Nelu Brie – Fiti oameni de cuvant

TRUTH = ADEVARUL   LIES = MINCIUNI  Photo credit heavenawaits.wordpress.com

Fragmente din predica:

  • Ai de grija ce spui. Ai de grija la ce te angajezi sa faci. Ai de grija la modul in care intentionezi sa vorbesti, ca Dumnezeu vede si pedepseste pe cel mincinos.
  • Eu observ un fel de imunizare progresiva a noastra cand e vorba de minciuna. Nu stiu de unde vine asta. Banuiesc ca sunt zone, inteleg procesul atrofieri constintei cand e vorba de minciuna si mai ales de cuvantul dat, cuvantul e onoare. In alte vremuri, in alte generatii, cuvantul de onoare al unui barbat era mai important decat viata lui. Pentru cuvantul de onoare era in stare sa moara.
  • Crestinul n-are voie sa jure. Aici, n-am include legamintele de loialitate, cum este de exemplu legamantul de casatorie. Este legamantul de casatorie o promisiune solemna? Este legamantul de casatorie un juramant? Da. Scriptura nu interzice acest gen  de angajament, care sunt in spiritul voii lui Dumnezeu.

TEXTUL – Matei 5:33-37

3 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
34 Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Fiti oameni de cuvant

Nelu BrieNelu Brie: De o vreme incoace ne-am familiarizat ca in intalnirile noastre de Duminica seara sa avem in fata noastra cuvintele Domnului nostru Isus si sub genericul „Poruncile Domnului Isus”, sa invatam din aceste cuvinte. In acest pasaj, Domnul Isus vorbeste despre juramant. Aceste cuvinte ale Mantuitorului nostru Isus, in seara aceasta le vom cerceta sub titlul: Fiti oameni de cuvant. Aceasta este porunca a X-a din poruncile Domnului Isus. Isus, Domnul nostru este invatatorul nostru si El are putere sa ne invete. Are autoritate sa ne spuna ceea ce trebuie sa facem si in seara aceasta va chem sa ne punem la inima acest cuvant, aceasta porunca: fii om de cuvant.

Da sa fie da, nu sa fie nu. Aceasta porunca a Mantuitorului nostru a fost rostita in contextul prezentei minciunii printre oameni. Acesta este contextul, aceasta este imprejurarea in care Domnul nostru formuleaza aceasta porunca: fii om de cuvant. Adevarul este ca pe drumul nostru asistam la o epidemie a minciunii. Oamenii au invatat sa se minta unul pe celalalt. Si inca din frageda pruncie, fara ca sa existe un efort educational, un efort pedagogic din partea semenilor, copilul invata de la sine (ai zice) sa minta. Minte cu nerusinare. Minte senin. Iar daca la inceput, minciuna rostita de om, starneste uneori risul, pe cum inainteaza in varsta, pe cu, se ,aturizeaza, define tot mai rafinat si minciuna se transforma in tot felul de actiuni, in tot felul de exprimari, duse pana la limbajul nediplomatic. Epidemia minciunii nimiceste increderea intre oameni. Iar in contextul epidemiei minciunii care s-a raspandit din nefericire si in Sibiu si ma doare sa spun ca poate fi constata si la oameni care se numesc cedinciosi, aceasta epidemie a minciunii nimiceste  spiritului de incredere. Si pe fondul lipsei de incredere  s-a nascut o practica: juramantul. Ca sa inspire incredere, el, care n-are niciun cuvant, invoca juraminte.

Epidemia minciunii poate fi observata in familie. Copiii mint pe parinti. Dar, se intampla ca si parintii sa-i minta pe copii. La scoala, elevii isi mint profesorii. „De ce ai intarziat la scoala?” „N-a venit autobuzul.” Dar si profesorii ii mint pe elevi. La locul de munca, angajatii ii mint pe sefii lor, pe patronii lor. Dar si patronii stiu sa-i minta pe angajati. In societate, la nivelul societatii, intalnim minciuna exprimata in mass media, o intalnim exprimata, din nefericire, in educatie. Ce sa mai vorbim de politica? Ce sa mai vorbim de ziare? Vechiul proverb este mai actual ca niciodata: minti ca o gazeta. Pe vremea aceea, ziarelor li se zicea ‘Gazeta’. Minti ca o gazeta – sau c aun sait de stiri sau ca un post de televiziune sau puteti continua dvs.

DIn efericire, minciuna ne afecteaza cumva si pe noi. As intreba: este cineva printre noi care niciodata in viata lui, de cand s-a nascut si pana in prezent n-a rostit nicio minciuna? Probabil ca daca cineva este asa printre noi, e prea mic sa zica „Da”. Ca ar putea totusi sa fie cineva care n-a zis nicio minciuna pana acum, (adica copii mici), Domnul sa-i tina, bun obicei. Frati si surori, ce sa vorbim apoi despre imprejurarile in care cumva am facut promisiuni, am angajat fagaduinte, am spus cuiva ca vom face ceva sau ca nu vom face ceva si cu timpul, lucrurile au stat cu totul diferit. Promisiunile nu ni le-am tinut, fagaduintele nu ni le-am implinit si lucrurile au ramas asa cum ele se gasesc. Lasati-ma sa intreb: cum se numeste acela care  spune ceva si face altceva? Acela este un mincinos.

Cuvantul Domnului Isus, porunca Domnului Isus „Fii om de cuvant” este o porunca foarte importanta, relevanta, actuala, un cuvant a lui Dumnezeu care are legatura cu vietile noastre si care trebuie cumva sa reaseze starea noastra spirituala si umblarea noastra cu Dumnezeu. Nu e necesar sa spun ca minciuna este un pacat grav, macar ca trebuie sa spun acest lucru. Este un pacat la fel de grav cum este pacatul adulterului sau pacatul crimei. Cand noi auzim de pacate, din acestea scandaloase, care ne oripileaza numai la auzirea numelui lor, cand auzim asemenea pacate avem impreuna un consens de reprobare, de repros, de respingere a celui pacat. Spre ex. ne-am scandalizat si ne-am tulburat  cand am vazut ce s-a intamplat si pe cine au socotit oamenii acestia din Europa noastra  sa premieze la concursul la care i s-a facut atata publicitate; un transexual. Homosexualismul ne scandalizeaza. Daca auzim ca cineva a comis o crima, un viol, ne scandalizeaza. Daca am auzit ca cineva a savarsit cine stie ce fapta de talharie in urma careia s-au lasat cu violenta cu altele, ne scandalizam. Dar cand e vorba de minciuna, parca nu ne scandalizeaza asa de tare.

Eu observ un fel de imunizare progresiva a noastra cand e vorba de minciuna. Nu stiu de unde vine asta. Banuiesc ca sunt zone, inteleg procesul atrofieri constintei cand e vorba de minciuna si mai ales de cuvantul dat, cuvantul e onoare. In alte vremuri, in alte generatii, cuvantul de onoare al unui barbat era mai important decat viata lui. Pentru cuvantul de onoare era in stare sa moara. Cuvantul de onoare al unei femei in alte generatii era mai important decat viata ei. Pentru onoare, pentru cuvantul  dat se platea orice sacrificiu. In vremurile noastre, da e nu. Nu e da. Se intampla ceva in lumea noastra, promisiuni multe, cuvinte multe, onoare putina, credinta putina si in acest context trebuie sa ne aducem aminte de zicerea Domnului Isus, care a spus: „Fiti oameni de cuvant.” Adica, da=da, nu=nu. Ce trece de acestea este de la cel rau.

Minciuna cu cuvinte adevarate – In materie de negare a adevarului, in materie de inselare prin minciuna,  natura umana s-a dovedit extrem de inventiva. Exista minciuna cu cuvine adevarate. Omul spune cuvinte adevarate, dar minte cu nerusinare. Spre ex. cu ceva timp in urma, dupa incheierea primului razboi mondial s-a dat  hotarare in urma careia, vaduvele de la razboi beneficiau de o pensie consistenta, asa a fost formulata legea, [pentru] vaduvele care nu aveau copii, urmasi care sa le intretina. O doamna a carei sot murise in razboi si care avea 5 feciori falnici, a vrut si ea pensia. Dar acuma, cum sa obtina pensia, daca avea 5 feciori care puteau sa aiba de ea grija?

I-a luat pe baieti si le-a spus urmatoarele: „Dragii mamei, veniti cu mine pana la cimitirul eroilor de langa primarie, ca tatal vostru are acolo ridicata o cruce. Numai Dumnezeu stie pe unde i-a ramas corpul, dar aici, asa, sa ne aducem aminte. Hai sa mergem pana acolo azi, in ziua asta.”
Si s-au dus.
Dupa ce i-a dus acolo si cand a ajuns acolo le-a zis: „Baieti, ramaneti voi aici, asteptati pe mama, ca ea se duce pana la primarie cu un pic de treaba.”
S-a dus la primarie si cand i-a venit randul, functionarul a intrebat-o: „Doamna, dar dvs. n-aveti baieti?”
La care ea a zis: „Ba da, am.”
„Pai, daca aveti baieti, de ce va trebuie pensie.”
„Am baieti, dar nu m-ati intrebat unde sunt.”
„Pai, unde sunt doamna?”
„In cimitirul eroilor, langa tatal lor.”
Erau cuvinte adevarate, dar o mare minciuna. Functionarul n-a intrebat mai departe ca s-a jenat sa intrebe mai departe, gandinduse sa nu tulbure suferinta unei mame care a lasat pe fornt si sot si baieti. Minciuna cu cuvinte adevarate.

Minciuna fara cuvinte – Exista apoi minciuna fara cuvinte. „Ai fost?” Nu zici „nu”. Numai dai din cap. Minciuna prin tacere.

Incalcarile adevarului – Sunt atatea si atatea expresii ale incalcarii adevarului, ce sa mai vorbim despre prefacatorie, despre ipocrizie, despre fatarnicie,  despre exagerare, despe vorbirea de rau, despre calomnie, despre marturia falsa sau juramantul fals. Si iata, in seara aceasta, calcarea cuvantului dat.

Cand e vorba de onoare, fiecare pretindem ca avem onoare. Si, [sa] dea Dumnezeu sa avem onoare, nu doar pretentie. Dar onoarea pe care o avem si cu care Dumnezeu ne-a inobilat cand ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, ramane atunci cand ‘da’ al nostru e da si ‘nu’ e nu. Trebuie sa fim oameni de cuvant. Circumstanta de viata in contextul careia Domnul Isus a vorbit despre aceasta porunca este data de prezenta minciunii printre oameni. Acum, avand in vedere prezenta minciunii printre oameni, as vrea sa observam, apropiindu-ne de acest text, as vrea sa observam ca Domnul Isus  interzice juramantul cu scopul de-a interzice minciuna. Esenta acestei ziceri  sta tocmai in aceasta intentie.

Mantuitorul nostru interzice juramantul  cu scopul de-a interzice minciuna. Ce se intamplase, de fapt? Oamenii, obisnuiti sa minta, au incercat sa-si castige credibilitatea  formuland juraminte.  Printr-un juramant, intelegem o invocare publica a lui Dumnezeu, ca martor pentru afirmatia mea prezenta, trecuta sau viitoare. Il iau pe Dumnezeu martor si-I cer sa judece si sa intervina si sa pedepseasca neadevarul. Oamenii jura cu scopul acesta. In Vechiul Testament juramantul a fost cuprins ca sa impiedice minciuna. Si aici este un paradox. Invatatura Vechiului Testament cuprinde, in legea lui Moise, Dumnezeu a subliniat, a accentuat puterea unui juramant cu scopul de-a impiedica minciuna. Ai de grija ce spui. Ai de grija la ce te angajezi sa faci. Ai de grija la modul in care intentionezi sa vorbesti, ca Dumnezeu vede si pedepseste pe cel mincinos.

In acest context au fost spuse cuvintele, Levitic 19:12 – Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. Sau Numeri 30:2 – Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură. Iata cum in contextul minciunii, ca sa impiedice minciuna, a fost pus in fata cuvantul de onoare- juramantul. Asta a fost intentia Vechiului Testament. Mai avem si alte texte, de ex. Deuteronom 33:21 –  El a ales cea dintâi parte a ţării, căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; el a mers cu fruntaşii poporului, a adus la îndeplinire dreptatea Domnului şi poruncile Lui faţă de Israel.” Ca, in Eclesiastul 5:4-5  sa avem cuvintele – Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. 5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti. [Astazi, noi] am citi: daca faci o promisiune… Cuvantul juruinta sau promisiune sunt sinonime. 

Cum s-a deghizat minciuna in juramant

Vechiul Testament respinge minciuna  cu ajutorul juramantului. Dar s-a intamplat ceva. Minciuna are-n ea, duhul de minciuna are capacitate extraordinara de-a capata forme diferite. Minciuna s-a ascuns in juramant. In vremea Domnului Isus, prin felul in care a fost interpretata porunca de farisei, porunca cu privire la juramant, minciuna, de fapt, s-a refugiat in juramant. S-a ascuns in juramant. Si ca Mantuitorul sa inlature minciuna, a trebuit sa inlature juramantul. Cum s-a deghizat minciuna in juramant? Matei 23:16-22 ne prezinta cuvintele lui Isus care deconspira minciuna ascunsa in juramant:

Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.”

Aici e formulare care arata cum minciuna s-a ascuns in juramant. Daca cineva jura pe templu, templu-i mare, in templu sunt multe lucruri. Nu-i nimic, nu trebuie sa tii asta. Dar fii atent sa nu juri pe aurul templului. Ca daca mergi la detalii este ca si cum ai zice: „Pe cuvantul meu ca..” asta nu trebuie s-o tii, dar daca zici „Pe cuvantul meu de onoare…” In felul acesta minciuna s-a ascuns in angajamente. Si [asa] ii invatau povatuitorii lor.

17 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18 „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”
19 Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?
20 Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
21 cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
22 şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Ei ziceau de genul: daca juri pe cer, nu-i problema. Dar daca juri pe scaunul de domnie a lui Dumnezeu, care-i in cer, e o problema. Cu alte cuvinte, oamenii acestia, in loc sa caute sa respecte cuvantul dat, erau preocupati sa nu-L implice pe Dumnezeu si detalii in cuvantul lor. Una peste alta, minciuna s-a ascuns in juramant, ceva de genul „pe cuvantul meu”. Dar nu ala de onoare. Isus a osandit acest mod de-a vorbi. Matei 5:34 – Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Isus  Domnul interzice juramantul si o face din pricina faptului ca vrea sa inlature minciuna.

John Stott spunea: juramantul este o declaratie patetica a necinstei noastre. Ce vorba adanca. Vorbeste omul ce vorbeste si la un moment dat se uita asa la tine si ca arhanghelul mihail… si asta e o declaratie patetica a faptului ca te minte. Hunter zicea: juramintele sunt rostite pentru ca oamenii se dovedesc atat de des a fi mincinosi. Iar Bonhoeffer: juramantul aduce bezna indoielii asupra cuvintelor noastre. Frati dragi, da al nostru sa fie da. Nu sa fie nu.

Mantuitorul, cand a spus: „Dar Eu va spun sa nu jurati nicidecum..” prin aceasta afirmatie, El desfinteaza juramantul  ca sa respnga minciuna. Crestinul n-are voie sa jure. Aici, n-am include legamintele de loialitate, cum este de exemplu legamantul de casatorie. Este legamantul de casatorie o promisiune solemna? Este legamantul de casatorie un juramant? Da. Scriptura nu interzice acest gen  de angajament, care sunt in spiritul voii lui Dumnezeu. Dar cel de la botez? Si acela este un legamant. Si trebuie facut un juramant si un angajament  solemn. Dumnezeu ne cere  sa indeplinim asemenea juruinte. Chiar ne vorbeste cuvantul, sa venim inaintea lui Dumnezeu cu juruinte noi, cu angajament noi, ca sa-L slujim. Dar dupa ce le-am facut, sa fim oameni de cuvant, sa le tinem. Dumnezeu sa ne ajute.

Cand Domnul Isus interzice juramantul, El interzice juramantul ca arma de deghizare a mincinosului, care vrea sa se ascunda cu minciuna lui cu tot in juramant. Isus inlatura asta. Asa ceva este impotriva voii lui Dumnezeu. In schimb, angajamente de loialitate sunt cerute de Dumnezeu, fata de familie, fata de tara, poate chiar si din anumite perspective si juraminte profesionale- spre ex. la anumite universitati de medicina, cand se incheie facultatea de medicina, studentii fac juramantul hipocrate. Juramantul respectiv este un juramant  de angajare a moralitatii in ceea ce priveste respectiva profesie, lucruri care de altfel se subinteleg. Dincolo de aceste exceptii, da al nostru sa fie da, nu sa fie nu. Crestinul nu jura, nici pe Biblie, nu jura nici pe (stiu eu) sfanta cruce. Crestinul are cuvant. Si daca intr-o instanta de judecata vom ajunge, trasi de altii sau ca martori, cine stie in ce situatii de exceptie, acolo, da al nostru sa fie da si nu sa fie nu. Crestinul nu jura. Da a lui e da, nu e nu. Mantuitorul nostru ne invata sa fim oameni de cuvant. Esenta acestei porunci este cerinta lui Isus: fiti oameni de cuvant! Domnul sa ne ajute si sa ne binecuvanteze.

Angajamentul pe care-l facem trebuie tinut cu sfintenie. Promisiunea facuta trebuie sa fie tinuta. E drept ca avem slabiciuni si poate ca in imprejurari diverse, nu ne-am tinut cuvantul dat. Uneori, circumstantele n-au tinut intru totul de noi. Alteori au intervenit slabiciuni de genul uitarii. Dar alteori a fost superficialitate pentru care trebuie sa ne pocaim cu lacrimi, sa cerem lui Dumnezeu iertare. Sunt imprejurari in care gura ne-a luat pe dinainte si promisiunea pe care am facut-o, dupa ce-am facut-o, constatam ca se intoarce impotriva noastra. Ce sa fac in situatia aceea? „Pai, cum s-o tii?” zicea cineva. „Sa-ti faci tu tie, singur, rau?” Cuvantul lui Dumnezeu spune: „Cel neprihanit isi tine juruinta, chiar daca asta se intoarce impotriva sa. El nu-si ia vorba inapoi,” scrie cuvantul, „chiar daca este spre paguba lui.” Fac apel la demnitate, la onoare, la a fi oameni de cuvant, la a reflecta frumusetea adevarului pe care Hristos Domnul l-a adus in lume. El a spus: Eu sunt adevarul- si acest adevar sa ia chip in noi. Si cand cineva incepe sa ne cunoasca, sa aiba cu noi o legatura, sa vorbeasca, sa aiba o experienta de munca, o afacere, cumva sa ne intersectam in treburi omenesti odata, de doua ori, de trei ori, de patru ori, omul acela sa zica: Acest domn, aceasta doamna, sunt oameni de cuvant. Oamenii astia sunt oameni de cuvant. Credinciosii penticostali sunt oameni de cuvant. Sunt ei mai ciudati, au ei niste lucruri pe care nu le pot eu intelege si in veci nu le-as face asa ca ei, dar oamenii aia au ceva. Sunt oameni de cuvant. Aia daca ti-au promis, fac. Si tocmai ca e om de cuvant, ma face sa ma duc si eu odata, sa vad ce-i acolo, ca-i om de cuvant. Poate ca au si venit deja si ne aud vorbind chiar pe aceasta tema. Dar ce te faci daca esti un mincinos profesionist, care la biserica te rogi si folosesti cuvinte frumoase si stii sa te ascunzi cu minciuna chiar in forme de juramant, in asa numitul cuvant care nu e de onoare. Fie ca Dumnezeu sa ne cerceteze sa intelegem ca daca sunt zone in viata noastra in care trebuie sa ne indreptam, pe acest palier a cuvintelor noastre, indreptarea sa fie facuta grabnic, ca aceasta este voia lui Dumnezeu.

DA al vostru sa fie DA si NU sa fie NU. Phoro credit liviualexa.ro

Apelul Domnului Isus este apel la sinceritate

Da al vostru sa fie da. Apelul Mantuitorului nostru este la a ne respecta promisiunile facute, la a fi oameni cinstiti, oameni integri. De fapt, intreb eu: Cand oamenii jura? Care este circumstanta in care simte un om sa jure? Circumstanta este reprezentata de lipsa de credibilitate. Undeva, a aparut indoiala, lipsa de credibilitate. Experiente vechi, uneori poate prejudecati, il fac pe interlocutor sa nu aiba incredere in ceea ce spun, in ceea ce spui. Si atunci, ca sa castigi capitalul de credibilitate, omul apeleaza la juramant. Se jura pe Biblie, se jura pe sfinti, se jura pe ingeri. se jura pe mama lui, pe copiii lui, pe ochii lui din cap, iar dupa aceea minte cu nerusinare. S-a ascuns in juramant. Mantuitorul Isus interzice juramantul  ca odata cu aceasta interdictie sa inlature minciuna. Iar pentru noi, care ne numim ucenici ai Sai, raman cuvintele: „Felul vostru de vorbire sa fie Da- Da. Adica, daca te-a intrebat ceva si raspunsul cerut e da, sa ramana da si azi si maine. Daca e nu, sa ramana nu. Adica, ni se cere sa fim oameni de cuvant, oameni consecventi.

Atitudinea si pozitia lui Dumnezeu fata de minciuna si fata de mincinosi

Cuvantul nostru neimpodobit- DA, NU, ar trebui sa ramana neimpodobit: Da, Nu. Si daca Dumnezeu a inteles ca aceasta formulare monosilabica este suficienta, de ce ar trebui sa facem noi o risipa de cuvinte? Da sa fie da, nu sa fie nu. Pentru ca din alta perspectiva, seara asta nu pot incheia fara sa va aduc aminte de atitudinea si pozitia lui Dumnezeu fata de minciuna si fata de mincinosi. Iata ce este scris in

  • Psalmul 5:6 – Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea 6 şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.
  • Sau, Zaharia 8:16 – Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii; niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său şi nici să nu iubiţi jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.” 
  • Proverbe 6:16-19 –
    • 16 Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:
    • 17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
    • 18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
    • 19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
  • Proverbe 12:22 – Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi. – –

Dumnezeu sa ne ajute sa lucram dupa adevar. Din Noul Testament, cateva pasaje de-o frumusete desavarsita:

  • Efeseni 4:25 – De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. 

Fiti oameni de cuvant. Dumneze va pedepsi aspru pe mincinosi si-i va osandi in focul Gheenei.

  • Apocalipsa 22:15 – Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! 
  • Apocalipsa 21:27 – Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. 

Acesta este Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la felul in care Dumnezeu osandeste minciuna si pe cei mincinosi. Acum, in seara aceasta, inainte sa ne rugam, trebuie sa ne punem o intrebare. Ce-i de facut? Intai de toate, frati si surori, va indemn sa urim cu desavarsire minciuna. Sub nicio forma sa nu gandim in mintea noastra minciuna. Ea repede va iesi pe buze, daca nu stim sa tinem inchisa gura. Sa pazim portile mintii noastre si acolo sa nu se aseze cuvantul mincinos. In aparenta, mintind, castigi. Dar castigul acela este spre pierzare. Va chem sa fim oameni ai adevarului. Sa fim oameni sinceri, oameni cinstiti, oameni de cuvant. Promite putin si tine-ti fagaduintele. Si daca ai zis DA, oricat de mult te-ar costa, sa fie da. Daca ai zis NU, sa ramana nu, ca ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rau. Dumnezeu ne cheama sa Il onoram, nu refugiindu-ne in juraminte impresionante care sa-i faca pe cei de langa noi sa spuna: Da, uite, d-le, daca omul acesta s-a pus la un asemenea juramant si pedeapsa face daca zice adevarul. Nu, ci din felul nostru de traire curat, din experientele de viata, din lumina pe care o raspandim in jurul nostru, din reputatia si din integritatea pe care cei de langa noi o vad la noi in munca noastra, in afacerile noastre, in punctualitatea noastra, in declaratiile noastre, in tacerea noastra, ei sa invete in timp ca suntem oameni de cuvant. Si daca odata ne-au intrebat ceva sau undeva se poarta o discutie si  inspre noi se indreapta ochii si sunt intrebat: tu ce zic? Da, al tau, sa fie mai greu decat negatia celor mincinosi. Si nu al tau sa fie mai tare  decat afirmatia a 100 de mincinosi. Toate astea deriva din caracter, din integritate, din lumina, care se impun in timp. N-avem voie aici sa dezamagim. Isus a zis: Fiti oameni de cuvant. Amin.

VIDEO by Credo TV

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: