PAPA FRANCISC la ISTANBUL, Cere Unirea Ortodocsilor si Catolicilor (Transcript) 30 11 2014 + Vizita la Moscheea Albastra Islamica

Citeste un articol despre cerinta inspre unire a protestantilor cu catolicii aici – http://ioan8.wordpress.com/2014/12/05/cum-sunt-evanghelicii-manipulati-de-rick-warren-in-a-se-uni-cu-roma/

Photo credit Vatican/Reuters en.radiovaticana.va

Fragmente din discurs (vezi linkul mai jos pentru discursul integral):

Duminică, 30 noiembrie 2014, sărbătoarea liturgică a apostolului Andrei, sfânt patron al Bisericii din Constantinopol, la ora 9.30, papa Francisc a participat împreună cu Sanctitatea sa Bartolomeu I la dumnezeiasca Liturghie în biserica „Sfântul Gheorghe” de la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. La sosirea sa la Phanar, papa a fost primit de patriarh care l-a însoţit în interiorul bisericii unde „Dumnezeiasca Liturghie a sfântului Ioan Gură de Aur” deja era începută. La sfârşitul celebrării, patriarhul ecumenic Sanctitatea Sa Bartolomeu I şi Sfântul Părinte Francisc au rostit discursurile pe care le prezentăm în continuare:

1. Discursul Sanctităţii Sale Bartolomeu I

Conform unei sfinte cutume, stabilită şi respectată deja de multe decenii de Bisericile din Vechea şi din Noua Romă, reprezentanţele lor oficiale îşi schimbă vizite una alteia în timpul sărbătorilor patronale, pentru ca şi în acest mod să fie vizibilă fraternitatea celor doi apostoli corifei, care împreună au transmis această credinţă comună Bisericilor, pe care le-au întemeiat graţie predicării lor şi pe care le-au sfinţit cu martiriul lor. Această credinţă comună a fost trăită şi dogmatizată de părinţii comuni din Bisericile noastre, adunaţi în Orient şi în Occident în Concilii ecumenice, dând-o ca moştenire Bisericilor noastre, ca fundament neclintit al unităţii noastre. Această credinţă, pe care am păstrat-o în comun în Orient şi în Occident timp de un mileniu, suntem chemaţi din nou s-o punem ca bază a unităţii noastre, aşa încât „rămânând unanimi şi acord” (Fil 2,2-3) să mergem mai departe cu Paul „uitând ceea ce este în urmă şi îndreptaţi spre ceea ce se află în faţă” (Fil 3,14).

….

Îndreptând privirea noastră spre astăzi, nu putem alunga neliniştea pentru mâine. „Bătălii în afară, temeri în interior” (2Cor 7,6) – Această constatare a apostolului pentru epoca sa este valabilă în întregimea sa pentru astăzi şi pentru noi. Pentru că, tot timpul în care noi suntem angajaţi în disputele noastre, lumea trăieşte frica supravieţuirii şi neliniştea zilei de mâine. Cum va supravieţui omenirea sfâşiată astăzi de diferite diviziuni, ciocniri şi duşmănii, de multe ori chiar în numele lui Dumnezeu? Cum va fi distribuită bogăţia pământului în mod mai egal, aşa încât mâine omenirea să nu trăiască sclavia cea mai execrabilă pe care a cunoscut-o vreodată? Ce planetă vor găsi următoarele generaţii pentru a locui pe ea, când omul contemporan în lăcomia sa o distruge fără milă şi în mod iremediabil?

Mulţi îşi pun astăzi speranţele în ştiinţă. Alţii în politică, alţii în tehnologie. Dar niciunul dintre ei nu este în măsură să garanteze viitorul, dacă omul nu primeşte mesajul reconcilierii, al iubirii şi al dreptăţii, mesajul acceptării celuilalt, a celui diferit, chiar şi a duşmanului. Biserica lui Cristos, care cel dintâi a învăţat şi a trăit acest mesaj, are datoria în primul rând să-l aplice sieşi, „pentru ca lumea să creadă” (In 17,21). Iată pentru ce este urgent mai mult decât oricând drumul spre unitatea celor care invocă numele marelui Făcător de pace. Iată pentru ce responsabilitatea noastră a creştinilor este mai mare în faţa lui Dumnezeu, a omului şi a istoriei.

……

Sanctitate, Biserica din cetatea lui Constantin, care vă primeşte pe Voi astăzi înainte de toate cu iubire şi mare onoare, dar şi cu profundă recunoştinţă, poartă pe umerii săi o moştenire apăsătoare, dar şi o responsabilitate atât pentru prezent cât şi pentru viitor. În această Biserică, Providenţa Divină prin ordinea constituită de Sfintele Concilii Ecumenice, a încredinţat responsabilitatea coordonării şi a exprimării omofoniei Preasfintelor Biserici Ortodoxe Locale. Cu această responsabilitate lucrăm deja cu atenţie la pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care s-a decis să se convoace aici, dacă va voi Dumnezeu, în anul 2016. Deja comisiile competente lucrează cu zel la pregătirea acestui mare eveniment din istoria Bisericii ortodoxe, pentru succesul căruia cerem şi rugăciunile Voastre. Din păcate, ruptura milenară a comuniunii euharistice între Bisericile noastre încă nu permite convocarea unui mare Conciliu Ecumenic comun. Aşadar, să ne rugăm ca, fiind restabilită comuniunea deplină între ele, să nu întârzie să apară şi această mare şi importantă zi. Până la acea zi binecuvântată, participarea ambelor Biserici ale noastre la viaţa sinodală a celeilalte se va exprima prin trimiterea de observatori, aşa cum deja se întâmplă, la invitaţia Voastră respectuoasă, în timpul Sinoadelor din Biserica Voastră şi cum – sperăm – vrem să se întâmple, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi în timpul realizării Sfântului şi Marelui nostru Sinod.

Realitatea TV: Papa Francisc la Istanbul

Cere Unirea Ortodocsilor si Catolicilor

2. Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc

A ne întâlni, a privi faţa unul altuia, a schimba îmbrăţişarea de pace, a ne ruga unul pentru altul sunt dimensiuni esenţiale ale acelui drum spre restabilirea comuniunii depline la care tindem. Toate acestea preced şi însoţesc constant cealaltă dimensiune esenţială a acestui drum care este dialogul teologic. Un dialog autentic este mereu o întâlnire între persoane cu un nume, o faţă, o istorie, şi nu numai o confruntare de idei.

Aşadar, nu este o întâmplare că drumul de reconciliere şi de pace între catolici şi ortodocşi a fost, într-un fel, inaugurat de o întâlnire, de o îmbrăţişare între veneraţii noştri predecesori, Patriarhul Ecumenic Atenagora şi Papa Paul al VI-lea, în urmă cu cincizeci de ani, la Ierusalim, eveniment pe care Sanctitatea Voastră şi eu am voit să-l comemorăm recent întâlnindu-ne din nou în cetatea unde Domnul Isus Cristos a murit şi a înviat.

Printr-o fericită coincidenţă, această vizită a mea are loc la câteva zile după celebrarea celei de-a cincizecea aniversări a promulgării decretului Conciliului al II-lea din Vatican despre căutarea unităţii tuturor creştinilor, Unitatis redintegratio. Este vorba despre un document fundamental cu care a fost deschis un drum nou pentru întâlnirea dintre catolici şi fraţii din alte Biserici şi Comunităţi ecleziale.

Îndeosebi, cu acel decret Biserica catolică recunoaşte că Bisericile ortodoxe „au adevărate sacramente şi mai ales, în virtutea succesiunii apostolice, Preoţia şi Euharistia, prin intermediul cărora rămân încă unite cu noi cu legături foarte strânse” (nr. 15). Prin urmare, se afirmă că pentru a păstra cu fidelitate plinătatea tradiţiei creştine şi pentru a conduce la capăt reconcilierea creştinilor din Orient şi Occident este de cea mai mare importanţă a păstra şi a susţine patrimoniul foarte bogat al Bisericilor din Orient, nu numai în ceea ce priveşte tradiţiile liturgice şi spirituale, ci şi disciplinele canonice, stabilite de sfinţii părinţi şi de concilii, care reglementează viaţa acestor Biserici (cf. nr. 15-16).

Consider important să reafirm respectarea acestui principiu drept condiţie esenţială şi reciprocă pentru restabilirea comuniunii depline, care nu înseamnă nici supunere unul altuia, nici absorbire, ci mai degrabă primirea tuturor darurilor pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia pentru a manifesta lumii întregi marele mister al mântuirii realizat de Cristos Domnul prin intermediul Duhului Sfânt. Vrea să asigur pe fiecare dintre voi că, pentru a ajunge la ţinta mult dorită a unităţii depline, Biserica catolică nu vrea să impună nicio exigenţă, decât aceea a mărturisirii credinţei comune, şi că suntem gata să căutăm împreună, în lumina învăţăturii Scripturii şi a experienţei din primul mileniu, modalităţile cu care să se garanteze necesara unitate a Bisericii în circumstanţele actuale: singurul lucru pe care Biserica catolică îl doreşte şi pe care eu îl caut ca Episcop de Roma, „Biserica ce prezidează în caritate”, este comuniunea cu Bisericile ortodoxe.

Frate iubit, frate preaiubit, suntem deja în drum, în drum spre comuniunea deplină şi deja putem trăi semne elocvente ale unei unităţi reale, chiar dacă parţiale. Acest lucru ne întăreşte şi ne susţine în continuarea acestui drum. Suntem singuri că de-a lungul acestui drum suntem sprijiniţi de mijlocirea apostolului Andrei şi a fratelui său Petru, consideraţi de tradiţie fondatorii Bisericilor din Constantinopol şi din Roma. Să invocăm de la Dumnezeu marele dar al unităţii depline şi capacitatea de a-l primi în vieţile noastre. Şi să nu uităm niciodată să ne rugăm unii pentru alţii.

 Traducere – de pr. Mihai Pătraşcu Citeste mai mult aici – http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp

Pope Francis asks Patriarch Bartholomew I

to bless him and “the Church of Rome”

VIDEO by ROME REPORTS in English

Papa Francisc, în vizită la Moscheea Albastră

din Istanbul

Papa Francisc s-a recules sâmbătă la Moscheea Albastră din Istanbul, în cea de-a doua zi a vizitei sale în Turcia musulmană, consacrată în special dialogului interreligios.

Alături de muftiul care se ruga, Suveranul Pontif a meditat câteva minute, cu ochii închişi şi mâinile împreunate, aşa cum a făcut în mod simbolic şi predecesorul său, Benedict al XVI-lea, în acelaşi loc/

Sosit în faţa moscheii la bordul unui modest autovehicul de serie, Papa a fost întâmpinat de marele muftiu al Istanbulului, Rahmi Yaran, alături de care a vizitat edificiul impozant, construit la începutul secolului al XVII-lea.

VIDEO by ROME REPORTS in English

Liturghia si Discursul despre unitate 30 Noi

Turcia: Papa Francisc & Bartolomeu I

Transmisia Vaticanului (3 1/2 ore)

 VIDEO by vatican

Anunțuri

Blogosfera Evanghelică

ceas

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala

 

http://www.clocklink.com/clocks/HTML5/html5-world.html?Vancouver&Chicago&Athens&480&blue
%d blogeri au apreciat asta: