Nicolae Geanta – Coarnele Halloween-ului

Citeste si

Photo credit zvp.ro

Articol de la Nicolae Geanta.  Nicolae Geantă este Pastor Evanghelist si doctor in Geografie (Universitatea Bucuresti), absolvent al Scolii Biblice Timotheus (Bucuresti), al Scolii de Predicare Ciresarii (Cluj Napoca), master în Teologie la Seminarul Evanghelic din Osijek (Croatia), profesor la Colegiul Tehnic Constantin Istrati (Câmpina).

Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Haloween-ul, ştiu cam toţi sătenii acuş, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs…

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii – dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup – ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. „Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor”, a strigat o „diavoliţă” de liceu unui prieten bun de-al meu, dl. Meleacă, profesor de Religie. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade…

Intrând la Diverta să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie groase de sute de mii sau milioane de lei vechi. Atenţie, pentru copii!!!

Duminică seara, la Târgovişte, am văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane şi nu mai ştiu ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.

Azi, la liceu, prietenul meu citat mai sus, n-a putut să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie blând, „să nu distrugă de tot haloween-ul”. Mi-a spus la telefon că parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o apăsare diabolică în timp ce vorbea.

Impinşi spre divertisment macabru – chiar de către profesori sau părinţi (?!), tinerii noştrii se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred vrăjitori şi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) şi spun Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuţite de foc şi ochi de piraţi. Pentru ei horror e ceva delicios. Iar viaţa, succesul, cred că e ceva de hocus pocus… Faci o vrajă, baţi din baghetă şi vei fi primul în toate!

Am spus unor profesori (şi tuturor elevilor), că atunci când permiţi ca tinerii să se-mbrace în pisica neagră, în Dracula, în Necuratu’ sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada, nu mai poţi avea pretenţii să fie cuminţi la ore. Să fie corecţi, să fie morali. Să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece. Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îşi vor apoi lua rolurile în serios. Iar unii, şi le-au luat deja!

O colegă de-a mea, profesoară de Istorie, mi-a spus în seara asta la telefon, că în blocul ei umblă copii cu Haloween-ul. Troznesc, ţipă. scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraţilor, este ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei întrebări pe stradă „ce le-ar place cel mai mult să facă de Haloween?”, 85 % dintre ei au răspuns „să omorâm un om”! Mă tem, că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la Ştirile de la ora 5, să n-aud că-n urma promenadei drăceşti, au murit părinţii sugrumaţi în case. Aşa, de… divertisment.

După colindul de Crăciun ajungi la ieslea Lui Isus Hristos, după bântuiala de Haloween ai şansa să ajungi în coarnele lu’ Satan.

Fugi de dovleac! Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/10/coarnele-halloween-ului.html

Abuzuri în numele lui Dumnezeu şi fascinaţia demonicului de Niculaie Meleacă

Articol de Niculaie Meleacă, primit de la fratele Nicolae Geanta – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/11/abuzuri-in-numele-lui-dumnezeu-si.html. Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

După încetarea persecuţiilor împotriva creştinilor, vine mult aşteptata libertate religioasă prin Edictul de la Milan din anul 313, promulgat de către împăratul Constantin cel Mare (306-337). Mai târziu, mulţi dintre împăraţii Imperiului roman, de Răsărit sau de Apus, sprijină creştinismul şi consolidează poziţia acestuia în relaţia cu statul, excepţie făcând Iulian Apostatul (361-363). Teodosie cel Mare (379-395) a emis Edictul de la Tessalonic – Cunctos populos (pentru toate popoarele sau tot poporul) – prin care religia creştină a devenit religie oficială de stat a Imperiului Roman. Supuşii Imperiului trebuiau să accepte creştinismul necondiţionat, iar cei care nu erau de acord cu învăţătura Bisericii erau consideraţi ca fiind eretici. Împăratul Justinian (527-565) va declara, încercând să refacă unitatea imperiului după căderea din 476 a Imperiului de Apus, că „aşa cum există o singură Biserică a unui singur Dumnezeu, tot la fel, trebuie să existe un singur împărat şi un singur stat”.

I. Ereziile, Inchiziţia şi Vrăjitoarele. Din secolul al IV-lea până în secolul al VIII-lea (325-787), au loc în sânul Bisericii creştine mai multe sinoade, ecumenice sau locale (Biserica ortodoxă recunoaşte doar 7 Sinoade Ecumenice), în care s-au discutat probleme legate de organizarea şi administrarea Bisericii creştine, dar mai ales s-au combătut ereziile, greşelile, abaterile de la învăţătura dreaptă a Bisericii, suţinută de Sfinţii Părinţi pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Încă din acele vremuri s-a pus problema pedepsirii celor care, cu voie sau fără voie, cu rea voinţă sau din ignoranţă, se îndepărtau de adevărul promovat de Biserică. Sfântul Ioan Gură de Aur, Ambrozie al Milanului şi Fericitul Augustin sunt printre cei care susţineau că e o mare greşeală să ceri condamnarea la moarte a unui eretic, deoarece „se doreşte îndreptarea păcătosului şi nu moartea acestuia”. Cu toate acestea, în Alexandria secolului V, chiar în timpul păstoririi Sfântului Chiril şi în mare măsură din cauza predicilor sale îndreptate împotriva filosofiei greceşti, este ucisă de către creştini cu o violenţă ieşită din comun, Hipatia, conducătoarea Şcolii Neoplatonice din acel oraş, care era foarte preţuită pentru ştiinţa şi viaţa ei exemplară. În anul 662, la Constantinopol, Sfântul Maxim Mărturisitorul este obligat să renunţe la învăţătura sa despre Iisus Hristos, şi anume că în Iisus Hristos sunt două voinţe şi două lucrări. Pentru că a refuzat, i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă. Mai târziu, Biserica i-a reabilitat memoria şi l-a aşezat în rândul sfinţilor pentru mărturisirea credinţei adevărate chiar cu preţul vieţii. În concluzie, creştinii uitaseră trecutul foarte repede. La puţin timp după ce scăpaseră de persecuţii, devin chiar ei persecutori ai acelora care aveau opinii diferite de-ale lor.

Marea Schismă din anul 1054 rupe unitatea Bisericii creştine, formând două mari Biserici: Catolicismul şi Ortodoxia. În Apus, în Biserica catolică, se naşte o nouă instituţie menită să rezolve problema ereziilor, şi anume, Inchiziţia. Termenul ,,Inchiziţie” este un termen latin – inquirere, a cerceta; inquisitio, cercetare – şi desemna un tribunal ecleziastic însărcinat cu rezolvarea cazurilor de erezie. În anul 1224, împăratul Frederic al II-lea, Rex Romanorum (rege al Romei), care deşi era un om foarte învăţat, dă o lege prin care aprobă arderea ereticilor. Papa Grigorie IX acceptă această lege cu condiţia ca Biserica să se pronunţe în legătura cu vinovăţia celor cercetaţi. Prin interpretarea ad litteram a unui verset din Scriptură – ,,Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic, Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard” (Ioan 15, 5-7) – cei aflaţi vinovaţi de erezie erau torturaţi pentru mărturisirea greşelii sau a păcatului şi apoi executaţi prin ardere pe rug. Începând cu anul 1235 această funebră instituţie devine un instrument oficial al Bisericii catolice. Ca un mic amănunt, Inchiziţia va fi abolită în Spania abia în anul 1834.
Procesele intentate de către Inchiziţie încep să se extindă apoi şi asupra vrăjitoarelor.
În credinţa populară, vrăjitoarele erau femei înzestrate cu puteri magice capabile de vindecări miraculoase sau având capacitatea de a aduce nenorociri cu ajutorul forţelor demonice. Credinţa aceasta în existenţa şi puterea vrăjitoarelor îşi are radăcinile în perioada politeistă, când oamenii credeau în existenţa zeilor, buni şi răi. Chiar în poporul român se vorbeşte despre existenţa ielelor, a strigoilor sau a altor făpturi malefice ale nopţii. În timpul Inchiziţiei, vrăjitoarele erau acuzate de satanism, spiritism şi de colaborare cu demonii, motiv pentru care erau condamnate la moarte şi arse pe rug.
Perioada de apogeu a ,,vânătorii de vrăjitoare” e cuprinsă între anii 1450 – 1750. Urmărirea vrăjitoarelor se baza tot pe un verset biblic din Sfânta Scriptură: ,, Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor face vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor” (Levitic 20,27). În anul 1484, Papa Inocenţiu VIII dă o bulă papală prin care se cerea urmărirea vrăjitoarelor şi condamnarea lor. Doi ani mai târziu, apare o carte intitulată ,,Lovituri împotriva vrăjitoarelor”, scrisă de doi inchizitori dominicani, carte ce va rămâne manualul de bază al condamnării şi executării vrăjitoarelor. Nu se cunoaşte exact numarul de persoane ucise sub această acuzaţie, dar ca o curiozitate, un profesor de drept penal de la Universitatea din Leipzig, care se lăuda cu faptul că citise Biblia de 53 de ori, era extrem de mândru că semnase în viaţa lui peste 20.000 de condamnări la moarte pentru vrăjitorie. În Transilvania, vânătoarea de vrăjitoare a încetat oficial în anul 1768, printr-o lege promulgată de împărăteasa Maria Tereza.
II. Istoria Halloween-ului. Expresia ,,Halloween” provine din limba engleză, din prescurtarea sintagmei All Halow Even sau All Saints Day, adică Sărbătoarea tuturor sfinţilor (Sollemnitas Omnium Sanctorum, în limba latină). La creştinii ortodocşi Sărbătoarea tuturor sfinţilor se celebrează în prima Duminică după Rusalii.
Sărbătoarea Halloween este premergătoare sărbătorii catolice Sărbătoarea tuturor sfinţilor din data de 1 noiembrie, deci se ţine în data de 31 octombrie, în ajun de Sollemnitas Omnium Sanctorum.
Originea acestei sărbători trebuie căutată, mai întâi, în vechea credinţă a celţilor. Vechea populaţia celtă, în perioada precreştină, avea un festival închinat zeului Samhain, zeu al morţii, deoarece exista credinţa că în noaptea de 31 0ctombrie (în ajun de anul nou la celţi) se desfiinţau graniţele dintre lumea celor morţi şi lumea celor vii, iar spiritele morţilor reveneau pe pământ pentru a distruge liniştea şi recoltele oamenilor. Pentru îmblânzirea zeului Samhain şi pentru alungarea spiritelor, oamenii faceau focuri mari în aer liber, pe care ardeau grâne şi sacrificau animale, iar ei se îmbracau în costume şi măşti speciale făcute din blănuri şi capete de animale. După ocuparea Galiei de către romani, această sărbătoare a morţii s-a suprapus cu sărbătoarea romană Feralia, închinată zeiţei Pomona, zeiţa roadelor de toamnă, iar oamenii din acele zone au păstrat o singură sărbătoare cu caracteristici din cele două sărbători, închinate morţilor şi roadelor pământului.
Aceste obiceiuri păgâne ajung în America, în Lumea nouă, prin intermediul imigranţilor irlandezi, iar incepând cu anul 1846, sărbătoarea de Halloween capătă o importanţă sporită de la an la an datorită costumelor şi măştilor folosite cu această ocazie, dar şi datorită carnavalurilor şi distracţiei care însoţesc această sărbătoare a grotescului.
Formula de cerere TRICK OR TREAT (farsă sau trataţie) îşi are originea în obiceiul creştin de a colinda casele oamenilor în ajun de All Saints Day, pentru a cere ,,prăjiturele pentru suflet” făcute din pâine, de formă pătrată şi ornate cu stafide. Cu cât mai multe prăjiturele, cu atât mai multe rugăciuni pentru sufletele celor morţi. La noi, la românii ortodocşi, acest obicei se întâlneşte în ajunul Crăciunului, iar copiii care colindă casele creştinilor gospodari primesc covrigi, nuci, mere sau biscuiţi, spunând formula ,,Bogdaproste”, care înseamnă ,,Dumnezeu să-I ierte pe morţii tăi”.
Screen Shot 2014-10-29 at 1.20.56 PMDovleacul sculptat, cu lumină în interior, îşi are originea într-un straniu mit irlandez. Este vorba despre Povestea lui Jack cel zgârcit, Stingy Jack, care îşi găseşte corespondent în limba română, în basmele populare româneşti, adică în Povestea lui Ivan Turbincă, având ca autor pe marele nostru scriitor Ion Creangă. Rezumatul poveştii lui Stingy Jack este următorul: Un om zgârcit, pe nume Jack, îl invită la masă pe diavol, iar la sfârşitul mesei îi cere acestuia să plătească ce a consumat. Diavolul neavând bani e sfătuit de Jack să se prefacă într-o monedă cu care să plătească masa. Necuratul face ce i se cere, iar Jack introduce moneda-diavol în buzunar, lângă o cruciuliţă de argint, lucru care-l împiedică pe diavol să revină la forma iniţială. Jack negociază cu diavolul eliberarea acestuia în schimbul unui an de linişte, cu condiţia ca cel rău să-l lase în pace un an de zile şi să nu se atingă de sufletul său. Trece anul şi cel rău revine, dar e păcălit şi de această dată de Jack, care-l convinge să se urce într-un copac. În timp ce diavolul se urcă în copac, Jack scrijeleşte pe scoarţa copacului o cruce, care-l împiedică să mai coboare. Negocierea de data aceasta îi aduce lui Jack promisiunea din partea diavolului că-l va lăsa-n pace zece ani şi nu se va atinge de sufletul lui. Apoi, Jack moare. Dumnezeu refuză să-l primească-n rai, iar diavolul îşi ţine promisiunea şi nu-l primeşte-n iad. Dar, pentru a nu rătăci pe întuneric diavolul îi dă lui Jack un dovleac sculptat, cu un cărbune aprins în interior; şi de atunci, Stingy Jack, bântuie lumea cu dovleacul aprins după el.
În opinia mea, parcă tot mai frumoasă e povestea lui Creangă.

III. Aspectul comercial al sărbătorii de Halloween. În lumea modernă a milenului III, o lume secularizată, care se străduieşte din răsputeri să se rupă de influenţa religiei care obligă la o oarecare umbră de moralitate, se fac pregătiri cu ocazia zilei de Halloween la fel ca de Sfintele Paşti sau pentru Crăciun. Dar numai în ceea ce priveşte partea de cumpărături, pentru că Halloweenul nu are nimic în comun cu spiritualitatea sau cu religia. În jurul acestei sărbători s-a creat o adevărată industrie generatoare de profituri de sute de milioane de euro sau dolari. În această perioadă se comercializează accesorii, măşti, costume, care au misiunea de a ne transforma măcar pentru o noapte în fantome, strigoi, zombi, dragoni, vrăjitoare, leproşi, diavoli sau frankesteini de dragul amuzamentului sau de dragul profitului. Se vând casete cu filme horror, se fac emisiuni TV legate de Halloween, în care tinerii învaţă un nou stil de dans – stilul zombi, iar tinerii mai curajoşi în căutare de senzaţii tari merg în cimitir pentru a-şi proba curajul sau pentru a face spiritism. Toate acestea se fac pentru bani, pentru distracţie, pentru amuzament.
În loc de concluzii:
Părinţii sau profesorii de astăzi au o grea misiune, dar nu imposibilă. Ei trebuie să-şi unească forţele într-un efort permanent şi neobosit pentru a cultiva în sufletele inocente ale copiiilor dragostea pentru adevăr, bine şi frumos, aşa cum au făcut-o şi înaintaşii noştri. E necesar să avem grijă ca nu cumva sub masca divertismentului cu orice preţ să promovăm cultul şi personificarea morţii, gustul pentru macabru, hidos, demonic sau magie, lucruri care pot tulbura sufletele tinerilor, dar mai ales sănătatea lor spirituală.
Tinerii noştri au dreptul să cunoască adevărul, pentru că doar adevărul îi va ajuta să trăiască cu adevărat în libertate. Creştinismul e mai mult decât o religie, e un mod de viaţă, pentru că Iisus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.
,, Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33)
,,Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronom 30, 19).
Deci, Alege viaţa!
* Niculaie Meleacă, este teolog ortodox, profesor de Religie, şi unul din bunii mei prieteni…

Florin Ianovici povesteste – Tanarul care le-a furat jobul la mai multi

Photo credit gi2c-blog.org

Se spune ca un tanar a citit un anunt care spunea ca vor sa angajeze pe cei care stiu limbajul Morse.

Era chiar la inceputul telegrafului. Si cand s-a facut anuntul au intrat mai multi in antecamera in care trebuiau sa astepte si-au stat acolo mai bine de un ceas.

Si la sfarsit vine si un alt tanar, erau cam 10 de toti. Ala se aseaza si dupa doua minute se ridica si merge direct in biroul directorului.

S-au uitat astia si a zis: „Domnule, dar nu-i e rusine? Noi stam de o ora aici, asteptam si el se duce direct in biroul directorului?”

La care, iese directorul impreuna cu el si spune: „Voi puteti pleca acasa. Dinsul a fost angajat.”

La care, toti au zis suparati: „Am venit, am asteptat. El a venit ultimul, a intrat. Cum e posibil lucrul asta?”

La care, directorul a zis: „De o ora, in limbaj morse, eu tot emit: Cine aude acest semnal/mesaj sa intre in biroul directorului si slujba este a lui. N-ati zis ca ati venit sa fiti angajati ca stiti morse? El a auzit, a intrat si a luat-o.”

Uite ce spune Dumnezeu: „De multa vreme transmit. De multa vreme transmit…  Si vreau sa aveti urechi de auzit si inima sa pricepeti.” Ca, adevarata credinta este o credinta care nu iese la pensie, nu are un moment si nu se compromite.

Vezi /Citeste mesajul integral aici…

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Houston – Cum s-a ajuns aici ? Sunt pastorii de vina? Si ce este Ordinanta diabolica, numita HERO? Cum afecteaza copiii si femeile?

Photo credit www.chron.com

STIRE NOUA!!!! Miercuri seara, primarita Annise Parker a retras somatia in care li s-a cerut unor pastori sa se prezinte la tribunal cu predicile lor si corespondenta privata despre homosexualitate si ordonanta orasului Houston, HERO- vezi detaliile acestei ordonante, care a starnit aceste actiuni, mai jos. (Sursa http://www.washingtontimes.com/news/2014/oct/29)

Citeste articolele precedente despre cazul pastorilor din Houston –

  1. Mai mulți pastori din Houston (SUA) au fost somați de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile lor
  2. Welcome to Amerika – Un pastor din Houston  a fugit de persecutie religioasa din Vietnamul comunist si a reintalnit-o in Houston (SUA)
  3. Pastorii umplu biroul primariţei din Houston cu predici
  4. Intre 500 – 1,000 de Biblii primite de primaria Houston de la pastori din toata tara + multe predici scrise

Photo credit http://www.breitbart.com/

In discutii pe facebook, in privat, si pe blog apar conceptii ca s-ar putea ca pastorii sa fie de vina pentru ca fac discriminare impotriva pacatelor si se tot leaga de homosexualitate dar nu de alte pacate. Ca sa vedem daca au dreptate, trebuie sa mergem chiar la inceput si sa vedem de unde au pornit actiunile pastorilor din Houston. Aici vom explica ordonanta pentru protejarea drepturilor homosexualilor si continutul specific care a rasculat pastorii si publicul orasului Houston impotriva acestei ordonante. Pe scurt, daca un baiat se declara ca el se simte ca e genul femenin, el poate folosi vestiarele feminine si toaleta feminina. Sa dam un exemplu: Liceeni, in multe liceuri, au ore de inot in care nu intra in apa bazinului inainte de a face dus. Acum, baieti/barbati care se declara de gen feminin (chiar daca nu si-au facut operatie ca sa-si schimbe sexul) vor avea dreptul sa se dezbrace  in sala de schimb si si sa faca  dusuri in sala de dusuri ale fetelor. La fel, cand e vorba de salile de sport, barbati declarati (de ei insusi) de genul feminin, au dreptul sa intre in salile vestimentiare ale femeilor. Mai poate o fata/femeie sa se simta protejata de riscul de viol in o asemenea situatie? Traim vremuri cand pedofilii actioneaza chiar si cu restrictiile legilor menite sa protejeze copii, iar cu aceasta lege, un pedofil poate foarte usor sa acceseze noi victime. La fel un violator. Cu aceasta ordonanta in Houston, o lege care e menita sa protejeze drepturile homosexualilor si persoanele transgender deschide  o usa larg pentru crime impotriva copiilor si a femeilor. Sacrificam siguranta copiilor si femeilor prin aceasta ordonanta.

Spre ex. evz.ro a raportat  in data de 16 octombrie 2014 mentioneaza ca legea/ordonanta permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă, dar nu discuta implicatiile sus mentionate de noi si care sunt cel mai mare motiv de ingrijorare pentru majoritatea cetatenilor din orasul Houston-

Primăria din Houston, Texas, a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor, care s-a lovit de o puternică opoziție din partea bisericii. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o Petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia.

Între altele, ordonanța emisă în mai de primărie permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă sau sunt discriminați la angajare sau în mediul casnic.

Pana si Ministrul de Justitie al statului Texas a cerut ca somatia pastorilor sa fie retrasa. Photo credit abc13.com

 HERO – O ordonanta diabolica

Traducere Blogul Agnus Dei – Articolul scris de Bob Price: ‘HOUSTON MAYOR FORCES ALL TO OPEN GIRLS ROOMS TO MEN’ postat pe saitul http://www.breitbart.com/Breitbart-Texas/201

Houston, Texas – Veceurile orasului Houston, la fel si baile, si vestiarele si salile de dusuri publice (inclusiv ale liceurilor in salile de sport) vor fi deschise acum pentru oricine, indiferent de sex, identitate de gen, expresie de gen (masculuin, feminin), sau alta predilectie de comportament de gen. Dupa un vot de 11-6 a Consiliului Orasenesc din Houston, Primarita Annise Parker a realizat lucrul acesta considerandu-l ca fiind o bijuterie a coroanei mandatului ei de primar.

Ordinanta voastra nu protejeaza pe cei mai vulnerabili: copii, femei, batrani !!!! Photo credit http://www.chron.com/

Primarita Parker, prima lesbiana primarita auto proclamata, a spus ca aproband aceasta ordinanta nu a fost cel mai important lucru pe care ea la facut in aceasta functie, potrvit unui articol din Fairfield Citizen, dar este ,, pentru ea personal cel mai semnificativ lucru pe care il va face vreodata ca primar.”

Un membru al Consiliului Orasenesc din Houston, Michael Kubosh, care a votat impotriva acestei ordonante, a spus ca: ,,Aceasta ordinanta va incrimina pe oamenii care vor fi gasiti ca o incalca si amenda va fi de la 500 pana la 5 000 de dolari.”

Kubosh a mai spus ca el a incercat totul pentru a amana sau infrange aceasta ordinanta, dar primarita a controlat intregul proces.

Ordonanta a fost opusa puternic de foarte multi pastori negri, care sunt membri in Consiliul Pastoral din Zona Houston. Peste 150 de pastori conservativi, care reprezinta diverse coalitii, etnice si denominationale, au parasit furiosi sedinta consiliului in semn de protest.

Peste 80 la suta din locuitorii orasului Houston sunt impotriva acestei ordinante. Dupa pasajul ei, aceasta insemneaza ca barbatii si femeile au acces la veceuri comune, bai si dusuri comune, si vestiare comune.

~~~

Traducere Blogul Agnus Dei. Articolul: City of Houston to Pastors: Show Us Your Sermons, postat pe The Gospel Coalition Spotlight

Pastori din orasul Houston se roaga in fata primariei. Photo credit www.houstonpublicmedia.org

Orasul Houston catre Pastori: Aratati-ne predicile

Mai multi Pastori au primit recent somatii in care li se cere sa predea toate comunicatiile – incluzand predici si email-uri trimise membrilor bisericilor lor – in legatura cu o ordinanta controversata a orasului,  pentru o initiativa de strangere de semnaturi impotriva ordonantei, sau impotriva Primaritei orasului Houston, Annise Parker.  Somatiile cer de asemenea sa dea pe fata oricarui fel de comunicatie relatata la homosexualitate sau „identitate de gen.”
In aceasta vara, Consiliul Orasului Houston, cu suportul primaritei Annise Parker, au aprobat  Ordinanta de Drepturi Egale a Orasului Houston (ODEH). ODEH extinde protectia impotriva descriminarii pentru a acoperi si homosexualitatea si transsexualitatea, o pozitie pe care multi rezidenti din localitate, incluzand si unii pastori din acea zona, au opus-o. Ca raspuns, a fost pornita o initiativa a cetatenilor pentru ca Consiliul Orasului sa anuleze aceasta ordinanta, sau sa o puna pe un buletin de vot si oamenii sa decida prin votare.
Cu toate ca aceasta initiativa a fost certificata de Secretarul Orasului, Primarul si Procurorul Orasului au aruncat afara aceasta petitie sustinand ca a fost invalida. Faptul acesta a starnit un proces din partea suporterilor initiativei, numit Woodfill v. Parker. Procurorul Orasului a trimis somatii unui numar de Pastori din Houston, in care se obliga sa arate ce  predica de la amvon si sa li se examineze comunicarile cu membrii bisericilor lor si cu altii, in ceea ce priveste actiunile Consiliului Orasului. Unii din Pastorii care au primit somatii nici macar nu au fost implicati in aceasta initiativa.
Miercuri, Primarita parea sa fie in apararea acestei actiuni. In contul ei de pe Twitter, Primarita Parker a scris: ,,Daca cei cinci Pastori au folosit amvonul pentru politica, atunci avem dreptul sa ne legam de predicile lor. Au fost date instructiuni ca sa se completeze aceasta petitie Anti-ODEH?” Dar dupa ce Alianta de Aparare a Libertatii a depus o motiune intr-un tribunal din Texas pentru a anula somatiile, Parker a emis o declaratie in care se distanteaza de la somatii. Ea a spus ca nici ea si nici Procurorul Orasului nu au examinat documentele inainte de a fi completate si ca ea este de acord ca „documentele originale au fost intinse prea excesiv.” Primarita a spus ca orasul va actiona ca sa restranga domeniul de aplicare a cererii in timpul urmatoarei sedinte de proces.
Stirea subtitrata in L. Romana la minutul 2:00

si inca o nebunie in Texas…

Statul Texas legalizeaza fotografierea femeilor, pana si sub fuste !

O judecatoreasa din Texas, Sharon Keller, a legalizat fotografierea femeilor si sub fuste. Judecatoreasa a decis ca un barbat are dreptul sa faca poza unei femei chiar si sub fusta ei, chiar daca femeia nu accepta aceasta.

Texas legalizes taking pictures up women’s skirts.

Fondatorul bisericii sataniste, Anton Lavey, se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an

Vezi si

O biserica cu decor pentru Halloween PHOTO credit judeochristianchurch.com

Fondatorul bisericii sataniste si cel care a scris biblia satanica, Anton Lavey, a declarat ca se bucura enorm ca parintii ii lasa copii sa serbeze pe diavol, cel putin odata pe an.

Mulţi dintre români au preluat, de câţiva ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernământul, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracţii (tembele) este o veritabilă invocare a demonilor şi făpturilor infernale. Putem vedea cu această ocazie o defilare spectrală, de oameni deghizaţi în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monştri, criminali sângeroşi care împânzesc străzile şi se sperie unii pe alţii cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe uşile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puţin demonice. Camaşa arată Halloween-ul, o „sărbătoare“ pe care sataniştii declaraţi o consideră printre cele mai importante.

Din păcate, milioane de oameni care se declară „creştini“ şi chiar împotriva satanismului, au ajuns să creadă cu naivitate că nu este nimic rău în aceste „distracţii nevinovate“. Realitatea este însă cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slăbită enorm în ultimele decenii, a obosit să se mai lupte cu Halloween-ul, acceptând în mod aberant evenimentul ca pe o sărbătoare distractivă, adresată chipurile, culmea prostiei, în special copiilor, tocmai cei mai lipsiţi de apărare şi de discernământ… Cea mai bună dovadă că este vorba de un eveniment ocult, abject şi inspirat de forţele întunericului este acela că însuşi „părintele“ modern al „bisericii lui Satan“, tenebrosul şi terifiantul Anton Szandor LaVey, obişnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Originile ritualului

„Sărbătoarea“ de Halloween îşi are originile în vremuri îndepărtate. Atunci, două anotimpuri erau văzute ca importante, vara şi iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarnă, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfâşitului verii. În secolul 19, se pare, a fost fabricată o zeitate numită Samhain, care personifică sfârşitul verii, fiind văzută ca „stăpân al întunericului“. Puterea acesteia creşte pe măsură ce ziua se scurtează şi noaptea e mai lungă, fiindca ea nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. În popor se credea că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, graniţa ce desparte lumea morţilor de cea a viilor devine extrem de permeabilă. Din aceasta cauză, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morţi în cursul anului să revină în lumea pământească, bântuind în căutarea unor trupuri pe care să pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume şi deghizaţii morbide şi macabre de asemenea natură. Dacă nu reuşeau să captureze un om, spiritele întunericului se mulţumeau adesea şi cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind şi astăzi un simbol al Halloweenului.

 Veghea de Halloween. Ameninţarea spiritelor rele

Exista în vechime, în preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strânge lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morţi.
În acea seară, oamenii se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor sfinte pentru a veghea şi pentru a invoca zeii luminii să călăuzească sufletele morţilor din familie în tărâmul de dincolo.

După terminarea ceremoniei, oamenii luau cărbuni din focul sacru pentru a-şi lumina drumul spre casă, dar şi pentru a aprinde un nou foc în vatră. Acest tăciune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. Pentru a se proteja de influenţele spiritelor rătăcitoare, cei vechi se îmbrăcau în costume înfricoşătoare şi ciopleau mutre cu rânjete hidoase pe napul-felinarul în care purtau tăciunele. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând şi trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele.

Tradiţia rugului sfânt s-a păstrat Irlanda, Scoţia şi Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp şi în unele regiuni există obiceiul de a arde şi un anume tip de muşchi de pădure. Spre deosebire de ce se petrece în America, în Europa spiritele morţilor continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiţiei de Halloween. Dacă pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torţă aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulţumesc să aprinda lumânări pentru sufletele celor decedaţi. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor întunericului se trag clopotele şi se bate în lemn (deloc întâmplător, în tradiţia noastră populară s-a păstrat această vorbă). În acelaşi scop, înainte de apusul soarelui, se obişnuieşte să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoana născută de Halloween poate vorbi cu duhurile.

 Creştinism versus „păgânism“

În urmă cu mai bine de 1200 de ani, în încercarea de a eradica sărbătorile „păgâne“ şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi şi englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat în anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă, închinată martirilor credinţei – Ziua tuturor sfinţilor. În 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua morţilor. Tradiţia păgînă, însă, era atît de înrădăcinată în conştiinţa oamenilor, încît a fost nevoie de un compromis: o sărbătoare creştină, grefată pe vechiul cult al strămoşilor. În Marea Britanie, sărbătoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en şi de aici Halloween.

 Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la uşă este o reminiscenţă a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele morţilor, adoptată şi de creştinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii şi cerşetorii să bată la uşile creştinilor pentru a cere pomană, care consta în special dintr-un fel de „prăjiturele pentru suflet“, bucăţi de pâine cu afine. Cu cât mai multe prăjiturele primea cerşetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morţi era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea „răzbunării“ cerşetorului nemulţumit. Expresia „trick or treat“ derivă din această tradiţie, căci cel care îndrăznea să încalce tradiţia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomană (treat) trebuia pedepsit, jucându-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători era aceea de a bate la uşă şi de a se ascunde apoi, astfel încât gazda să se sperie când vede că nu este nimeni la uşă. Astăzi, reacţia firească în faţa unui asemenea gest este una de enervare, ştiut fiind că aceasta e o biată glumă proastă, însă în Evul Mediu semnificaţia era sinistră, anume că însăşi moartea a bătut la uşă, căci ea este singura invizibilă…

 Ziua morţilor în spaţiul carpatic

În fiecare an, pe 1 noiembrie sau în cea mai apropiată duminică de această dată, creştinii din România îşi celebrează morţii, dând copiilor dulciuri şi aducând ofrande şi pomană celor „duşi pe ceea lume“.

Emblema sărbătorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei lumînări, este un obicei caracteristic mai degrabă Ardealului, unde toamna tîrziu se pun astfel de „felinare“ pe stîlpii porţii. „Distracţia“ tâmpă, specifică sărbătorii Halloween, atît de populară la americani, le era până de curând necunoscută românilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul şi pomenirea celor trecuţi în lumea umbrelor.

Bătrînii satului şi copiii lor de la oraş se adună la cimitir, pun pe morminte ştergare ţesute sau prosoape, colaci copţi pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firmă luminoasă, lumînări şi mere. Copiii primesc bomboane, mere şi biscuiţi, fără să fie costumaţi în făpturi înspăimântătoare şi groteşti şi fără să strige „Trick or Treat!“, însă unii dintre ei – ministranţii – chiar îşi merită din plin dulciurile câştigate, căci merg din casă în casă timp de cîteva ore, apoi cântă şi se roagă, alături de preot, la fiecare mormânt în parte.

Când se închină paharul, se spune „Dumnezeu să-i ierte!“, nu „Sănătate!“, nici „Noroc!“. Bătrânii de la ţară spun „Să trăiţi cu toţii, să-i pomeniţi pe cei plecaţi dintre noi, şi poate o să mă pomeniţi şi pe mine, dacă nă-ţi uita!“…

Halloween în America

De fapt, sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranţi irlandezi goniţi de acasă de marea foamete din epocă. Aceştia au adus cu ei şi „legenda“ cam cretinuţă a felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept beţiv şi pus pe trăznăi, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai dupa ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toata viaţa lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lăsa totuşi să orbecăiasca veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul a pus tăciunele într-un nap scobit. Ajunşi in America, imigranţii au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar şi în zilele noastre, dovleacul scobit ca să arate ca o faţă care rânjeşte ameninţător este numit „Jack-o-lantern“, „felinarul lui Jack“.

Ce a devenit Halloween astăzi se vede cel mai bine în SUA, unde se câştigă foarte mulţi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi cretină, prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi „glume“ macabre. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. În SUA se obţin profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită şi transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri.

 Dracul şi dovleacul marca USA poposesc şi în România

Integrarea în UE şi occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul Naţional pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack“ – o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

„Protipendada“ Bucureştiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte „festive“: manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poţi apărea un „mort“ cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La grădiniţele de bon-ton din capitală se face „serbare de Halloween“, în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecţioneze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studenţeşti şi localurile se întrec în a organiza „seri de Halloween“ care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracţie. În 2002, în parcul Moghioroş din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei“ şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, în vreme ce în Rusia, Ministerul Educaţiei a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în şcoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menţine din 2003, iar motivaţia este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor“, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultaţi pe această temă.

 Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii şi psihiatrii establishmentului se întrec în a scorni, la comandă şi cu plată, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante şi cumplit de periculoase, cum că Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în conştiinţa occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi adulţi să-şi învingă teama de moarte“(??!!).

Cu toate aceste josnice elucubraţii teoretice, cu spoială de ştiinţă, adevărul este altul. Toate statisticile indică, mai ales în SUA, ţara unde această sărbătoare pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarcă prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume“ proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifică, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei negre în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Se ştie că răul este mult mai uşor acceptat atunci când pare un simplu joc. Această „sărbătoare“, în realitate o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu răul, agresivitatea, scabrosul, monştrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră. Să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp, copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o „joacă“ sau o „distracţie“…

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/10/28/halloween-o-sarbatoare-satanica/

Livius Percy – Erezii moderne – Horoscop,ocultism

Vezi aici inca 3 documentare subtitrate aici:

VIDEO by Daniel Husi

Al Mohler on Halloween

Dr. Al Mohler writes about the difference in celebrating a holiday such as Christmas and one such as Halloween, from 2 years ago.

agnus dei - english + romanian blog

What to do about Halloween and your kids? Dr. Mohler writes about its roots and also notes the fact that there is a difference between celebrating a holiday like Halloween vs. the Christmas holiday:

While affirming that make-believe and imagination are part and parcel of God’s gift of imagination, Christians should still be very concerned about the focus of that imagination and creativity. Arguing against Halloween is not equivalent to arguing against Christmas. The old church festival of “All Hallow’s Eve” is by no means as universally understood among Christians as the celebration of the incarnation at Christmas.

and he calls on parents to make careful decisions on what their children celebrate:

Christian parents should make careful decisions based on a biblically-informed Christian conscience. Some Halloween practices are clearly out of bounds, others may be strategically transformed, but this takes hard work and may meet with mixed success.

The coming…

Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult

Should Christians Celebrate Halloween?

an excellent article!

ENCOURAGE by cornelilioi

HALLOWEEN 2

Halloween is an annual celebration, but just what is it actually a celebration of? And how did this peculiar custom originate? Is it, as some claim, a kind of demon worship? Or is it just a harmless vestige of some ancient pagan ritual? 

In North America, the yearly observance of Halloween amounts to a multi-billion-dollar industry, second only to Christmas…selling costumes, candy and food items, party supplies, greeting cards, tours of so-called haunted houses, and other forms of entertainment. But what is the history of this particular day? The story may surprise you.

More than two thousand years ago, a people called the Celts (Kelts) lived in what is now Ireland, Great Britain, and France. Among the Celtic people was an elite intellectual class known as the Druids, who served as religious priests, judges, lawmakers, and scientists. They had an elaborate pagan religious festival, along with certain rituals. Chief among these was…

Vezi articolul original 2.152 de cuvinte mai mult

Dr. Oakley on his visit to the Phoenix LDS Temple Open House and his debate on the need for Temples

Additional articles on mormonism:

 

 

Photo credit www.youtube.com

Dr. Oakley: Thoughts after my visit to the new Phoenix LDS Temple.

VIDEO by DrOakley1689

Here is a link to my debate on the topic of temples with an LDS representative
https://www.youtube.com/watch?v=8NOFa…

Actually, we have provided the video:

Debate: Are Temples Consistent

with New Testament Christianity?

James White debates Dr. Richard Hopkins, (Biblical Mormonism), on the need for Temples as a part of the New Testament Church.

VIDEO by Alpha & Omega Ministries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari