Cristian Barbosu – Mesajul de la Botezul din Penitenciarul de Tineri si Minori Craiova

Barbosu and Florea Botez penitenciar

Photo screen capture

Cu multumiri fratelui Mike Olari pentru misiunea si filmarea aceasta! Cititi impresiile lui Mike Olari despre lucrarea Domnului in Penitenciarul de Tineri si Minori Craiova

  1. aici –  ISUS DIN NOU ÎN PUȘCĂRIE !? PARTEA A I-A – Fratele Mike Olari: Am petrecut cateva zile de neuitat în zona Olteniei. Totul a culminat cu un botez Nou Testamental în Penitenciarul de Tineri și Minori din Craiova. Zece persoane s-au mai adăugat la cele 21, care împreună formează Biserica Emanuel din Penitenciar.
  2. si aici – ISUS DIN NOU ÎN PUȘCĂRIE !? PARTEA A II-A

In acest prim video (mai jos): fratele pastor Cristi Barbosu, împreună cu câțiva cântăreți din grupul de laudă și închinare al bisericii si botezul in apa.

Cristian Barbosu:

Photo credit Family2Family.wordpress.com

Photo credit Family2Fam.com

Omul prin care Dumnezeu a lucrat  in a veni aici in mod regulat, in a-si lua din timpul lui si a pune la inima lucrurile acestea a fost fratele Viorel Lupu. Probabil ca voi il stiti si as vrea sa-l las pe dansul sa spuna cateva cuvinte.

Viorel Lupu: Aici in inchisoare nu prea au rabdare ca vor sa iasa cat mai repede si se gandesc si astazi la eliberare. Nu va ganditi? Imi plac tinerii foarte mult, iubesc tinerii si imi place foarte mult cand majoritatea din ei imi spun taticule, ca eu, dupa varsta de 6 ani, nu mai am prea avut cui sa spun taticule. Ii iubesc pe copii, vin aici la ei cu bucurie si vin nu pentru ca am vrut eu sa ies in evidenta sau cineva mi-a facut o oferta deosebita. Vin pentru ca m-a trimis Dumnezeu. Lucrul acesta l-am simiti, eu traiesc, Il respir Dumnezeu, viata mea este cu Dumnezeu, in fiecare zi vreau sa stiu si sa fac voia lui Dumnezeu. Asta-i invat si pe ei, ei sunt aici si va pot marturisi. I-am rugat sa vorbeasca putin; nu pot, sunt foarte emotionati, dar ne rugam ca Dumnezeu sa-i intareasca. Suntem cu voi aici si nimeni nu va face niciun rau. As vrea in cateva cuvinte sa va spun despre ei. Sunt toti baieti deosebiti.

Fratele Viorel Lupu prezinta cei 10 candidati pentru Botez in Apa. de la minutul 3 la minutul 13, urmat de o rugaciune pentru cei 10 caandidati de botez (17).

Cristian Barbosu Craiova

Photo Screen Capture

Cristian Barbosu: Facultatea mi-am facut-o undeva prin Chicago. Si cand am locuit in Chicago, inca n-aveam prea multi bani, locuiam intr-un cartier (Rockwell Gardens??) langa Cabrini Green. Cartierul acesta era un cartier mult mai deosebit decat altele pentru ca avea sarma ghimpata de jur imprejur al cartierului, chiar in centrul orasului. Pe vremea aia, ’94, cand eram eu student acolo erau 4 mari bande de gangsteri in Chicago: Nations, Kings, Cobras si Peoples. Oamenii astia se bateau, se muscau, se taiau intre ei atat de mult incat la un moment dat politia nu mai stia ce sa faca. Cel putin, in zona unde eram eu erau doua bande: cei din Cobras si cei din Kings, care stateau in blocuri din astea cum sunt si prin orasele noastre. Si prin Craiova le-am vazut, cu 10-20 de etaje. Daca va uitati la blocurile astea (proiecteaza pe perete), veti vedea ca unele au geamuri , dar cele mai multe [sunt astupate] cu lemne. De ce? Pentru ca se impuscau atat de mult , se aruncau de pe geam, aruncau cu pietre si-s blocuri foarte inalte. Observati, asta e o poza care am facut-o in perioada aia.

Era foarte mare violenta, astfel incat politia efectiv au inconjurat tot cartierul respectiv cu sarma ghimpata, cu politisti la intrare, la iesiri. Fiecare strada era dominata de o banda de ei. Si daca intrai de pe o strada pe alta si  si nu erai din banda respectiva, se legau de tine, te bateau. In vremea aia, cand existau problemele astea, la un moment dat, politia nu a mai stiut ce sa faca si nestiind ce sa faca a cautat solutii princ are cumva sa-i impace pe oamenii astia. SI au dat de un tip pe nume Andy. Andy a luat o sala de sport, chiar la o intersectie mare din cadrul cartierului respectiv si din sala aia de sport a transformat-o in biserica. El era cel care , in timpul luptelor de strada era cam singurul care nu era impuscat de niciunul dintre ei, era cam singurul care-i ducea la spital, era cel care facea inmormantarile. Era cel care mergea in inchisoare, se ingrijea de familii daca astia ramaneau pe drumuri. Nu era un om bogat, era un om cu inima.

Eu il stiam pe Andy, pentru ca Andy venea  la aceeasi scoala la care mergeam si eu. Noi mergeam la un seminar teologic, dorind sa fim pastori/preoti. SI fiind prieten cu el, la un moment dat a venit Andry si-mi spune: „Fii atent, vreau sa ma ajuti intr-o treaba.” Zic, „Bun, Andy, cu ce sa te ajut?” „Fii atent, politia din Chicago a vorbit cu mine sa ma duc sa negociez cu Cobras si cu Kings, sa fac un pact cu ei, sa nu se mai impuste unii cu altii si sa incercam sa-i convingem sa faca un armistitiu. Adica, sa fie pace intre ei. Si zice: „Uite ce am de gand sa fac, sa ma duc sa stau de vorbs cu capii lor si daca ei sunt de acord, sa putem sa organizam un eveniment impreuna cu ei. Si am nevoie de cateva ajutoare.” Am zis: „Ok, spune-mi dupa ce te-ai intalnit cu ei despre ce-i vorba.” Ca eu, roman fiind, n-am avut de-a face cu astfel de lucruri pana atunci. S-au dus acolo oamenii si l-au ascultat si au zis: „Bun, venim.Dar avem o conditie. Sala aia, unde tii tu biserica, sala aia de sport, sa faci din ea restaurant .In ziua aia, sa ne dai sa mancam. Dupa ce mancam, sa stam la discutii, dar nu vrem la cativa km distanta sa fie picior de politai, sa n-avem absolut nicio interferenta cu legea, cu militarii, cu militia, cu oricine. Bun, dar vrem ca ospatarii care ii angajati sa fie curati. Adica, sa nu fie agenti sub acoperire sau unii sau altii.” Si in fine, omul ma suna si-mi spune: „Cristi, am stat si m-am gandit, de unde sa scot eu ospatari atat de curati, incat sa ma ajute pe mine acolo? Ce-ar fi sa vii si tu sa servesti la una din mese?” M-am gandit, „Ba, chiar ospatar n-am fost,  si la oameni de felul asta nu stiu cum sa-i servesc.” Ca nu stiam bine engleza atunci si cum ei vorbesc cu accentul lor, asa cum noi in Ardeal vorbim cu un accent  pe care voi cei din Oltenia nu-l intelegeti si noi nu va intelegem pe voi, asa-i si intre ei. Da? Zic: „Sa nu se simta ofensati.” Si in fine, pana la urma ma duc.

In ziua aia, ne asteptam, probabil la vreo 10 dintr-o parte. Ma gandeam ca poate vine tipul care era seful la Cobras cu vreo 10 bodygurads de-a lui si ceilalti… Ce vorbesti? Au venit peste 100. Din sala aia de sport avea doua vestiare pentru fete si pentru baieti. Pe cei din Cobras, ca asa a fost intelegerea, i-a bagat in vestiarul de fete, sa intre in sala si acolo a trebuit sa-i perchizitionam, sa n-aiba nicio arma. Iar pe ceilalti din Kings, pe vestiarul de la baieti. Cate arme s-au scos de la aia, era un morman de toate soiurile de arme. Ei bine, toate le-am lasat acolo. Dar pentru mine, mi-a ridicat tensiunea si mai mult in ziua respectiva. Si ne-am dus, trebuia sa servesc la o masa de vreo 10 baieti din astia bine facuti, cu tatuaje, taieturi, toate soiruile, puertoricani, mexicani, negri, chinezi, americani. Romani au avut 3, niste rusi mai erau. In fine, si dupa ce le serveste masa, dupa ce si eu calc acolo frumos, ca o balerina, le servesc masa. Acum, Andy a avut un cuvant. A zis: „Oameni buni, voi ma cunoasteti, voi ma stiti.Nu-s nici spion, nici n-am vreun interes. ci pur si simplu din dragoste pentru voi fac lucrurile astea. Asa cum ma cunaosteti, va stiu si eu prea bine. Si a inceput sa le dea pe nume: „Mai, tu tii minte cand tu ai fost atacat si ti-au bagat astia cutitul  si eu te-am tinut si te-am dus la spital.” „Tie, ti-am ingropat fratele. Cand tie ti s-a taiat gatul, tot eu am fost acolo langa tine. Tu mureai daca nu eram langa tine.” „Am incercat sa risc pentru voi. De aceea, eu nu vin aici cu un alt interes. Dar pe asa de faimosi cum sunteti voi, ingroziti orasul Chicago si toata politia din orasul asta se fereste de voi, pe cat sunteti voi de fiorosi, cu atata imi dau seama ca voi aveti o mare problema. Problema e ca va aratati duri si puternici, dar eu va stiu prea bine ca sunteti plini de frica. Ma uit la voi pe strada si traiti in panica.Va uitati din doi in doi metri sa nu vina cineva sa va sara in spate. Cand mergeti cu copilul la locul de joaca, va e frica sa nu vina cineva sa vi-l fure. Cand mergeti in magazin. Cand aveti un cos, va e frica sa nu vina cineva sa va ia cosul si sa va injunghie. Traiti cu frica, cu frica mortii.Moartea va ingrozeste si joaca cu voi ca la biliard. Va joaca pe degete.”

Si in momentul ala a chemat pe vreo doi dintre ei si au adus un sicriu gol. L-a pus in fata lor. A zis: „Uite, in saptamana asta, 6 din confratii vostri  am ingropat in sicriu de genul asta. Oricare dintre voi poate sa ajunga aici maine, poimaine, saptamana viitoare. Si daca s-ar termina aici, ar fi bine. Dar problema e ca nu se termina aici. De aceea, frica de moarte va produce panica. Cum e sa va ganditi ca moartea e o trecere inspre altceva,  ceva mai grozav? Aici sunteti faimosii Cobra si Kings, dar cand veti ajunge in fata lui Dumnezeu o sa fiti nimic. De aia, cand va priviti acest sicriu, priviti-va vesnicia. Fiindca, daca continuati sa traiti asa, adevarata frica, adevarata groaza va veni cand va trebui sa stati in fata lui Dumnezeu si va trebui sa va dea un verdict.” Le-a zis: „Vreau sa va las pentru cateva momente, sa va ganditi si pe masa aveti – la fiecare masa cu 10 scaune, pe masa aveti 10 trandafiri pusi intr-o vaza frumoasa. Vreau sa va ganditi, ce castig aveti voi daca veti muri, daca veti trai si daca vreti, sa  incetati odata cu toate lucrurile astea si mai ales daca vreti sa va impacati cu Dumnezeu, sa stiti ca sicriul asta nu va sperie, in momentele urmatoare, vreau cine are curajul sa ia un trandafir si sa vina sa-l arunce in sicriul asta.”

Eu stateam dupa un stalp, ma uitam la ei. S-a asternut asa o liniste de mormant peste ei.  Si-au aplecat capetele, nu mai vorbeau, nu mai strigau, nu mai faceau nimic. Si am vazut, i-a consumat. Fiindca fiecare om e consumat cand e pus fata in fata cu ceea ce e dincolo de viata asta, cand stie ca maine, poimaine, poate chiar azi poate sa moara si cand stie ca dincolo de moarte mai exista ceva, nu-i numai sicriul si groapa, evident ca e consumat fiindca va sta inaintea lui Dumnezeu si El nu se joaca. Acolo nu are puscarie de 2, 5, 10, 11 ani. Acolo stai vesnicie din vesnicie daca nu te impaci cu El. Si am vazut cum au inceput unul cate unul. Veneau, luau trandafirul cu ei, il strangeau in maini si il aruncau in sciriu, plangand, altii erau terminati. In seara aia, aproximativ 20 si ceva de oameni  au venit si s-au rugat impreuna cu noi si si-au predat viata in mana lui Dumnezeu. S-a facut un armistitiu intre ei , s-au facut niste negocieri, oamenii aia si-au schimbat viata si L-au luat pe Dumnezeu impreuna cu ei.

Asta se intampla si cu baietii astia. Nici aia nu erau mai diferiti ca voi. Aceeasi varsta, aceeasi oameni, acelasi suflet. Dar oameni care si-au dat seama ca in viata asta nu mai poti sa mergi numai singur. Trebuie sa mergi cu Dumnezeu.  Si adevarul e ca la fel ca ei, astia de aici si la fel ca aia din Chicago si noi toti avem nevoie de acelasi Dumnezeu. De ce? Pentru ca si pentru noi a murit Isus Hristos, sa ne scape de problema asta a pieirii noastre. Exista un verset in Scriptura care spune, probabil ca l-ati vazut si voi, in Ioan 3:16 – 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Observati, sa nu piara… de ce? Fiindca exista ceva in noi care ne impinge  spre pieire. Ce exista in noi ce ne impinge spre pieire? De ce sunteti voi aici? Si nu numai voi, dar si noi avem problema asta din cauza pacatului nostru. DInc auza pacatului noi pierim, indiferent ca esti dupa gratii sau  in afara lor, indiferent ca ai scoala, ca n-ai scoala, ca esti tanar, ca esti batran, noi toti pierim. Si daca ne uitam in lumea asta noi observam ceva, sunteti baieti destepti. Ca florile ce fac, cat traiesc, mult? Nu. Florile se ofilesc. Vine toamna, ce se intampla cu frunzele? Frunzele se vestejesc. Daca ai un metal, metalul ce face daca-l tii prea mult? Rugineste. Oamenii, ce se intampla cu oamenii? Imbatranesc. De ce se intampla lucrurile astea? FIindca exista ceva in noi ce ne duce in jos si ala-i pacatul. Da?

Omul a fost infectat de pacat si asta-i o problema. Ei, problema cea mai mare a omului e nu numai ca pacatul produce suferinta, boala, ci pacatul ne desparte de Dumnezeu. Pacatul a rupt relatia omului cu Dumnezeu. Si n-a rupt-o doar cu a unora, ci a rupt relatia tuturor. Si incepe de mic. Eu am o fetita de 3 ani. Cand avea 2 ani, la un moment dat a disparut o ciocolata. Si am intrebat-o: „Ma, unde-i ciocolata, ce s-a intamplat cu ea?” Era toata manjita pe fata cu ciocolata si imi spune: „Dar eu nu stiu, nu stiu ce s-a intamplat cu ea.” De mica, de la 2 1/2 ani, credeti ca eu am invatat-o sa minta? „Ia fura ciocolata, nu spune la nimeni. Incearca sa minti, incearca sa te scoti.” Nu. Exista in noi ceva ce efectiv ne indeamna spre pacat. Problema e ca din cauza asta, Biblia spune ca nu exista niciun om  neprihanit, niciunul macar. Si asta-i problema noastra. 

Problema noastra e ca fiind in pacat, pacatul ne desparte de Dumnezeu. Si desparitndu-ne de Dumnezeu, ne desparte de vesnicia noastra, fiindca problema noastra nu-i numai viata asta. Problema e ce se intampla dupa ea. Fiindca atunci cand murim, ce se intampla cand murim? Trupul nostru se descompune. Da? Dar sufletul, ce se intamla cu el? Trece dincolo, in partea cealalta. Si acolo, ce se intampla cu sufletul nostru? Hai ca stiti. Poate sa mearga in cate locuri? In doua. E foarte simplu. Dar pe de alta parte, nu e chiar asa de simplu. Fiindca nu vrei sa ajungi  in ala rau, in iad. Vrei sa ajungi in ala bun, si locurile astea exista. Voi ati auzit de ceea ce inseamna moarte clinica? Adica, moartea. Vine pacientul, face un atac cerebral sau un enfarct sau are o problema. E luat, e dus in sala de operatie, e pus pe masa de operatie, puse aparatele la el si dintr-o data, aparatele alea indica ca pacientul ala a murit. Medicii ce fac? Incearca sa-l invie. Incearca sa-i duca aparate, sa-i dea injectii. Exista oameni, multi dintre ei  care intra in acea moarte clinica. Asta-i o perioada in care medicii il declara mort, fiindca nu mai bate inima, nu mai are rasuflare, nu mai are nimic, dar pentru minutele alea sau secundele alea pana ce ei reusesc, pe unii din ei, cu aparatele sa-i readuca la viata, oamenii astia traiesc ceva. Cand se intorc inapoi, cei care au trait prin moarte clinica, se intorc inapoi si vin inapoi intr-o stare total diferita de cea in care au murit. Cand vin inapoi, unii vin foarte bucurosi, altii foarte inspaimantati. Cand stai de vorba cu ei, iti spun: „Mai, dintr-o data, parca am intrat intr-o lumina alba. Am intrat intr-o prezenta, am inceput sa vedem, sa vedem oameni pe care-i stiam, dar care au murit de mult. Am vazut ingeri. Ne-am simtit extraordinar. Nici nu mai vroiam sa vin inapoi, cu parere de rau am venit inapoi. Dar ceva s-a intamplat.”

Pe de alta parte vin si altii si am dat chiar de cineva, la un moment dat m-a sunat de la spitalul de psihiatrie. Ma suna si zice: „D-le pastor, nu puteti sa veniti  astazi, in urmatoarele 2-3 ore pana la spital, pentru ca tocmai a fost atunci un pacient care vrea neaparat sa vorbeasca cu dvs.?” „Mergem, vorbim.” Ce sa facem? Cand ajung acolo, medicul ma trage deoparte si-mi spune: „Fiti atent ce s-a intamplat. Tanarul asta, acum 3 zile a consumat droguri cu ceva alcool, a cazut intr-o coma si ieri, aseara, s-a trezit din coma si primul lucru cand s-a trezit din coma, in spital, a inceput sa urle prin spital, sa fuga pe acolo, ca-i trebuie o Biblie si vrea sa vorbeasca  cu un pastor de la pocaiti. Si nu l-am mai putut opri, astfel incat  spitalul ne-a sunat si ne-a spus sa-l bagam la psihiatrie. Dar ce sa fac cu el aici, ca omu-i intreg la cap? Atata doar ca e panicat, e speriat. A vazut ceva. Am zis: „Hai sa mergem sa vedem ce-a vazut omul asta.” Ma duc, stau de vorba cu el: „Hai sa vedem, care-i problema ta?” Si incepe sa spuna. Tot tremura. Era un baiat la 18-19 ani. Tot tremura. Zice: „Frate Cristi, am vazut iadul.” Zic: „Mai, hai acum, mai scoate [asta] povesti cu iadul.” Vreo doua ore sa-mi povesteasca. Tremura pur si simplu. „Nu m-a interesat de Dumnezeu, nu m-a interesat de credinta, nu m-a interesat de Biblie. Dar in momentul asta, cand am avut expereinta asta, primul lucru ce l-am facut cand am revenit in viata, stiu ca mi s-a dat o sansa, ca daca muream, acolo ajungeam. Primul lucru a fost sa caut o Biblie, sa stau de vorba cu cineva care poate sa-mi spuna cum scap de probelma asta. Sa n-ajung acolo [in iad].”

De aia spun, Biblia, cand vorbeste de lucrurile astea nu-s povesti. Astea nu-s mituri, astea nu-s lucruri care: „A, lasa ca am eu vreme de ele cand voi imbatrani.” Sau nu-s basme. Nici vorba. Sunt lucruri reale. Ei, marturiile astea, cum poti sa fii sigur ca n-ajungi acolo? Oamenii incearca sa scape de  iad, oamenii incearca sa-si rezolve pacatul. Putem sa ne rezolvam noi problema pacatului nostru? Unii cred ca prin fapte bune, alti cred ca daca se calugaresc. Altii cred ca daca nu mai mint, nu mai fura. Omul nu poate sa-si rezolve problema pacatului. Biblia e foarte clara. De aia Dumnezeu a trebuit sa intervina, sa ne-o rezolve pentru noi. Si in textul asta ne spune: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, … Dumnezeu a trebuit sa dea ceva, pe Fiul Lui, pe Isus Hristos, ca Isus ce sa faca? Hai ca stiti. A murit pe cruce pentru noi si pacatele noastre. De ce? Fiindca asta-i modul in care Dumnezeu a gandit mantuirea noastra. A dat ca o solutie omenirii. De ce? Fiindca Dumnezeu exista. Exista si pacatul si pacatul distruge. Dar Dumnezeu fiind interesat de pacatul nostru l-a dat pe Isus Hristos. De aia Hristos mantuie. Ce avem noi de facut? Scrie aici, tot in textul pe care l-am citit. ..pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.. Ce trebuie sa faci e sa crezi in ceea ce Hristos a facut pentru tine. Trebuie sa crezi „oricine crede sa nu piara”.

Cand tu crezi, ceva se intampla in tine. Ce se intampla in tine cand tu crezi?

Doua lucruri. Sunt oameni care cred. Daca-i intrebi: „Crezi in Dumnezeu?” „Da, cum sa nu! Cred. Ma duc la biserica.” „Cand?” „De Pasti si de Craciun. Mai imi fac si o cruce, mai aprind si o luminare. Am si o Biblie acasa. Cum sa nu cred?” Dar cum judeci tu credinta unui om? Cand tu vrei sa iei o fata in casatorie, cum stii tu ca ea te iubeste? Fiindca pur si simplu iti spune: „Te iubesc?” Cum ii testezi ei iubirea ei adevarata? Pai, in momentul cand ea umbla cu tine si tu auzi de la prietenul tau ca mai umbla cu inca unu si mai umbla cu inca unu, te iubeste fata aia? Nu. Cand ea vine si-ti ia banii tai si  dupa aia te trimite la plimbare, te iubeste fata aia? Deci prin fapte trebuie sa-ti dovedeasca ca te iubeste. Nu? La fel si credinta. Nu putem sa avem o credinta de forma. Da? Spune Scriptura: „Si dracii cred si se infioara”. Sunt dracii mantuiti? Nu, nici vorba. Cati oameni, azi, spun: „Credem, suntem credinciosi, baptisti, ortodocsi, penticostali, ce-or mai fin, catolici.. Nu eticheta conteaza. Daca ai o sticla goala, poti sa schimbi eticheta. Sa pui pe ea PepsiCola, whiskey, ce vrei tu. Tot goala ramane. Nu eticheta conteaza, conteaza continutul ce e in el. Daca credinta ta n-are fapte, apostolul Iacov, in Biblie, spune „credinta ta ii moarta”. Dumnezeu vrea o credinta cu fapte.

Si credinta cu fapte in Biblie e numita pocainta.  

Pe multi ii sperie: „O, pocainta! Ce-i pocainta aia. Pocaitii? Nici vorba.” Pocainta nu-i un termen inventat de pocaiti. E scris aici in Scripturi. Si ca sa poti sa pricepi, as vrea sa-ti citesc un text din Scriptura. Fii atent ce spune textul asta. Faptele Apostlilor cap. 17:30 – Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; Tuturor oamenilor- in asta ma include si eu, te incluzi si tu, ne includem de pretutindeni si din Craiova si din Arad si din Arizona. Ce sa faca? Sa se pocaiasca. De ce?  31.pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” Observati? Dumnezeu a rnaduit o zi. Asa cum ne-a fost randuit sa ne nastem, asa cum ne este randuit sa murim si orice s-ar zicea, uitati-va la domnul asta de care se zice ca parca e cel mai bogat. S-a dus in Londra, cu cei mai mari medici, cu cea mai buna tecnologie medicala.N-a reusit nimeni sa-l ajute. De ce? Fiindca Dumnezeu spune in Scriptura ca zilele noastre ne sunt numarate. De cine? De medici? De mama? De noi? Nici vorba, de Dumnezeu. Cand El trage o linie, linia-i trasa.

Dumnezeu a randuit si asa cum a randuit acea zi a mortii, o zi in care va judeca lumea. Ziua judecatii e acolo. O credem, n-o credem, ne batem joc de ea, nu ne batem joc. E problema noastra. Ea-i acolo, n-ai cum sa scapi de ea. De aia e foarte important ca in viata asta sa stai sa te gandesti, indiferent ca esti in puscarie sau in afara ei, ce fac eu cu viata mea? Nu tot ca aici e si dincolo. Asa cum imi pregatesc ziua de maine, asa trebuie sa-mi pregatesc si vesnicia. Cum ma pregatesc? Cum vreau eu? Nici vorba, cum vrea Dumnezeu, ca de aia, de El depinde. Si cum vrea Dumnezeu? Sa cred in Isus Hristos, sa-mi predau viata in mana Lui si sa traiesc credinta mea. Cum? Prin pocainta.

Vezi, destinul tau tine de alegerea ta. In seara aia, cei din Kings si din Cobras, care aveau fapte cu mult, cu mult mai grave decat voi au inteles ca trebuie sa faca o alegere. De ce? Fiindca nu conteaza varsta. Am ingropat tineri ca voi de 14 ani, de 15 ani, de 17 ani. Au plecat la strand dimineata. Tu crezi ca in capul acelui tanar, cand s-a trezit el de dimineata, a fost ideea, las ca asta-i ultima mea zi, o sa mor? Nici vorba. Omul s-a dus la strand sa se distreze. A venit un tir, o motereta si a trecut peste el. Am ingropat alti tineri de vreo cateva saptamani. Intr-o seara a luat masina sa plece cu prietenii de undeva din parc. A venit un alt om beat in parc, a intrat in el. Trei tineri, unul dupa altul.  Oamenilor, zilele noastre sunt numarate de Dumnezeu. Niciodata nu vom stii care-i ultima zi.

Ce se intampla daca ies, ajungem acolo si n-avem pacatul rezolvat?

Acum 5 ani m-am trezit in biroul meu cu Adi. Adi, precum vedeti si voi, era destul de saracut. Adi a fost fost campion national la box si de obicei sportivii astia care ajung campioni nationali in box, judo, karate si asa, o iau un pic pe ulei. Stiti si voi treaba asta. A ajuns sa fie unul dintre cei mai de temut batausi ai Aradului. Avea o agsca in Arad. Umbla cu 3,5 kg de aur la gat. Aveam in biserica un frizer si dupa ce i-am facut cunostinta, zice frizerul: ” Cand venea ala la frizerie, inchideam usa la frizerie pentru ca omul asta tot isi dadea jos pe lantoace (lanturi de aur la gat) si ne era frica sa nu intre cineva sa ne jefuiasca frizeria cat el sta pe scaun. Si i-am zis: ‘Omule, frica ta nu-i de aia de-afara. Frica ta sta pe scaun inaintea ta.'” Ca Adi era omul care daca te uitai asa la el, un pic mai diferit; venea la semafor, imaginati-va, corba Curticeanului: ce putea sa-i puie mintea. Venea la semafor si daca ala din partea lui se uita la el, stii cum te uiti la semafor, ca unde sa te uiti? Mergea, il punea pe ala sa-si deschida geamul de la masina si cand deschidea geamul, il lua de piept, il scotea afara, ii tragea cativa pumni si il lasa langa masina, acolo. Arhitecta noastra de la biserica, acuma construim, iar asta avea multe propietati ca a facut multi bani. Normal, cum i-a facut e treaba lui, pe vremea lui. Arhitecta a fost chemata odata de client, de el, intr-un sat unde avea propietati. Si a venit primarul si a incercat sa-i explice ca n-are dreptul sa faca nu stiu ce constructie pe propietatea lui. L-a batut pe primar, l-a batut pe politist pana au venit cativa oameni din sat si l-au luat de acolo.

[Acum, eram] eu cu asta. Vine la mine in birou. Il stiam cine-i. N-ave aun ochi din cauza batailor de pe strada cu sabii, cu furci, cu tot felul. Si cand vine, ma uit la el: „Dar ce vrea omul asta de la mine?'” Si-l vad si-mi zice: „Cristi, Domnule Pastor, am venit aici fiindca vreau  sa ma impac cu Dumnezeu.” Tocmai s-a eliberat dupa 8 ani de puscarie din Austria. A avut probleme si prin alte tari, in fine.. Dar mi-a zis: „Dar pe mine, Dumnezeu n-o sa ma ierte niciodata. Dar vreau sa incerc. Acolo in puscarie am auzit si eu Evanghelia. A venit cineva, ne-a vorbit din Scriptura si am zis: ‘Mai, mai incerc’. Pe mine Dumnezeu n-o sa ma ierte niciodata.” Ma duc, si-i arat textul asta si-i spun: „Uite ce spune acolo: pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Acolo, Biblia nu spune: numai daca esti supersfant, numai daca iei niste cursuri. Oricine crede in El, sa nu piara.

Daca tu te pocaiesti cu adevarat, Dumnezeu te va ierta. L-am adus pe Adi in biserica, l-am pus la noi in grup. Nu i-a fost usor. Inca, tovarasii lui din gasca au inceput sa-si bata joc de el ca-i pocait. Avea multe datorii. N-a mai vrut sa fure, n-a mai vrut sa se bata cu altii. A inceput sa munceasca, sa si le plateasca. Traia dupa o zi pe alta, vaisamar de el. I-au dat telefoane: „Hai, ma Gogule, tu nu trebuie sa bati pe nimeni, numai sa vii in incaperea aia, sa vada ca esti acolo si iti dam 10,000 euro. Numai trebuie sa vada ca esti acolo.” Dar omul asta a luat o hotarare, ca din momentul ala in care el isi preda viata in mana lui Dumnezeu, el nu se mai muta de acolo, el merge pe calea lui Dumnezeu fiindca asta-i pocainta. Si stii ce-i pocainta? Sa mergi pe calea ta in viata si la un moment dat sa te opresti, sa realizezi ca nu esti numai tu, ci exista si Dumnezeu. Si daca exista Dumnezeu, tu trebuie sa faci ceva cu viata ta. Ei, Scriptura numeste momentul ala, momentul pocaintei. De ce? Fiindca in momentul ala tu te intorci din drumul tau. Nu mai mergi pe calea ta, dupa capul tau si instinctul tau, ci incepi sa mergi dupa calea lui Dumnezeu cu Isus Hristos. „Cine ma urmeaza pe Mine,” spunea Isus… Ei, ce urmezi? Te urmezi pe tine, sau pe altii sau Il urmezi pe Hristos? Doar cei care-L urmeaza pe Hristos sunt cei care vor fii primiti de Dumnezeu si la asta a vrut Adi sa mearga. Am sa va arat o alta poza: asta-i din ziua botezului. Observati  o diferenta? Si-n ochii lui, si-n zambetul lui, camasa alba. Alb. De ce? Nu ca suntem noi mai buni ca altii, dar Dumnezeu ne spune ca asa cum sunt pacatele noastre , ca o haina murdara, in momentul in care Dumnezeu ni le iarta prin Isus Hristos, ele se fac albe ca zapada. Scriptura vorbeste. De aceea, ca un simbol, ei sunt imbracati in alb. De ce? Fiindca din momentul asta, e un Mantuitor, pacatele nu mai sunt asupra lor. Da, iti ispasesti pedepsele si le ispasesc, dar inaintea lui Dumnezeu, inima omului conteaza. In momentul ala, Adi s-a predat la Dumnezeu.

La fel a facut si neamtul. Un alt prieten de-al meu si el a venit la biserica noastra dintr-o alta biserica, ca s-a casatorit. Ati auzit probabil de Eduard …? El a facut prima gala de box la categoria I in Romania, a fost in finala acelei categorii. A intrat in K 1. S-a batut pe acolo. In fine, insa la un moment dat, Dumnezeu s-a batut cu el si l-a invins. Si de atunci, neamtul s-a lasat  de orice alte lucruri si incepe si vorbeste oamenilor. Vreau sa vi-l trimit si voua aici, sa va vorbeasca. Exista o scoala de lupte martiale numita MMA, Scoala de Arte Martiale mixte. In ce sens? Te baga intr-o cusca de metal, tu intri acolo cu inca unu. Intrati doi, dar unul trebuie sa iasa. Nu exista reguli. Poti sa faci ce vrei tu, numai sa dai cu ala de pamant. Ei, omul asta e printre singurii 10 in lume, care au fost neinvinsi. E cel mai mare om pe care l-am vazut vreodata. Opt ani la rand a fost campion la lupte greco-romane aici in tara, e din zona Sucevei. M-a sunat acum doua saptamani cand i s-a nascut fetita, sa vin sa ma rog pentru el si familia lor. Aici (poza) e in biserica la noi cand s-a depus marturia. Omul asta, de obicei, ajungand la glorie, asa-i gloria, te impinge sau vrei sa ai mai multi bani, sa fi mai smecher, sa fi mai cool, si a inceput sa fie bodyguard la oameni de mare valoare. Cati dintre voi stiti de Lampard, de la Chelsea? Un jucator de fotbal, a fost bodyguardul lui Lampard. Probabil ca ati auzit in filme de Jason Statham, asta ce-a jucat in Parker, in Curierul. Ei, a fost bodyguardul lui tipul asta. Deci, a fost in tot felul de cercuri de genul asta. Insa, in loc sa se tina de treaba, a inceput sa faca prostii si a ajuns si el in puscarie. Si-mi spunea, cum intr-o zi in puscarie, in sala de dusuri, a ramas ultimul in sala. Si singur, acolo, sub un dus cu apa rece, a picat in genunchi si a dat cu capul de pereti, de beton si a inceput sa planga inaintea lui Dumnezeu , sa-si ceara iertare pentru pacatele lui, sa-i ceara lui Dumnezeu sa-i schimbe viata. Si matahala asta de om s-a predat lui Dumnezeu si de atunci si-a schimbat viata radical. Da, a platit consecintele pacatelor, fiindca pacatul se plateste, dar nu a mai vrut sa traiasca in pacat, ci sa traiasca cu Dumnezeu. Din momentu ala e un alt om, asa cum multi altii sunt.

Acum cateva luni, ei stiu, am botezat in biserica pe unul care cand a inceput sa-mi spuna un pic din viata lui- a lucrat cu mafia albaneza in Madrid. Dupa aceea, dupa cativa ani de zile era prins in retele de droguri in Amsterdam si jefuia cu Romanii din Franta autobuze intregi. Si omul asta s-a predat lui Dumnezeu si a zis: „Pana aici, nu mai pot. Vreau constiinta mea, inima mea sa fie a Domnului.” Asa cum acum doua saptamani, asta-i Leon. De 4 ori a fost bagat in puscarie. Are vreo 15 ani de puscarie facuti pana acuma. Acum doua saptamani a iesit. Primul lucru ce a facut cand a iesit din puscarie, nu s-a dus la maica sa, nu s-a dus la nevasta sa, nu s-a dus la pruncu sau, nu s-a dus acasa. A venit la biserica si l-am intrebat: „Leon, de ce ai venit la biserica?” „Pentru ca aici e ceea ce caut. Dumnezeu e cu mine si nu vreau, de acuma inainte, sa fac altceva decat  sa stau cu Dumnezeu.” L-a intalnit in puscarie pe Dumnezeu. De ce? Fiindca a avut imp sa se gandeasca la viata lui. Si in asta vreau sa va provoc si pe voi. Lucrurile astea nu-s povesti. De aceea, haideti, sa va apropiati de Dumnezeu la fel cum s-au apropiat si ei.

Ce inseamna botezul? 

Nu inseamna nimic altceva decat credinta pusa in aplicare. Cand ii botezam pe ei aici, ii scufundam, ca asa spune Scriptura si prin scufundare, spune Scriptura, ei se identifica cu moartea lui Isus. Ne ingropam impreuna cu Hristos si cand ii scoatem afara, inviem impreuna cu Hristos la o alta viata. E o alta viata; asta inseamna botezul. Scriptura spune ca cine va crede si se va boteza, va fi mantuit. Nu cine se va boteza si apoi va crede, ca si eu am fost botezat la 6 saptamani. Dar nu eu am facut-o. Eu habar n-am avut atunci nici macar cine e mama si tata. Ei, mantuirea-i personala. Cand noi credem, cand noi ajungem sa credem, leam hotararea asta. Urmatorul pas natural, biblic, e botezul. De ce? Fiindca asa ne porunceste Hristos. Nu vreo religie, nu vreo biserica, ci Hristos. Si asta se va intampla astazi, aici.

Ce ma rog eu, insasi si ce vreau sa va indemn e sa va ganditi si la viata voastra, fiindca Dumnezeu va da si voua, celorlalti- si voua fetelor si voua baietilor si noua tuturor, o sansade-a crede in El, oricand, poate chiar azi, o sansa de a merge de aici impreuna cu Dumnezeu. Si daca e ok cu voi, as vrea sa ma rog pentru voi si apoi sa va si botezam.

Actul de Botez are loc la minutul 1:01:00 (61:00)

VIDEO by Family To Family

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: