Halloween – Pericolul sarbatorilor pagane

Chuck Smith despre Halloween – SARBATOAREA OCCULTA HALLOWEEN ESTE INFILTRATA IN CRESTINISM…

VIDEO by Avadani Stefan

Iosif Ton – Predica de la Biserica Cetatea de pe Munte, Londra (VIDEO)

Multumim Saitului https://mareabritanieevanghelica.wordpress.com pentru semnalarea acestui video.

Biserica Cetatea de pe munte |

Prays House,145-151 London Road, Croydon, CR0 2RG

VIDEO by ISUS PENTRU TOTI

Alin si Emima Timofte Turneu SUA Noiembrie 2014 – Chicago, Portland, Seattle, Sacramento, Phoenix, Detroit

Photo credit Alin si Emima Timofte

Alin si Emima Timofte – Imnuri (NOU!) (demo album)

Va invitam cu toata dragostea sa descoperiti sau sa redescoperiti frumusetea cantarilor vechi ascultand noul nostru album intitulat „Imnuri”.
De ce am ales sa abordam acest stil pe care unii il numesc „vechi” sau „invechit” ? simplu : pentru ca „Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si in veci!”

Albumul contine 16 cantece si se poate comanda la adresa de email: timofte321@yahoo.com

Aranjament orchestral Alin Timofte
https://ro-ro.facebook.com/alinsiemim…
http://www.alintimofte.ro

VIDEO by Alin si Emima Timofte

Nelu Moț – Invitatie la Simpozionul Cântările Harului – Timișoara – Biserica Elim 1 Noiembrie 2014

Photo credit ro-ro.facebook.com

Sambata, 1 Noiembrie 2014
Dimineata 11:00–13:30 Dupa-masa 16:00–19:00
Locatia: Biserica Penticostala Elim Timisoara

Simpozionul Cantarile Harului 2014 | Promo

VIDEO by Orchestra Glasul Iubirii

Petru Lascău – Conferinţa de familie Partea 1 „Familia Faină” Biserica Peniel, London UK

Cateva puncte  din mesaj:

• -FAMILIA e BINECUVANTARE !!!!
• -Pretuieste-l pe celalalt mai mult decat pe tine insuti
• -Familia crestina nu traieste prin performanta. Asa cum in viata noastra crestina avem nevoie de mila lui Dumnezeu, de harul lui Dumnezeu, si familia traieste prin har, nu prin performante. 
• -Familiile sanatoase isi rezolva problemele si isi vindeca ranile. 

Dragostea este jertfitoare de sine si inseamna

1. Devotament (agape)
2. Intimitate (philia)
3. Pasiune (Eros)

Iarta ceea ce nu poti uita

1. La 20 de ani fiecare dintre noi suntem deja raniti de cineva din familie
2. Rana e cu atat mai mare cu cat persoana e mai importanta
3. Ferice de cei care iarta repede si bine!
4. Daca nu poti ierta ceva, decide sa ierti.

Despre Iertare in casnicie- Iertarea aduce libertate:

1. Libertatea de a nu fi controlat de trecut
2. Libertatea de legaturile emotionale cu ofensatorul
3. Libertatea de amaraciunea si resentimentele interioare
4. Libertatea de a fi intreg is a trai viata din plin

Lasa-l pe Dumnezeu sa schimbe oamenii

1. Inceteaza lupta pentru a-l schimba pe celalalt
2. Te poti schimba tu pe tine insuti
3. Nu astepta pe celalalt sa te faca fericit- fa-l tu pe el/ea.

Petru Lascau:

As vrea sa va spun de la bun inceput ca sunt foarte bucuros sa fiu cu dvs. si toate conferintele familiilor, mie imi fac o placere deosebita, pentru ca imi dau seama ca participam la un eveniment crucial pentru binele bisericii si al comunitatii, a societatii in care noi traim. A invata cum sa fim fericiti in familie este un lucru cu o importanta covarsitoare. Regret ca nu toata lumea intelege, mai ales noi romanii, ne temem sa ne ducem la o conferinta de familie, sa nu banuiasca cineva ca avem probleme de familie. Unii cred ca numai aia care au probleme de familie  trebuie sa invete despre familie. Noi stim, toata lumea stim cum sa fim soti buni, sotii bune si atunci nu ne ducem la conefrinte, sa nu banuiasca cineva ca avem vreo problema in familie. Toti avem probleme si vrem sa invatam cum sa ni le rezolvam.

Vreau sa va marturisesc cum am inceput eu sa ma ocup de subiectul asta. La inceputul anilor ’80 au inceput sa vina la Felix, langa Oradea, foarte multi frati din Finlanda. Se deschisese o linie aereana Helsinki-Oradea si veneau la noi cei din Nord. Cu ocazia asta, foarte multi pocaiti veneau din Finlanda la Oradea si la biserica. Dintr-o data, biserica noastra a fost vizitata aproape duminica de duminica de Finlandezi. M-am imprietenit cu cativa dintre acesti frati si unul dintre ei a devenit un prieten restul vietii mele si in timp ce venea la Oradea, bineinteles, l-am invitat la noi acasa. Probabil ca din afara el a vazut dinamica dintre mine si sotia. A vazut ceea ce noi nu mai vedem, ca suntem obisnuiti cu ele si spre surprinderea mea, mi-a dus o carte- ‘Familia Crestina’. Era in limba engleza si m-a rugat s-o traduc in limba romana. Cu dictionarul si cu ajutorul Domnului, aproape un an de zile, m-am chinuit si am tradus cartea aceea, care mi-a schimbat totalmente modul meu de-a vedea familia. Cartea aceea mi-a schimbat viata, mi-a schimbat relatiile mele de familie. Am inceput apoi sa predau lectii de familie din cartea pe care o tradusesem in bisericile din Oradea. Pe urma, am fost invitat in foarte multe biserici din Romania si inainte de-a pleca, in ’85 in America, am tinut conferinte de familie in cateva orase din Romania. Subiectul acesta mi-a ramas ca unul dintre cele mai favorite ale mele si in biserica pe care am pastorit-o, am inceput in fiecare an o luna de zile in care am tinut numai lectii de familie. Ne-am dat seama ca ne-au prins asa de bine. ca e mai bine sa previi o boala decat sa o tratezi.

Familiile si-au schimbat dinamica. Au venit surorile la mine sa-mi multumeasca ca barbatii le duceau flori, curatau cartofi, spalau vase. Era ceva incredibil in comunitatea romaneasca.

…. venit in America, in fiecare an, deci, am inceput anul cu o luna de zile de lectii despre familie. Lucrurile au mers fain si ma simteam foarte bine ca vedeam progres… De fapt, in 17 ani, in biserica din Chicago am cunoscut un singur divort in familiile din biserica si  am reusit si sa-i impacam inapoi si sa-i casatorim a doua oara si sa avem binecuvantare a unui copil din a doua casatorie a acestei familii. Eram foarte incantat de rezultatele acestei actiuni. M-am mutat in Phoenix, Arizona si bineinteles, am inceput si acolo cu acelasi lucru. Atunci s-a intamplat un lucru incredibil, care nu l-as fi crezut niciodata. Cel mai mare dintre baietii mei, casatorit de cativa ani, a trecut printr-un divort. Am fost atat de distrus de ceea ce s-a intamplat, mi-am dat demisia, m-am considerat un tata ratat, un pastor bun de nimic. Am hotarat sa nu mai vorbesc despre familie niciodata pentru ca nu ma mai calificam sa spun nimanui despre familie. Si in convulsiile acelei dureri, pe care numai un parinte le poate avea, Dumnezeu mi-a dat niste versete din Biblie. Niciodata nu le-am vazut pana atunci. Le puteti gasi in 2 Samuel 23:3-5

3 Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu
4 este ca lumina dimineţii când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.”
5 Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?

Stiti ce spune David aici, la incheierea vietii sale? Zice asa: familia mea ar trebui sa fie ca un soare pentru neamul acesta, un exemplu stralucitor pentru neamul asta. Dar uitandu-ma la familia mea, ea n-a fost de loc la inaltimea unei asemenea pretentii dumnezeiesti. Totusi, zice el: chiar daca n-a fost la inaltimea asta, totusi, Dumnezeu a facut un legamant cu noi si El va duce legamantul asta spre mantuirea si bucuria noastra. Am inteles atunci ca si familia crestina nu traieste prin performanta. Asa cum in viata noastra crestina avem nevoie de mila lui Dumnezeu, de harul lui Dumnezeu, si familia traieste prin har, nu prin performante. M-am incurajat si am inceput dinnou sa vorbesc despre familie.

V-am spus aceste lucruri pentru ca si familia dvs. nu traieste prin performante, ci traieste prin har si prin mila lui Dumnezeu si nu trebuie sa fie o familie perfecta, ca nu exista o familie perfecta. Tema cu care vreau sa incepem in seara aceasta, am intitulat-o: Familia Cea Faina. (In engleza ‘The Fine Family’) Daca-l intrebi pe un roman de familie, zice: „Fine.”  „Copiii?” „Fine.” Ei bine, familia asta faina este compusa din sot, sotie, copii si un elefant. Fiecare dintre noi avem un elefant acasa. In seara asta o sa-l descoperiti si o sa discutati despre el. Stiti ce inseamna elefant pe limba noastra? Lucrul ala despre care nu vrem sa vorbim. Lucrul ala pe care-l ocolim tot timpul. Pe masura ce tacem si nu vorbim de el, el creste tot mai mare. Elefantul asta creste tot mai mare si produce un soc tot mai mare familiei noastre. Cateva lucruri care as vrea sa vi le spun inainte de-a discuta de elefantii din casa noastra.

1. Cele mai memorabile momente din viata noastra sunt legate de oameni, nu de obiecte– cand ne-am casatorit, nasterea primului copil, am trimis la scoala fetita noastra, a luat diploma. Toate evenimentele mari in viata noastra sunt legate de oameni. De aceea, relatiile noastre cu cei din jur sunt cel mai important lucru pe care noi il avem. Reactiile noastre cu membri familiei sunt mult mai importante decat toata averea noastra, decat tot ce exista in lumea asta pentru ca atunci cand ne vom duce la Domnul, nu ne vom duce cu obiectele pe care le-am castigat in aceasta lume, ci ne vom duce cu fiintele din familia noastra: „Iata-ma aici, Doamne, cu toti copiii pe care mi i-ai dat. Iata-,a aici, Doamne, cu familia mea. Fiintele din viata noastra sunt eterne, sunt vesnice si ne vom duce inaintea lui Dumnezue cu ele.
2. Cele mai adanci rani ale sufletului nostru ne-a facut cei dragi. Cu cat au fost mai aproape de noi, cu atat ne-au ranit mai tare. Stiti asta? Se spune ca pana la 20 de ani, orice fiinta umana a fost deja ranita profund de cineva iubit. Oamenii care stau departe de noi nu ne pot lovi asa de tare. Nu ne pot rani asa de tare, dar cei care sunt aporape de noi, ne produc cele mai mari rani.
3. Oamenii raniti ranesc cu usurinta pe altii. De aceea trebuie sa ne vindecam de ranile pe care le avem, pentru ca daca nu ne vindecam de ele, vom produce rani altora si ne simtim justificati. Nu observati ca oamenii bolnavi, de exemplu, sunt rai. Sunt destul de rai. Oamenii care sufera creeaza suferinta si altora pentru ca ei se simt justificati: Cum ei s-o duca bine si noi sa suferim?
4. Ranile pe care le avem trebuie sa ni le vindecam, nu sa le neglijam. Unii dintre noi credem ca daca le bagam sub covor, mai uitam de ele. Ele trebuie vindecate. Timpul nu vindeca toate ranile. Credem noi cu naivitate ca daca trece timpul, nu ne mai aducem aminte si ne vindecam noi de lucrurile astea. Nu-i adevarat, timpul nu vindeca toate ranile. S-ar putea ca, in timp, ranile acelea sa creasca si sa devina mai periculoase pentru relatia familiei.

Spuneam ca avem un elefant in familie. Avem o problema in familie, avem o problema in relatiile noastre de sot/sotie, in relatiile noastre cu copiii, dar cei  mai multi oameni din jurul nostru pretind ca nu au nici un fel de problema. Si am invatat si noi aceasta pretentie. „Cum sunteti?” „Fain,” cu un zambet din ala de plastic. Nu vorbim de elefant, tinem elefantul acasa. Nu-l scoatem la vedere. Familiile sanatoase isi rezolva problemele si isi vindeca ranile.

Notite din primele 22 de minute, mai sunt aprox 40 de min. din mesaj:

VIDEO by Biserica Peniel Londra

A aparut nr. 10 (octombrie) al revistei Cuvantul Adevarului

Photo credit http://www.cuvantuladevarului.ro via Daniel P.

http://www.cuvantuladevarului.ro/index2.html. Revista tiparita peste o saptamana

Florin Ianovici – Accesorii – 2. Părul lui Samson 7 Octombrie, 2014

 Articole asemanatoare –

• Florin Ianovici – Accesorii – 1. Barba lui Mefiboset  –
• Gabi Lupescu – ‘Samson’ sintem noi….  –
• Lazar Gog – Ghicitoarea lui Samson
• Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Photo credit

• „Noi nu vom vorbi in aceasta seara in mod deosebit, prietenilor. Vom vorbi in aceasta seara, in mod deosebit, fiilor  si fiicelor de Dumnezeu, spunandu-va ca in viata noastra continua sa creasca parul, macar ca continua si trairea noastra in  afara Cuvantului lui Dumnezeu. Intr-un mod ciudat, Dumnezeu lasa aceasta alternanta.  in viata noastra. Continua ca parul sa creasca, harul lui Dumnezeu sa ramana cu noi, harul lui Dumnezeu sa ramana pentru noi si in acelasi timp, noi continuam o viata care este departe de standardele lui Dumnezeu. N-am sa vorbesc mult, dar am sa vorbesc foarte direct. Cunosc foarte multe situatii de oameni care sunt incovoiati, legati, tributari unui stil de viata care nu este biblic. Oameni care sunt macinati de patimi care nici macar nu au curajul sa le marturiseasca la cei din jur. Si totusi, intr-un mod ciudat, parul lui Samson ne invata  ca Dumnezeu continua sa-si lase harul peste noi. De ce se intampla lucrul asta? De ce oare Samson n-a putut sa se trezeasca la vreme? Pentru ca intr-un mod ciudat, in viata, avem ceea ce  s-ar putea numi comportament compensatoriu….”
• Ce inseamna un comportament compensatoriu? Inseamna ca ne amagim constiinta  si ne amagim mintea, spunandu-ne ca macar ca stim ca anumite lucruri n-ar trebui facute, totusi, noi facem ceva si pentru Dumnezeu.
• In momentul in care vad tineri, care incep sa-si gaseasca argument, sa-si gaseasca fel de fel de motive cu privire la trairea lor intr-o anumita stare, care si ei stiu  ca nu este buna, intotdeauna acest comportament compensatoriu de va duce mai departe de ceea ce inseamna sfintenie. Vreau sa va intreb: a mai ajuns Samson sa gaseasca calea catre Dumnezeu, inapoi? Nu, fara socul care a fost.
• Totdeauna ne uitam la lucrurile care ne convin si incercam sa ne adormim constiinta si sa ne adormim sufletul spunand ca oricum, Dumnezeu este inca cu mine, am fost la adunare si intr-un mod interesant, parul a continuat sa creasca pentru ca am simti doua fioruri sfinte in timpul cantarii. Este drept, dar aceasta are strict de-a face cu Dumnezeu, nu cu mine.
• Noi, din nefericire, pentru ca inca parul ne creste cata vreme el flutura in teritorii straine, gandim intr-un mod compensatoriu si ajungem sa fim mai rau ca paganii.

TEXTUl BIBLIC – Judecatori 16: 16-22 

16 Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,
17 şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
18 Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini.
19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
20 Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
21 Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.
Răzbunarea şi moartea lui Samson.
22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

Parul lui Samson 

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (07.10.2014) – seara de tineret. Mesaj din ciclul de predici „Accesorii”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Florin Ianovici:

As vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca in aceasta seara putem sa avem partasie in jurul cuvantului lui Dumnezeu. Azi dimineata, cand m-am trezit si am deschis calculatoru, am aflat ca Statul Islamic a mai castigat o provincie si s-a cantonat cu tancurile la granita turciei. E o batalie puternica. E o batalie in care fanaticii castiga teren, pentru ca n-au nimic de pierdut. Este o batalie in care viata lor nu conteaza foarte mult pentru ca ei au niste valori sucite. In vremurile acestea ar trebui sa-I multumim lui Dumnezeu ca desi am venit pe ploaie, suntem intr-o tara libera. Si as vrea din toata inima, asa cum v-am impartasit gandurile acestea cu biserica , sa ne ajute Dumnezeu sa ne putem ruga . Vrem un stat crestin si o tara in care sa fie libertate- libertatea de-a crede si de-a exprima credinta cu voce tare. In aceasta seara as vrea sa va reamintesc ca cu catva timp inainte am inceput un ciclu de predici numit ‘Accesorii’. Accesorii, pentru ca vom vorbi despre elemente semnificative. Accesoriile sunt cele pe care le punem in fuga, cele care aduc o nota de frumusete care sunt necesare pentru ca noi sa aratam mai bine.

Am orbit data trecuta despre barba lui Mefiboset, spunandu-va ca dragostea nu creste peste noapte. Dragostea este o constructie. Dragostea inseamna sa zidesti. Dragostea inseamna sa te apleci asupra acestui lucru si sa rodesti. Sunt oameni care vorbesc despre dragoste  si o fac. Sunt oameni care o traiesc, sunt oameni care dovedesc aceasta si rodesc in Dumnezeu. In aceasta seara vom vorbi despre un alt accesoriu si e ‘parul lui Samson’. Parul lui Samson este un element destul de important in povestea si-asa complicata a lui Samson. Parul acesta avea sa fie tuns de filisteni si odata cu el avea sa plece puterea. Este ceva ce pentru noi nu suna prea duhovniceste. Pana la urma, nu poate sa stea puterea cuiva in par. Si apoi, dupa ce i-a crescut parul, intr-un mod paradoxal, i-a venit si puterea. Si cu ultima lui dorinta a prabusit cladirea in care erau peste 2000 de filisteni. Nu stiu daca dvs. n-avet isentimentul acesta  ca aceasta relatare din sfanta Scriptura  are un element de stranietate, pentru ca-s anumite lucruri care nu se potrivesc in viata lui Samson si cel putin cultura si modul in care intelegem noi, astazi, Biblia.  Buna oara, faptul de-a fi cu Dumnezeu si in acelasi timp de-a trai o viata dupa placerile tale.

Episodul la care ma refer acuma, ca sa va incurc cu totul, este unul de la Gaza. La Gaza, spune cuvantul lui Dumnezeu ca Samson a intrat la o femeie usoara si-a ramas peste noapte. Filistenii au prins de veste ca el a ramas acolo si dimineata, Samson se ridica cu puterea Duhului Sfant, smulge portile de 500 kg si le duce la o distanta de aproape 12 km pana pe muntele Hebronului. Eu dupa ce pacatuiesc nu ma simt plin de putere. Nu stiu cum va simtiti voi, eu ma simt golit. De aceea, in aceasta seara, cu multa seriozitate, cautand ca fiecare cuvant sa fie ancorat in Scriptura, cautand sa avem temelii bune, ca sa nu ne inselam pe noi insine, voi incerca sa vorbesc despre parul lui Samson si ceea ce ne invata el.

Primul lucru pe care as vrea sa vi-l spun este urmatorul. Cand eram diacon in biserica, ca orice pastor este obligatoriu sa fie si diacon. Participam la toate inmormantarile din biserica. Ma duceam la toate inmormantarile pentru ca in primul rand ,in Bucuresti, oamenii nu vin la inmormantari. Este un mod ciudat care tine de marele orase, a se instraina de oameni. Eu am crescut la tara, tot satul vine la inmormantare, indiferent ca l-a cunoscut sau nu pe omul respectiv. E un fel de solidaritate care tine de mediul rural, unde oamenii au o rusine unul fata de altul. Aici la noi, de-atatea instrainari, oamenii nu prea vin la inmormantari si m-am gandit atunci ca e bine. Si-apoi cu timpul am invatat ca e foarte intelept sa stai intr-o casa de jale. Uitandu-ma la reactia oamenilor si cum spune astazi  Cristi, poate e ciudat pentru unii: de ce sa te gandesti la moarte  cand esti tanar si ai toata viata inainte? Pentru ca exercitiul mortii face sa realizezi importanta vietii. Uneori, prin umbra mortii realizezi cat de luminoasa este viata si cat de important e sa ti-o traiesti bine.

As vrea sa va spun ca la acele inmormantari am invatat multe, un lucru ciudat este acesta. Ati bagat de seama ca toaleta celui ce moare, daca este barbat, este barbierit. M-am intrebat: de ce-l barbieresc. Am aflat cu stupoare la vremea aceea, ca dupa moarte, atat unghiile cat si parul, cat si barba, continua sa creasca. La orice om care moare, la o perioada de cateva zile continua parul sa creasca, continua barba sa creasca si chiar unghiile. Trupul are un mod ciudat de-a reactiona, un mod in care  desi nu mai exista activitate cerebrala, la om nu mai exista suflare de viata, totusi, trupul acela are o lege care-i permite lucrurile acestea.

Si primul lucru pe care vi-l spun in aceasta seara este acesta. Samson, in toata perioada cand a trait cum a vrut el, parul a continuat sa creasca. Biblia spune ca el a fost inchinat lui Dumnezeu, fiind Naziret. Iar Nazireul avea un semn. Semnul era sa nu bei bauturi ametitoare, sa se fereasca de lucrurile necurate, sa fie inchinat Domnului, sa traiasca o viata de om sfant. Ei, in toata perioada asta, Samson a mancat miere din hoitul unui leu si astfel s-a spurcat. In vremea aceasta, el a pogorit si si-a luat o sotie din neamul filistenilor. N-aveau voie sa se incuscreasca cei din Israel cu cei din neamurile straine. In toata perioada asta, cum va spuneam, era in Gaza si a curvit cu acea femeie usoara. In toata vremea aceasta, in care Samson facea aceste lucruri, continua parul sa-i creasca. Pentru ca acele suvite, erau destul de multe, 7 la numar, continua sa creasca. Intrebarea pe care fiecare din noi si-o pune in aceasta seara, de la aceasta lectie, cu privire la acest lucru, este aceasta: Ce se intampla? Cum putem intelege noi si cum putem aplica lucrul asta?

Iubitii Domnului, vreau sa va spun ca Domnul are o maniera cu totul si cu totul aparte, speciala, de-a trata problema pacatului- o maniera unica. Noi nu vom vorbi in aceasta seara in mod deosebit, prietenilor. Vom vorbi in aceasta seara, in mod deosebit, fiilor  si fiicelor de Dumnezeu, spunandu-va ca in viata noastra continua sa creasca parul, macar ca continua si trairea noastra in  afara Cuvantului lui Dumnezeu. Intr-un mod ciudat, Dumnezeu lasa aceasta alternanta.  in viata noastra. Continua ca parul sa creasca, harul lui Dumnezeu sa ramana cu noi, harul lui Dumnezeu sa ramana pentru noi si in acelasi timp, noi continuam o viata care este departe de standardele lui Dumnezeu. N-am sa vorbesc mult, dar am sa vorbesc foarte direct. Cunosc foarte multe situatii de oameni care sunt incovoiati, legati, tributari unui stil de viata care nu este biblic. Oameni care sunt macinati de patimi care nici macar nu au curajul sa le marturiseasca la cei din jur. Si totusi, intr-un mod ciudat, parul lui Samson ne invata  ca Dumnezeu continua sa-si lase harul peste noi. De ce se intampla lucrul asta? De ce oare Samson n-a putut sa se trezeasca la vreme? Pentru ca intr-un mod ciudat, in viata, avem ceea ce  s-ar putea numi comportament compensatoriu. Tine-ti minte aceste vorbe.

Ce inseamna un comportament compensatoriu? Inseamna ca ne amagim constiinta  si ne amagim mintea, spunandu-ne ca macar ca stim ca anumite lucruri n-ar trebui facute, totusi, noi facem ceva si pentru Dumnezeu. Pentru Samson, marea cursa a fost pentru ca a putut sa continue alergarea pentru Dumnezeu, cata vreme parul continua sa- i creasca. A continuat sa faca ceva pentru Dumnezeu , dar din nefericire, n-a inteles ca cea mai mare lucrare este sa faci ceva pentru tine. In toata aceasta perioada in care noi suntem, vreau sa spun ca marea problema a mea si pot sa spun ca a celor mai multi de aici este ca traim duplicitar. Comportamentul compensatoriu face sa-ti gasesti  fel de fel de subterfugii, fel de fel de motive, dincolo de care sa nu iei o hotarare strasnica sa te intorci cu inima la Dumnezeu, sa traiesti dupa Biblie. Te uiti la exemplele slabe din biserica si te compari cu ei, spunand ca tu esti mai bun decat ei. Te uiti la punctele negative a unei biserici, te agati de ele spunand: „De fapt, cine-i pocait la biserica?” Totdeauna ne uitam la lucrurile care ne convin si incercam sa ne adormim constiinta si sa ne adormim sufletul spunand ca oricum, Dumnezeu este inca cu mine, am fost la adunare si intr-un mod interesant, parul a continuat sa creasca pentru ca am simti doua fioruri sfinte in timpul cantarii. Este drept, dar aceasta are strict de-a face cu Dumnezeu, nu cu mine. Are de-a face cu faptul ca El lasa ca parul sa creasca, nu eu cresc inaintea lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile ciudate ale vietii si as vrea in numele Domnului Isus Hristos sa ne ajute sa intelegem , este ca de cele mai multe ori, acest comportament e nestatornic. Si va rog sa fiti atenti.

In momentul in care vad tineri, care incep sa-si gaseasca argument, sa-si gaseasca fel de fel de motive cu privire la trairea lor intr-o anumita stare, care si ei stiu  ca nu este buna, intotdeauna acest comportament compensatoriu de va duce mai departe de ceea ce inseamna sfintenie. Vreau sa va intreb: a mai ajuns Samson sa gaseasca calea catre Dumnezeu, inapoi? Nu, fara socul care a fost. Sa citim cateva lucruri. Judecatori 14:1 – Samson s-a coborât la Timna şi a văzut acolo o femeie din fetele filistenilor.- aici cuvantul ‘s-a coborat nu are numai sens fizic, ci are si sens spiritual. Acest cuvant ‘s-a coborat la Timna’, nu se refera la faptul ca Timna era in vale. Ci se refera la faptul ca a inceput sa alunece. Un copil care a trait intr-o casa de oameni sfinti, Manoah, un copil care a fost promis de Dumnezeu, un copil care a venit prin revelatie, un copil care a fost binecuvantare  a lui Dumnezeu, a inceput acest coboris spiritual. Acest cuvant ‘coborat’ inseamna in primul rand: alunecare pe o panta pe care nu trebuie.

Apoi, Biblia spune, continua cu aceste secvente si as vrea sa ne uitam cu doua capitole mai incolo, la Judecatori 16:1 – Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. Doua capitole mai departe, dupa ce a coborit si a inceput alunecarea,  a intrat la aceasta femeie, ceea ce era extraordinar de grav. Si Biblia spune, doar un pic mai sus in Judecatori 16:4 –  După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. Urmariti progresia. Urmariti alunecarea. Urmariti cum pasii il duc din ce in ce mai puternic. Lucrul care l-a facut pe Samson sa alunece e gandirea aceasta compensatoriu. Ce inseamna gandirea compensatoriu? Inseamna caci cu cat ai mai mult dezechilibru in viata ta, cauti sa compensezi  prin ceva ce este de fapt o amagire. Dumnezeul nostru ne aduce la biserica, nu sa compensam binele cu raul, nu ne aduce la biserica ca sa ne faca o lista  si in stanga sa fie plusurile si in stanga sa fie minusurile. Dumnezeu ne aduce la biserica ca noi sa ne schimbam deplin, ca noi sa fim dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deplin.

Dumnezeu asteapta de la noi desavarsire. Noi trebuie sa mergem din har in har si  din putere in putere. Noi, din nefericire, pentru ca inca parul ne creste cata vreme el flutura in teritorii straine, gandim intr-un mod compensatoriu si ajungem sa fim mai rau ca paganii. Nu cred ca era pentru Samson un lucru onorabil ca sa traiasca in felul acesta, un fel de bufon, care atunci cand s-a casatorit, a facut o ghicitoare pentru tinerii care erau acolo si luati la intrecere pentru aceasta ghicitoare , ca un fel de petrecere, ca un fel de glume din acestea care le schimbi cu cei de langa tine. Si toate lucrurile acestea  au mers din ce in ce mai rau, pana cand  de la aceasta gandire compensatorie, a ajuns ca pur si simplu sa se poarte ca un pagan. S-a dus, a iubit-o pe Dalila si a stat impreuna cu Dalila. Nu mai putem vorbi la acele momente de cineva care sa semene cu Dumnezeu. Priviti-ma in ochi. Incetati sa mai ganditi compensatoriu. Dumnezeul nostru ne vrea cu totul. Incetati sa va mai ganditi, punandu-va pe cantar, sa spuneti: „Am inca ceva care mai compenseaza. Vreau sa va spun un lucru, dragii mei, Dumnezeu din cer se uita la tine si spune: continua parul sa creasca. Poate ca inca continui sa predici, poate ca inca mai tii microfonul, inca mai poti face ceva pentru Dumnezeu, dar gandirea aceasta nu-ti va ajuta pentru ca intr-o zi vei sta in fata filistenilor, vei pierde lumina ochilor. Vei vedea ca stai in negura temnitei. Cat inca nu este prea tarziu, sa incetam sa gandim compensatoriu. Sa spunem: „Tata Sfant din ceruri, eu am o mare problema cu lucrul acesta. Eu nu mai pot permite vietii mele sa mearga in acest fel. Eu am nevoie in aceasta seara sa stau de vorba cu tine si sa ma ajuti sa ies din aceasta problema, sa ies din aceasta groapa a pacatului. Si daca 99 de lucruri sunt bune in viata mea si 1 e gresit, la acela sa-mi dai puterea sa-l schimb pana nu-i tarziu.” 

Aici este marea problema a lui Samson. Aici este marea problema a noastra. Dezvoltam o gandire compensatorie. Inca parul creste, inca harul lui Dumnezeu este prezent. In aceasta seara si mereu cand vin la biserica, cand simt fiorul launtru, ma intreb: „Doamne, pentru cine ai coborat in aceasta seara?” Ca daca ai fii cinstit, ai spune: „Pentru mine, in niciun caz nu ai facut-o.”

(Din primele 18 minute, mai sunt aprox 22 min din mesaj)

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (07.10.2014) – seara de tineret. Mesaj din ciclul de predici „Accesorii”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

 

Calancea George Paul – MARTURIA UNUI TANAR, de 19 ani

Multumesc fratelui Gabi Lupescu pentru marturia aceasta!

Calancea George Paul:

„Înainte de a vă descoperi ce lucruri măreţe a făcut Domnul în viaţa mea, vreau ca tot ce voi scrie să fie spre Slava lui Dumnezeu, căci merită toată cinstea și onoarea de acum şi până în veci, AMIN!!!

Mă numesc Calancea George Paul şi am 19 ani. Îl cunosc pe Dumnezeu încă de mic copil, prin familia din partea mamei. Am umblat tare în Hristos, El era totul pentru mine, mă încuraja şi îmi dădea de fiecare dată pacea sufletească de care aveam nevoie, acea pace pe care mulţi încearcă să o înlocuiască, agățându-se de ceva lumesc. Printre acei “mulţi” mă număr şi eu. La vârsta de aproximativ nouă ani, viaţa mea a avut un declin.

Din cauza situaţiei financiare, mama a trebuit să plece în străinătate ca să ne poată asigura pâinea de toate zilele. Eu, de fire, eram foarte “mămos” să zic aşa, unde era ea întotdeauna eram şi eu, o iubeam extraordinar de mult, ea era singura mea sursă de afecţiune pământească. Eram o fire emotivă, doream să fiu înţeles în toate, să mi se acorde un maxim de importanţă. Odată cu plecarea mamei toate acestea s-au dus. Dintr-o dată paradisul vieţii mele s-a transformat întrun infern. Despărţirea aceasta a pus baza noii mele persoane. Depresia a început să-și facă loc în inima și-n mintea mea. Batjocura şi lipsa de afecțiune a celor din jur o intensifica tot mai mult. Aveam un refugiu în credinţă, dar până şi acesta mi-a fost înfrânt. Încetul cu încetul m-am depărtat de Dumnezeu, plăcerile lumeşti îmi otrăveau sufletul.

Am vrut să umplu acel gol din inimă, mai întâi capturat nonstop de calculator, totuşi mă simţeam părăsit de toată lumea. Pe lângă aceasta trebuia să am grijă de casă, ținând în unele privințe, locul mamei. Din această cauză nu mai vroiam nici prieteni, nu mai aveam timp de nimic. M-am închis în mine şi am încercat să arăt lumii că sunt vesel, dar numai eu ştiam ce aveam în suflet.

De multe ori mă uitam la sora mea care avea doar 2 ani la plecarea mamei şi mă gândeam: “De ce nu putem oare să avem şi noi o viaţă normală?” Această întrebare a început să mă macine tot mai mult. Răceala din suflet, de-a lungul anilor s-a mărit. Ajuns la vârsta de 15 ani, am fost nevoit să părăsesc casa din cauza liceului şi m-am mutat la oraş. Mi-a fost foarte greu să mă acomodez cu un mediu total diferit, deoarece eu stăteam la sat, fapt care m-a determinat să mă închid tot mai mult şi să nu mai conteze nimic pentru mine. Un an mai târziu, întunericul a pus ochii pe mine, a observat clar situaţia mea şi a reuşit să mă doboare complet prin curentul “ EMO KIDS”!

Lăsându-mă ispitit şi crezând că mă regăsesc în totalitate în acest „curent” am început să mă schimb dramatic, la început prin înfăţişare: păr lung, haine tot spre negru, apoi chiar şi stărilor sufleteşti le-am adăugat încă un plus de tristeţe.

Am ajuns la concepţia că pentru mine totul este pierdut, motiv pentru care să trăiesc nu mai am, nu este nimeni care să îmi fie
alături, nu am pe nimeni în care să mă bazez, căruia să îi spun tot ce am pe suflet. Totuşi, prin toate astea, câteodată mai strecuram câte o rugăciune spre Dumnezeu şi ceream măcar un prieten, dar în majoritatea timpului depresia mi-era atât de mare, încât nu vedeam decât moarte. Eram foarte răzvrătit, nu mai acceptam pe nimeni, niciun fel de afecţiune. Toţi pentru mine erau morţi, nu exista nimeni, credeam că mă aflu într-o lume părăsită unde rătăceam singur fără scăpare.

Satana şi-a “înfipt ghiarele„ tot mai mult, nu mai exista un lucru frumos în viaţa mea, o zi nu trecea fără să nu plâng.
Într-una din zile, după insistenţa unei surori care m-a ajutat foarte mult, am mers la adunare îmbrăcat specific emo, cu bretonul peste ochi şi un frate păstor a dat îndemnul să se facă o rugăciune pentru cei din curentul EMO. Eu fiind de faţă, fierbeam de nervi, celui ce mă influenţa nu îi convenea deloc, totuşi m-a impresionat credinţa cu care se rugau fraţii pentru mine şi m-a încurajat puţin, iar acea rugăciune a făcut multe în viitor.

După o vreme am început să mă plimb singur din nou, mai ales în timpul nopţii sau pe vreme rea, cu ploaie, nu mai conta nimic, ascultam mereu melodii EMO ROCK care nu făceau decât să mă deprime mai mult, cu bretonul peste ochi nu mai vedeam nimic nu mai auzeam nimic, pur şi simplueram închis într-o lume a mea, paralel cu realitatea. Cimitirele erau ca o a doua casă pentru mine, noapte sau zi, tot mai mult le vizitam.Adoram cuvântul „moarte” până şi vestimentaţia mi-era împodobită cu acei capi de morţi specific EMO, pe hanorace, tricouri, inele, medalioane, brăţări, etc.Eram însetat de întuneric până şi ochii, apoi unghiile le-am pictat cu negru.În orice caz, se cunoştea că nu mai eram eu stăpân pe viaţa mea. Frica şi durerea mă cuprindea tot mult, cei din jur au început să arate cu degetul, să mă catalogheze numai din cauza look-ului, apoi mă excludeau din vieţile lor. Pe unii care vroiau să mă ajute îi refuzam complet, ceva în interiorul meu nu îmi dădea voie să îi accept. Mama a venit acasă pentru puţină vreme, nu am
cuvinte să exprim durerea din sufletul ei când a văzut ce am devenit. Îmi punea nişte întrebări care parcă erau nişte săgeţi aruncate direct în inimă, iar eu îi răspundeam cu aceeaşi răceală dar, apoi conştiinţa mă condamna pentru că o iubesc enorm. Doream tot mai multă moarte, să mi se termine odată coşmarul în care trăiam, vroiam să nu mă fi născut să dispar în aşa fel încât să nu fi ştiut nimeni că am existat vreodată, dar eram conştient de ceea ce mă aştepta, dacă provocam eu moartea.

Singurătatea a crescut, situaţia şcolară a scăzut drastic, de la copil premiant am ajuns aproape corigent. Iubire în mine nu mai
exista, familia nu mai conta, mă plimbam pe stradă şi, deşi erau atâţia oameni, nu vedeam nimic, nu simţeam nimic, un lucru bun nu vedeam în viaţă, ziceam că nu se merita să o mai trăiesc, nu am de ce.Îmi venea să ţip mereu, să zic că nu mai pot, vreau salvare.Ura faţă de mine creştea tot mai mult, mă consideram bun de nimic.
Apoi, când am văzut ce am devenit, cum mi-am distrus toată viaţa, regretul şi-a făcut prezenţa şi mă rodea enorm. Crezând că durerea trupească ar putea să mă trezească, am apelat la automutilare, mă tăiam pe mâini, palme…dar, nu a fost aşa, la început două, trei tăieturi apoi setea de moarte mi-a ajuns la maxim. Chiar nu vroiam să mai trăiesc în coşmarul acela. Mi-era foarte frică, oriunde mergeam şi mă uitam mă vedeam mort. Dacă mergeam într-un bloc cu multe etaje, de exemplu, aveam instinctul de a mă arunca. Dar, numai puterea lui Dumnezeu m-a împiedicat să nu fac asta.Aproximativ un an am fost capturat de jocuri online, nu mâncam şi nu dormeam cu zilele. Zi şi noapte eram în faţa calculatorului, rob al internetului. Viaţa reala puţin mai conta. Când mă trezeam puţin la viaţă, mă uram atât de mult încât nu mai vroiam să am contact cu lumea. Credeam că prin aceste jocuri totuşi puteam să umplu acel gol imens din suflet, dar dimpotrivă, l-am mărit.Între timp totuşi, Dumnezeu mă trezea câte un pic prin câţiva fraţi şi surori dar, apoi cădeam şi mai tare. Important e că aceşti fraţi au sădit sămânţa Cuvântului care a început să mă frământe totuși, pentru perioade scurte …Tăieturile se înmulţeau, ura
de sine tot creştea… Dumnezeu văzând în ce situaţie am ajuns mi-a răspuns la vechea mea rugăciune de a avea măcar un
prieten. Acest prieten stătea zi de zi cu mine, nu pleca până nu încetam să mai plâng sau până nu vedea că mă simt mai bine.Avea atâta răbdare, asculta totul, fapt care m-a determinat să am încredere în el. Îmi vorbea despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, de punctele roz din marele întuneric la care ar trebui să mă uit, să îmi ascult slaba voce a sufletului şi să nu las ca cel rău să îşi bată joc de mine. Pentru ceva vreme, mi-am recăpătat încrederea în mine … m-am trezit din nou dar, stările anterioare mă invadau şi nu puteam să fac mai nimic. Prietenul respectiv, văzând că nu dau ascultare mai la nimic, pentru puţină vreme s-a supărat şi s-a distanţat oarecum de mine.

Eu, crezând că nu îl mai am nici pe el sau altcineva care să mă ajute, am ajuns într-o stare în care durerea din suflet mi-era enormă. Am fost ajuns la 50 și ceva de kilograme cu o înălţime de 1,84 m. Nu îmi simţeam nici trupul, credeam că mor… Am
zis: „Doamne ajută-mă că mor!” deci am avut această capabilitate şi voinţă de a cere ajutor Domnului. Atunci Dumnezeu a vorbit inimii mele cu aceste cuvinte: „Vino acasă! Prea mult ai suferit şi ai fost rob al întunericului, e timpul să te întorci ACASĂ!”

În momentul acela am simţit prezenţa Domnului Isus lângă mine şi, din plâns de tristeţe, am ajuns să plâng de bucurie… în sfârşit ACASĂ! Nu am cuvinte să Îi mulţumesc Domnului pentru seara aceea. Dar, după această întâmplare am mai căzut, totuși nu aşa tare încât să nu mă mai pot ridica. Satana, crezând că aproape mă pierduse, m-a ispitit din nou. Mi-a pus o fată în faţă de care m-am îndrăgostit, dar nu puteam să fiu cu ea. Aceasta mi-a readus vechea stare timp de o săptămână, aproximativ. Dându-mi seama că nu pot fi cu ea, am încercat să mă refugiez în alcool pentru prima dată în viaţa mea. M-am ameţit oarecum, apoi am luat o lamă şi m-am tăiat la ambele mâini foarte tare. Colegii de apartament şi prietenii s-au speriat şi au vrut să cheme ambulanţa .Apoi mi-am dat seama de ce am făcut şi am zis că trebuie să se termine odată pentru totdeauna. Cu aceasta am încheiat definitiv viaţa emo. Circa doi ani am fost rob al întunericului. Am început o nouă viaţă prin Isus Hristos. Domnul mi-a arătat din nou toată slava Lui prin vechii fraţi şi surori din copilărie dar şi prin cei noi. M-am născut din nou prin sângele Domnului şi viaţa mea s-a schimbat radical. Fericirea şi speranţa sunt nelipsite acum. Nu am cuvinte să Îi mulţumesc pentru toate. A Lui să fie slava, cinstea şi onoarea în veci de veci.
AMIN!!!!Sper că prin această mărturie să vă daţi seama că Dumnezeu poate lucra şi la inimile voastre oricât de împietrite ar fi ele, doar să Îl acceptaţi, El nu poate intra dacă nu aveţi puţină voinţă. Aşa cum am strigat ”Doamne ajută-mă că nu mai pot!”, aşa puteţi să faceţi şi voi când speranţa vi-e răpusă, doborâtă la pământ.Astfel vă îndemn dar fraţilor în numele Domnului Isus Hristos … pentru cei care nu Îl cunosc cu adevărat pe Domnul nu încercaţi să vă găsiţi refugiul în lucruri pământeşti… alcoolul, internetul, anumite grupări sau secte care apar şi dispar… singura scăpare e Însuşi Domnul Isus Hrisos şi vă garantez asta!!!Doamne ajută-ne ca fiind copii ai Tăi să ne păstrăm vie calea, să ne smerim întru totul şi să ne uităm doar la Tine. Căci Tu eşti calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin TINE!De aceea vă zic fraţilor, ori de câte ori vedeţi un frate mai ieşit din comun nu începeţi imediat să criticaţi, ci încercaţi să îl cunoaşteţi, să îi arătaţi că totuşi Dumnezeu îl iubeşte şi că are nevoie de îndurarea Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvinteze cu harul și pacea Lui şi să domnească în vieţile noastre prin orice lucru înfăptuit.

AMIN !!!

Calancea George Paul

 

Jesus Was a First Century Jew, Not a Scientist

For more resources visit: http://www.reasonablefaith.org

William Lane Craig was invited by the undergraduate Christian Union at Imperial College, London to give a lunch-time lecture on „The Evidence for God”. Dr. Craig presented seven arguments and then invited questions from the student audience. The lecture was web streamed at the time. This is a high definition film recording of the event which includes the previously unseen Q&A session. Imperial College, London, United Kingdom – October 18, 2011

We welcome your comments in the Reasonable Faith forums:
http://www.reasonablefaith.org/forums/

VIDEO by drcraigvideos

Archaeology and the Old Testament, what can we learn from archaeological digs?

In this episode, Dr. Darrell Bock, Dr. Steven Ortiz, and Dr. Gordon Johnston discuss archaeology and the Old Testament, focusing on what we can learn from archaeological digs.

http://www.dts.edu/thetable/play/arch…

00:14 Ortiz and Johnston shares their experience in archaeological digs
04:19 What can we learn from archeology?
07:41 How does archeology inform one?s interpretation of the Biblical text?
10:08 How does archeology relate to the plausibility of the Biblical narrative?
14:18 What happens on an archaeological dig?
17:33 Stories from archaeological digs and discoveries in Israel
24:00 The importance of cataloguing artifacts
27:21 The importance of volunteer crews in the Middle East
29:37 Archaeology in the media
33:37 Was Noah?s Ark a round vessel?

https://itunes.apple.com/us/podcast/t…