacatosi/

Corneliu C. Simut s-a nascut in Oradea, la data de 29 octombrie, 1975.

http://corneliusimut.wordpress.com/

Fr. Simut este casatorit cu Conf. Univ. Dr. Ramona Simut, sefa departamentului de presa din cadrul aceleiasi institutii.

http://ramonasimut.wordpress.com/

Cu toate ca nu este omul caruia ii place sa iasa in evidenta si nu este un colectionar de titluri universitare, valoarea profesionala si academica a fratelui Corneliu Simut transpare atat din cartile de specialitate pe care le-a scris (si pe care va lasam pe dvs sa le descoperiti pe blogul sau personal) cat si din CV-ul sau, din care redam o parte aici, in limba engleza:

Corneliu SimutACADEMIC TRAINING
1. Bachelor of Theology, BTh in Pastoral Theology (University of Bucharest, Romania, 1998, a graduate of the Faculty of Theology within Emanuel University of Oradea, formerly Emanuel Bible Institute of Oradea, 1998).
2. Doctor of Philosophy, PhD in Church History (School of Arts and Theology, Faculty of History, Theology, and Philosophy, Department of Divinity with Religious Studies, King’s College, University of Aberdeen, Scotland, United Kingdom, 2003), under the supervision of Dr. Carl R. Trueman and Dr. Nicholas J. Thompson.
3. Doctor of Theology, ThD in Dogmatic Theology (Department of Religious Studies, Tilburg School of Humanities, University of Tilburg, formerly the Roman-Catholic Faculty of Theology in Tilburg, Netherlands, 2005), under the supervision of Prof. Dr. Nico F. M. Schreurs.
4. Habilitated Doctor of Theology (Habilitation), Dr. Habil. in Dogmatic Theology (Reformed Theological University of Debrecen, Hungary, 2012), under the supervision of Prof. Dr. Habil. Botond Gaál, PhD, DSc.
5. Doctor of Divinity, DD (by publications) in Systematic Theology (Faculty of Theology, Department of Dogmatic Theology and Christian Ethics, University of Pretoria, South Africa, 2014), under the supervision of Prof. Dr. Johan Buitendag.

http://www.orizontului.info/ (O)

În data de 24 ianuarie 2012, prof.univ.dr. Corneliu Simuţ a fost ales rector al Universităţii „Emanuel” din Oradea. Potrivit reprezentanţilor instituţiei de învăţământ superior, Simuţ a fost validat rector de către Senat şi se aşteaptă confirmarea lui în funcţie de către ministrul Educaţiei şi Cercetării. Potrivit propriului C.V., Simuţ este profesor de Teologie dogmatică şi Istoria bisericii, editor al revistei „Perichoresis” şi Director al Centrului de Cercetare al Universităţii Emanuel.

Corneliu Simuţ şi-a obţinut licenţa în teologie la Universitatea din Bucureşti şi are două titluri de doctor: primul în istoria bisericii la Universitatea din Aberdeen, Scoţia (PhD, 2003), iar cel de-al doilea în teologie dogmatică la Universitatea din Tilburg, Olanda (ThD, 2005).
Este autor a opt cărţi de specialitate, dintre care patru publicate în limba engleză la prestigioase edituri internaţionale (Ashgate, Walter de Gruyter, Peter Lang şi Palgrave Macmillan).
Pe lângă activitatea editorială, profesorală şi de cercetare, a tradus numeroase cărţi, a publicat peste treizeci de articole în reviste de specialitate şi participă frecvent la conferinţe academice în Uniunea Europeană. (Sursa – http://www.pasi.ro/)

Photo credit Andrei Jitareanu via danutm.wordpress.com

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (English)

Emanuel University is a private university based in Oradea, Romania.

Institution web page – http://www.emanuel.ro
Address: Bulevardul Dacia, Oradea, Romania
Founded: 1989   

The roots of Emanuel University were planted in 1986, when Emanuel Baptist Church of Oradea, formerly known as the Second Baptist Church of Oradea, initiated an underground Bible institute to train the upcoming pastors and missionaries of the Communist Romania.

Today, Emanuel University of Oradea is the only government accredited evangelical Christian university in Europe. It is functioning under the spiritual authority of the Emanuel Baptist Church of Oradea, and under the academic authority of the Romanian Department of Education by the accreditation it was granted.

Emanuel Baptist Church of Oradea is a Baptist church located in Oradea, Romania. Completed in 1993, it is the largest Baptist church in Romania and the second-largest in Europe.

Sursa – Wikipedia

Despre Universitatea ,,Emanuel” Oradea (Romana)

Rădăcinile Universității „Emanuel” au fost sădite în 1986, când Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, fosta Biserică Baptistă Numărul 2, a început un institut biblic în secret cu scopul de a pregăti viitorii pastori și misionari din România comunistă. În 1989, după căderea regimului comunist, școala, numită pe atunci Școala Prorocilor, a devenit seminar teologic evanghelic. Viziunea universității a fost încă de la începutul anilor 90 o slujire creștină integrată la orice nivel al societății.

Capela Universităţii Emanuel (Wikipedia)

Din punct de vedere academic Universitatea „Emanuel” din Oradea este integrată în sistemul național de învățământ sub autoritatea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului din România, prin acreditarea acordată.

Facultăți

  • Teologie Pastorială
  • Management
  • Pedagogie Muzicală
  • Asistență Socială
  • Limbă și Literatură

Sursa – Wikipedia

Nicolae Geantă – Nu îi lăsați să se ducă acolo

Citeste si

Photo credit zvp.ro

Articol de la Nicolae Geantă.  Nicolae Geantă este Pastor Evanghelist si doctor in Geografie (Universitatea Bucuresti), absolvent al Scolii Biblice Timotheus (Bucuresti), al Scolii de Predicare Ciresarii (Cluj Napoca), master în Teologie la Seminarul Evanghelic din Osijek (Croatia), profesor la Colegiul Tehnic Constantin Istrati (Câmpina).

Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Nicolae Geantă:

Ioana, e o fetiță scumpă din clasa I. Tatăl ei e preot și mama profesoară. A plâns ceva ore s-o lase părinții la „Carnaval” de Halloween. Așa le-a cerut „doamna”. Trebuie s-o asculte! (Când a venit de la „distracție” mi-a povestit cam tristă:  „Eu am fost prințesa Toamna. Toți s-au uitat ciudat la mine. Băă, ce costum e ăsta?”). Un frate spunea că învățătoarea i-a obligat fetița să meargă la Halloween. Pentru că n-a lăsat-o, copilul a plâns toată ziua. Altul mi-a spus că pruncii din biserică au purtat măști! Pe Sefora, fata mea cea mică, profa a amenințat-o în caz că refuză să stea la tărăraie. După ce i-a văzut lacrimile împotrivirii, s-a-ndurat s-o lase acasă…
 
Anul ăsta de Halloween la liceu am văzut declanșat iadul. Vrăjitoare pe mături, moartea cu coasa, vampirițe, cucuvele, pirați, diavoli, scheleți vii, pisici negre, sunt numai câteva din deliciile horror ale dovleciștilor teribiliști care s-au jucat de-a Satana. Că tinerii din lume aleargă la potopul de desfrâu nu ne mai miră. Dar de facem cu pocăiții? Că participă și ei, fără nici o remușcare…
 
„Nu ne ducem și noi, dom’ profesor?”, m-a întrebat „un frate” elev, care aștepta cu un grup de pocăiți lângă amfiteatru, curioși să vadă promenada drăcească. „Nu! Psalmul 1 zice: nu se duce, nu se oprește, nu se așează”. Dar, după ce am plecat, în hol au rămas doar… cuvintele din psalm!
 
Am văzut de atâtea ori cum tinerii noștrii sunt atrași spre malefic. Spre teribilism macabru. Ei merg pe șuștache nu numai la halloween, dar și la balul bobocilor. Pipăie fete pe holuri, trag câte-un Kent prin veceuri, sau pumni ori capete-n gură. Cam des și… înjurături. În excursii, în tabere, îl uită pe Dumnezeu… acasă. Trântesc ușa în nas părinților dacă nu-s lăsați la banchete. Acolo, unii chiar… dansează! unde or fi învățat? De Valentine’s day fac declarații de iubite temporară, de Crăciun se îmbracă în Moș… Și ei poartă blugii tăiați de noi, brățări pocăite, tatuaje cu pixul ori țoale de hipsteri. Mulți nu în biserici sunt reali, ci pe facebook… Și ei au gagic/ă fără scopul căsătoriei. Nu știu de ce dar am început să ne facem că nu-i vedem. închidem ochii. Dar Ochiul din Ceruri?
 
„Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo”, i-a poruncit Avraam lui Eleazar când i-a cerut să-i aducă o soție lui Isaac. „Să nu îl lași pe copil să se ducă acolo”, e porunca Domnului pentru noi părinții, azi. Nu-i lăsați să vă speculeze, să vă excrocheze sentimental! Chiar dacă se tăvălesc pe jos, nu scăpați controlul din mână. Sunteți obligați să-i duceți în cer nu să-i transformați în combustibil pentru iad!
Nu lăsați școala, societatea, internetul ori televizorul să-i educe! Nu stați nepăsători la tsunami-ul lumii. Puneți-le limite, restricții, sens interzis. Rugați-vă cu ei. Biblicizați-i. Altminteri, tinerii ne vor ajunge prin discoteci, vor lipsi din biserici sau vor butona mai departe telefoanele în balconul adunării, vor ține ochii deschiși la rugăciune, nu vor stărui să se sfințească, să aibă Duhul Sfânt. Nu că nu vor vorbi nimănui de Hristos (nu pot prezenta pe Cineva care nu-L cunosc), dar se vor căsătorii cu filistenii, vor devenii una cu ei… Nu vor mai alege să fie misionari dar vor colinda cu halloween-ul! Iar când veți merge la școală profesorii lor vă vor speria cu… catalogul! Dar dacă va veni între timp judecata?

Azi e Ziua Reformei 31 Octombrie 1517 – Filme si Biografia lui Martin Luter

O scurta biografie de la ViataVesnica.ro (Photos de la wikipedia)

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.
Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Martin Luther

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.

(Filmul vechi, subtitrat in L. Romana nu se mai gaseste pe youtube)

 

Martin Luther

VIDEO by Jake Bishop

PBS Reluctant Revolutionary

Part 2

Black and White documentary

(Nota ed. missing filmul subtitrat, si VIDEO by deekay120278)

Happy Reformation Day – October 31, 1517: The Bible and Martin Luther

 

English Bible History

Martin Luther

Martin Luther had a small head-start on Tyndale, as Luther declared his intolerance for the Roman Church’s corruption on Halloween in 1517, by nailing his 95 Theses of Contention to the Wittenberg Church door. Luther, who would be exiled in the months following the Diet of Worms Council in 1521 that was designed to martyr him, would translate the New Testament into German for the first time from the 1516 Greek-Latin New Testament of Erasmus, and publish it in September of 1522. Luther also published a German Pentateuch in 1523, and another edition of the German New Testament in 1529. In the 1530’s he would go on to publish the entire Bible in German. Martin Luther (November 10, 1483 – February 18, 1546) was a Christian theologian and Augustinian monk whose teachings inspired the Protestant Reformation and deeply influenced the doctrines of Protestant and other Christian traditions.

Martin Luther was born to Hans and Margaretha Luder on 10 November 1483 in Eisleben, Germany and was baptised the next day on the feast of St. Martin of Tours, after whom he was named. Luther’s call to the Church to return to the teachings of the Bible resulted in the formation of new traditions within Christianity and the Counter-Reformation in the Roman Catholic Church, culminating at the Council of Trent.His translation of the Bible also helped to develop a standard version of the German language and added several principles to the art of translation. Luther’s hymns sparked the development of congregational singing in Christianity. His marriage, on June 13, 1525, to Katharina von Bora, a former nun, began the tradition of clerical marriage within several Christian traditions.

Portraits of Hans and Margarethe Luther by Lucas Cranach  1527

Luther’s early life

Martin Luther’s father owned a copper mine in nearby Mansfeld. Having risen from the peasantry, his father was determined to see his son ascend to civil service and bring further honor to the family. To that end, Hans sent young Martin to schools in Mansfeld, Magdeburg and Eisenach. At the age of seventeen in 1501 he entered the University of Erfurt. The young student received his Bachelor’s degree after just one year in 1502! Three years later, in 1505, he received a Master’s degree. According to his father’s wishes, Martin enrolled in the law school of that university. All that changed during a thunderstorm in the summer of 1505. A lightening bolt struck near to him as he was returning to school. Terrified, he cried out, „Help, St. Anne! I’ll become a monk!” Spared of his life, but regretting his words, Luther kept his bargain, dropped out of law school and entered the monastery there.

Luther’s struggle to find peace with God

Young Brother Martin fully dedicated himself to monastic life, the effort to do good works to please God and to serve others through prayer for their souls. Yet peace with God escaped him. He devoted himself to fasts, flagellations, long hours in prayer and pilgrimages, and constant confession. The more he tried to do for God, it seemed, the more aware he became of his sinfulness.

Johann von Staupitz, Luther’s superior, concluded the young man needed more work to distract him from pondering himself. He ordered the monk to pursue an academic career. In 1507 Luther was ordained to the priesthood. In 1508 he began teaching theology at the University of Wittenberg. Luther earned his Bachelor’s degree in Biblical Studies on 9 March 1508 and a Bachelor’s degree in the Sentences by Peter Lombard, (the main textbook of theology in the Middle Ages) in 1509. On 19 October 1512, the University of Wittenberg conferred upon Martin Luther the degree of Doctor of Theology.

Martin Luther’s Evangelical Discovery

The demands of study for academic degrees and preparation for delivering lectures drove Martin Luther to study the Scriptures in depth. Luther immersed himself in the teachings of the Scripture and the early church. Slowly, terms like penance and righteousness took on new meaning. The controversy that broke loose with the publication of his 95 Theses placed even more pressure on the reformer to study the Bible. This study convinced him that the Church had lost sight of several central truths. To Luther, the most important of these was the doctrine that brought him peace with God.

With joy, Luther now believed and taught that salvation is a gift of God’s grace, received by faith and trust in God’s promise to forgive sins for the sake of Christ’s death on the cross. This, he believed was God’s work from beginning to end.

Luther’s 95 Theses

On Halloween of 1517, Luther changed the course of human history when he nailed his 95 Theses to the church door at Wittenberg, accusing the Roman Catholic church of heresy upon heresy. Many people cite this act as the primary starting point of the Protestant Reformation… though to be sure, John Wycliffe, John Hus, Thomas Linacre, John Colet, and others had already put the life’s work and even their lives on the line for same cause of truth, constructing the foundation of Reform upon which Luther now built. Luther’s action was in great part a response to the selling of indulgences by Johann Tetzel, a Dominican priest. Luther’s charges also directly challenged the position of the clergy in regard to individual salvation. Before long, Luther’s 95 Theses of Contention had been copied and published all over Europe.

Here I Stand

Luther’s Protestant views were condemned as heretical by Pope Leo X in the bull Exsurge Domine in 1520. Consequently Luther was summoned to either renounce or reaffirm them at the Diet of Worms on 17 April 1521. When he appeared before the assembly, Johann von Eck, by then assistant to the Archbishop of Trier, acted as spokesman for Emperor Charles the Fifth. He presented Luther with a table filled with copies of his writings. Eck asked Luther if he still believed what these works taught. He requested time to think about his answer. Granted an extension, Luther prayed, consulted with friends and mediators and presented himself before the Diet the next day.

Meeting of the Diet (assembly) of the Holy Roman Empire at Worms, Germany, in 1521, where Martin Luther defended his Protestant principles and was excommunicated

When the counselor put the same question to Luther the next day, the reformer apologized for the harsh tone of many of his writings, but said that he could not reject the majority of them or the teachings in them. Luther respectfully but boldly stated, „Unless I am convinced by proofs from Scriptures or by plain and clear reasons and arguments, I can and will not retract, for it is neither safe nor wise to do anything against conscience. Here I stand. I can do no other. God help me. Amen.„On May 25, the Emperor issued his Edict of Worms, declaring Martin Luther an outlaw.

Luther in Exile at the Wartburg Castle

The room in Wartburg where     Luther translated the New Testament into German. An original first edition of the translation is kept under the case on the desk.

Luther had powerful friends among the princes of Germany, one of whom was his own prince, Frederick the Wise, Elector of Saxony. The prince arranged for Luther to be seized on his way from the Diet by a company of masked horsemen, who carried him to the castle of the Wartburg, where he was kept about a year. He grew a wide flaring beard; took on the garb of a knight and assumed the pseudonym Jörg. During this period of forced sojourn in the world, Luther was still hard at work upon his celebrated translation of the Bible, though he couldn’t rely on the isolation of a monastery. During his translation, Luther would make forays into the nearby towns and markets to listen to people speak, so that he could put his translation of the Bible into the language of the people.

Although his stay at the Wartburg kept Luther hidden from public view, Luther often received letters from his friends and allies, asking for his views and advice. For example, Luther’s closest friend, Philipp Melanchthon, wrote to him and asked how to answer the charge that the reformers neglected pilgrimages, fasts and other traditional forms of piety. Luther’s replied: „If you are a preacher of mercy, do not preach an imaginary but the true mercy. If the mercy is true, you must therefore bear the true, not an imaginary sin. God does not save those who are only imaginary sinners. Be a sinner, and let your sins be strong, but let your trust in Christ be stronger, and rejoice in Christ who is the victor over sin, death, and the world. We will commit sins while we are here, for this life is not a place where justice resides. We, however, says Peter (2. Peter 3:13) are looking forward to a new heaven and a new earth where justice will reign.” [Letter 99.13, To Philipp Melanchthon, 1 August 1521.]

Martin Luther’s German Bible

1529 Luther New Testament: The Oldest Printed German N.T. Scripture

Martin Luther was the first person to translate and publish the Bible in the commonly-spoken dialect of the German people. He used the recent 1516 critical Greek edition of Erasmus, a text which was later called textus receptus. The Luther German New Testament translation was first published in September of 1522. The translation of the Old Testament followed, yielding an entire German language Bible in 1534.

Luther is also know to have befriended William Tyndale, and given him safe haven and assistance in using the same 1516 Erasmus Greek-Latin Parallel New Testament that had been the source text for his German New Testament of 1522, as the trustworthy source text for Tyndale’s English New Testament of 1525-26.

Luther’s Writings

The number of books attributed to Martin Luther is quite impressive. However, some Luther scholars contend that many of the works were at least drafted by some of his good friends like Philipp Melanchthon. Luther’s books explain the settings of the epistles and show the conformity of the books of

1523 Luther Pentateuch:  The Oldest Printed      German Scripture

the Bible to each other. Of special note would be his writings about the Epistle to the Galatians in which he compares himself to the Apostle Paul in his defense of the Gospel. Luther also wrote about church administration and wrote much about the Christian home.

Luther’s work contains a number of statements that modern readers would consider rather crude. For example, Luther was know to advise people that they should literally “Tell the Devil he may kiss my ass.” It should be remembered that Luther received many communications from throughout Europe from people who could write anonymously, that is, without the specter of mass media making their communications known. No public figure today could write in the manner of the correspondences Luther received or in the way Luther responded to them. Luther was certainly a theologian of the middle-ages. He was an earthy man who enjoyed his beer, and was bold and often totally without tact in the blunt truth he vehemently preached. While this offended many, it endeared him all the more to others.

He was open with his frustrations and emotions, as well. Once, when asked if he truly loved God, Luther replied “Love God? Sometimes I hate Him!” Luther was also frustrated by the works-emphasis of the book of James, calling it “the Epistle of Straw, and questioning its canonicity. Also irritated with the complex symbolism of the Book of Revelation, he once said that it too, was not canon, and that it should be thrown into the river! He later retracted these statements, of course. Luther was a man who was easily misquoted or taken out of context. While a brilliant theologian, and a bold reformer, he would not have made a good politician. But then, he never aspired to any career in politics.

Luther’s 1534 Bible.

Martin Luther and Judaism

Luther initially preached tolerance towards the Jewish people, convinced that the reason they had never converted to Christianity was that they were discriminated against, or had never heard the Gospel of Christ. However, after his overtures to Jews failed to convince Jewish people to adopt Christianity, he began preaching that the Jews were set in evil, anti-Christian ways, and needed to be expelled from German politics. In his On the Jews and Their Lies, he repeatedly quotes the words of Jesus in Matthew 12:34, where Jesus called them „a brood of vipers and children of the devil”

Katharina von Bora, Luther’s wife (1523), by Lucas Cranach the Elder, 1526

Luther was zealous toward the Gospel, and he wanted to protect the people of his homeland from the Jews who he believed would be harmful influences since they did not recognize Jesus as their Saviour. In Luther’s time, parents had a right and a duty to direct their children’s marriage choices in respect to matters of faith. Likewise, Luther felt a duty to direct his German people to cling to the Jesus the Jews did not accept. It should be noted that church law was superior to civil law in Luther’s day and that law said the penalty of blasphemy was death. When Luther called for the deaths of certain Jews, he was merely asking that the laws that were applied to all other Germans also be applied to the Jews. The Jews were exempt from the church laws that Christians were bound by, most notably the law against charging interest.

Martin Luther’s Death

Martin Luther escaped martyrdom, and died of natural causes. His last written words were, „Know that no one can have indulged in the Holy Writers sufficiently, unless he has governed churches for a hundred years with the prophets, such as Elijah and Elisha, John the Baptist, Christ and the apostles… We are beggars: this is true.

photos and story (via) Wikipedia and www.greatsite.com

How the Protestant Reformation Influenced Western Civilization

This short video shows how Martin Luther and the Protestant Reformation influenced and revolutionized Western Civizilation.

Nicolae Geanta – Coarnele Halloween-ului

Citeste si

Photo credit zvp.ro

Articol de la Nicolae Geanta.  Nicolae Geantă este Pastor Evanghelist si doctor in Geografie (Universitatea Bucuresti), absolvent al Scolii Biblice Timotheus (Bucuresti), al Scolii de Predicare Ciresarii (Cluj Napoca), master în Teologie la Seminarul Evanghelic din Osijek (Croatia), profesor la Colegiul Tehnic Constantin Istrati (Câmpina).

Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Haloween-ul, ştiu cam toţi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs…

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii – dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup – ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. „Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor”, a strigat o „diavoliţă” de liceu unui prieten bun de-al meu, dl. Meleacă, profesor de Religie. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade…

Intrând la Diverta să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie groase de sute de mii sau milioane de lei vechi. Atenţie, pentru copii!!!

Duminică seara, la Târgovişte, am văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane şi nu mai ştiu ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.

Azi, la liceu, prietenul meu citat mai sus, n-a putut să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie blând, „să nu distrugă de tot haloween-ul”. Mi-a spus la telefon că parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o apăsare diabolică în timp ce vorbea.

Impinşi spre divertisment macabru – chiar de către profesori sau părinţi (?!), tinerii noştrii se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred vrăjitori şi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) şi spun Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuţite de foc şi ochi de piraţi. Pentru ei horror e ceva delicios. Iar viaţa, succesul, cred că e ceva de hocus pocus… Faci o vrajă, baţi din baghetă şi vei fi primul în toate!

Am spus unor profesori (şi tuturor elevilor), că atunci când permiţi ca tinerii să se-mbrace în pisica neagră, în Dracula, în Necuratu’ sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada, nu mai poţi avea pretenţii să fie cuminţi la ore. Să fie corecţi, să fie morali. Să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece. Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îşi vor apoi lua rolurile în serios. Iar unii, şi le-au luat deja!

O colegă de-a mea, profesoară de Istorie, mi-a spus în seara asta la telefon, că în blocul ei umblă copii cu Haloween-ul. Troznesc, ţipă. scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraţilor, este ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei întrebări pe stradă „ce le-ar place cel mai mult să facă de Haloween?”, 85 % dintre ei au răspuns „să omorâm un om”! Mă tem, că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la Ştirile de la ora 5, să n-aud că-n urma promenadei drăceşti, au murit părinţii sugrumaţi în case. Aşa, de… divertisment.

După colindul de Crăciun ajungi la ieslea Lui Isus Hristos, după bântuiala de Haloween ai şansa să ajungi în coarnele lu’ Satan.

Fugi de dovleac! Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/10/coarnele-halloween-ului.html

Abuzuri în numele lui Dumnezeu şi fascinaţia demonicului de Niculaie Meleacă

Articol de Niculaie Meleacă, primit de la fratele Nicolae Geanta – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/11/abuzuri-in-numele-lui-dumnezeu-si.html. Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

După încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor, vine mult aşteptata libertate religioasă prin Edictul de la Milan din anul 313, promulgat de către împăratul Constantin cel Mare (306-337). Mai târziu, mulţi dintre împăraţii Imperiului roman, de Răsărit sau de Apus, sprijină creştinismul şi consolidează poziţia acestuia în relaţia cu statul, excepţie făcând Iulian Apostatul (361-363). Teodosie cel Mare (379-395) a emis Edictul de la Tessalonic – Cunctos populos (pentru toate popoarele sau tot poporul) – prin care religia creştină a devenit religie oficială de stat a Imperiului Roman. Supuşii Imperiului trebuiau să accepte creştinismul necondiţionat, iar cei care nu erau de acord cu învăţătura Bisericii erau consideraţi ca fiind eretici. Împăratul Justinian (527-565) va declara, încercând să refacă unitatea imperiului după căderea din 476 a Imperiului de Apus, că „aşa cum există o singură Biserică a unui singur Dumnezeu, tot la fel, trebuie să existe un singur împărat şi un singur stat”.

I. Ereziile, Inchiziţia şi Vrăjitoarele. Din secolul al IV-lea până în secolul al VIII-lea (325-787), au loc în sânul Bisericii creştine mai multe sinoade, ecumenice sau locale (Biserica ortodoxă recunoaşte doar 7 Sinoade Ecumenice), în care s-au discutat probleme legate de organizarea şi administrarea Bisericii creştine, dar mai ales s-au combătut ereziile, greşelile, abaterile de la învăţătura dreaptă a Bisericii, suţinută de Sfinţii Părinţi pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Încă din acele vremuri s-a pus problema pedepsirii celor care, cu voie sau fără voie, cu rea voinţă sau din ignoranţă, se îndepărtau de adevărul promovat de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur, Ambrozie al Milanului şi Fericitul Augustin sunt printre cei care susţineau că e o mare greşeală să ceri condamnarea la moarte a unui eretic, deoarece „se doreşte îndreptarea păcătosului şi nu moartea acestuia”. Cu toate acestea, în Alexandria secolului V, chiar în timpul păstoririi Sfântului Chiril şi în mare măsură din cauza predicilor sale îndreptate împotriva filosofiei greceşti, este ucisă de către creştini cu o violenţă ieşită din comun, Hipatia, conducătoarea Şcolii Neoplatonice din acel oraş, care era foarte preţuită pentru ştiinţa şi viaţa ei exemplară. În anul 662, la Constantinopol, Sfântul Maxim Mărturisitorul este obligat să renunţe la învăţătura sa despre Iisus Hristos, şi anume că în Iisus Hristos sunt două voinţe şi două lucrări. Pentru că a refuzat, i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă. Mai târziu, Biserica i-a reabilitat memoria şi l-a aşezat în rândul sfinţilor pentru mărturisirea credinţei adevărate chiar cu preţul vieţii. În concluzie, creştinii uitaseră trecutul foarte repede. La puţin timp după ce scăpaseră de persecuţii, devin chiar ei persecutori ai acelora care aveau opinii diferite de-ale lor.

Marea Schismă din anul 1054 rupe unitatea Bisericii creştine, formând două mari Biserici: Catolicismul şi Ortodoxia. În Apus, în Biserica catolică, se naşte o nouă instituţie menită să rezolve problema ereziilor, şi anume, Inchiziţia. Termenul ,,Inchiziţie” este un termen latin – inquirere, a cerceta; inquisitio, cercetare – şi desemna un tribunal ecleziastic însărcinat cu rezolvarea cazurilor de erezie. În anul 1224, împăratul Frederic al II-lea, Rex Romanorum (rege al Romei), care deşi era un om foarte învăţat, dă o lege prin care aprobă arderea ereticilor. Papa Grigorie IX acceptă această lege cu condiţia ca Biserica să se pronunţe în legătura cu vinovăţia celor cercetaţi. Prin interpretarea ad litteram a unui verset din Scriptură – ,,Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic, Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard” (Ioan 15, 5-7) – cei aflaţi vinovaţi de erezie erau torturaţi pentru mărturisirea greşelii sau a păcatului şi apoi executaţi prin ardere pe rug. Începând cu anul 1235 această funebră instituţie devine un instrument oficial al Bisericii catolice. Ca un mic amănunt, Inchiziţia va fi abolită în Spania abia în anul 1834.
Procesele intentate de către Inchiziţie încep să se extindă apoi şi asupra vrăjitoarelor.
În credinţa populară, vrăjitoarele erau femei înzestrate cu puteri magice capabile de vindecări miraculoase sau având capacitatea de a aduce nenorociri cu ajutorul forţelor demonice. Credinţa aceasta în existenţa şi puterea vrăjitoarelor îşi are radăcinile în perioada politeistă, când oamenii credeau în existenţa zeilor, buni şi răi. Chiar în poporul român se vorbeşte despre existenţa ielelor, a strigoilor sau a altor făpturi malefice ale nopţii. În timpul Inchiziţiei, vrăjitoarele erau acuzate de satanism, spiritism şi de colaborare cu demonii, motiv pentru care erau condamnate la moarte şi arse pe rug.
Perioada de apogeu a ,,vânătorii de vrăjitoare” e cuprinsă între anii 1450 – 1750. Urmărirea vrăjitoarelor se baza tot pe un verset biblic din Sfânta Scriptură: ,, Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor face vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor” (Levitic 20,27). În anul 1484, Papa Inocenţiu VIII dă o bulă papală prin care se cerea urmărirea vrăjitoarelor şi condamnarea lor. Doi ani mai târziu, apare o carte intitulată ,,Lovituri împotriva vrăjitoarelor”, scrisă de doi inchizitori dominicani, carte ce va rămâne manualul de bază al condamnării şi executării vrăjitoarelor. Nu se cunoaşte exact numarul de persoane ucise sub această acuzaţie, dar ca o curiozitate, un profesor de drept penal de la Universitatea din Leipzig, care se lăuda cu faptul că citise Biblia de 53 de ori, era extrem de mândru că semnase în viaţa lui peste 20.000 de condamnări la moarte pentru vrăjitorie. În Transilvania, vânătoarea de vrăjitoare a încetat oficial în anul 1768, printr-o lege promulgată de împărăteasa Maria Tereza.
II. Istoria Halloween-ului. Expresia ,,Halloween” provine din limba engleză, din prescurtarea sintagmei All Halow Even sau All Saints Day, adică Sărbătoarea tuturor sfinţilor (Sollemnitas Omnium Sanctorum, în limba latină). La creştinii ortodocşi Sărbătoarea tuturor sfinţilor se celebrează în prima Duminică după Rusalii.
Sărbătoarea Halloween este premergătoare sărbătorii catolice Sărbătoarea tuturor sfinţilor din data de 1 noiembrie, deci se ţine în data de 31 octombrie, în ajun de Sollemnitas Omnium Sanctorum.
Originea acestei sărbători trebuie căutată, mai întâi, în vechea credinţă a celţilor. Vechea populaţia celtă, în perioada precreştină, avea un festival închinat zeului Samhain, zeu al morţii, deoarece exista credinţa că în noaptea de 31 0ctombrie (în ajun de anul nou la celţi) se desfiinţau graniţele dintre lumea celor morţi şi lumea celor vii, iar spiritele morţilor reveneau pe pământ pentru a distruge liniştea şi recoltele oamenilor. Pentru îmblânzirea zeului Samhain şi pentru alungarea spiritelor, oamenii faceau focuri mari în aer liber, pe care ardeau grâne şi sacrificau animale, iar ei se îmbracau în costume şi măşti speciale făcute din blănuri şi capete de animale. După ocuparea Galiei de către romani, această sărbătoare a morţii s-a suprapus cu sărbătoarea romană Feralia, închinată zeiţei Pomona, zeiţa roadelor de toamnă, iar oamenii din acele zone au păstrat o singură sărbătoare cu caracteristici din cele două sărbători, închinate morţilor şi roadelor pământului.
Aceste obiceiuri păgâne ajung în America, în Lumea nouă, prin intermediul imigranţilor irlandezi, iar incepând cu anul 1846, sărbătoarea de Halloween capătă o importanţă sporită de la an la an datorită costumelor şi măştilor folosite cu această ocazie, dar şi datorită carnavalurilor şi distracţiei care însoţesc această sărbătoare a grotescului.
Formula de cerere TRICK OR TREAT (farsă sau trataţie) îşi are originea în obiceiul creştin de a colinda casele oamenilor în ajun de All Saints Day, pentru a cere ,,prăjiturele pentru suflet” făcute din pâine, de formă pătrată şi ornate cu stafide. Cu cât mai multe prăjiturele, cu atât mai multe rugăciuni pentru sufletele celor morţi. La noi, la românii ortodocşi, acest obicei se întâlneşte în ajunul Crăciunului, iar copiii care colindă casele creştinilor gospodari primesc covrigi, nuci, mere sau biscuiţi, spunând formula ,,Bogdaproste”, care înseamnă ,,Dumnezeu să-I ierte pe morţii tăi”.
Screen Shot 2014-10-29 at 1.20.56 PMDovleacul sculptat, cu lumină în interior, îşi are originea într-un straniu mit irlandez. Este vorba despre Povestea lui Jack cel zgârcit, Stingy Jack, care îşi găseşte corespondent în limba română, în basmele populare româneşti, adică în Povestea lui Ivan Turbincă, având ca autor pe marele nostru scriitor Ion Creangă. Rezumatul poveştii lui Stingy Jack este următorul: Un om zgârcit, pe nume Jack, îl invită la masă pe diavol, iar la sfârşitul mesei îi cere acestuia să plătească ce a consumat. Diavolul neavând bani e sfătuit de Jack să se prefacă într-o monedă cu care să plătească masa. Necuratul face ce i se cere, iar Jack introduce moneda-diavol în buzunar, lângă o cruciuliţă de argint, lucru care-l împiedică pe diavol să revină la forma iniţială. Jack negociază cu diavolul eliberarea acestuia în schimbul unui an de linişte, cu condiţia ca cel rău să-l lase în pace un an de zile şi să nu se atingă de sufletul său. Trece anul şi cel rău revine, dar e păcălit şi de această dată de Jack, care-l convinge să se urce într-un copac. În timp ce diavolul se urcă în copac, Jack scrijeleşte pe scoarţa copacului o cruce, care-l împiedică să mai coboare. Negocierea de data aceasta îi aduce lui Jack promisiunea din partea diavolului că-l va lăsa-n pace zece ani şi nu se va atinge de sufletul lui. Apoi, Jack moare. Dumnezeu refuză să-l primească-n rai, iar diavolul îşi ţine promisiunea şi nu-l primeşte-n iad. Dar, pentru a nu rătăci pe întuneric diavolul îi dă lui Jack un dovleac sculptat, cu un cărbune aprins în interior; şi de atunci, Stingy Jack, bântuie lumea cu dovleacul aprins după el.
În opinia mea, parcă tot mai frumoasă e povestea lui Creangă.

III. Aspectul comercial al sărbătorii de Halloween. În lumea modernă a milenului III, o lume secularizată, care se străduieşte din răsputeri să se rupă de influenţa religiei care obligă la o oarecare umbră de moralitate, se fac pregătiri cu ocazia zilei de Halloween la fel ca de Sfintele Paşti sau pentru Crăciun. Dar numai în ceea ce priveşte partea de cumpărături, pentru că Halloweenul nu are nimic în comun cu spiritualitatea sau cu religia. În jurul acestei sărbători s-a creat o adevărată industrie generatoare de profituri de sute de milioane de euro sau dolari. În această perioadă se comercializează accesorii, măşti, costume, care au misiunea de a ne transforma măcar pentru o noapte în fantome, strigoi, zombi, dragoni, vrăjitoare, leproşi, diavoli sau frankesteini de dragul amuzamentului sau de dragul profitului. Se vând casete cu filme horror, se fac emisiuni TV legate de Halloween, în care tinerii învaţă un nou stil de dans – stilul zombi, iar tinerii mai curajoşi în căutare de senzaţii tari merg în cimitir pentru a-şi proba curajul sau pentru a face spiritism. Toate acestea se fac pentru bani, pentru distracţie, pentru amuzament.
În loc de concluzii:
Părinţii sau profesorii de astăzi au o grea misiune, dar nu imposibilă. Ei trebuie să-şi unească forţele într-un efort permanent şi neobosit pentru a cultiva în sufletele inocente ale copiiilor dragostea pentru adevăr, bine şi frumos, aşa cum au făcut-o şi înaintaşii noştri. E necesar să avem grijă ca nu cumva sub masca divertismentului cu orice preţ să promovăm cultul şi personificarea morţii, gustul pentru macabru, hidos, demonic sau magie, lucruri care pot tulbura sufletele tinerilor, dar mai ales sănătatea lor spirituală.
Tinerii noştri au dreptul să cunoască adevărul, pentru că doar adevărul îi va ajuta să trăiască cu adevărat în libertate. Creştinismul e mai mult decât o religie, e un mod de viaţă, pentru că Iisus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.
,, Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33)
,,Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom 30, 19).
Deci, Alege viaţa!
* Niculaie Meleacă, este teolog ortodox, profesor de Religie, şi unul din bunii mei prieteni…

Florin Ianovici povesteste – Tanarul care le-a furat jobul la mai multi

Photo credit gi2c-blog.org

Se spune ca un tanar a citit un anunt care spunea ca vor sa angajeze pe cei care stiu limbajul Morse.

Era chiar la inceputul telegrafului. Si cand s-a facut anuntul au intrat mai multi in antecamera in care trebuiau sa astepte si-au stat acolo mai bine de un ceas.

Si la sfarsit vine si un alt tanar, erau cam 10 de toti. Ala se aseaza si dupa doua minute se ridica si merge direct in biroul directorului.

S-au uitat astia si a zis: „Domnule, dar nu-i e rusine? Noi stam de o ora aici, asteptam si el se duce direct in biroul directorului?”

La care, iese directorul impreuna cu el si spune: „Voi puteti pleca acasa. Dinsul a fost angajat.”

La care, toti au zis suparati: „Am venit, am asteptat. El a venit ultimul, a intrat. Cum e posibil lucrul asta?”

La care, directorul a zis: „De o ora, in limbaj morse, eu tot emit: Cine aude acest semnal/mesaj sa intre in biroul directorului si slujba este a lui. N-ati zis ca ati venit sa fiti angajati ca stiti morse? El a auzit, a intrat si a luat-o.”

Uite ce spune Dumnezeu: „De multa vreme transmit. De multa vreme transmit…  Si vreau sa aveti urechi de auzit si inima sa pricepeti.” Ca, adevarata credinta este o credinta care nu iese la pensie, nu are un moment si nu se compromite.

Vezi /Citeste mesajul integral aici…

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Houston – Cum s-a ajuns aici ? Sunt pastorii de vina? Si ce este Ordinanta diabolica, numita HERO? Cum afecteaza copiii si femeile?

Photo credit www.chron.com

STIRE NOUA!!!! Miercuri seara, primarita Annise Parker a retras somatia in care li s-a cerut unor pastori sa se prezinte la tribunal cu predicile lor si corespondenta privata despre homosexualitate si ordonanta orasului Houston, HERO- vezi detaliile acestei ordonante, care a starnit aceste actiuni, mai jos. (Sursa http://www.washingtontimes.com/news/2014/oct/29)

Citeste articolele precedente despre cazul pastorilor din Houston –

  1. Mai mulți pastori din Houston (SUA) au fost somați de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile lor
  2. Welcome to Amerika – Un pastor din Houston  a fugit de persecutie religioasa din Vietnamul comunist si a reintalnit-o in Houston (SUA)
  3. Pastorii umplu biroul primariţei din Houston cu predici
  4. Intre 500 – 1,000 de Biblii primite de primaria Houston de la pastori din toata tara + multe predici scrise

Photo credit http://www.breitbart.com/

In discutii pe facebook, in privat, si pe blog apar conceptii ca s-ar putea ca pastorii sa fie de vina pentru ca fac discriminare impotriva pacatelor si se tot leaga de homosexualitate dar nu de alte pacate. Ca sa vedem daca au dreptate, trebuie sa mergem chiar la inceput si sa vedem de unde au pornit actiunile pastorilor din Houston. Aici vom explica ordonanta pentru protejarea drepturilor homosexualilor si continutul specific care a rasculat pastorii si publicul orasului Houston impotriva acestei ordonante. Pe scurt, daca un baiat se declara ca el se simte ca e genul femenin, el poate folosi vestiarele feminine si toaleta feminina. Sa dam un exemplu: Liceeni, in multe liceuri, au ore de inot in care nu intra in apa bazinului inainte de a face dus. Acum, baieti/barbati care se declara de gen feminin (chiar daca nu si-au facut operatie ca sa-si schimbe sexul) vor avea dreptul sa se dezbrace  in sala de schimb si si sa faca  dusuri in sala de dusuri ale fetelor. La fel, cand e vorba de salile de sport, barbati declarati (de ei insusi) de genul feminin, au dreptul sa intre in salile vestimentiare ale femeilor. Mai poate o fata/femeie sa se simta protejata de riscul de viol in o asemenea situatie? Traim vremuri cand pedofilii actioneaza chiar si cu restrictiile legilor menite sa protejeze copii, iar cu aceasta lege, un pedofil poate foarte usor sa acceseze noi victime. La fel un violator. Cu aceasta ordonanta in Houston, o lege care e menita sa protejeze drepturile homosexualilor si persoanele transgender deschide  o usa larg pentru crime impotriva copiilor si a femeilor. Sacrificam siguranta copiilor si femeilor prin aceasta ordonanta.

Spre ex. evz.ro a raportat  in data de 16 octombrie 2014 mentioneaza ca legea/ordonanta permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă, dar nu discuta implicatiile sus mentionate de noi si care sunt cel mai mare motiv de ingrijorare pentru majoritatea cetatenilor din orasul Houston-

Primăria din Houston, Texas, a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor, care s-a lovit de o puternică opoziție din partea bisericii. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o Petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia.

Între altele, ordonanța emisă în mai de primărie permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă sau sunt discriminați la angajare sau în mediul casnic.

Pana si Ministrul de Justitie al statului Texas a cerut ca somatia pastorilor sa fie retrasa. Photo credit abc13.com

 HERO – O ordonanta diabolica

Traducere Blogul Agnus Dei – Articolul scris de Bob Price: ‘HOUSTON MAYOR FORCES ALL TO OPEN GIRLS ROOMS TO MEN’ postat pe saitul http://www.breitbart.com/Breitbart-Texas/201

Houston, Texas – Veceurile orasului Houston, la fel si baile, si vestiarele si salile de dusuri publice (inclusiv ale liceurilor in salile de sport) vor fi deschise acum pentru oricine, indiferent de sex, identitate de gen, expresie de gen (masculuin, feminin), sau alta predilectie de comportament de gen. Dupa un vot de 11-6 a Consiliului Orasenesc din Houston, Primarita Annise Parker a realizat lucrul acesta considerandu-l ca fiind o bijuterie a coroanei mandatului ei de primar.

Ordinanta voastra nu protejeaza pe cei mai vulnerabili: copii, femei, batrani !!!! Photo credit http://www.chron.com/

Primarita Parker, prima lesbiana primarita auto proclamata, a spus ca aproband aceasta ordinanta nu a fost cel mai important lucru pe care ea la facut in aceasta functie, potrvit unui articol din Fairfield Citizen, dar este ,, pentru ea personal cel mai semnificativ lucru pe care il va face vreodata ca primar.”

Un membru al Consiliului Orasenesc din Houston, Michael Kubosh, care a votat impotriva acestei ordonante, a spus ca: ,,Aceasta ordinanta va incrimina pe oamenii care vor fi gasiti ca o incalca si amenda va fi de la 500 pana la 5 000 de dolari.”

Kubosh a mai spus ca el a incercat totul pentru a amana sau infrange aceasta ordinanta, dar primarita a controlat intregul proces.

Ordonanta a fost opusa puternic de foarte multi pastori negri, care sunt membri in Consiliul Pastoral din Zona Houston. Peste 150 de pastori conservativi, care reprezinta diverse coalitii, etnice si denominationale, au parasit furiosi sedinta consiliului in semn de protest.

Peste 80 la suta din locuitorii orasului Houston sunt impotriva acestei ordinante. Dupa pasajul ei, aceasta insemneaza ca barbatii si femeile au acces la veceuri comune, bai si dusuri comune, si vestiare comune.

~~~

Traducere Blogul Agnus Dei. Articolul: City of Houston to Pastors: Show Us Your Sermons, postat pe The Gospel Coalition Spotlight

Pastori din orasul Houston se roaga in fata primariei. Photo credit www.houstonpublicmedia.org

Orasul Houston catre Pastori: Aratati-ne predicile

Mai multi Pastori au primit recent somatii in care li se cere sa predea toate comunicatiile – incluzand predici si email-uri trimise membrilor bisericilor lor – in legatura cu o ordinanta controversata a orasului,  pentru o initiativa de strangere de semnaturi impotriva ordonantei, sau impotriva Primaritei orasului Houston, Annise Parker.  Somatiile cer de asemenea sa dea pe fata oricarui fel de comunicatie relatata la homosexualitate sau „identitate de gen.”
In aceasta vara, Consiliul Orasului Houston, cu suportul primaritei Annise Parker, au aprobat  Ordinanta de Drepturi Egale a Orasului Houston (ODEH). ODEH extinde protectia impotriva descriminarii pentru a acoperi si homosexualitatea si transsexualitatea, o pozitie pe care multi rezidenti din localitate, incluzand si unii pastori din acea zona, au opus-o. Ca raspuns, a fost pornita o initiativa a cetatenilor pentru ca Consiliul Orasului sa anuleze aceasta ordinanta, sau sa o puna pe un buletin de vot si oamenii sa decida prin votare.
Cu toate ca aceasta initiativa a fost certificata de Secretarul Orasului, Primarul si Procurorul Orasului au aruncat afara aceasta petitie sustinand ca a fost invalida. Faptul acesta a starnit un proces din partea suporterilor initiativei, numit Woodfill v. Parker. Procurorul Orasului a trimis somatii unui numar de Pastori din Houston, in care se obliga sa arate ce  predica de la amvon si sa li se examineze comunicarile cu membrii bisericilor lor si cu altii, in ceea ce priveste actiunile Consiliului Orasului. Unii din Pastorii care au primit somatii nici macar nu au fost implicati in aceasta initiativa.
Miercuri, Primarita parea sa fie in apararea acestei actiuni. In contul ei de pe Twitter, Primarita Parker a scris: ,,Daca cei cinci Pastori au folosit amvonul pentru politica, atunci avem dreptul sa ne legam de predicile lor. Au fost date instructiuni ca sa se completeze aceasta petitie Anti-ODEH?” Dar dupa ce Alianta de Aparare a Libertatii a depus o motiune intr-un tribunal din Texas pentru a anula somatiile, Parker a emis o declaratie in care se distanteaza de la somatii. Ea a spus ca nici ea si nici Procurorul Orasului nu au examinat documentele inainte de a fi completate si ca ea este de acord ca „documentele originale au fost intinse prea excesiv.” Primarita a spus ca orasul va actiona ca sa restranga domeniul de aplicare a cererii in timpul urmatoarei sedinte de proces.
Stirea subtitrata in L. Romana la minutul 2:00

si inca o nebunie in Texas…

Statul Texas legalizeaza fotografierea femeilor, pana si sub fuste !

O judecatoreasa din Texas, Sharon Keller, a legalizat fotografierea femeilor si sub fuste. Judecatoreasa a decis ca un barbat are dreptul sa faca poza unei femei chiar si sub fusta ei, chiar daca femeia nu accepta aceasta.

Texas legalizes taking pictures up women’s skirts.

Fondatorul bisericii sataniste, Anton Lavey, se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an

Vezi si

O biserica cu decor pentru Halloween PHOTO credit judeochristianchurch.com

Fondatorul bisericii sataniste si cel care a scris biblia satanica, Anton Lavey, a declarat ca se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an.

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernământul, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii (tembele) este o veritabilă invocare a demonilor şi făpturilor infernale. Putem vedea cu această ocazie o defilare spectrală, de oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi care împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Camaşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare“ pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Din păcate, milioane de oameni care se declară „creştini“ şi chiar împotriva satanismului, au ajuns să creadă cu naivitate că nu este nimic rău în aceste „distracţii nevinovate“. Realitatea este însă cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slăbită enorm în ultimele decenii, a obosit să se mai lupte cu Halloween-ul, acceptând în mod aberant evenimentul ca pe o sărbătoare distractivă, adresată chipurile, culmea prostiei, în special copiilor, tocmai cei mai lipsiţi de apărare şi de discernământ… Cea mai bună dovadă că este vorba de un eveniment ocult, abject şi inspirat de forţele întunericului este acela că însuşi „părintele“ modern al „bisericii lui Satan“, tenebrosul şi terifiantul Anton Szandor LaVey, obişnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Originile ritualului

„Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindca ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească, bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume şi deghizaţii morbide şi macabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului.

 Veghea de Halloween. Ameninţarea spiritelor rele

Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morţi.
În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja de influenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjete hidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele.

Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebire de ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprinda lumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

 Creştinism versus „păgânism“

În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă, închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgînă, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încît a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en şi de aici Halloween.

 Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi de creştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit. Expresia „trick or treat“ derivă din această tradiţie, căci cel care îndrăznea să încalce tradiţia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomană (treat) trebuia pedepsit, jucându-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători era aceea de a bate la uşă şi de a se ascunde apoi, astfel încât gazda să se sperie când vede că nu este nimeni la uşă. Astăzi, reacţia firească în faţa unui asemenea gest este una de enervare, ştiut fiind că aceasta e o biată glumă proastă, însă în Evul Mediu semnificaţia era sinistră, anume că însăşi moartea a bătut la uşă, căci ea este singura invizibilă…

 Ziua morţilor în spaţiul carpatic

În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe ceea lume“.

Emblema sărbătorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei lumînări, este un obicei caracteristic mai degrabă Ardealului, unde toamna tîrziu se pun astfel de „felinare“ pe stîlpii porţii. „Distracţia“ tâmpă, specifică sărbătorii Halloween, atît de populară la americani, le era până de curând necunoscută românilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul şi pomenirea celor trecuţi în lumea umbrelor.

Bătrînii satului şi copiii lor de la oraş se adună la cimitir, pun pe morminte ştergare ţesute sau prosoape, colaci copţi pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firmă luminoasă, lumînări şi mere. Copiii primesc bomboane, mere şi biscuiţi, fără să fie costumaţi în făpturi înspăimântătoare şi groteşti şi fără să strige „Trick or Treat!“, însă unii dintre ei – ministranţii – chiar îşi merită din plin dulciurile câştigate, căci merg din casă în casă timp de cîteva ore, apoi cântă şi se roagă, alături de preot, la fiecare mormânt în parte.

Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“…

Halloween în America

De fapt, sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranţi irlandezi goniţi de acasă de marea foamete din epocă. Aceştia au adus cu ei şi „legenda“ cam cretinuţă a felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept beţiv şi pus pe trăznăi, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai dupa ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toata viaţa lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lăsa totuşi să orbecăiasca veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul a pus tăciunele într-un nap scobit. Ajunşi in America, imigranţii au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar şi în zilele noastre, dovleacul scobit ca să arate ca o faţă care rânjeşte ameninţător este numit „Jack-o-lantern“, „felinarul lui Jack“.

Ce a devenit Halloween astăzi se vede cel mai bine în SUA, unde se câştigă foarte mulţi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi cretină, prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi „glume“ macabre. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. În SUA se obţin profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită şi transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri.

 Dracul şi dovleacul marca USA poposesc şi în România

Integrarea în UE şi occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul Naţional pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack“ – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

„Protipendada“ Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte „festive“: manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poţi apărea un „mort“ cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La grădiniţele de bon-ton din capitală se face „serbare de Halloween“, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studenţeşti şi localurile se întrec în a organiza „seri de Halloween“ care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracţie. În 2002, în parcul Moghioroş din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei“ şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, în vreme ce în Rusia, Ministerul Educaţiei a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în şcoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine din 2003, iar motivaţia este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor“, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe această temă.

 Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii şi psihiatrii establishmentului se întrec în a scorni, la comandă şi cu plată, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante şi cumplit de periculoase, cum că Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în conştiinţa occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi adulţi să-şi învingă teama de moarte“(??!!).

Cu toate aceste josnice elucubraţii teoretice, cu spoială de ştiinţă, adevărul este altul. Toate statisticile indică, mai ales în SUA, ţara unde această sărbătoare pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarcă prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume“ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifică, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei negre în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Se ştie că răul este mult mai uşor acceptat atunci când pare un simplu joc. Această „sărbătoare“, în realitate o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu răul, agresivitatea, scabrosul, monştrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră. Să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă“ sau o „distracţie“…

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/28/halloween-o-sarbatoare-satanica/

Livius Percy – Erezii moderne – Horoscop,ocultism

Vezi aici inca 3 documentare subtitrate aici:

VIDEO by Daniel Husi

Al Mohler on Halloween

Dr. Al Mohler writes about the difference in celebrating a holiday such as Christmas and one such as Halloween, from 2 years ago.

agnus dei - english + romanian blog

What to do about Halloween and your kids? Dr. Mohler writes about its roots and also notes the fact that there is a difference between celebrating a holiday like Halloween vs. the Christmas holiday:

While affirming that make-believe and imagination are part and parcel of God’s gift of imagination, Christians should still be very concerned about the focus of that imagination and creativity. Arguing against Halloween is not equivalent to arguing against Christmas. The old church festival of “All Hallow’s Eve” is by no means as universally understood among Christians as the celebration of the incarnation at Christmas.

and he calls on parents to make careful decisions on what their children celebrate:

Christian parents should make careful decisions based on a biblically-informed Christian conscience. Some Halloween practices are clearly out of bounds, others may be strategically transformed, but this takes hard work and may meet with mixed success.

The coming…

Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult

Previous Older Entries