Volumul de scrisori „Cornilescu”, disponibil pe site-ul Logos

Vaisamar

Colecția de documente privitoare la Biblia Cornilescu, lansată în prima parte a lunii noiembrie, este disponibilă acum pe site-ul Logos (AICI), unde puteți vedea cuprinsul, o mostră din carte (AICI) și alte informații suplimentare.

În perioada următoare sper să pot posta primele semnale privitoare la cartea recent tipărită.

Fiindcă primesc uneori telefoane de la prieteni și cunoscuți care mă întreabă dacă am volumul la vânzare, trebuie să precizez că de aceste chestiuni se ocupă editura căreia i-am încredințat cartea.

Vezi articolul original

1 Decembrie – Ziua națională a României

 

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. (Wikipedia)

Pentru cine sărbătorim Ziua Naţională?

1 Decembrie, Ziua Marii Uniri nu înseamnă, nici pe departe, ziua naţiunii române, ci reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar nu ziua naţională a României. Promovarea imaginii armatei în centrul zilei naţionale este o eroare, ca şi depunerea coroanelor de flori.

Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Adevărata zi naţională a României este 10 mai. Aşa au considerat, încă din 1990, Regele Mihai, cât şi românii care mai puteau gândi liber, după patru decenii de regim totalitar. În perioada 1866-1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea naţională a României, având trei semnificaţii majore: venirea şi încoronarea principelui Carol I, în 1866, declararea independenţei de stat a României în 1877 şi încoronarea ca rege a lui Carol I, în 1881. Elitele politice dinainte de 1947 vedeau ziua naţională ca pe o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor.  Cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului. O diferenţă fundamentală.

Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale. Pentru 90% din statele lumii, ziua naţională este data proclamării independenţei.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt beneficiarii sărbătorii. Ziua Marii Uniri nu înseamnă nici pe departe ziua naţiunii române, ci ea reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar în orice caz ,nu ziua naţională a României. Un profesor de drept ne spunea, în facultate, că raţiunea existenţei zilei naţionale pe data 1 decembrie e periculoasă în sine, pentru că ea arată în plan simbolic că românii sunt o naţiune cu o viziune expansionistă, cel puţin faţă de vecinii săi. „1 Decembrie” trebuie să fie o sărbătoare naţională legală, aşa cum e necesar să fie şi „24 Ianuarie”, dar nu sărbătoarea românilor.

Romanian National Anthem –

„Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

De fapt, aceasta este una dintre diferenţele fundamentale ale elitelor politice care au populat arealul public înainte de 1947 şi după: dacă primii vedeau ziua naţională ca o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor, cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului, a Leviathan-ului. În plus, pierderile teritoriale de după cel de-al doilea război mondial, fac astăzi ca „1 Decembrie” să aibă mai degrabă o semnificaţie tristă şi victimizantă, de vreme ce Basarabia şi Cadrilaterul nu mai aparţin României.

„Unirea”, ca fenomen istoric şi politic, nu cinsteşte eroi.  Simbolul unirii este, prin excelenţă, unul prezent, care bucură, nu plânge, sărbătoreşte şi nu comemorează. E aproape limpede că foarte puţini decidenţi politici ştiu că există pentru aşa ceva ziua Eroilor, comemorată, în fiecare an, la data de 28 mai. Dacă mai iei şi în considerare remarca unui jurnalist, conform căreia în România există astăzi „153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.”, înţelegi cum e de fapt confiscată şi utilizată în scopuri populiste şi politicianiste ziua naţională, amestecându-se bucuria cu falsa tristeţe, cultul eroilor cu sentimentele naţionale şi decenţa cu disimularea primitivă.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie, practic, actul de naştere al statului şi al românilor, în raport cu existenţa sa, ca entitate suverană. Dacă veţi avea curiozitatea să consultaţi lista zilelor naţionale a statelor lumii (http://en.wikipedia.org/wiki/National_Day), veţi constata că în peste 90% din cazuri este vorba despre data proclamării independenţei.

Photo credit infoinsider.ro

Mai ales în Europa, unde procesul de naştere a naţiunilor a fost unul vibrant, deseori dureros şi mai în toate cazurile intens, câştigarea independeţei reprezintă pentru statele bătrânului continent mândria naţională, actul devenirii lor naţionale. Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat, nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu pândidu-i şi păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt „beneficiarii” sărbătorii. Ei stăteau în mulţimi dezordonate la Alba Iulia şi Bucureşti, în vreme ce „posesorii” puterii de după 1989, le vorbeau de la tribună, ca în vremurile ce tocmai trecuseră. Practic, românilor li s-a dat de înţeles prin acest lucru că nu ei contează în primul rând, ci statul, liderii şi instituţiile lor, iar ei sunt o cantitate neglijabilă, eventual de voturi, reactivată o dată la patru ani.

Sărbătoarea naţională este şi a fost, în cele două decenii, un fel de ipostaziere perfectă a modului în care arată România: o ţară divizată, fracturată, plină de inechităţi. Pănă şi ziua naţională arată ca o punere în scenă a privilegiilor, cu majoritatea fără putere, dirijată de o minoritate malignă şi hotărâtă.O teorie în sens invers a celei formulate de Václav Havel.

În plus, sărbătorirea zilei naţionale a fost, în cei douăzeci de ani, de un kitsch inimaginabil şi de o ipocrizie crasă, dacă luăm în considerare ceea ce trebuia să semnifice şi să promoveze „1 Decembrie” şi realitatea din teren. Dacă preşedinţii României postcomuniste mai mult au divizat naţiunea decât au unit-o, în ultimii ani acest grotesc a trecut orice limite. Un preşedinte care a dezbinat încontinuu, a prăbuşit guverne, a distrus coaliţii şi partide şi a incitat la ură poate apărea în faţa românilor, de ziua lor, mimând solidaritate şi unitate? Dacă lucru se petrece, atunci totul e butaforie ieftină..

Pentru mulţi conaţionali, nici nu este clar, astăzi, dacă această combinaţie de sobrietate şi spirit miliatar, în care este exprimată, an de an, ziua naţională a României, este o comemorare sau o sărbătoare. Din punct de vedere al „amplasamentului” acestei zile în timpul sezonului rece, semnificaţia zilei dispare şi ea aproape cu desăvârşire. Îmi amintesc imagini din diferiţi ani, în care ceaţă sau vreme rea fiind, taburile defilau pe Kissellef zârindu-se când şi când, dând o senzaţie de teamă, disconfort şi dezordine.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie o bucurie colectivă şi de aceea este esenţial ca ea să aibă loc în mijlocul celorlalţi, în aer liber, şi nu în faţa televizorului. Din nou, având data zilei naţioanle stabilită la „1 Decembrie”, ne asemănăm instantaneu cu Albania şi Ucraina.

În fine, românii nici nu au fost consultaţi după 1989 cu privire la ziua naţională.

Afla mai mult la linkul de mai jos:

Autor:  Alexandru Muraru, spunesitu.adevarul.ro via http://www.argumentpress.ro

Alin Gîrlea & Index Band – România, Chemarea Continuă!

Camera: Andrei Birtea, Catalin Ciuculescu
Video-Edit: Catalin Ciuculescu
Studio MuzicAlin
CC Film 2014

“Rugaţi-vă Domnului pentru ţară, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” Ieremia 29:7

~ ~ ~ ~ ~

Binecuvântează Doamne, România

Photo credit Alfa Omega TV

Noi Te chemăm, arată-Ţi iubirea,
Dă-ne credinţa din nou, Te rugăm;
Ajută-ne să Te cunoaştem,
Să Te-ascultăm, Doamne, să Te iubim.

Binecuvântează Doamne, România,
Binecuvântează ţara mea,
Vino cu putere, vino cu trezire,
Te rugăm, Isus, ai milă de ea.

Suntem flămânzi, Doamne de Tine
Pâinea Vieţii doar Tu ne-o poţi da;
Suntem setoşi de neprihănire
Lasă să plouă apa vieţii în ţara mea

CE-ŢI DORESC AZI ŢIE, DULCE ROMÂNIE – Nicolae GEANTĂ

CE-ŢI DORESC AZI ŢIE, DULCE ROMÂNIE

Nicolae GEANTĂ

Îţi doresc să fii cât mai dulce, chiar dacă politicienii tăi fac viaţa dintre Carpaţi şi Dunăre un continuu botez în oţet. Dar acreala lor nu poate îndoi dulceaţa lui Hristos.

Îţi doresc ca viitorul tău măreţ să nu mai fie doar în poezia lui Eminescu, pentru că eşti o ţară cu oameni mari. Tu caută-i, Românie, la casele mici.

Îţi doresc să zâmbeşti de fericire, să nu mai fii o ţară tristă, plină de oameni dărâmaţi, şi nici plină de cruci care au făcut păienjeni la subţiori, adormind înfipte pe la răscruci de drumuri. Taie lăstarii amărăciunii, căci ei îţi ucid creierul şi îţi zbârcesc faţa frumoasă.

Îţi doresc să fii o scară spre Rai, să nu mai fi considerată „balamucul balcanic” (R. Paraschivescu) şi nici o ţară ca „un fund” (scuze, aşa te-a pirogravat liric R. Patapievici), pentru că glia ta, din vestul Mării Negre, este SMURD-ul latinilor la poarta Orientului, iar forma ta teritorială de peşte, aminteşte lumii de urmaşii lui Hristos. Tu, Românie, fii gura Lui.

Îţi doresc să naşti mulţi, mulţi copii. Iar tu stopează rata avorturilor nesăbuite ale ultimelor decenii, crime care ţi-au golit şcolile de elevi şi fabricile de tineri, căci fără ei vei fi invadată de samsarii care-ţi vor mutila naţiunea cu viaţa lor searbădă şi pestriţă.

Îţi doresc să îţi pleci mai des genunchii, şi să îţi îndrepţi spinarea. Ne-am săturat de capete plecate pe care sabia nu le taie (Danil Sihastru), dar nu mai suportăm nici usturimea bicelor ce ne-au arat spinarea înconvoiată. Ai Românie, mai mult curaj! Sau măcar, fă-l să se vadă.

Îţi doresc să ţi s-asculte rugăciunile, dar nu-L mai ţine pe Dumnezeu încuiat cu lacătul în biserici (N. Iorga), de luni până sâmbătă. Pentru ca atunci când ţi se bat copiii în şcoli, când îţi sunt violate fetele pe după blocuri sau când Parlamentul legiferează prostituţia ori sodomia, Tatăl din ceruri să poată interveni.

Îţi doresc moştenirea întregită, să ai parte de tot pământul tău, pentru care au luptat Mircea, Ştefan, Mihai, Horea sau Avram. Dar ca s-o păstrezi trebuie să lupţi. Tu nu uita nici o clipă că ai şi cerul de deasupra ta. Pentru petica aceasta celestă a luptat în locul tău Hristos, la Golgota.

Aşa-ţi doresc, aşa de ziua ta. La mulţi ani!

Citeşte-l pe Nicolae Geantă aici –  http://nicolaegeanta.blogspot.com

Caracteristici ale lui Klaus Iohannis: Adevărul, o percepţie directă, clară şi simplă a realităţii, cinstea, corectitudinea

Photo credit www.monitorulcj.ro

Intr-un articol despre campania lui Klaus Iohannis pe Facebook, Adevarul vorbeste cu Ioan Dan Niculescu, director de creatie si unul dintre cei din echipa de social media a lui Klaus Iohnanis. Daca contul lui Iohannis avea 500,000 de like-uri in primul tur de scrutin, astazi a ajuns la 1,200,000 like-uri, iar Klaus Iohannis este primul politician european care a trecut de un milion de like-uri pe Facebook

Ioan Dan Niculescu despre impresiile echipei asupra candidatului Iohannis:

….munca a început undeva pe 13 august, a început foarte frumos, cu o echipă, care, înainte de toate, avea în comun ambiţia şi curajul de a se angrena într-un proiect de o asemenea amploare. Nu ştiam atunci, dar ne doream, speram un asemenea rezultat, dar să spunem că numărul impresionant de like-uri este o consecinţă a scopului primordial: câştigarea alegerilor.

În primul rând, şi aici suntem cât se poate de sinceri, prima şi cea mai puternică impresie pe care şi-o face absolut oricine despre acest brand am trăit-o în momentul în care am cunoscut personal omul Klaus Iohannis, organismul care trece dincolo de foarte multe aspecte. Valorile omului Klaus Iohannis se transmit prin însăşi persoana Klaus Iohannis. A fost relativ uşor de stabilit aceste valori de brand, aceste valori ale omului politic Klaus Iohannis, privind la trecutul, realizările lui şi, bineînţeles, focusând cât se poate pe imaginea proiectată în baza viziunii, deosebită, cel puţin pentru peisajul românesc de la acea dată.

Intrebat sa aduca trei caracteristici ale lui Klaus Iohannis, Niculescu raspunde:

Prima ar fi adevărul, o percepţie directă, clară şi simplă a realităţii, dincolo de titlurile bombastice din media, tot aici intră şi echidistanţa, cinstea, corectitudinea. Par cuvinte simple, dar aşa a fost şi brandul, aşa a fost şi campania.

Impresii din  interactiunile lui Ioan Dan Niculescu cu Klaus Iohannis:

Mi-a fost suficientă o simplă strângere de mână. Personal mi-a fost suficientă, încă din 2007, cu mult înainte să-l cunosc, o vizită în Sibiu ca să simt tot ceea ce trebuia să-mi spună. În aceste luni au fost o multitudine de momente pe care mi le amintesc, dar cel care mi-a rămas cel mai puternic întipărit în minte, dincolo de emoţiile prezentării conceptului iniţial, este momentul victoriei, în care, ca de obicei în astfel de situaţii, toată lumea era euforică, dar calmul dumnealui, poziţia, prestanţa şi felul în care a venit între noi pentru a ne felicita a adus linişte şi un moment de claritate. Este momentul pe care mi-l amintesc cu cel mai mare drag.

Citeste mai mult si vezi interviul VIDEO aici: http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/adevarul-live-1300-despre-campania-online-klaus-iohannis-mare-influenta-avut-facebook

Greg Laurie Interviews Franklin Graham

Pastor Greg Laurie interviews Franklin Graham at Harvest Christian Fellowship on Nov 23, 2014.

VIDEO by Harvest: Greg Laurie

Ravi Zacharias – Barriers to Belief (Part 2)

See part 1 here – Ravi Zacharias – Barriers to Belief Part 1 (18 November 2014)

What keeps you from having complete faith in God? This week on Let My People Think Ravi Zacharias concludes the story of Naaman, a man who was willing to trust God as long as God did what Naaman wanted.