Florin Ianovici – Am o frica in viata…

In seara aceasta, vreau sa va spun, dragii mei, un singur lucru. Eu am o frica in viata si am mai spus despre frica aceasta. Cineva din Spania, un prieten bun, m-a certat.  A zis: „Ce frica ai tu, frate Florin? Sa nu mai spui ca ai frica.” I-am spus: „Frate, imi pare rau, dar frica asta o am si nu cred ca e o frica rusinoasa.”

Adica, sa intelegeti un lucru. Am trecut prin stari de boala. Am trecut prin pericole de moarte. Am trecut prin pierderi. Eu avocat, 4 ani de zile m-am luptat pentru casa, pentru ca eu, avocat, am fost pacalit intr-un mod ordinar. Un smecher a reusit sa-mi vanda o casa mie si la inca alti doi. Si m-am trezit, dupa ce am muncit in casa, cu executorul judecatoresc: „Buna ziua d-l avocat, ne cunoastem dupa holurile tribunalului. Afara. Casa este a lui altcuiva.” Stiti de ce? Ca sa ma uit spre stele si sa spun: „Acolo este asternutul picioarelor lui Dumnezeu si acolo trebuie sa caut ajutor.”

Parintii mei, care mi-au promis atat de multe lucruri, nici macar nu mi-au mai raspuns la telefon. Parca eram un lepros. Cand imi auzeau vocea, imi inchideau telefonul. Asta a fost viata. Am postit 1 an de zile, sa-mi dea Dumnezeu un copil, ca noi nu puteam avea copii. Nu pot sa va spun cat am postit. Dumnezeu stie. Si dupa ce mi-a dat Dumnezeu copilul, Dumnezeu mi- l-a luat. Si in fiecare an sunt valuri.

In fiecare an sunt valuri, de la an la an. Am trecut de curand printr-un cancer cu sotia. O tumoare canceroasa. Dumnezeu din cer ne-a promis… Cinci luni de zile am stat in casa, fara sa stie nimeni si numai ne-am rugat si am postit continu. Si Dumnezeu, in a cincea luna, cand s-a dus la control, disparuse tumoarea cu totul.

Sunt lucruri pe care vi le spun, pentru ca am baut din paharul asta. Dar vreau sa va spun un lucru minunat. Am o frica. Singura mea frica in viata, nu e faptul ca va veni o noua boala. Am trecut prin atatea. Nici faptul ca voi avea lipsa de paine. Am cunoscut foametea, dar si belsugul. Nu mi-e frica ca tara noastra va fi o tara in care nimeni nu va mai gasi de lucru. Dumnezeu din cer mi-a dovedit ca stie sa hraneasca prin corbi. Dar am o frica in viata. Frica ca intr-o zi, cand ma voi ruga lui Dumnezeu, nu-L voi mai simti. E frica vietii mele. Orice sa faca Dumnezeu, numai El sa fie cu mine. Sa pot sa ingenunchez in camaruta si sa vina Duhul Sfant la mine. Sa pot sa tin microfonul asta in mana si sa-L simt pe Dumnezeu prezent. Sa cant si sa am un fior din Dumnezeu, un fior sfant. Atat. Asta-i frica mea.

Si-i spun lui Dumnezeu: „Nu pleca de la mine, Doamne. Orice ar fi, prin orice as trece, nu stiu ce va veni,” si va spun ca nu stiu ce va veni. Si am atatea descoperiri de la Dumnezeu ca vor fi vremuri grele, cel putin pentru mine. Ascultati ce va spun. Dar Dumnezeu mi-a spus de fiecare data: „Eu sunt cu Tine.” Am vrea, daca se  poate, sa vina Hristos cu noi. Vreau sa va intreb: Era Hristos la usa cuptorului? Am vrea ca Hristos sa fie la usa cuptorului, sa  nu intram in cputor: „Oh, ce Dumnezeu mare avem.” Noi nu intram in cuptor, pentru ca Hristos e acolo si nu ne permite intrarea in cuptor.

Nu-I! Nu-I acolo Hristos. Am vrea si multi dintre noi cand iesim din cuptor… ce face Hristos cand iesim din cuptor? Pleaca, dispare. Stiti de ce dispare Hristos cand iesim din cuptor? Pentru ca asteapta ca pocaitul sa zica: „N-am iesit prin puterea mea.” Si noi, de cele mai multe ori cand iesim din cuptor, iesim fara Hristos si vorbim despre realizarile noastre. Si vorbim despre desteptaciunea noastra si cum am stiut noi sa facem intr-un fel sau altul.  Hristos nu este nici la intrare in cuptor, Hristos nu este nici la iesire din cuptor.

Ci, Hristos spune: „Totdeauna voi fii cu cel care va fii in cuptor. Totdeauna voi fii cu acel a carui duh este zdrobit. Si voi fii acolo langa omul care se frange.” Cand un nenorocit striga, Domnul aude. Dumnezeu se coboara la cel ce este in incercare. Si Dumnezeu spune: „Totdeauna vei avea dreapta mea ca sprijin in incercarile tale.”

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: „Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: „Ce sa fac?”
„Suna retragerea.”
Si asta a zis: „De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat „Inainte, la atac”. Zice: „Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: „Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: „Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii „Inainte, la atac,” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat „Inainte, la atac”, au zis: „Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: „Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Da, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Da, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus!

Citeste sau VEZI predica in intregime aici Florin Ianovici – (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: