Iulian Calistru – Nu muta hotarele parintilor tai – Mesaj adresat tinerilor si nu numai

Iulian Calistru Photo Agnus Dei

Iulian Calistru Photo Agnus Dei

In zilele din urma, Biblia scrie ca cunostinta va creste. Dar, in acelasi timp, invers proportional, spune Scriptura ca dragostea celor mai multi se va raci. …

Gandeste-te bine, in fata Celui care are ochii ca para focului, este foarte posibil ca de starea asta sa fii si tu raspunzator, tu care esti in seara asta in adunare. Este foarte posibil ca de o bucata de vreme sa te lupti, sa muti hotarele parintilor tai. Tot ce a predicat tata cu ani in urma, acum, sa umble cu capul plecat in fata dusmanilor care zic: „Ai vazut? Ai vazut ce fac copiii tai acum? Ai vazut ce cale isi croiesc? Ai vazut ce incredintari au? Ai vazut ce drumuri au, acum?”

Si panta asta, pe care s-a luat la vale acum, greul acesta pe care-l simtim in lupta, se pare ca se va face de la o zi la alta tot mai greu. Caile si drumurile se vor modifica, hotarele vor fii mutate si poate ca gurile unora sau altora vor trebui sa se inchida, din cauza ocarei. As vrea sa strig in seara asta, sa auda si copiii mei, sa auzi si tu, copil din adunare: nu muta hotarele parintilor tai! Nu te fa ca nu mai stii; nu te fa ca nu mai intelegi. Asa, lumina care Dumnezeu a dat-o in casa parintilor tai, asa s-a coborat Dumnezeu in copilarie si te-a vindecat. Asa s-a coborat Dumnezeu cand ai stat la capataiul mamei tale si cand doctorii au zis: „nu exista sanse,” si cand prin lumina pe care a primit-o tatal tau, v-ati rugat, ati postit, ati strigat la Dumnezeu si Dumnezeu a lasat izbavirea. Dupa lumina asta care a fost data s-au facut lucrari, au fost izbaviri, s-au facut vindecari. Dumnezeu a trimis paine, Dumnezeu a trimis indurare. Dumnezeu a purtat de grija! Slavit sa fie numele Lui! Nu muta hotarele parintilor tai….

~~~

Doamne, ajuta-ne sa ne despartim de ceea ce ne incurca, sa ne despartim de ceea ce ne trage la vale si sa ne ducem drumul potrivit cu legamantul care l-am incheiat. Noi nu i-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, de vine democratia, ai sa te sperii, pe unde o luam si pe unde apucam. Nu i-am spus lui Dumnezeu. In apa botezului i-am spus: „De-o fii soare, de-o fii furtuna, de vom avea ce manca, de vom fii mai flamanzi, de vom fii sanatosi sau de vom fii bolnavi, de vom fii bucurosi sau poate ca multe vor fii zilele in viata cand va trebui sa varsam lacrimi. Doamne, trece-ne pe numele Tau. Infiiaza-ne, primeste-ne, iarta-ne si-Ti juram ca-Ti vom sluji toata viata si-Ti vom urma. Asa i-am spus lui Dumnezeu. Asa i-am zis in ziua in care am incheiat un legamant cu Dumnezeu…

~~~

Isus vrea sa intre in casa ta, sa faca o vindecare. Dar lasa-L sa-ti inece si porcii si lucrurile necurate in care te scalzi. Ecranele la care stai si iti scalzi privirile, lasa-L sa le inece pentru totdeauna si sa ramai cu Dumnezeu. Sa ramana mantuirea in casa ta, in viata ta, in dreptul copiilor tai, in deptul aceluia pentru care esti necajit si amarat pentru ca nu te asculta. Dumnezeu, intr-o zi, sa le vorbeasca  deslusit sa mantuirea sa intre in casa ta. Slavit sa fie numele Lui!

Multi dintre noi am vrea ca Dumnezeu sa lucreze, dar n-am vrea sa ne despartim de lucrurile necurate, de ceea ce uraste Dumnezeu, de ceea ce nu-i place lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute sa putem face ca Zacheu de alta data, sa putem face ca femeia samariteanca la fantana. Nu a zis femeia: „Ce te bagi in viata mea?” Avem crestini azi, care au viata lor particulara. Unii intreaba: „Ce te bagi in viata mea? Ce te intereseaza ce fac eu, cum traiesc eu, cum ma imbrac eu, cum umblu eu pe strada, cum umblu eu la locul de munca sau ce fac eu printre colegi?” Avem un Dumnezeu care-i gelos pentru viata noastra, un ochi care se uita in urma pasilor tai, pe unde-ti calca pasii, pe unde iti umbla mintea, pe unde iti privesc privirile, ce faci in viata ta cu adevarat. Exista un ochicare se uita.

Nu inteleg copiii nostri de multe ori aceasta situatie. Cand vede ca-l opresti de la una sau de la alta, se uita urat, poate, la tine si judeca in mintea lui cu o minte de copil. Mi-aduc aminte ca mama mai punea mana pe nuia si noi ne intrebam: „Dar, sunt atatia copii in sat, care-s asa de rai, care fac ce vor, care fac rusine la parinti. Noi, trebuie sa muncim, noi trebuie sa ne chinuimnoi mai luam si cate o bataie.” Dar acum, nuielele alea de atunci, azi, pe mine ma mangaie. M-am uitat in viata copiilor care au fost lasati de capul lor. Uniiau infundat puscariile, altii au ajuns oameni de nimic. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat niste parinti care ne-au batut la timp, cand a trebuit, care ne-au pedepsit, ne-au invatat. Laudat sa fie numele lui Dumnezeu.

M-am uitat aici la copiii care cantau despre mama. Nu-mi vine sa cred ca e chiar asa adevarat cum ati cantat. As vrea sa vad in practica daca-i asa. Nu-mi vine sa cred ca asa de tare iubiti mamele voastre si asa de tare tine-ti la ele. As vrea sa vad in practica daca e chiar asa. As vrea sa spun, copii dragi, mama n-are nevoie numai decat sa-i faci o declaratie de dragoste in adunare sau sa-i canti o cantare, sa-i spui: mama, tu ai mare pret in ochii mei. Ci, mama vrea acasa, cand vezi ca nu mai poate.. spuneam intr-o adunare: energia pe care o ai, sa faci mizerie, sa faci debandare, foloseste-o, copil drag, cand vezi ca mama nu mai poate, cand vezi ca-i gata sa se prabuseasca. Pleaca-ti genunchii intr-o camera si zi-i lui Dumnezeu: „Doamne, am o mama care nu mai poate.” Zi-i lui Dumnezeu: „Doamne, e bolnava. Ii distrusa, poate din cauza noastra, din cauza nasterilor, din cauza noptilor nedormite.” Ai putea sa faci, copil drag, acest lucru? Nu sa crezi ca mama e asa, o femeie de servici in casa, care strange masa, pune masa, spala vasele si tu sa faci ce vrei, cum te taie capul. Ci, sa ai si tu responsabilitatea aceasta, sa stii ca esti intr-o familie si ca atunci cand vezi ca mama nu mai poate, atunci cand vezi ca tata nu mai rezista, sa poti sa-ti pleci si tu genunchi inaintea lui Dumnezeu si sa zici: „Doamne, daca eu nu inteleg multe lucruri, intareste-o pe mama, sa ne poata invata.  Daca eu am minte de copil si eu nu stiu sa le deslusesc,  dar, intareste-l pe tata, sa poata sa ne lumineze cu privire la lucrurile care trebuie facute. Si ajuta-ne si pe noi sa ascultam de parinti.

Atata neascultare de parinti exista in vremea aceasta. Atatea mame care se prabusesc in plans in casele lor si copiii mu asculta si fac ce vor. Si poate vii la adunare si canti o cantare: mama, tare te mai pretuiesc. Si poate ea suspina si plange undeva intr-o banca. Haideti, sa ne schimbam infatisarea. Haideti sa nu fim fatarnici, chiar copii, chiar tineri, chiar parinti. Haideti sa traim adevarul si Dumnezeu intr-adevar  ne va binecuvanta. Slavit sa fie numele Lui!

~~~

Uitati un verset cu care putem verifica. In Cartea Proverbelor, cap. 13, spune omul lui Dumnezeu un verset important. Auziti. Vers 1 – Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. Sunteti copii, aici in adunare, si in seara asta vrem sa vorbim si pe linia aceasta. Poate parintii sunt incantati de intelepciunea pe care o aveti. Poate sunt incantati de multe lucruri pe care le au, pe care le vad in viata copiilor lor, dar sunt mahniti. Ma gandesc la oamenii care mai lupta, la oamenii pocaiti, sunt mahniti pe alta linie. Si asa copii, de intelepti si de luminati cati avem, majoritatea din ei nu asculta de parinti, majoritatea intorc vorba, majoritatea sunt mai intelepti si mai destepti decat parintii. Ei stiu ce au de facut. Majoritatea resping sfaturile care li se dau si spunea

Domnul Isus in Evanghelia dupa Matei ca o plaga a zilelor sfarsitului, un semn al zilelor sfarsitului, stiti ce a spus. A zis: „Copiii vor fi neascultatori de parinti.” Eu intreb in seara asta: ceea ce se cultiva in copiii nostri este intelepciune? Este o intelepciune. Dar, e o intelepciune a veacului acestuia. Si nu-i o intelepciune tainica, tinuta ascunsa de Dumnezeu de veacuri, spune Pavel, pe care Dumnezeu ne-a descoperit-o noua, nu? Sa-l vezi, un copil intelept. Am zis undeva, intr-o adunare, si as vrea s-o spun si s-o spun si la copiii mei: Te vad, copile, in adunare, mancat bine, trait bine, imbracat bine si cand se pun fratii la rugaciune, tu stai si te uiti pe pereti. Si poate ai o mama acasa care are mai multe diagnostice, de la spital. Si ziua se framanta si noaptea  ii piere somnul, gandinduse ce se va intampla, uitanduse la copiii pe care-i are in jur, gandinduse la anii care vin, la ceea ce poate sta in fata, la ceea ce se poate intampla in familie. Si am zis in adunare: Tu esti copil care esti sanatos, pe mama o doare ficatul, pe tine nu te doare. Pe mama o doare inima, pe tine nu te doare. O vezi ca se framanta. Il vezi pe tata ca-i gata sa cada sub povara. Si pe tine nu te intereseaza, ca si copil.

Ce bine ar fi sa patrunda aceasta intelepciune in copiii din adunare si sa-l vezi pe copil. Unul intelept sa se ridice intre ceilalti si sa-i ia intr-o camera si sa zica asa: „Fratior, surori, sa stiti ca mama e intr-o situatie mai grea. Sa stiti ca Dumnezeu a vorbit cu privire la casa noastra ca vor fi lucruri grele daca nu va fi cine sa intervina, cine sa intre in rugaciune inaintea Domnului, cine sa arda inaintea Lui, sa-L cheme pe Dumnezeu, sa se induplece, sa-si intinda mana si sa auzi ca copiii s-au hotarat sa se roage in ascuns. Sa se roage pentru cei care simt ca nu mai pot in familie. Sa se roage pentru mama, sa se roage pentru tata. Sa se roage pentru problemele care sunt, sa se roage pentru alte familii care sunt in impas, pentru alti copii, care-s mai amarati ca ei, pentru alti copii, care trec prin valuri si dureri mai mari ca si ei. Si sa zici: „Da, intr-adevar, patrunde intelepciunea lui Dumnezeu in ei.” Sa-l vezi pe copil ca asculta de mama si de tata si ca e sfatuit dupa voia lui Dumnezeu.

M-am uitat la copiii nostri care se hranesc in vremea asta cu multa desertaciune. Numai ii vezi pe telefoane, pe calculator. Cand te uiti la el, i se umfla si venele pe aici, la gat. Stau si impusca, tamponeaza masini, cu nu stiu ce echipa (pe internet). Li se ridica tensiunea, li se schimba expresia fetei. Numai ii auzi: „Viata! Viata! S-a dus viata!” Se duce viata. Sigur ca se duce. Si la urma, daca-l intrebi, dupa 4 ore in care a stat in fata calculatorului si s-a jucat cu viata si cu masinile si cu ratele si gastile si cu teroristii, sa-l intrebi: „Omule, la urma urmei, ai macar 100 euro pe care i-ai castigat in toata afacerea asta? In lupta asta pe care ai avut-o? Sa spuna: „Nimic.” Totu-i desertaciune. Nu? Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. El stie ca sunt desarte. M-am tot gandit. La ce-o fi facut oamenii aparatul asta, ca sa manance timpul si viata copiilor nostri cu atata desertaciune? La urma sa se aleaga cu nimc. De ce au facut oamenii asta? Ca sa se dovedeasca ce-i scris. Dumnezeu stie ca gandurile celor intelepti sunt desarte.

Biblia spune foarte clar: Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri ca este drept. Aceasta este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta.” Doamne, te rugam in seara asta, cerceteaza copiii. Sunt atatia parinti in adunare aici care gem, chiar daca nu se arata pe fata. Sunt atatea mame care in ascuns se ingrijoreaza , se framanta, ce va fi si unde se va ajunge pana la urma. Doamne, cerceteaza in seara aceasta si fa sa patrunda intelepciunea Ta in ei. Fa sa patrunda in copiii nostri intelepciunea care vine de sus.”

Un predictaor spaniol: Stiti? Viata crestinului nu e un joc. Nu exista un bilet de intrare in cer, ci ea este o batalie extraordinar de emotionanta. Dar, se poate lupta,  daca imi aduc viata pe altar, daca iau decizii. Nu vreau sa jignesc pe nimeni si nu vreau sa atac pe niciunul dintre voi, dar vreau sa fiti constienti de ceea ce traim.

VIDEO by contra curentului

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: