PREȘEDINTELE RUGĂCIUNILOR NOASTRE – Apel către Bisericile din Țară și Diaspora…

Klaus Iohannis Samy Tutac

PREȘEDINTELE RUGĂCIUNILOR NOASTRE
Apel către Bisericile din Țară și Diaspora…
Duminica la ora 12.00 în majoritatea Bisericilor din România se încheie slujba de dimineață.

e9e40-10687241_538582686279140_2241293280078935408_oAm putea face împreună ceva ce nu am mai făcut niciodată înainte. Chiar dacă am obișnuit să ne rugăm pentru conducătorii noștri, în 21 Decembrie putem face ceva mai mult pentru România.

Urmând învățătura Sfântului Apostol Pavel: Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceti rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțati în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea, facem apel la toate Bisericile din România ca la ora 12.00 să înălțăm împreună o rugăciune de binecuvântare pentru națiunea noastră și să-I cerem împreună lui Dumnezeu să se îndure de țara noastră și să-l binecuvânteze și să-l ocrotească pe Președintele Klaus Iohannis.

Chemăm, de asemenea Bisericile românești din Diaspora, oriunde s-ar afla, să se alăture acestui demers, cerând împreună cu noi ca Dumnezeu să binecuvânteze România și pe Președintele nostru! Ar fi extraordinar să-l numim pe domnul Klaus Iohannis, Președintele rugăciunilor noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pastor Samy Tuțac,

Biserica Baptistă Betel Timișoara

Mai mult pe www.baptist-tm.ro

Articole asemanatoare –

 

Reclame

Florin Ianovici, De ce vin încercări în viața noastră?

Multumim, Marius Silvesan, pentru filmarea acestei predici si secvente din programul de duminica !!!

Istorie Evanghelica

Mesajul pastorului Florin Ianovici la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București în data de 7 decembrie 2014

Vezi articolul original

Newsnet Crestin – Pastor Samy Tuțac: Ziua în care m-a sunat Președintele

Photo credit Newsnet Crestin

„S-a întâmplat în 25 Mai, 2014, ziua alegerilor europarlamentare. Era o zi de Duminică și aflându-mă în biroul meu, de la Biserica Betel din Timișoara, am simțit în inima mea un imbold să-i transmit domnului Președinte un cuvânt de încurajare. Cu o zi înainte, la Constanța, un bărbat l-a scuipat în față. De gesturi asemănătoare avuseseră parte, tot pe sfârșitul mandatelor și ceilalți doi foști Președinți, domnii Iliescu și Constantinescu. Un gest pe care nu-l pot aproba, indiferent de numele Președintelui.
De câteva luni aveam telefonul purtătorului de cuvânt al Președintelui și-i solicitam, uneori, motive de rugăciune pentru Președinte sau îi transmiteam prin sms scurte mesaje de încurajare. Întotdeauna, cu promtitudine maximă, acesta răspundea și îmi mulțumea. În dimineața aceea, înainte de începerea slujbei, i-am transmis Președintelui, prin purtătorul său de cuvânt, un scurt mesaj…”

25 Dec 2014 – CENTENAR Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă

CENTENAR
Traian Dorz, prietenul spinilor
Nicolae.Geantă

Nicolae GeantaCum adică să fi prieten cu spinii? Cu ţepii aceia ascuţiţi care zgârie pielea până la sânge imediat ce-i atingi. Cu acele mănunchiuri de ace care incomodează. Cu mărăcinii care şi când vor să te iubească te umplu de sânge. Plăcerea lor e doar să şicaneze, să fie bariere, să nu-ţi permită să mişti, darămite să înaintezi. Cu spinii nu-i de joacă. Dacă umbli printre ei, vei avea tot timpul răni. Usturimi. Dureri. Suferinţă. Sânge şiroind.

Pielea nu-ţi va mai fi catifelată. Şi nici mâinile albe şi moi…Traian Dorz în schimb, le-a devenit prieten. Atât de mult a fost înţepat, încât pişcăturile lor i-au betonat pielea. Şi credinţa.
Poetul Golgotei, s-a născut chiar în ziua de Crăciun, în satul Râturi din Bihor (Livada de Beiuş, actual) în anul 1914. Toată copilăria a crescut cu ţepuşul în coastă. Părinţii nu l-au iubit. Tatăl său nu l-a luat niciodată în braţe. Nu i-a spus niciodată “dragul tatei”. Mama sa, nu i-a arătat niciodată răbdare, înţelegere.

Trăiau toţi trei, dar despărţiţi. “Trei străini împreună”, scrie psalmistul spinilor. “Când eşti singur dacă n-ai pe nimeni e suportabil, dar să fi singur când îi ai pe toţi…”. A fost pus la muncile cele mai asidue. Sub o continuă asprime şi pedeapsă.

La 4 ani, micul Dorz şi-a tăiat ambele tălpi într-o coasă, la câmp. A stat câteva săptămâni în agonia morţii. Singur, fără cunoscuţi la şcoală în 1921, trebuia să plătească cu mere copiii, ca să le fie prieten. Şi când n-a mai avut mere…

De Rusalii, în 1930, la premierea de final de şcoală (cls. VII-a), Traian Dorz a primit o carte: “Corabia lui Noe”, scrisă de părintele Iosif Trifa. A fost ziua când s-a întors la Domnul. Plângând, ascuns într-o claie de fân!

Imediat, vrăjmaşul a scos mărăcinii în cale. Părinţii, bunicii, vecinii, satul i-a fost împotrivă. Ba mai mult, s-a îmbolnăvit de friguri şi malarie. “Oriunde priveam, aveam vedenii”, istorisea Dorz în mărturia sa.

“Într-o zi, am văzut pe fundul râului, un pat şi pe mine în el. La căpătâi erau nişte fiinţe urâte, negre. Dar a venit Isus. Făpturile negre au fugit”. Şi, tânărul s-a vindecat pe loc!

Nu a putut să meargă mai departe la şcoală. Nici la o professională în Beiuş, nici la Liceul Militar din Tg. Mureş, unde fusese admis. Părinţii nu i-au permis! Totuşi a evoluat autodidact. A început să scrie poezii (“numai din inima mea, fiindcă experienţă nu aveam”, mărturiseşte poetul), pentru publicaţiile Oastei Domnului, al cărui membru devenise. A început să fie colportor de Biblii ori literatură creştină şi un misionar neobosit. Familiei nu i-a plăcut aceste “călătorii” pentru Domnul, aşa că i-a forţat o căsătorie, imediat ce-a împlinit 18 ani, sperând ca soţia să-l poată opri de pe această “cale”. (18 ani nici părinţii, nici soţia “nu l-au înţeles”! Chiar dacă aceasta se convertise înainte de nuntă!). Încolţit de cei dragi, Traian Dorz a fugit de acasă la Oradea, la o şcoală de cântăreţi bisericeşti, unde a suferit de foame şi frig, dar şi asprimea unui personal nemilos. De aici a ajuns la spital, grav bolnav, la numai 20 de ani.

În decembrie 1934, Iosif Trifa l-a chemat de urgenţă la redacţia Oastei Domnului, la Sibiu. Aici a lucrat 4 ani fără salariu, fără haine de schimb, dormind numai câteva ore pe noapte, împingând pe şinele de tramvai din oraş un căruţ uriaş cu reviste spre trenurile dimineţii. La Sibiu a asistat la represaliile mitropilitului, care a reuşit să scindeze Oastea Domnului, să impună cenzură revistelor preotului Trifa, să sigileze tipografia Oastei… Aici a asistat şi la moartea lui Trifa, predicatorul ce-a declanşat cea mai mare trezire spirituală în România.

În 1942, poetul este anchetat de poliţie, deoarece publicase, la sfatul lui Richard Wurmbrand o broşură intitulată “Păcatele Evreilor”, scrisă de pastoral evreu, dar cu numele de Dorz. După 3 zile de audieri, a scăpat fiind luat pe front, unde ajunge până la Cotul Donului, însă datorită bolii de inimă a fost demobilizat. Frontul i-a oferit distincţia “Crucea slujitorului credincios”.

Spinii s-au îndesit după 1948, odată cu instalarea la cârma ţării a Partidului Comunist. În anul 1947, comuniştii i-au interzis să mai scrie, deoarece era un “mistic retrograd”. Metaforic, a devenit o “harfă spânzurată de streaşina închisorii”. De Anul Nou, 1948, a ajuns după gratii. Iarăşi foame, iarăşi frig. Şi multă, multă bătaie. Cu pulanul de cauciuc peste mâini, peste ceafă, peste cap. Lovit cu cismele în rinichi. În ianuarie ’48 a fost scos în curte, la execuţie. Cu pistolul în ceafă, şi-a văzut sfârşitul. Însă Mântuitorul nu l-a chemat. Pentru că mai avea de înruntat şi alţi spini. Mulţi.

Începând din 1948 şi până în 1989, cel mai renumit poet al creştinilor din România, a fost continuu în vizorul comuniştilor. Cu scurte pauze, a făcut 17 ani de închisoare! Calvarul lui Traian Dorz înseamnă penitenciarele de la Oradea, Gherla, Ghencea, Caransebeş, Satu Mare, anchete în beciurile Securităţii din Beiuş, Deva, Oradea, Cluj Napoca, muncă silnică în coloniile din Popeşti-Leordeni, Periprava-Grind sau domiciliu forţat în localitatea Dropia, în Bărăganul ialomiţean. „Celula mea era cât un mormânt. Când stăteam în picioare, ajungeam cu capul în tavan, când stăteam pe priciul meu de o scândură, capul îmi ajungea în perete, picioarele la uşă”, povesteşte fostul deţinut pentru propagandă religioasă.

În 1959 i-au confiscat din nou hainele, manucrisele, cărţile. „Toată sărăcia” pe care o deţinea. Apoi casa, şi în urmă grădina! În Joia Patimilor a acelui an, în beciul Securităţii din Cluj Napoca, l-a vizitat iarăşi moartea. Însă Hristos a spus iarăşi: Nu! Pe 18 noiembrie ’59 a fost condamnat la 24 de ani de muncă silnică!

Dar Decretul de amnistie din 1964, l-a scos din nou de sub lanţuri.
Din 1964 până în 1976, Traian Dorz a compus şi a scris de mână ori la maşină, peste 80 de lucrări originale: poezii, povestiri, meditaţii religioase precum şi trei volume de memorii. Ce prolific! Poetul lucra ziua la colectiva Beiuşului (10 ani, începând cu 1964, a avut interdicţie de a lucra altceva decât la sapă!), cu mama şi soţia sa, şi noaptea, deşi rupt de oboseală, scria poezii cu lanterna sub plapumă şi cu miliţia de pază la ferestre! Până în 1977 nu a mai reuşit să publice nimic, deoarece toate editurile din România îl refuzau politicos. În acest an i-ai fost confiscate toate manuscrisele!

La 60 de ani, a fost angajat funcţionar 3 la Protopopiatul Beiuşului, timp de 5 ani. Apoi s-a îmbolnăvit grav din nou, de tromboflebită. Picioarele au început să nu-l mai ţină. A renunţat a serviciu. Nu putea beneficia nici de pensie, nici de ajutor social, deoarece lucrase numai 5 ani, jumătate din timpul cerut de lege.

Viaţa şi-a petrecut-o pe front şi militărie (7 ani), în închisori (17) şi interdicţie (10). Fără carte de muncă!

În 1981, în urma unor reclamaţii ale „fraţilor” (!?), Traian Dorz este percheziţionat din nou de securitate. Dar, sărăcia lucie, lipsa alimentelor şi a focului în mijlocul iernii, au făcut ca cei doi ofiţeri să plece scrâşnind printre dinşi: „pârâtori mincinoşi şi neruşinaţi”. Şi, l-au iertat!

În 1982, poetul a fost arestat din nou. Securitatea nu i-a lăsat nci măcar băţul de sprijin, punându-l să meargă ţinându-se de pereţi. Motivul condamnării la doi ani de puşcărie? Îi apăruse o carte în străinătate! Şi asta fără intervenţia lui. Pe 23 noiembrie Dumnezeu i-a descoperit prin vedenie că înainte de 11 ianuarie ’83 va fi acasă! Şi, pe 7 ianuarie a fost eliberat! Acasă, a aflat că instanţa de judecată, ceruse Episcopiei şi Protopopiatului Beiuş, ca T. Dorz să efectueze cei doi ani de pedeapsă la locul de muncă. Dar Protopopiatul a refuzat! Mai mult, i-a desfiinţat postul!

În 1984, Traian Dorz şi-a terminat de scris autobiografia. Cinci ani mai târziu, Domnul l-a scăpat de spini pentru todeauna, chemându-l acasă (20 iunie 1989). La înmormântarea sa avut cea mai mare evanghelizare pe care a reuşit s-o facă vreodată: peste 10.000 de persoane. Cortegiul funerar a avut 2-3 km.

Securitatea a fost în alertă maximă.

Timp de 6 decenii, psalmistul românilor, a fost unul dintre cei mai buni misionari ai Oastei Domnului. Misionar neobosit, scriitor prolific, T. Dorz a scris eseuri religioase, meditaţii creştine, povestiri pentru copiii de toate vârstele, proverbe (cca 7000, din folclorul românesc sau străin), şi circa 5000 de poezii! Peste 1000 din poeziile sale au devenit imnuri creştine!

Bătrânul ce alerga cu bicicleta la biserici a cules toată viaţa spini şi i-a transformat în trandafiri. N-a făcut niciodată compromis. A refuzat constant îndemnurile Securităţii de a scrie poezii istorice, patriotice, sociale, revoluţionare… Ar fi putut câştiga enorm, dar a preferat să rămână suflet din sufletul săracilor.

Traian Dorz nu s-a speriat niciodată de chinurile închisorii, nici de cele comuniste. Chiar dacă în temniţă n-a avut creion şi hârtie, poetul din Apuseni a scris 200 de poezii! În minte! A cântat, a predicat, a recitat psalmi, a mângâiat, încurajat, a „tăiat spini” şi a condus deţinuţii la o viaţă cu Hristos.

Închis în celule întunecate, reci, pline de apă, bătut, înfometat, îngheţat, înghesuit, Traian Dorz a binecuvântat. „Poeziile sale nu blesteamă, nu lovesc, ci cheamă la o viaţă nouă”, scria poetul Ioan Alexandru. „Am o aleasă preţuire pentru fratele Traian Dorz şi poeziile sale – pline de înflăcărata dragoste a lui Dumnezeu”, scria Dumitru Stăniloaie, cel mai important teolog ortodox român din secolul XX. Versurile sale, „în naivitatea lor divină…, izvorăsc din verbul stelar şi celest”, scrie Nichita Stănescu.

Mi-e dor, tare dor, de fraţi ca Traian Dorz. De poeţi care să scrie poezie creştină. Bună. „Căci poezia e sângele unui popor, care curge subteran prin veacuri şi-l face nepieritor”, concluziona Marin Preda. Mi-e dor de fraţi care să compună cântări lui Hristos. Fermecătoare. Mi-e dor de fraţi care pot suferi cu bucurie spinii ocării, ai trădării, ai pocinţei. Dar şi de cei care vor primi cununi de slavă.

„Fără luptă, nu-i cunună, veşnică şi bună
căci cununa, fără luptă, este o minciună
şi cununa fără luptă, grabnic vestejeşte –
numai cea cu răni plătită, veşnic străluceşte”

(T. Dorz)

De la poetul Traian Dorz am învăţat că-s buni şi spinii. Căci, dacă în pluş adormi, cu spinii eşti tot timpul treaz!

“ …dar orişicare-ar fi cuptorul
şi-n orice flăcări să mă-ncing
nimic nu-mi frângă-ncredinţarea
că am să-nving, că am să-nving… ”

(T. Dorz)

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Fratele meu DUTU a plecat URCÂND,

David Dutu Miclea – o viata traita frumos si cu credinciosie. Cornel miclea, fratele de corp al fratelui Dutu impartaseste cu noi clipe si experiente personale din viata lor de familie si din slujirea din campul evangheliei….

Har dupa Har

dutu

A venit in lumea asta în urma cu mai bine de 60 de ani,al-III-a din cei 9 copii ai familie Miclea. Din copilărie visa să plece peste mări si țări.La școală era premiat, iar uni profesori au considerat că așa normal pentru toti ceilalti frati mai mici. S-a căsătorit cu Lidia iar Domnul le-a dat 3 copii frumoși: Ligia, Diana si David . Cînd a plecat în America ,ne-am despărtit într-o gara mohorâtă pe malul Somesului în 1980 , înecându-ne lacrimile că n-aveam voie să plângem să nu deranjăm securisti din jurul nostru . Chiar și asta ne-a ajutat spiritual să învățăm să nu ne plângem la muritori ci să ne descafacem sacul de jale doar în fata Celui care nu dispretuiește o inimă zdrobită. Vorbeam telefonic rar, dar cald întotdeaauna,fiind prea ocupați cu slujirea din familia si biserică.

In 1997 pentru prima dată am colindat citeva săptămâni America, dar…

Vezi articolul original 568 de cuvinte mai mult

Moise Ardelean – Preluarea Stafetei a Cultului Crestin Penticostal

Ardelean Moise Photo rodiagnusdei.wordpress.com

Moise Ardelean – Presedintele Cultului Crestin Penticostal Photo: Agnus Dei

Interviul de la Credo TV: Iacob Berghianu, cu fostul presedinte al Cultului Penticostal, Pavel Rivis Tipei si actualul presedinte, Moise Ardelean. Vezi interviul integral + transcrierea interviului aici – Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Fa click pentru interviul integral aici:

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Photo Agnus Dei O analiza asupra evolutiei Cultului Crestin Penticostal din Romania Iacob Berghianu,Pavel Rivis Tipei, Moise Ardelean

Iacob Berghianu: Va vom acorda timpul care a mai ramas pentru a incerca o radiografie a miscarii penticostale in varful piramidei in care va aflati si care ar fi provocarile si obiectivele fundamentale?

Moise Ardelean: In primul rand, dvs. spuneati ca a avut loc o predare de stafeta. Putem spune si asa. Dar, cu precizarea ca la noi nu-i ca si in politica. In politica, de regula, dupa alegeri, daca inainte a fost o guvernare de stanga, urmeaza una de dreapta. La noi este continuitate. Noi nu suntem adversari, noi suntem colaboratori. Noi suntem frati si continuitatea este lucru foarte important.

Am spus, in cuvantul pe care l-am avut la congres, dupa ce am fost ales ca si presedinte, ca voi avea in vedere 3 obiective, prin ajutorul Domnului si prin harul sau cu harul dat de El:

Sa pastram si sa luptam pentru credinta data sfintilor, odata, pentru totdeauna. Adica, vrem neaparat sa pastram identitatea penticostala. Exista lucruri specifice, exista lucruri care ne deosebesc. Avem foarte multe lucruri comune cu protestantii, cu neoprotestantii, chiar si cu bisericile istorice. Dar avem lucruri care ne sunt specifice si vrem sa le pastram. Vrem sa fim crestini buni, crestini autentici si luptam pentru pastrarea credintei.

Al doilea obiectiv: luptam pentru unitatea frateasca. N-am vrea sa fim dezbinati, ci am vrea sa continuam sa fim una. Trebuie sa recunoastem ca democratia a fost o provocare si o incercare pentru noi. Poate n-am fost suficient pregatiti. Apoi, am fost asaltati cu tot felul de invataturi care au venit din afara si lucruri bune, si lucruri mai putin bune. Dar, multumim lui Dumnezeu ca in anul 2014 suntem impreuna si Biserica Penticostala nu este dezbinata. Este lucrul cel mai important. Si vom continua sa lucram pentru unitatea bisericii penticostale.

Al treilea obiectiv: dezvoltarea lucrarii sau a miscarii. Si cand zic asta, ma gandesc la evanghelizare misiune,  ma gandesc la educatie si ma gandesc la alte si alte activitati pe care trebuie sa le facem. Dar, cand zici dezvoltare, te gandesti la dimensiune, la volum, la numar. Vom continua sa facem evanghelizare in Romania si vom continua sa facem misiune in locurile neevanghelizate, nu numai din tara, ci si din strainatate. Se stie ca in ultimii ani s-a dezvoltat lucrarea misionara. Avem o Agentie Penticostala de Misiune Externa (APME), care o sprijinim, care creste si care  trimit misionari in foarte multe locuri din lume, in mod deosebit, in tari musulmane, in locuri in care e practicata religia budista, hindusa, samd.

Apoi, vom pune accentul si pe educatie de la gradinita pana la universitate si cursuri post universitare, masterat, doctorat. Ca fost responsabil a Departamentului de Invatamant din Cultul Penticostal, din perioada 2010 – 2014, ca avem in jur de 100 de unitati de invatamant (desigur, le socotim aici pe toate, de la gradinita, pana la universitate). Avem doua facultati: una la Arad, in cadrul universitatii de stat Aurel Vlaicu si Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti, bine cunoscut  de catre toti penticostalii.

Despre mass media crestina….Mi-aduc aminte ca prin anii ’68, ’69, eram inca la scoala generala si unul dintre profesori ne-a intrebat: „Stiti cine-i cel mai puternic om in lume?” Niciunul n-a stiut sa dea raspunsul. Colegi, copii, s-au grabit sa dea unele nume de mari luptatori, boxeri samd, si el spune la un moment dat: „Cel mai puternic e acela care e cel mai bine informat, care stie cele mai multe lucruri.”  Consider ca mass media crestina este foarte importanta. Cand zic asta, ma gandesc la radioul crestin, ma gandesc la televiziunile crestine, ma gandesc la presa scrisa si ma gandesc si la internet. Astea sunt vremurile. Informatiile circula cu o viteza uimitoare si e normal sa muncim si in felul acesta si cel mai important adevar, rostit vreodata in istorie: mantuirea prin Isus Hristos. Trebuie sa-l transmitem, trebuie sa-l comunicam rapid si la cati mai multi oameni. Mai ales ca noi, cei care citim si credem Scriptura si stim ca si venirea Domnului Isus Hristos, si o credem din toata inima, depinde de lucrarea aceasta. Pavel spune in Romani 11:25 ca trebuie sa intre in mantuire numarul deplin al neamurilor. Si noi credem ca pana nu se implineste numarul, Domnul nu poate veni si biserica nu va fi rapita. Deci, punctul meu de vedere, sprijinim lucrarea si in felul acesta din toata inima si cum putem.

Si pentru ca ne mai despart cateva zile de marea sarbatoare, nasterea Mantuitorului Isus Hristos, le doresc tuturor telespectatorilor, tuturor celor care urmaresc postul de televiziune Credo TV, o sarbatoare binecuvantata. Sa avem cu totii bucurie si o speranta  la acest mare praznic crestin. Iar anul 2015, care se apropie, sa fie mai bun decat anul 2014 din toate punctele de vedere.

Dar, sa ne fixam cu totii cel mai important obiectiv pentru 2015. Pavel spune: „Duce-ti mantuirea pana la capat cu frica si cu cutremur.” La inceputul anului 2015, sa-L rugam pe Domnul, sa ne ajute sa ne pastram mantuirea, sa ramanem pe calea ingusta si sa avem un spirit de veghere. Pentru ca daca s-ar intampla ca Domnul sa vina in anul 2015, sa plecam la cer, sa intram in dimensiunea vesnica si pentru vecii vecilor sa ne bucuram impreuna cu Domnul nostru.

Editie Speciala: Sa-L cunosc pe El, realizator Iacob Berghiano. Vezi aici interviul video integral (+ transcrierea) –  Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal la Credo TV – VIDEO Transcript

Presedintele Cultului Penticostal Pavel Rivis Tipei la predarea stafetei dupa 20 de ani

Sursa – Buletinul Cultului Penticostal: Cuvantul Adevarului articol intitulat „…dupa 20 de ani”.

Pavel Rivis TipeiPrin harul lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui si al celorlalti slujitori penticostali pe care Dumnezeu i-a asezat langa mine, anul acesta am incheiat 20 de ani de activitate in slujba de presedinte al Cultului Crestin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania.

Nu pot decat sa multumesc cu recunostinta, in primul rand lui Dumnezeu, care mi-a dat sanatate si putere, intelepciune si calauzire si m-a imputernicit prin Duhul Sau cel Sfant ca sa pot duce la indeplinire sarcinile care mi-au revenit in postura aceasta onoranta, dar, in acelasi timp, plina de responsabilitati.

[…. ]

Slujirea lui Dumnezeu nu este usoara la nici un nivel – si fara ajutorul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant, este imposibila – dar atacurile vrajmasului sunt indreptate mai ales spre cei care sunt in fruntea poporului, de aceea va indemn sa va rugati in continuare pentru toti slujitorii, mai ales cei alesi in noua conducere CCP-BDAR, pentru familiile lor si pentru slujirea care le sta inainte….

Citeste in intregime aici – http://cuvantuladevarului.ro/NoiembrieDecembrie20142.pdf

Peste 5.000 de persoane, omorâte de jihadiști în noiembrie

Peste 5.000 de persoane au fost omorâte de jihadiști în luna noiembrie, o cifră care arată că acestea sunt „mai puternice ca oricând”, potrivit unui studiu britanic publicat joi, relatează AFP, conform Mediafax.

Irakul a înregistrat cele mai multe victime, urmat de Nigeria, Afganistan şi Siria, potrivit acestui studiu realizat de BBC World Service şi centrul de cercetare ICSR din cadrul King’s College din Londra.

Aproximativ 664 de atacuri au fost recenzate în total. Şaisprezece grupări au revendicat aceste atacuri sau au fost identificate ca fiind responsabile de comiterea acestora, dintre care 60% nu au nicio legătură cu reţeaua teroristă Al-Qaida, inamicul numărul unu acum câţiva ani, subliniază studiul.

Cele mai periculoase grupari de teroristi Photo www.abna.ir

Aproape jumătate din atentate (44%) au fost comise de gruparea Stat Islamic (SI), care operează în principal în Irak şi în Siria. Această grupare ar fi ucis 2.206 persoane în 308 atacuri.

La rândul ei, gruparea nigeriană Boko Haram ar fi ucis 801 persoane în 30 de atentate.

Citeste mai mult aici – http://www.romanialibera.ro

Nationalitatile victimelor jihadului Photo credit moityakonjang.blogspot.com

Ramas bun, TOAMNA ! – Gânduri la mijloc de DECEMBRIE..

Prieteni, priviti va rog imaginea: ce bogatie de culori !
Desi nu a fost prevazuta în calendarul lui Dumnezeu, totusi…
TOAMNA ramâne în suflet ca o „PRIMAVARA” îmbelsugata de culori,
când parca totul se ofera privirii ca un buchet bogat de flori !…
Acum când IARNA bate deja la usa si, ici colo, si-a asternut chiar
mantia alba si curata, ma duce cu gândul si dorul spre mult
asteptata PRIMAVARA cu explozia ei de LUMINA, CALDURA,
DESCHIDERE, PROSPETIME, ÎNSUFLETIRE, SPERANTA si
IUBIRE… (7 „sclipiri” pe bolta sufletului omului doritor de frumos
precum sunt cele 7 culori ale curcubeului pe bolta cerului noros)

Da, TOAMNA s-a dus… si asteptam sa vina PRIMAVARA, nu-i asa?
Dar ACUM am intrat într-o IARNA… si la propriu si la figurat !_____
BABILONUL (lumea) în care traim – pas cu pas se prabuseste…
Stiu ca este greu si, pentru unii poate chiar INSUPORTABIL de greu!…

Dragii mei, vreau sa NU UITAM: nu suntem niciodata SINGURI, câta
vreme am ales sa fim si sa ramânem – CRESTINI si CREDINCIOSI !
Cineva ÎNTOTDEAUNA se îngrijeste de noi, FIECARE…

Asa ne vorbeste si astazi CEL care este VIU în vecii vecilor:
„Ascultati-Ma… voi, pe care v-am luat în spinare de la obârsia
voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra:
pâna la batrânetea voastra EU voi fi ACELASI, pâna la caruntetzele
voastre va voi sprijini. V-am purtat, si tot vreau sa va mai port,
sa va sprijinesc si sa va mântuiesc.” – Isaia 46: 3-4

Sa fiti binecuvântati cu tot ce aveti nevoie în aceste zile !

Viorel Dan

The Date of Christmas has Nothing to Do with Pagan Holidays

Is Christmas really just a repackaging of a Roman Feast? Two Roman celebrations, Saturnalia and Sol Invictus, were celebrated in December. However, that doesn’t mean that Christians used those dates to create a holiday of their own. In this short excerpt, Lenny demonstrates how December 25 has its origin in a Christian tradition and why it makes no sense to think that early Christians were trying to come up with their own alternative to pagan holidays.

For more articles, podcasts, and teachings on this subject, follow us online:
http://www.comereason.org

Here is another article from BiblicalArchaeology.org  which places the dating of Jesus’ birth, as a tradition, as early as about 200 A.D. –

How December 25 Became Christmas

VIDEO by Come Reason Ministries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari