Florin Ianovici – Accesorii – 3. Trusa Esterei 14 Octombrie, 2014

Photo credit blogs.band.com.br

Frumusetea Esterei, dincolo de cum a facut-o mama ei, e ca ea a dovedit: ascultare, echilibru si sacrificiu.

Vezi si

Estera 2:15

15 Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

IanoviciSuntem la al treilea episod in acest serial pe care l-am intitulat „Accesorii”, spunandu-va in debutul lui ca lucrurile mici vorbesc despre lucrurile mari. Cateodata cautam lucruri spectaculoase ca sa ne facem intelesi, dar uneori, chiar lucrurile mici sunt acelea care vorbesc despre lucrurile mari.  Dupa ce in primul episod v-am vorbit despre barba lui Mefiboset, spunandu-va atunci ca dragostea nu creste peste noapte; ea trebuie dovedita prin fapte. Dupa ce in al doilea episod am vorbit despre parul lui Samson, amintindu-va ca recuperarea pocaintei  nu se intampla peste noapte, ci trebuie sa treaca o perioada pana ce relatia cu Dumnezeu se stabileste.

In aceasta seara vreau sa vorbesc despre ‘Trusa Esterei’, bizuindu-ma pe cuvantul care l-am citit si unde Biblia spune ca Estera nu a luat decat ce a fost randuit sa ia. Trebuie sa stiti ca Estera face parte dintr-o carte a Bibliei  cu autor necunoscut. Sunt foarte multe pareri despre cine a scris aceasta carte si majoritatea comentatorilor se impart in doua: unii atribuie aceasta carte lui Mardoheu si altii o atribuie carturarului Ezra. Estera face parte in poporul lui Dumnezeu, care era in robia babiloniana si care ar fi avut posibilitatea sa plece din Persia. Cetatea aceasta unde are loc aceasta intamplare era resedinta de iarna a imparatului. Imparatul Persiei este de fapt Xerxes; acesta este numele sub care istoria il retine. Va spun lucrul acesta pentru ca aduce o lumina noua asupra lui.

Photo credit

Acest imparat era un imparat nebun, un imparat cu foarte multe rautati, un imparat care era robit de misticism/budism si care dupa ce-a luat bataie la Salamina, face un gest care istoria il retine. Si-a pus ostenii sa bata marea. Marea era vinovata pentru infrangerea care a suferit-o la Salamina, cand grecii i-a batut pe Persi a doua oara si cand de fapt ultimul imparat al Persiei avea sa calce pe pamantul grecesc.

Acum, istoria aceasta pe care o avem noi e importanta pentru ca eu vreau sa va spun un al treilea lucru: Fericirea nu se dobandeste peste noapte. Si am sa va spun de ce m-am gandit la lucrul acesta. Mai intai de toate as vrea sa invatam impreuna  cat e de important sa ne uitam la cartea Esterei. Mai intai de toate va spuneam ca  dintre ramasita poporului Israel care erau in robie, 43,000 de oameni liberi s-au intors, cu vreo 7,000 de robi, erau undeva pe la 50,000 de oameni. Era foarte putin in raport cu cat era poporul Israel in Persia. Si lucrul asta s-a intamplat intr-un motiv destul de simplu, pentru ca acolo aveau casa. Acolo aveau livezile, pentru ca acolo era rostul lor pamantesc. Si uitanduse spre Ierusalimul care era doar o amintire  a ce stiau ei ca a fost candva si casele lor sau daca vreti, lucrurile practice care aveau insemnatate pentru ei au ales sa fie ancorati in Persia  pentru a avea stabilitate materiala. Nu au vrut sa mearga cu cei 50,000 de visatori, ca sa trudeasca cativa ani de zile, sa stea intr-o saracie si conditii xtrem de grele, dar care mai apoi ar fi trait fericiti intr-un stat in care trona Dumnezeu.

Lucrul acesta este semnificativ si pentru noi astazi pentru ca intotdeauna avea sa-si ceara si are sa-si ceara pensia tributul. Estera avea sa fie fara voia ei inscrisa  pe un anumit drum al vietii pe care ma gandesc ca nu si l-ar fi ales de una singura. Intotdeauna dam vina pe lumea aceasta si pe rautatea lumii acesteia cand ne merge prost. Daca se intampla sa avem un esec sau cineva se poarta rau cu noi la serviciu, imediat spunem ca este rea si cruda. Dar intr-un mod paradoxal, desi invinuim lumea si nu-i predicator care sa nu spuna: „Fratilor, lumea-i rea. Totusi, o iubim foarte tare.” Noi nu suntem dispusi sa ne rupem de ea. O criticam cand suntem raniti si spunem tare: „S-a inrait lumea.” Si totusi, noi suntem oamenii care o iubim si cautam tot ce ne da ea. Intotdeauna, omul credincios nu va putea sa duca un razboi prin care el sa biruiasca de unul singur. Singura sansa pe care o ai in raport cu lumea este sa te aperi cu atacator. Singurul drept pe care Persia l-a dat celor care erau numiti copiii lui Dumnezeu a fost sa se apere de atacatori.

De aceea, iubitii Domnului, v-a trebui sa invatam de la Persia, ca daca noi nu stim sa ne delimitam de lumea aceasta, mai devreme sau mai tarziu isi va cere tributul. Nu poti sa joci in aceeasi –cu lumea si sa crezi ca nu-ti trimite nota de plata. Mardoheu si Estera au avut o singura sansa sa plece din Persia. Fiindca n-au plecat din Persia, cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, spune in felul urmator- ca el nu a mai avut optiune. Nu Mardoheu este cel care a inscris-o pe Estera la acest concurs. La acest concurs s-a inscris Estera fara voia ei. Va dau un argument biblic ca sa fiti edificati prin acest lucru, ca sa nu credeti ca este doar o parere de-a mea. Estera 2:8 –

Când s-a auzit porunca împăratului şi hotărârea lui, au fost strânse un mare număr de fete în capitala Susa, sub privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, sub privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.

Forma de exprimare este una care arata ca nu este initiativa lui Mardoheu. Nu este nici initiativa lui Estera, ci este pur si simplu un sistem, in care daca vrei sa ramai, mai devreme sau mai tarziu, vei plati un tribut. Poti sa faci ce vrei in lumea asta, poti sa traiesti la aceeasi masa cu lumea, dar as nu uiti ca-ti va trimite factura. Poate nu sub forma aceasta, dar cu siguranta pretul va fi acelasi. Estera, probabil ca a avut un vis. Nu s-a vazut, cred eu, maritata cu un nebun. Si nu cred ca s-a gandit ca va fi premiul unui imparat pagan. Ma gandesc ca si Estera ar fi avut visurile ei, cum fiecare le avem. Si faptul de-a mentine visul , faptul de-a fi implinit visul acesta  depinde de separarea noastra. Ajuta-ne, Doamne.

Sarbatoarea Purim, care este sarbatoarea ce se instituie la sfarsitul cartii Estera, nu e poruncita de Dumnezeu. Intre sarbatorile poruncite de Biblie nu exista sarbatoarea Purim. Dar asta este o sarbatoare pe care au inventat-o evreii. De ce? Pentru ca ei au avut o biruinta fantastica. Cand imparatul Persiei a decis ca pot fi ucisi poporul Israel, a intors legea si a spus ca ei se pot apara. Cei ce i-au atacat, agresorii,  n-au stiut ca ei sunt instiintati de atacul lor miselesc. Ca au gandit ca ii vor ataca pe neasteptate si ii vor nimici. Ei s-au aparat si au ucis multi dintre dusmani. Atunci, biruinta a fost fantastica. Ei au instituit o sarbatoare, Purim. Sarbatoarea aceasta are un specific. Stiti ce specific are, printre altele? Copiii au niste jucarii din lemn, se numesc grote si le invart. In momentul cand rostesc numele Haman, care este numele vrajmasului, stau in picioare, striga, tipa si copiii fac cu aceste jucarii un zgomot sfant, ca o exprimare a bucuriei inaintea lui Dumnezeu ca ei au reusit sa dejoace planul celui marsav. Aceasta sarbatoare, din nefericire, a ramas printre putinele sarbatori din Biblie, care a fost ca urmare a unei biruinte. Ma gandesc ca generatiei noastre ii revine sarcina sfanta sa  creeze o sarbatoare . Dar pentru asta avem nevoie de o  biruinta. Si as vrea ca fiecare din noi sa se gandeasca la acest lucru. Doamne, vreau sa institui o sarbatoare  de biruinta asupra celui rau. Eu vreau sa sarbatoresc faptul ca Dumnezeu m-a ajutat si am biruit in lupta cu cel rau. Noi ar trebui sa ne creem propriile noastre sarbatori si ar trebui sa avem propria noastra sarbatoare a Purimului. Stiti de ce n-o avem? Fiindca, fiind din nefericire in rand cu lumea, amestecati cu lumea aceasta, jucand pe teritoriul ei, de cele mai multe ori suntem invinsi, nu biruitori. Dar am trebui sa gasim puterea  ca traind in lume sa fim separati de ea. Dar, traind in lume, s-o biruim. Traind in lume, sa avem principii duhovnicesti si sa ne tinem de ele.

Un al doilea lucru introductiv care vreau sa vi-l spun in aceasta seara iubitii Domnului, e legat de acest aspect: In imparatia aceasta a Persiei, de ce este important sa stim? De ce este aceasta intrebare? In imparatia aceasta a Persiei exista o declaratie. Xerxes se pregatea sa mearga la razboi. El va da un ospat. Stie cineva cat a durat ospatul? Ospatul s-a impartit in doua categorii: pentru cei care erau capetenii ale ostirii a mezilor si persilor, domnitorii insemnati cu care dorea sa faca o alianta in vederea razboiului care avea sa fie in Grecia si pentru ei ospatul a durat 180 de zile. Sase luni, aproape, asta da ospat. Interesant, lucrul acesta. Pentru plebe, pentru oameni de rand, dura 7 zile.

Acuma, de ce este important sa intelegem aceasta poveste a Esterei? Pentru ca acest ospat este o dominanta care se gaseste si astazi. Este o afisare a dorintei de-a domina. Stiti cum incepe cartea Esterei? Imparatul Persiei domina peste 127 de tinuturi si mai dorea inca unu, cel al Greciei. O dorinta extraordinara de succes, o dorinta extraordinara de a domina,  o dorinta extraordinara de a avea putere. Si puterea aceasta era afisata intr-un mod anume. Va suna si voua cunoscut: „Hai sa dam un chef, o onoare, chemam pe multi, ne afisam, ocupam centrul orasului, dam cu artificii, bem, ne simtim bine si un lucru foarte important. In toiul betiei, cand dupa 7 zile, inima imparatului se incalzise de vin, trebuie sa intelegeti ce inseamna ‘incalzit de vin’, se imbatase (pe romaneste). In momentul acela, cand el a zis: „Uitati-va la cele 127 de tinuturi, uitati-va la puterea care o am, uitati-va la cine sunt eu, uitati-va la statutul meu,” ca sa intareasca statutul lui. „Am nevoie de inca un gest. Haideti sa va spun eu cine sta langa mine- cea mai tare fata.” Ati inteles ideia. Si a chemat-o pe imparateasa Vasti. De ce? „Eu sunt stapanitor, eu sunt domn, eu am putere, eu am statut si haideti sa va arat ca ce amai frumoasa fata e a mea.” Si ea a fost chemata. N-a fost chemata decat ca un accesoriu al puterii pe care o manifesta acest imparat. Accesoriu la demonstratia de putere.

Notite din primele 15 min, mai sunt 38 de min din video

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (14.10.2014) – seara de tineret. Mesaj din ciclul de predici „Accesorii”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: