Catalin Ciuculescu – Minunea din Parcul Central din Timisoara

Catalin Ciuculescu marturiseste despre felul in care Dumnezeu l-a folosit, impreuna cu un grup de tineri, ca sa raspunda la rugaciunea unui necunoscut din Parcul Central din Timisoara-

Catalin CiuculescuCatalin Ciuculescu: I-am cerut lui Dumnezeu 10 oameni… Am avut credinta doar pentru 5-6… Ne-a dat 22…
Am facut un filmulet despre prietenie pe pietonalul din Timisoara… Apoi ne-am dus sa ne luam cate o inghetata la 1 leu… Cativa au plecat… Ramaseseram 17 persoane… 17 lei… Bucuria mea :))
S-a mirat casierul ca am cerut 17 inghetate… Mirat, razand… Unul dintre baieti a dus prima tura de 5… I-a cazut o inghetata din mana de emotii ca trebuia sa o ofere unei fete  Ne-am asezat si am povestit…
Erau multe persoane pe care numai in seara aia le-am intalnit prima data… Dupa ce am terminat de mancat, cineva a venit cu o idee… Sa cantam… Am cantat „Domnu-i bun”… De fapt, cantau ei ca eu filmam 
La cam un minut dupa ce am terminat noi de cantat, s-a apropiat un om al strazii… Foarte timid, si-a gasit curajul sa ma intrebe daca nu cumva avem ceva literatura crestina pe la noi… „Imi doresc mult sa citesc dar nu am”… Nu-mi venea sa cred ce auzeam…
Ma asteptam sa ne ceara bani sau orice altceva, numai asa ceva nici prin cap nu mi-ar fi trecut… Ne intrebam unii pe altii daca are cineva ceva, dar nu aveam… L-am intrebat unde sta… „Peste tot”… Apoi, pe unde sta cel mai mult… „In parcul central”… I-am zis ca daca asteapta acolo, mergem acasa si ii aducem ceva sa citeasca…
Am plecat toti cei 17…
Sora mea sta la cam 20-25 minute de centru, asa ca ne-a luat cam o ora sa ne intoarcem… Am luat o Biblie din cele 5 pe care le primisem cu o zi inainte de la o sora… Am incercuit si subliniat versetul 16 din Ioan 3…
Mergeam cu Andrei Birtea pe strada si ne intrebam daca o sa-l mai gasim acolo… Adica, serios acum, cine ar astepta o ora sa primeasca ceva de citit… Nici un om „cu casa” nu ar sta… Ne-am indreptat indoielnici spre locul in care il lasasem si, spre surprinderea noastra, era fix in acelasi loc… Astepta…
I-a intins Andrei Biblia si i-a spus ca e in numele lui Isus… Ce a urmat ne-a lasat masca pe amandoi… A luat Biblia din mana lui, si-a ridicat ochii spre cer si a zis: „Vai, nu-mi vine sa cred ca mi-ati dat o Biblie… De cand imi doream sa am o Biblie… Vai… Am lacrimi in ochi”…
Nu era abureala ieftina… Stateam acolo si il vedeam… Sincer, n-am vazut in viata mea un om sa primeasca Biblia cu atata bucurie… I se luminase fata… Ne-am socat ca nu ne-a cerut absolut nimic… Niciun ban, nimic de mancare… I-am spus sa citeasca versetul subliniat de unde e snurul auriu… Dumnezeu iti da cand cauti Imparatia lui… Toate celelalte vin pe deasupra… Doar sa cauti ce trebuie…
Am intrat sa ne luam ceva de baut, cu gandul sa vedem ce face cu ea… Prin geamul intunecat am apucat sa vedem doar cum isi strange lucrurile si pleaca incet… Am iesit sa vedem incotro apuca… Dar… Nu mai era… Si asa ne-am mirat noi tot restul serii…
Catalin Ciuculescu

Catalin Ciuculescu – Avem Acelasi Tata

CC Film – 2014
Camera – Catalin Ciuculescu, Andrei Birtea, Samuel Filip
Audio + Video edit – Catalin Ciuculescu

Catalin Ciuculescu – Lucrurile Simple

Ref:

/ : Lucrurile simple sa le pretuiesti
Ele iti vor da
Bucurii la care nici nu te gandesti
Nu te complica : /
Viata e prea scurta ca s-o intelegi
Nu privi in urma, inainte mergi.

Fii plin de iubire, invata sa ierti
Accepta ce nu-ntelegi
Ramai cat mai simplu, cu duhul zdrobit
Ai grija de ce-ai primit.

/ : Nu uita, Cineva
Te iubeste-atat de mult
Doar sa-L rogi, doar sa-L chemi
Te va insoti pe drum : /

Pentru acorduri intra la video pe Youtube.

CC Film – 2014
Camera – Catalin Ciuculescu, Andrei Birtea
Audio + Video edit – Catalin Ciuculescu

VIDEO by Catalin Ciuculescu

Reclame

Evreii sarbatoresc Iom Kipur astazi – Octombrie 3, 2014

Iom Kipur – Ziua Ispasirii

Yom-Kippur-229x300Iom Kipur va corespunde următoarelor zile din calendarul gregorian:

2014: 3 octombrie

2015: 22 septembrie

2016: 11 octombrie

Iom Kipur (יום כפור yom kippùr, Ziua ispășirii) – este cea mai însemnată dinte cele trei mari Sărbători evreiești. Este o sărbătoare deosebit de sobră și austeră, care cuprinde un post absolut de 25 de ore care marchează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim („Ziua ispășirilor”). Este ultima din cele zece „Yamim Noraim” („Zilele Penitenței” sau ale „temerii reverențioase”) care încep cu Anul Nou ebraic Rosh Hashana. .

În calendarul ebraic Iom Kipur începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tișrei (lună care corespunde ultimei jumătăți a lui Septembrie și primei jumătăți a lui Octombrie din calendarul gregorian), și continuă până la apusul soarelui următoarei zile.

Un șofar în stil evreiesc yemenit.

Originea biblică

Ritul zilei de Iom Kipur este descris de patru ori în Tora (Pentateuh) (vezi Exod 30,10; Levitic 23,27-31 și 25,9; Numeri 29,7-11). Pe tot timpul postului este absolut interzisă orice fel de mâncare și băutură, inclusiv de apă, așa cum este absolut interzisă orice fel de activitate sau muncă ce ar putea să distragă atenția credinciosului de la penitență și ispășire cu excepția situațiilor în care e pericol la viața unui om. În trecut se prevedea oferirea de sacrificii în Templul din Ierusalim.

În gândirea ebraică

Șofar (de Alphonse Lévy) Photo wikipedia

Iom Kipur este considerat ziua cea mai sfântă și mai însemnată din an, avand un caracter aparte față de celalte din cele zece zile de pocăință: o tradiție iudaică spune că, după ce poporul a păcătuit prin idolatrie, YHWH, Binecuvântat fie Numele, s-a răzgândit din intenția de a dărui poporului Legea cea sfântă. Dar când a văzut cum zece zile de-a rândul poporul a stăruit în pocăință, în ziua a zecea (adică, tocmai în ziua de Yom Kipur) Domnul „a iertat păcatul poporului” și i-a dăruit totuși Legea. Cu alte cuvinte, Yom Kipur celebrează, de fapt, milostenia pe care a arătat-o YHWH poporului său. Așadar tema centrală a sărbătorii este ispășirea și iertarea.

Ziua începe cu așa numitul „tosefet Iom Kipur” – adică o mică parte a zile precedente este deja „ruptă” de cotidian și adăugată zilei de ispășire, astfel ca celebrarea să fie mai îndelungată. Această practică este prescrisă de Halaha. Yom Kipur se termină după asfințitul soarelui, la apariția primelor stele. Persoanele bolnave cer câteva zile mai devreme, sfatul unui rabin competent care verifică dacă starea sănătății lor le permite sau nu acest post greu.

Serviciul liturgic începe cu rugăciunea Kol Nidrei, în limba aramaică, care trebuie să fie recitată chiar înaintea apusului soarelui. Kol Nidrei (cuvinte aramaice care înseamnă „toate promisiunile” sau „toate jurămintele”) reprezintă anularea tuturor jurămintelor pronunțate în decursul anului care vine, precizând totodată că și cele care din slăbiciune, mânie, neștiință sau alte cauze omenești vor fi făcute sunt de asemeni nule; omul credincios, care îl iubește sincer pe YHWH, nu vrea să-l ofenseze cu nimic, chiar dacă din atâtea cauze omenești i se întâmplă, el se căiește încă de pe acum. Conform Jewish Encyclopedia, textul acestei rugăciuni sună astfel: „Toate voturile, toate angajamentele, toate jurămintele și anatemele, care sunt numite ‘konam’, ‘konas’, sau cu oricare alt nume, pe care le-am putea rosti sau pentru care am putea fi angajați, să fie șterse din această zi a penitenței și până la următoarea, a cărei revenire o așteptăm cu bucurie, noi ne căim (facem penitență)„.

Iom Kipur completează perioada de penitență a celor zece zile începute cu Anul Nou (ebraic): Roș haȘana. chiar dacă rugăciunile cu care se cere iertarea sunt recomandate pentru toate zilele anului, în aceste zile de penitență ele devin foarte intens trăite.

Rugăciunea de dimineață este precedată de un fel de litanie numită Slihot: în ziua de Iom Kipur acest fel de litanii sunt adăugate din abundență la liturgie.

Moise Maimonide scria: „Totul depinde de cât de mult merită omul ca să-i fie iertate păcatele care apasă asupra lui. Așadar este de dorit să fie înmulțite faptele bune și rugăciunile mai înainte să vină Ziua Pocăinței; ziua mare a socotelii. Cei pe care Dumnezeu îi consideră demni de merite vor fi înscriși în Cartea Vieții. Rugăciunea de Iom Kipur se exprimă: „să intrăm în Cartea Vieții”. Aceeași idee este întâlnită și în urarea de Noul An: „Să poți fi înscris (în Cartea Vieții) pentru un nou an fericit!”

Ziua Pocăinței a supraviețuit chiar distrugerii Templului, în 70 e.c., când celelalte practici de sacrificii au trebuit abandonate . Midraș Sifra preciza: „Chiar dacă nu va mai fi oferit nici un sacrificiu, această zi își va păstra rostul ei de ispășire”. Textele ebraice teologice , ca și cele juridice, precizează că în această zi nu trebuie făcută nici o altă lucrare care să nu fie penitența. Penitența este condiția absolut necesară pentru oricare altă formă de ispășire, cărora le și dă semnificație. Talmud Yoma face o precizare teologică, dar cu o mare valoare socială : „Ziua Ispășirii îl achită pe om de vinovăție înaintea lui Dumnezeu, dar nu și înaintea persoanei ofensate până când nu va obține iertarea explicită de la cel în cauză”, care – bineînțeles – este îndemnat să ierte pentru a primi la rândul său iertarea de la Domnul, căci, „nu i se va ierta celui care nu iartă”.

În acest sens oricine este chemat și îndemnat să pună capăt oricărei neînțelegeri sau dispute, înainte de a începe ziua de post. Până și suflete celor răposați sunt incluse în comunitatea celor de iertat în marea Zi a Ispășirii.

Contrar aparențelor și credinței populare, in ciuda austeritatii și gravității sale, Iom Kipur nu este o zi a tristeții. Evreii sefarzi numesc această sărbătoare „Postul Alb”. Tocmai de aceea – mulți dintre ei – au obiceiul ca în această zi să îmbrace exclusiv haine de culoarea albă, tocmai pentru simboliza candoarea (nevinovăția obținută prin iertare) a sufletelor lor.

Țapul ispășitor

În vremea antică descrisă în Scriptură, ritul cel mai important era oferirea „țapului ispășitor” (Levitic 16,8-10), asupra căruia erau rostite păcatele poporului și care era apoi trimis în pustiu: la Azazel. Acest nume provine de la un cuvânt necunoscut, care nu se găsește nicăieri în altă parte afară de Biblia ebraică. Exegeții presupun că ar deriva de la cuvintele aze (capră) și azel (plecare, îndepărtare). multe au fost încercările de a găsi semnificația lui. Unuii presupun că ar fi vorba de un loc specific unde acest animal era sacrificat. Alții îl consideră ca fiind numele unui spirit rău (necurat). Într-adevăr, un spirit necurat cu acest nume este amintit în cartea apocrifă „Apocalipsa lui Enoh” (Hanoh). Conform acestei interpretări păcatele ar fi trimise înapoi la spiritele rele de la care vin și care le posedau de la bun început. Unii din exegeții ortodocși moderni au susținut că locul unde era purtat acest țap era un „loc sălbatic” oarecare în afara cetății și că nu exista nici un loc anume numit Azazel. Cu alte cuvinte, „țapul ispășitor” sau „capra plecării” erau pur și simplu lăsați liberi.

Sursa Wikipedia

Mina Ianovici – ÎNTRE PESIMISM ŞI OPTIMISM

Alte articole de Mina Ianovici-

PAGINA Florin Ianovici PREDICI/MESAJE

Că pesimismul este rău, e de la sine înţeles. Că optimismul este bun, din punctul meu de vedere, este discutabil.

Luna trecută a murit de cancer un tânăr de treizeci şi ceva de ani. Era în fază terminală. Sub tratament boala a intrat într-o remisie uşoară. Se întâmplă uneori ca la final, bolnavii de cancer să aibă şi câteva zile mai bune, după care boala se năpusteşte mai tare, pentru ultima dată. Deşi medicii ştiau cum stau lucrurile, au găsit cu cale, în lumina mult lăudatului optimism să dea omului şi familiei speranţe deşarte şi au deturnat într-o oarecare măsură gândurile lui de la pregătirea pentru ce va urma, de la împăcarea cu Dumnezeu şi cu ceea ce i s-a întâmplat, înspre o luptă lipsită de şanse, de a rămâne în viaţă.

Probabil că generaţiile acestea de adolescenţi, dacă nu ar avea un optimism nefondat, în cea mai mare parte, ar învăţa mai mult, şi-ar organiza mai bine vieţile, s-ar împrieteni mai tare cu munca. Dar ei sunt optimişti: „Va fi bine.”

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi un necaz, o problemă aparent fără ieşire, să vă spuneţi şi voi sufletul cuiva, care să vă trântescă un „va fi bine” aşa , dezlegat de orice logică şi de orice context? Cum v-aţi simţit?

Uneori optimismul denotă superficialitate, lipsă de logică şi de înţelegere a vieţii, încredere nefondată în forţele proprii, iar pentru creştini, în particular, o înţelegere greşită a lui Dumnezeu.

Dacă a fi cu Dumnezeu ar însemna să îţi meargă bine pe pământul acesta, în sensul comun acceptat, ar însemna ca toţi miliardarii să fie credincioşi, politicienii, toţi cei cu o sănătate de fier, cu servicii foarte bune, cu copii premianţi, toţi care ar câştiga la loto, care ar primi moşteniri uriaşe, etc. Dar lucrurile stau altfel, aproape invers. Dumnezeu nu ne lasă, ne ajută în greul nostru, dar în modul în care vede El rezolvarea problemei cu care ne confruntăm, care nu seamănă întotdeauna cu ceea ce înţelegem noi prin rezolvare.

Pentru divinitate binele pământesc se află în subsidiarul binelui ceresc. Dar pentru noi, de multe ori, într-o înţelegere firească a lucrurilor, aici e începutul, aici e sfârşitul. În ochii lui Dumnezeu, viaţa omului este pregătirea pentru rai. El lasă uneori pe câte cineva să ne dea cu rigla peste degete, ca să ne scriem mai frumos povestea vieţii.

Preamărirea optimismului a apărut ca un curent inspirat din religii orientale, în care se consideră că mintea omului influenţează realitatea obiectivă, pe de-o parte, iar pe de altă parte, tot ele consideră că este discutabil dacă ceea ce numim realitate este chiar realitate sau doar o iluzie. Vă sună cunoscut? „Oare…cu adevărat….?”

Punând un semn de întrebare după fiecare lucru bun şi adevărat şi aşezând totul pe temelia găunoasă a probabilităţii, se alege praful de sistemul nostru de înţelegere a vieţii: „Oare de ce m-aş mai strădui, dacă toate încep cu oare”?

Pesimismul, ştim toţi, că seacă forţele omului. Pentru orice lucru este nevoie de determinare şi de credinţă. Şi ca să poţi trece strada trebuie să fii hotărât să treci şi să crezi că poţi face asta. Nu se poate să te opreşti în mijlocul străzii şi să te gândeşti că poate nu e bine ce faci, că te lovesc maşinile. Dacă ai început să treci, trebuie să te grăbeşti şi să te duci până la capăt.

Între pesimism şi optimism se află realismul. Iubesc realismul. Iubesc să înţeleg viaţa în lucrurile ei mari şi mici, să mă înţeleg pe mine, să ştiu cine sunt cu adevărat, să ştiu ce e bun şi ce e rău în mine şi după ce înţeleg toate acestea, să sper, să aspir într-un mod fondat, nu naiv. Vreau să ştiu că am o şansă la ceea ce sper. De fapt vreau să ştiu că am mai multe şanse şi dacă se poate aş vrea să ştiu şi procentual ce şanşe am.

Transpus în viaţa mea, „a aspira” înseamnă „a avea sens să muncesc pentru ceva”. Şi, ca orice om , am în faţă două categorii obiective, de lucruri de înfăptuit:

  1. Cele pentru care trebuie să lupt, să muncesc, indiferent de situaţie, dacă am înzestrare sau nu, dacă îmi face plăcere sau nu, etc. Trebuie să îmi fac datoria pe unde sunt, trebuie să am grijă de casă şi de familie, material şi spiritual, să fac tot ce pot, iar uneori, mai mult decât pot, să îmi forţez barierele. Aici nu îmi pun întrebări, că nu are sens. Mă agăţ de poala lui Dumnezeu, cer inspiraţie, ajutor în tot ce fac, milă şi binecuvântare.
  2. A doua categorie o reprezină lucrurile pe care am dreptul să aleg sau nu să le fac. Mă orientez spre ceva la care să mă pricep şi aleg o cale care să aibă o poartă deschisă. E foarte importantă poarta. Apropo, mi-am dorit „de-a dreptul eroic” în urmă cu câţiva ani să scriu texte pentru cântece creştine. Doar că un cântec are nevoie şi de melodie, şi de interpret. Iar pentru a ieşi o treabă bună, fiecare trebuie să fie bun în ceea ce face. M-a durât sufletul când am renunţat să mai sper că ar putea ieşi ceva frumos şi util. Pur şi simplu, nu am avut o poartă deschisă. Aşa că m-am reorientat, cu voie, fără voie…

Există oameni care înafară de faptul de a munci ca nişte robi, de a rezolva problemele lor şi ale altora, de a fi mereu presaţi să facă una sau alta, nu au nimic altceva pentru care să poată opta liber.

Totuşi există o poartă deschisă pentru oricine, care se închide în faţa sau în spatele nostru doar în momentul morţii. Aşa că oricine are cel puţin o unică posibilitate de a alege. Şi mai e ceva: oricâte ne-ar lua oamenii, viaţa, mai ştiu eu cine, pe gândurile şi sufletele noastre suntem stăpâni. Până şi Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege, poate fiindcă „dragoste cu forţa nu se poate”.

Să fim înțelepți,
Mina Ianovici

A non historian gets wide publicity for ‘concluding’ that Jesus never existed……….

You may also find this previously posted article of interest  to this discussion- Historical (NON BIBLICAL) Evidence of the EXISTENCE of JESUS (Essential Apologetics)

click photo for credit

~A non historian gets wide publicity for ‘concluding’ that Jesus never existed………. Michael Paulkovich argues from silence, saying, „‘When I consider those 126 writers, all of whom should have heard of Jesus but did not….. I must conclude that Christ is a mythical character,’  He also claims that Josephus never mentioned Jesus, that the reference must have been added much later by scribes.(Quote from http://www.dailymail.co.uk)

If you have high school and college kids, here’s a good article responding to a writer/authors’s claim that he researched 126 texts in the first century and he did not find one historical mention of Jesus in them. This writer, Michael Paulkovich is also a member of the Council for Secular Humanism. You can be sure that his book ‘No meek Messiah’ will wind up being assigned in classes across the colleges and universities in order to deny that Jesus even existed…..

Here is the article, from The Blaze –http://www.theblaze.com/stories/2014/10/01/writers-wild-claim-about-jesus-and-the-bible-a-mythical-super-savior-on-a-suicide-mission/

And a couple of links that The Blaze mentions, which can be helpful –

(1) GotQuestions, org – Is there any historical evidence that Jesus existed? –http://www.gotquestions.org/did-Jesus-exist.html

(2) An atheist takes Paulkovich to task on his conclusion. This is pretty interesting, an atheist who believes that evidence din in fact show Jesus existed, but probably rejects Christ’s deity and biblical account. Read it here, and also pay attention to the comments, Paulkovich actually responds in the first posted comment – http://thewrongmonkey.blogspot.com/2014/09/an-open-letter-to-michael-paulkovich.html

Florin Ianovici povesteste – A fost o dupa amiaza de marti cand Dumnezeu mi-a rupt inima si am iesit in fata la altar….

Ianovici in Brisbane 2014Intotdeauna am dorit si rugaciunea constanta a vietii mele a fost aceasta. Am 20 de ani de cand m-am pocait si ma rog la fel: Ajuta-ma Doamne sa te cunosc. Mie mi se pare ca secretul vietii de credinta consta in faptul nu de a te stii pe tine, un amarat de om. Uneori nici eu nu ma inteleg pe mine cu gandurile mele. Cu cat insist mai mult sa ma cunosc pe mine insumi, cu atata parca-s mai descurajat. Ca uneori ma vad ca un sac spart pe unde pune Dumnezeu si nu imi e indeajuns. De aceea, mi-am pus in minte sa nu ma mai cunosc pe mine in mod deosebit, cat sa-L cunosc pe El.

Si-n aceasta seara de El v-am vorbit, ca El este iubirea vietii mele. N-am pe nimeni in viata ca si El. Si v-am spus in aceasta seara ca e un Dumnezeu grabit. Un Dumnezeu care n-ar vrea sa piarda pe nimeni pe drum si un Dumnezeu care ar vrea sa mearga cu noi in fiecare zi a vietii noastre. Dar este un Dumnezeu care nu poate sa se lase gasit doar de cei ce vor painea Lui. E un Dumnezeu care se grabeste sa strapunga intunericul pentru ca sunt niste nenorociti acolo.

E un Dumnezeu care ne spune in aceasta seara: Imi doresc din toata inima sa fiu cu voi si va promit un lucru- Cine Ma ia in barca ajunge pe malul celalalt.

Spune Biblia intr-un mod ciudat si a fost unul dintre socurile vietii mele. Dumnezeu sa-i ierte si pe predicatorii care nu mi-au spus la vreme si nu m-au invatat adevarul. Dar Biblia spune ca in momentul cand au trecut ucenicii, ascultatori cu Domnul Isus, spre malul celalalt, grozav s-a pornit o furtuna.

Am crezut caci cu Dumnezeu voi avea o calatorie diferita de ce-a fost viata mea, ca nu voi mai avea zbuciumul pe care l-am avut. Am crezut ca ma vor ocoli dramele si ma vor ocoli tragediile si am fost incercat aproape in tot ce s-a putut incerca. Nu stiu daca exista domeniu in viata mea sa nu fi fost incercat- la serviciu, cu parintii, copil pus in cimitir, casa pierduta, aproape tot. Nu stiu. Boli. Operatii. In fiece an… in fiece an. Anul trecut, ultima lovitura a fost ca i-a descoperit sotiei o tumoare canceroasa. N-am vorbit decat noi si Dumnezeu in  post. Si stau in fata dvs. si ca spun ca: DA! Dumnezeul meu a vindecat-o! Si nu este un lucru nefiresc, este un lucru obisnuit. Pentru ca asta face Dumnezeul nostru. Mergi cu El  si Dumnezeu iti poarta de grija. Dar sunt niste lucruri ciudate.

Pai, cum, Doamne? Eu ma pocaiesc si Tu ingadui o mare furtuna? Si va rog, in aceasta seara, sa intelegeti un lucru. Cand Dumnezeu iti intra in viata, nimic nu mai ramane la fel. Sub apasarea pasilor Lui se cutremura pamantul. Sub apasarea greutatii slavei Sale  inima noastra tremura. Nimic nu mai ramane la fel cand  in viata ta intra Dumnezeu. Dar sa te astepti ca unul dintre lucrurile pe care nu le-ai fi dorit, zic, acest Dumnezeu mare aduce in viata ta o mare furtuna. Cum, Doamne, o mare furtuna?  Si acuma, vreau sa va spun un lucru.

A fost o dupa amiaza de marti cand Dumnezeu mi-a rupt inima si am iesit in fata la altar. Se intampla in ’93, Decembrie. Am stat 25 de minute la altar si mi-a trecut prin fata ochiului toata amarata mea de viata. Scursura mea de viata si ticaloasa mea de viata. Si am plans 25 de minute cu Dumnezeu. Din momentul acela, Dumnezeu a intrat in viata mea. Si cineva s-a infuriat peste masura. Ii simt rasuflarea in ceafa. Intotdeauna m-am simtit urmarit de dragostea lui Dumnezeu si de ura diavolului. Si am simtit intodeauna in viata mea ca-s doi care ma vaneaza. Unul imi spune: Vreau sa fi binecuvantatul Meu. Si altul imi spune: Vreau sa fi trofeul Meu, sa te impaiez si sa te am acolo sus pe perete. Si m-am simtit mereu vanat si m-am simtit mereu urmarit. Si si-acum in seara asta, cand sunt aici, sunt doi care alearga dupa mine. Unul vrea sa ma duca in rai, unul vrea sa ma duca in iad.

Ca ne-am nascut liberi, doar sa ne alegem stapanul. E o mare prostie sa credeti ca in libertatea noastra, noi putem face… Nu. Nu. Nu. Nu. Noi suntem liberi sa ne alegem stapanul, dar Dumnezeul nostru care este un Dumnezeu mare, un Domn… E un Domn. Ne spune: „Daca vrea cineva sa vina la Mine, ca Eu nu silesc pe nimeni… Daca vrea.”

Satana nu zice asta. Satana, intotdeauna iti pune lantul fara sa-ti dai seama. El iti zice: „Fii liber, traieste liber! Si te trezesti ca esti legat feldeles. Esti legat de nu te mai poti misca. Satana nu-ti cere voie pentru ca el este un rapitor si un pradator si este un mincinos si  un hot si un inselator. Dumnezeul nostru este drept. Dumnezeul nostru ne iubeste. Si Dumnezeul nostru spune: „Nu voi intra decat la cel care ma vrea si deschide usa.” Intra Dumnezeu si spune, de cand te-ai facut copilul Meu si m-am facut copilul lui Dumnezeu, din momentul acela a inceput sa urle iadul. Si a incercat sa ma piarda cel rau. Va spun in aceasta seara, iubitii Domnului, cat veti trai pe pamantul acesta, vor fi furtuni mari pentru ca sunteti un premiu exceptional. Nu-l intereseaza pe diavolul averea ta. Are destule bogatii. Nu-l intereseaza pe cel rau diplomele tale. Nu-l intereseaza nici starea de sanatate a ta, cand poate ingaduie Dumnezeu boli. Il intereseaza ce ai mai de pret. Pe tine te vrea. De aceea se starnesc furtunile in viata. De aceea se starnesc incercarile in viata. Pentru ca cel rau cauta sa apuce, sa inghita, sa praduiasca. Esti pretios. Nimic pe pamantul asta nu-i mai de pret ca tine. Nimic. Esti coroana lui Dumnezeu si esti lumina ochilor Lui. Si Dumnezeu iti spune in aceasta seara: „Eu te doresc cu toata inima. Dar pentru ca tu esti premiu, vor fi furtuni mari. Va incerca sa puna cel rau laba pe tine.

Photo credit gardenofpraise.com

Au ajuns la marginea Canaanului. Corect? Ce curgea in tara? Lapte si miere. Ce fructe acolo. Duceau doi strugurele pe prajina. Ce drag mi-e Dumnezeu, care are struguri cat casa. Ce drag mi-e Dumnezeul laptelui si mierei. Da, dar vreau incercari cat gamalia acului. Vreau niste incercari mici, mici, mici si un strugure mare, mare, mare. Vreau in viata o paine cat casa si incercari cat varful acului. Dar Dumnezeu  spune: „Nu se poate, prieten, pentru ca atunci cand pasesti in viata, se dezlantuie puterea intunericului si vei lupta pana la capatul vietii tale. Si vor fi furtuni mari pentru ca tu nu esti oricine. Tu nu esti oricine.  Caci pentru tine Isus Hristos a stat pe cruce, tintuit in maini si in picioare si a zis: „Eu mor pentru voi, ca voi crezand in Mine sa aveti viata.” Atat de importanti suntem si ma mir cateodata ca pur si simplu suntem nauci. Parca am fi niste oameni care am uitat a cui suntem. Cel rau vine si cateodata parca ne joaca pe degete. In seara asta, ma ridic si spun cu tarie: „Al Domnului sunt eu!” Si al Domnului esti tu. Si am inteles ca daca Dumnezeu din cer m-a cautat, daca Dumnezeu din cer si-a dat viata pentru mine, vor fi lupte pana la capat, pentru ca cel rau vrea sa te cucereasca. Stiti ce vor fi? Furtuni mari.

Apoi, Biblia vine si spune: Cand intra Hristos in viata e si o liniste mare. Marcu 4: 39 El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!„ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare. Ce inseamna linistea asta mare? V-ati gandit? Vreau sa spun ceva despre linistea mare cu Dumnezeu. Sunt oameni care spun: „Wow, ce linistit sunt eu. Am asa o pace.” „Frate, cum ti-e viata?” „Frate, salariu la timp, copiii cuminti, nevasta ascultatoare. Casa mi-i draga, nicio problema n-am. Am asa o liniste. Is linistit cum n-am fost niciodata. Totul merge din plin, totu-i bine.” Oameni buni, asta nu e liniste. Asta-i somn. E diferenta intre liniste si somn. Linistea mare nu-i asta, cand toate-ti mergi n viata bine. N-ati avut si perioade bune in viata? Hai sa fim cinstiti. Am avut o perioda, lucrurile au mers. Laudat sa fie Dumnezeu. Au mers. Nu stiu cum, dar au mers. N-am avut nu stiu ce greutati, dar a mers. O Doamne, si am avut niste momente cand parca s-au starnit toate furiile iadului. Acuma eu va spun. Asta nu e liniste mare cand toate-ti merg din plin. Dar sunt unii care dupa ce-au iesit din necaz, stiti ce fac? Vin si spun: „Frate, sunt asa de linistit acuma.” „Dar, numai ce-ai iesit din necaz omule.” Haideti sa va dau un exemplu. Stiti cand erau pe mare si mergea Pavel cu corabia la Roma? Au parasit limanuri bune si a venit vantul eurachilion si i-a maturat, ce spune ca s-a intamplat cu marinarii? Si-au pierdut nadejdea. N-au mai vrut sa manance si erau deznadajduiti. Dupa ce au scapat, au inotat la mal, au stat la foc linistiti si au zis: „Ce linistiti suntem noi, acuma.”

Da, dar asta e linistea infrantului, nu linistea biruitorului. Asta-i linistea ca ai iesit din necaz. Acuma, cand ti s-a terminat necazul, nu inseamna ca tu ai liniste mare. Dar, cand e linistea mare? Cand mugeste furtuna, cand se ridica talazurile, cand soarele se ascunde si e intuneric, si tu spui: „Eu totusi ma voi increde in Domnul.” Singura liniste mare in viata noastra este linistea in furtuna. E singura liniste cu Dumnezeu. Sunt oameni care astazi spun ca ei sunt linistiti si au pace. Nu, confunda pacea cu confortul. Sunt oameni care cred ca linistea care o au dupa ce au iesit din necaz e o liniste binecuvantata. Nu-i linistea binecuvantata. Este pur si simplu faptul ca au iesit din necaz, ca Dumnezeu e bun.

Dar, Dumnezeu ne spune in aceasta seara ca El vrea sa avem o liniste mare. Ce inseamna liniste mare? Femeie, barbatule: Incredet-te in Dumnezeul Tau! Indiferent ce ti-ar spune viata, indiferent ce ti-ar spune starea de sanatate, indiferent ce ti-ar spune familia ta, indiferent ce ti-ar spune situatia ta din casa. Increde-te in Domnul. Da, eu ma voi increde in Domnul- cetatea mea, adapostul meu, stanca mea. Ma voi increde in turnul meu de scapare. Numele Lui este Domnul. Si asta inseamna sa ai liniste mare.

Linistea este in mijlocul furtunii. Este linistea omului care nu se tulbura si care spune: In Domnul ma incred. Nu fac rabat, nu fac compromis. Nu ma inclin. Nu ma indoi. Nu-mi creez o pace umana. Ma incred in Dumnezeu cu orice risc si spun lucrurilor pe nume. De ce? Pentru ca nu vreau sa dau pacea mea nimanui.

Cum esti Tu, Doamne? Mare. Eu cand intru in viata ta, incep furtunile mari. Si-mi doresc sa ai o liniste mare, nu un confort mare si nu doar pur si simplu omul care-si incruciseaza bratele si spune: „Daca tot a trecut necazul, acuma eu sunt linistit. Dar, la un moment dat, se ridica Domnul Isus Hristos si spune marii si vantului: „Taci, fara gura.” Si ce-a facut marea si ce-a facut vantul? Au luat pozitia de drepti.  Si ceva se intampla, extraordinar.  In momentul acela, se tulbura ucenicii. Spune Biblia in Marcu 4 41 I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Ce i-a apucat? O frica mare. De ce? Psalmul 89:8-9 –

Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

Toti proorocii Vechiului Testament si-au ridicat ochii spre cer si-au zis: „Tata sfant din ceruri, asculta rugaciunea robului Tau.” Hristos spune direct marii si spune direct vantului: „Taci, fara gura.” In momentul acela, au inceput sa fie tulburati, pentru ca era o blasfemie sa te adresezi elementelor naturii direct, fara sa intermediezi la Tatal Tau (Dumnezeu). Si atunci, in momentul acela s-au speriat si au zis: „,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Pentru ca nu putea sa fie decat Creatorul lor, cel care sa se adreseze direct lor.  Pentru ca El are un dialog direct cu vantul. Vantul Il cunoaste, pentru ca de la El a venit. Marea Il cunoaste, pentru ca de la El a venit. Si cand li se adreseaza lor, natura care-L cunoaste pe Creator au zis: „Daca ne-a vorbit Creatorul nostru, noi ne linistim. Si in momentul acela s-au cutremurat  cei din barca si au zis: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?` Cine este acesta, de vorbeste direct cu elementele naturii si ele se supun? Nu cumva El e Dumnezeu? Nu cumva cu noi in barca e insusi Dumnezeu? SI va intreb in aceasta seara: Nu cumva, in mersul nostru in aceasta seara  am uitat cu cine calatorim?

Viu este Dumnezeu ca noi n-am venit la un om ci la Dumnezeu din Dumnezeu adevarat. Daca este Duhul Sfant, ne spune ina ceasta seara sa ne ridicam sa punem aceasta intrebare: Cine esti Tu? Nu cumva, am uitat, Doamne, cine esti Tu? Nu cumva m-am pierdut si am uitat cine esti Tu? Nu cumva mi-am permis si-am inceput sa cobor standardele? Nu cumva am uitat de unde am fost scos? Nu cumva am inceput sa fac lucruri care te ignora? O Doamne Dumnezeule, Tu esti Dumnezeu din Dumnezeu adevarat! Nu ma inchin unui om. Fratii mei, surorile mele, cu noi nu este un om doar. Nu-I doar un Invatator. Nu-I doar un medic. Cu noi e Dumnezeu. SI in aceasta seara, intrebarea pe care Duhul Sfant o spune voua tinerilor, oameni buni, cu noi e Dumnezeu. Ochii Lui sunt peste noi. E Dumnezeul care porunceste bolii. E Dumnezeu, care porunceste necazului. E Dumnezeu, care spune si se face, toate iau fiinta la cuvantul Lui. In aceasta seara, nu pot sa spun decat un singur lucru: Ajuta-ma Doamne sa traiesc cu frica si cu cutremure. Ajuta-ma Doamne sa te cinstesc. De-aia nu pot sa-mi permit sa te tratez ca si cum n-ai exista.  Eu nu pot, Doamne, sa-mi permit sa te tratez oricum. Tu esti Dumnezeu. Ce faci Tu, nu face nimeni. Cum esti Tu, nu-i nimeni.

Vreau in aceasta seara sa va spun tuturor: „Da, vor fi furtuni mari. Da, Dumnezeu ar vrea ca noi sa avem o liniste mare. Dar mai presus de toate sa avem o frica buna de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii. Frica sa nu-L dezamagim. Frica sa nu traim rau. Sa traim bine. Sa traim multumindu-l pe El. Stiti de ce? Ca omul, daca l-ai dezamagit, e tarana ca si tine. Dar, El este Dumnezeu. Daca ai gresit in fata Lui, ce-ti mai ramane, decat asteptarea infricosatoare a unei judecati  care va fi fara mila pentru cel ce n-a avut mila. Dar in aceasta seara spun: „Tu esti Dumnezeu si vreau sa Te iubesc. Tu esti Dumnezeu si vreau sa merg cu Tine.Tu esti Dumnezeu si vreau sa nu ma parasesti.” Spune cantecul: Cand oceanele cumplit vuiesc, Doamne da-mi puteri. Vreau sa ma tii in mana Ta. Nu stiu cine esti in seara aceasta. Dar, vreau sa-ti spun cine este cel care si-a intins mana: Isus Hristos. Nu conteaza de unde vii, dar mana Domnului a coborat si Dumnezeu spune: „Vreau sa te tin in mana Mea, sa nu-ti mai dau drumul. Nu mai pleca. Nu te mai du pe cararile Tale. Ramai cu Mine. Stai cu Mine. Vreau sa fi copilul meu. Vreau sa fi al Meu pentru totdeauna.”

Vezi / Citeste mai mult aici…- Mare este Isus

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Daniel Chereji – Partea a 4-a – Cum ne putem implica în dedemonizarea noii generaţii? Să ne asumăm vinovăţia

Vezi si

  1. Part 1- Despre influenta demonica asupra tinerilor crestini – Generatia actuala este expusa influentelor demonice asa cum nu a mai fost nicio generatie pana la noi
  2. Part 2 –  Cum ne putem implica în dedemonizarea noii generaţii? 1. Să ne pese cu adevărat, 2. Să venim la Domnul Isus si 3. Să apelăm la harul Său 
  3. Part 3 – Cum ne putem implica în dedemonizarea noii generaţii? Sa-i marturisim problemele
  4. Part 5 – Cum ne putem implica în dedemonizarea noii generaţii? Să-i aducem şi pe ei la Cristos şi Să fim o mărturie pentru lume

Să ne asumăm vinovăţia

– Acuma, aici e un punct mai spinos, ca, ce Ii spune Domnul Isus acelui om? N-a fost valabil numai pentru el si nici n-a spus macar pentru el, ci a spus pentru toata generatia aceea. Cand ii spune (in Luca 9:37-43): „40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut. 41 „O, neam necredincios şi pornit la rău”,” o, generatie necredincioasa si preacurvara. Adulter- este reprosul Domnului Isus.

De aceasta data El ce vorbeste? Cu cine vorbeste cand spune  asa? Cu cine? Cu generatia aceea. Sa ne asumam vinovatia. Daca vrem sa scoatem generatia de sub influenta celui rau, trebuie sa ne intrebam care este partea noastra de vina?
.
Am aflat inainte ca nici chiar ucenicii Domnului n-au reusit sa alunge demonii din baiatul acela. Si vreau sa va atrag atentia aici ca acesta este inca un motiv pentru care noi nu ne rugam la sfinti. Noi ne rugam direct la Tatal. Slavit sa fie numele Lui. Ca si ei s-au rugat oarecum la sfinti. Nu? Si nimc; zero rezultat. Raspunsul dat de la Domnul Isus acelui om avea menirea sa-l determine sa-si recunoasca falimentul personal.

Duhul acela rau n-a intrat din senin in acel baiat, vrea sa spuna Domnul Isus. Poate a fost vina tatalui ca nu l-a supravegheat. Poate ca l-a supus unor ritualuri sau incantatii pagane. Poate la dus la un templu de draci. Si la templul de draci, ce sunt acolo? Draci. Ati vazut copilasii, cu duhurile acelea nevinovate sunt cei mai vulnerabili. In ei, ca o sugativa, de aceea si umbla la scoala acuma. Poate pornirile pacatoase a tatalui i-a pus fiul in situatia de a fi stapanit de demoni.

Prin cuvintele Sale, Domnul Isus nu s-a adresat cuiva anume, ci intregii generatii de atunci. Pentru ca la urma urmei, generatia aceea a purtat vina baiatului ajuns in starea respectiva. Societatea permisiva si valorile ei sucite l-a dus pe baiat in halul in care era.

Acest lucru desigur nu excludea si nu exclude vina personala. Dar autorul moral era generatia dinaintea lui. Daca generatia tatalui n-ar fi fost necredincioasa si orientata spre rau baiatul n-ar fi ajuns sub stapanirea demonica. Pentru ca suntem o generatie necredincioasa si pornita spre rau, cei care vin dupa noi risca sa sfarseasca sub puterea demonilor. Si Domnul Isus vine la fel ca si in cazul acelui tata cu baiatul lui: generatie necrdeincioasa si pornita la rau.

Photo credit www.secureteen.com

Cum crezi ca vin demonii sa posede sau sa influenteze pe copiii tai? Le-ai cumparat tehnologie. Cumpara-le iPhone 6. Nu le bloca, da-le acces sa aibe acces si intrare la toate spurcasagurile din lumea asta pe care nici nu ni le-am fi putut imagina ca pot exista. Da-le orice libertate. Open mind! Sa nu fii cumva considerat capos si ingust. Spune-le ca au voie orice. Si dupa metodele de astazi, incep sa spuna scolile nordice cu felul de educare ca copilul nu trebuie sa –- absolut nimic. Da, astea-s discutabile cel putin ca variante pana la vorba contrarie. Pana le vezi cum sunt in prag.

Si acum vin pedagogii din scolile nordice si spun ca nu-i bine cum cladim. Au inceput sa vada ca felul acesta de permisivitate totala aduce demoni in tara lor, in multeste numarul demonilor si inmultesc numarul criminalilor, inmultesc numarul perversiunilor, inmultesc numarul nelegiuirilor si a oamenilor care traiesc departe de Dumnezeu.

Si cine a deschis usa si cine va deschide usa la generatia care vine? Noi, generatia prezenta. Noi le punem instrumentele pacatului in maini.   Traim intr-o generatie care n-are preocupari sfinte. Nu avem deprinderea rugaciunii si postului pentru ca Domnul Isus spune: „Stiti de ce n-au putut ucenicii? Pentru ca acest soi de draci nu iese decat cu post si cu rugaciune.”

Dar voi nu sunteti obisnuiti sa postiti, Voi spuneti ca postul e pentru vremuri apuse. Voi spuneti ca rugaciunea… ca Dumnezeu va da fara sa va mai rugati. Voi nu mai invatati sa stati pe genunchi. Voi nu mai invatati sa plangeti inaintea Domnului si pentru ca nu exista o generatie de mijlocitori, pentru ca nu exista o generatie care sa planga inaintea Domnului, sa stea in genunchi si sa spuna: „Doamne, proteejaza familia, protejeaza biserica, protejeaza tara! O sa dam in generatia de maine o generatie dracilor? Doamne, ai mila de noi!

Dar inainte ca sa-i scoatem de acolo, nu trebuie sa ne ascundem sub banci si sa spunem: Noi suntem de vina! Noi v-am adus in situatia aceea. Noi v-am dat in maini instrumentele pacatului. Noi v-am impins inspre lume. Domane, iarta-ne! Fara asumarea vinovatiei nu poate exista nici o solutie inainte.

Pentru ca n-avem deprinderea rugaciunii si postului, ci numai placerea distractiei si a petrecerii. Ori, dracii nu pot fii scosi cu petreceri si  voie buna. Dracii nu pot fii scosi cu alti draci. Numai cu rugaciune si post. Inainte de-a arata cu degetul spre copiii nostri trebuie sa ne asumam vinovatia generatiei noastre care a ingaduit ca lucrurile sa ajunga pana aici sau chiar am impins lucrurile astfel incat demonii sa aiba cale libera spre sufletele urmasilor nostri. Pentru ca n-am petrecut timp suficient in rugaciune si in post si in lucrul Domnului, ci mai degraba cu barfe, in lucruri usoare si ieftine, in flecarii.

Generatia de dupa noi sta sub influenta negativa a celui rau, astfel ca se impune asumarea vinovatiei noastre inainte de a cere vindecarea si eliberarea lor.

Va urma ultima parte – Daniel Chereji – Partea a 5-a – Cum ne putem implica în dedemonizarea noii generaţii? Să-i aducem şi pe ei la Cristos şi Să fim o mărturie pentru lume 

Dumnezeu poate schimba o tara – Maria Prean se muta in Africa ca misionara la varsta de 60 de ani

Maria Prean avea 60 de ani cand s-a hotarat sa se mute din Austria in Africa. Ea a infiintat organizatia Vision for Africa si slujeste orfanilor din Uganda. Ea a vizitat recent Romania si am avut ocazia sa discutam cu ea despre lucrarea misionara din Uganda si sa aflam de modul in care rugaciunea a schimbat Uganda. Urmarind aceasta emisiune, cu siguranta veti fi motivati sa va rugati pentru schimbarea Romaniei. Mai multe despre Maria aici – http://www.visionforafrica-intl.org

VIDEO by Alfa Omega TV

God Is Not Merely Interested In Getting People to Believe In Him

How many ‘Christians’ only believe that He exists? Even the demons believe….

VIDEO by drcraigvideos

Worst Objection to Theism: Who Created God?

In my opinion this is the worst objection a skeptic can use when debating a theist and atheists alike agree. Here is the full talk with Michael Ruse:
https://www.youtube.com/watch?v=Hhzgg…

God’s Not Dead: John Lennox Interview

Rice Brooks interviews John Lennox on his views of science, God and atheism. Both Rice Broocks and John Lennox had their books featured in the movie God’s Not Dead.

PART 1

PART 2

PART 3

PART 4

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari