Poemul „Semnele Venirii”
Nov. 23, 2014 Detroit, Michigan USA
DIR. DANIEL VESA – VIDEO by Credo TV
'That I may know Christ and the power of His resurrection. Philippians3:10
26 nov. 2014 Comentarii închise la Poemul „Semnele Venirii” – Nov. 23, 2014 Detroit, Michigan USA
in Musical Etichete:2014, Detroit, Michigan USA, Nov. 23, Poemul "Semnele Venirii"
26 nov. 2014 Comentarii închise la Luigi Mitoi – Dovezile multumirii (23 Noiembrie, 2014)
in Predica Etichete:Dovezile multumirii, Luigi Mitoi, Thanksgiving Day
Biserica Romana Penticostala „Betania”, Chicago (23.11.2014). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
26 nov. 2014 Un comentariu
in Editorial Etichete:Diabet şi thanksgiving, Nicolae Geanta
Photo credit foxct.com
„Ce sărbătorim astăzi?”. „Ziua când omul a ajuns pe Lună”, „Legalizarea drepturilor femeii”, „Ziua Armatei”, „sfânta jigodie” a replicat o îndrăzneaţă căreia i s-a urat gratuit „la mulţi ani”. „Ziua femeilor bătute de soţi” a răspuns un tânăr, fiind aplaudat cu ropote gălăgioase. „Ce bă, aşa a zis de dimineaţă la radio” a replicat revoltat. „Echinocţiul!”, fu de părere un altul. „Ştiu. E ziua dumneavostră”, a urlat o brunetă. „Nuuu, e ziua diabetului!”, a pus capac chestiunii o blondă. Din peste 100 de subiecţi, unul singur a ştiut răspunsul: „E Ziua Recunoştinţei”.
„Şi cui trebuie să fiţi recunoscători?”. „Părinţilor”, „revoluţionarilor din ’89”, „ţiganilor care fură din UE şi aduc în România”, „nouă, pentru ceea ce suntem”, „celor ce ne-au ajutat în viaţă”, „vitejilor morţi pe front”, „în nici un caz lui Băse, fiindcă nu face nimic”, „unor profesori”, „nimănui”…
Dialogul de mai sus, nu a avut loc la o grădiniţă, şi nici la gimnaziu. Este răspunsul unor tineri de 19-20 ani, chestionaţi joi dimineaţă la cursuri! Tineri care trăiesc într-o societate frustrată, lamentată, nemulţumită. Fenomene care i-au determinat să nu aprecieze efortul părinţilor, bunicilor, medicilor, profesorilor, preoţilor sau păstorilor. Tineri care dau cu şutul în cerşetori, rup băncile din licee, zbiară la educatori când iau note slabe, găinăresc pe scaune în autobuze sub nasul bătrânilor, trântesc uşa în nas bunicilor când îi roagă să dea muzica silenţios. Tineri care nu scriu niciodată o felicitare, care nu aduc flori dirigintei – nici când încep şcoala, nici când o termină, care vor numai telefon cu touch screen, laptopuri de 500 de giga, ţoale de firmă, maşini nemţeşti şi salarii americane. Tineri care refuză marmelada cu pâine, ciorba de cartofi ori mămăliga, pentru că vor decât Chips-uri, juice-uri acide şi Mac-uri. Toate cu E-uri.
Azi, nici creştinii nu mai sunt toţi recunoscători, în „familia unită” din România erodând ameninţător nemulţumirea. Un ocean de nerecunoştinţă. Unele biserici sărbătoresc zilnic câte un sfânt, cu cruce roşie sau neagră, dar crucea credincioşilor a făcut praf la subţiori. În altele. sufletele enoriaşilor au devenit mai înţepenite, inimile mai împietrite, laici şi clerici laolaltă ajungând mai egoişti şi zgârciţi: „bunurile-s ale mele, numele meu vreau să fie pe prima pagină a ziarelor, la ştiri, fac donaţii în Numele Domnului, dar… să se consemneze în registre”. Păstorii, cântăreţii, liderii de tineret, profesorii de şcoală duminicală, bătrânii adunării, comitetele, nu mai sunt gratulaţi. Sunt mai mulţi oameni nerecunoscători decât am crede, pentru că sunt mai mulţi oameni recunoscători decât am gândi, scria Charles de Saint Evremond.
Cred, ca şi Marcus Cicero, că recunoştinţa este o virtute. Este o obligaţie morală faţă de cel care ţi-a făcut bine. Numai că îmbătrâneşte repede, spunea Aristotel. Nerecunoştinţa în schimb e un semn de slăbiciune, scrie Goethe. Adică ceva care te face să te usuci pe picioare. Să cazi şi să nu te mai ridici. Ceva care-ţi retează creşterea, care te atrofiază în bun simţ, în creştinism. Poate că a avut dreptate tânara aceea ce n-a ştiut că e thanksgiving, căci nerecunoştinţa poate fi dulce ca zahărul. Însă băută prea ades aduce diabet! Un diabet care nu se vindecă decât prin insulina lui Hristos. Care din nefericire, zace îngheţată prin frigiderele bisericilor. Scoate-ţi-le din priză fraţilor!
Nicolae.Geantă – http://nicolaegeanta.blogspot.com
26 nov. 2014 Comentarii închise la Florin Ianovici – Despre dragoste
in Florin Ianovici, MEDITATIE Etichete:Despre dragoste
Citate culese din diverse predici ale Pastorului Florin Ianovici:
26 nov. 2014 Comentarii închise la Florin Ianovici – Marea sarbatoare a multumirii la Biserica Emanuel Sibiu
in Florin Ianovici Etichete:Florin Ianovici, Marea sarbatoare a multumirii la Biserica Emanuel Sibiu
Iubitii Domnului, as vrea sa va impartasesc in aceasta seara, cat imi da putere Dumnezeu, un gand care ma framanta. Sa stiti ca oamenii au diferite motive pentru care multumesc in viata.
Dar pe mine ma framanta sa stiu cum imi masor viata? Adica, pana la urma si hotul poate fi multumit de ce-a furat si nu stiu daca multumirea aceasta este folositoare pentru viata lui si pentru viitorul lui.
Poate in viata ti-a iesit o afacere… numai tu stii cum ti-a iesit. Dar poti sa spui, uitandu-te la ea: „Ce bine-mi pare si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat banii astia. La care, Dumnezeu din cer se uita si spune: „Nu-Mi multumi Mie, multumeste-i celuilalt.
De aceea, tot stau si ma gandesc in aceasta seara, la ce sa privesc eu atunci cand e vorba de multumire? Pana la urma, daca ar fi sa te intrebi in aceasta seara in sufletul tau: pentru ce-I multumesti? Ce i-ai spune?
Atat de mult ma framanta gandul acesta: pentru ce-ar trebui sa multumesc in viata? Am vazut-o pe mama, dimineata la biserica si asa de mult m-am bucurat, vazand-o pe cea care mi-a dat viata. Dar stiti care a fost adevarata multumire?
Adevarata multumire a fost aceea ca am vazut-o cu ochii scaldati in lacrimi, in timp ce ne rugam in biserica. Si m-am bucurat atat de mult sa stiu ca mama care m-a facut e cu mine in biserica, multumind lui Dumnezeu. Ce bine e sa poti sa strangi copiii langa tine si sa poti sa spui in aceasta seara: multumesc, Doamne, pentru copiii pe care mi i-ai dat.1:02:56
Mesajul incepe la minutul 56:00 VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu
26 nov. 2014 Comentarii închise la Daniel Chereji – Poveri de care poţi scăpa astăzi – 23.11.2014
in Predica Etichete:23.11.2014, Daniel Chereji, Poveri de care poţi scăpa astăzi
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. –
Titlul predicii: POVERI DE CARE POŢI SCĂPA ASTĂZI
Schiţa predicii:
Predicator: pastor Daniel Chereji
Biserica Baptistă ”Biruinţa” Baia Mare – http://biruinta.ro
– http://facebook.com/pages/Biserica-Cr…
26 nov. 2014 Comentarii închise la Mayflower Story
in History Etichete:Mayflower Story
Excerpt from Desperate Crossing–The Untold Story of the Mayflower. An excellent History Channel overview of the Mayflower journey
VIDEO by PlanoProf
Excerpt of the Story of the Mayflower journey from Europe to America.
Part 3 of 3 of an excerpt of the Story of the Mayflower journey from Europe to America.
26 nov. 2014 Comentarii închise la AMÂNARE VS RĂBDARE – De Sefora Geantă
in Editorial Etichete:AMÂNARE VS RĂBDARE, Sefora Geantă
…un editorial scris de fiica Pastorului Nicolae Geantă, Sefora Geantă care la varsta de 15 ani si 9 luni nu numai ca este dotata cu intelepciune, dar Dumnezeu a binecuvantat-o si cu darul scrisului! Sefora s-a botezat in apa in data de 5 octombrie, 2014. Vezi aici – Botez Biserica Izbânda Drăgăneasa (Prahova) – Nicolae Geantă & Onisim Botezatu 05 octombrie 2014
Citeste blogul lui Sefora aici – http://seforaseah.blogspot.com/
E greu să aștepți… Fie că aștepți să ieși din pușcărie, fie că aștepți să îți nască soția sau să te măriți. Așteptarea nu poate fi mai grea sau mai ușoară, pentru că ea nu e măsurabilă. Chiar dacă uneori o asociem cu „nerăbdarea” şi alte ori „groaza”, în fond și la urma urmei tot așteptare se numește.
Nu totul se rezumă la prezent, iar dorințele nu se împlinesc la clipeala ochiului pentru că viața nu e un spectacol de magie.
Există două tipuri de așteptare:
1) Așteptarea bună, numită și răbdarea.
Este o virtute; nu te naști cu ea, ci o înveți încet încet, zi de zi.
Răbdarea se naște din iubire. Ea suferă și nădăjduiește totul, pentru că răbdarea pune nevoia celuilalt pe primul loc.
Chiar dacă uneori ne fac să ne ieșim din minți, oamenii sunt pe pământ spre binele nostru: unii ne învață răbdarea, alții ne-o testează.
La români se întâlnește mai rar această calitate, nu numai pentru ca „românașului îi place sus la munte”, liber, singur și nederanjat, ci și datorită impulsivității noastre specifice și a dorinței de a da cu bâta ori sapa în cutia craniană a interlocutorului.
Dumnezeu ne cere să fim răbdători, pentru că răbdarea ne aduce pacea. E greu să ai răbdare, mai ales când norii negrii întunecă zarea, iar viitorul pare (sau chiar este) un scenariu apocaliptic. Chiar dacă plouă și cerul e trist, soarele e dincolo de nori. Chiar dacă problemele sunt grele, Dumnezeu e tot timpul prezent, gata să îți ridice povara. Suferința e mai ușor de suportat când ești conștient că toate trec și acel ce rabdă în tăcere primește răsplata.
2) Așteptarea rea, numită și amânarea.
Este întâlnită la orice pas și ni se potrivește ca o a doua piele.
O purtăm cu fală, precum copiii de bani gata țoalele de firmă.
Nu ne ferim de amânare, ba chiar o încurajăm – „cere-ți iertare mâine…”/ „împacă-te mâine…” / „schimbă-te mâine…”. E ușor să amâni, ba chiar instinctual. Din vina ei au murit atâția oameni nemântuiți, atâția neîmpăcați cu familia.
Amânarea e paralelă cu dragostea, pentru că prima vrea confort, a doua cere sacrificii. Şi, ca şinele de cale ferată, nu se întâlnesc.
Amânarea e o refuzare conștientă a fericirii, e eliberarea vrabiei din mână pentru pasărea de pe gard.
Amânarea este sinucidere zilnică, iar mâine poate fi prea târziu să mai repari ceva.
Cei ce amână nu sunt niciodată învingători, singurul lor premiu fiind dreptul de a fi mediocrii.
În viață trebuie să învățăm să așteptăm. Oricât ar fi de greu. Pentru că toate își au vremea lor. Iar vinul cel bun se dă abia la urmă.
Cu toate acestea, trebuie să avem grijă, pentru că uneori, de la prea multă așteptare, avem impresia că facem ceva așteptând. Şi asta nu e bine…
Trebuie să răbdăm nemăsurat răutatea și să amânăm la infinit răzbunarea. Să iubim adevărul, dar să iertăm greșelile. Să așteptăm cu nerăbdare venirea lui Hristos, dar cu groază judecata divină. Pentru că atunci când răbdarea a luat sfârșit, vine pedeapsa pentru cei ce au amânat schimbarea…
Tu cum te prezinţi?
26 nov. 2014 2 comentarii
in Uncategorized Etichete:2 sinucigaşe au UCIS peste 30 de persoane într-o piaţă aglomerată din Nigeria
Photo credit queenolofofo.blogspot.com
Cel puţin 30 de persoane şi-au pierdut viaţa după ce două femei sinucigaşe au detonat dispozitivele explozive pe care le purtau asupra lor într-o piaţă aglomerată din oraşul Maiduguri, din nordestul Nigeriei,…
Cel puţin 30 de persoane şi-au pierdut viaţa după ce două femei sinucigaşe au detonat dispozitivele explozive pe care le purtau asupra lor într-o piaţă aglomerată din oraşul Maiduguri, din nordestul Nigeriei, transmite AP.
Cele două teroriste, care erau îmbrăcate complet în hijab, portul tradiţional islamic feminin, au intrat în piaţă şi la scurt timp s-au aruncat în aer, declară un reprezentant al forţelor de ordine din statul Borno.
Prima femeie a ucis trei persoane, iar a doua a detonat bomba în momentul în care mulţimea de curioşi s-a strâns la locul primului atentat. Sursa – http://www.antena3.ro
Two teenage female suicide bombers blew themselves up on Tuesday in a crowded market in Nigeria’s northeastern city of Maiduguri, killing at least 30 people, according to witnesses and a security official. (Nov. 25)
VIDEO by Associated Press
PERSECUTII – Stiri recente –