Colinde LIVE: Cristian si Cristiana Vaduva + Puiu Chibici – Intr-un sat

Puiu Chibici – Intr-un sat

De curand a fost lansat in format DVD, albumul „Se naste Mesia”, in interpretarea lui Puiu Chibici.
Daca doriti sa intrati in atmosfera Craciunului, va invitam pe http://www.speranta.ro sa beneficiati de o oferta de sarbatoare!

VIDEO by Sperantamedia

Noaptea noptilor – Cristian si Cristiana

VIDEO by Colinde

Ce noapte blanda – Cristian si Cristiana

VIDEO by Colinde

Mai multe colinde aici –

Reclame

Rodica Volintiru – Conferinta Femeilor Portland decembrie 2014

VIDEO by hearthofprayer (Canalul youtube Rodica Volintiru)

Alte articole asemanatoare –

Rodica Volintiru – http://rodicavolintiru.wordpress.com

Mai multe resurse de la Rodica Volintiru:rodica-volintiru-carte

Facturi neplătite – Nicolae.Geantă

Oameni în combinezoane albastre. Bătrâne cu broboadă. Scări telescopice. Un jeep pus de-a curmezișul. Și-o căruță-n opoziție cu el. Huiduieli. Sudalme. Și lume, strânsă ca la urs. „Ce să-nsemne acest ’907 modern”, m-am întrebat în barbă, uimit de protestele vecinilor ce blocaseră drumul în dreptul casei mele. „A venit Electrica să-i taie lumina lu’ Bălăuță dom’ profesor”, a elucidat cineva situațiunea, „zice că n-a plătit de 3 luni”.

Nicolae GeantaRăzmelița ad-hoc poate că nu fierbea în cazanele mâniei, dacă factura cu pricina a săracului Bălăuță ar fi însumat ceva zerouri considerabile. Numai că valoarea datorata era de… 1,8 lei!!! (cred că așa ceva se întâmplă numai în România!). Degeaba m-am alăturat răsculaților. Degeaba am încercat să-l înduplec pe mai marele Electricii, insistând să-i plătesc pe loc de zece ori.

Degeaba am explicat albaștrilor că e mai mare daraua decât ocaua, că motorina consumată de ’mnealor și drumurile lui Bălăuță costă de 100 de ori mai scump. Electrica a ținut una și bună: „Consumatorul n-a achitat la timp factura”. Iar Bălăuță a rămas noaptea cu lumina de la Lună!

Cu facturile nu-i de joacă. Actele justificative privind vânzările, cumpărările, serviciile prestate, lucrările executate etc, trebuie obligatoriu achitate. Orice factură emisă trebuie plătită. Nu-i loc de-ntoarcere, de șmechereală. Ți s-a emis factura, ești bun de plată. La termenul stabilit, fiindcă orice factură are o dată scadentă. Emitentul îți acordă întâi un timp de achitare a datoriei. Apoi, achitarea se face silit. Intervine legea. Și, plătești și cel din urmă bănuț.

Unii oameni ascund bine facturile. Dar și dosite, tot trebuie plătite. Și galbene de vreme dacă ar ajunge, într-o zi trebuie achitate. Alții le ignoră, le aruncă. Cred că vor păcăli emitentul. Dar își fură singuri căciula. Căci într-o zi… Unii, mai șmecheri, dorind să amâne plata, depun contestații.

Dar când se soluționează cazul, plătesc cu penalitate.

La fel ca în jocul cu facturile, oamenii vor să-L păcălească și pe Dumnezeu. Unii nu vor să achite, alții vor să amâne nejustificat. Unii ignoră. Alți-și ascund păcatele, crezând că vor putrezi într-o zi… A reușit cineva?

Biblia prezintă lista facturilor neachitate la timp, apoi sancționate: Iuda a plătit factura rușinii norei sale Tamar, Lot a plătit factura nepudicelor sale fiice, Faraon a plătit nota de plată fugăritului Moise, Roboam a plătit factura păgănă a tatălui său Solomon, Israel și Ierusalimul, au plătit scump lista convorbirilor cu Baali. Unele facturi biblice s-au plătit pe loc (Anania și Safira), altele în rate, cu penalități usturătoare (David a plătit patru feciori pentru Bat-Șeba: întâi copilul ei, apoi Amnon, Absalom și Adonia). Unele facturi s-au plătit scump, la sfârșit

(Ioab, viteazul fiu al Țeruiei care a ucis pe Abner, pe Absalom și pe Amasa, a plătit factura lui Solomon; Șimei, ocărâtorul lui David, a fost ucis de Solomon, Iuda s-a spânzurat piezându-ți măruntaiele-ntr-un ogor).

Viața noastră e o factură. Mai goală sau mai încărcată, într-o zi îi vine scadența. Totul trebuie plătit. Orice act consumat, orice faptă, orice cuvânt va avea un decont odată. Un ulcer, e factura băuturii, un cancer la plămâni, e factura tabagismului, un an de închisoare, e factura violenței, sau a hoției, 15 ani la pârnaie sunt factura crimei. Sărăcia e factura lenei, divorțul e prețul egoismului, un avort achită momentele de dragoste fugară, fără iubire ci doar o patimă. O școală nefinalizată se facturează cu muncă la șanțuri, ciocolata multă face diabet, iar cafeaua crește tensiunea. La sfârșit moartea, e factura stabilită în Eden de Adam și Eva.

Ca și vecinul meu Bălăuță, care pentru o sumă derizorie a rămas pe întuneric taman când nu se mai aștepta, o bârfa împotria pastorului, o minciună spusă colegilor la serviciu, un banc zis în tren, opulența vestimentară practicată în biserici, zgîrcenia în fața zeciuielii, palma închisă în fața cerșetorului, orele pierdute la TV sau pe facebook, privirea încruntată și alte o mie de vulpi mici, ne strigă că-s facturi neplătite ce ne duc spre bezna vieții.

Al Capone (marele gangster al Americii care rula milioane dar nu putea fi arestat pentru activități de tip mafiot), a ajuns la pușcărie pentru o factură neplătită, ce valora doar 25 de dolari.

Plătiți la timp facturile vieții! Pe cele care nu puteți, lăsați-L pe Isus să achite! Asta până nu închide Cerul caseria!

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Marturie Emanuel Racatean (grupul Harul)

 

„Pe mine, Dumnezeu m-a căutat în altă parte, m-a căutat într-o biserică! M-am născut și am crescut într-o familie de credincioși – oameni ai lui Dumnezeu – care au sădit în noi o învățătură creștină, biblică, învățându-ne să ne rugăm, să cântăm și să ne purtăm frumos.

Nu a fost îndeajuns că într-o zi am fost dus pe brațe le binecuvântare, înaintea lui Dumnezeu. Toată învățătura, pe care am primit-o de la părinții mei, am citit-o și în Sfânta Scriptură, înainte chiar să citesc abecedarul. Știam mult, aveam capul mare, dar inima mică.

La vârsta de 16 ani, pentru că trebuia să plec la școală, departe de casă, părinții mi-au spus: Băiete, ar fi bine să te botezi, ar fi bine să te pocăiești, pentru că vei pleca departe de casă și nu știm ce va fi cu tine! Mi-am dat seama că nu-i lucru rău. După binecuvântare, să fii și botezat într-o religie e un lucru bun. Așa am gândit și așa am făcut, dar… nu a fost suficient!

Am plecat la școală, departe de casă, în Târnăveni, județul Mureș. M-am pomenit între sute de elevi, colegi de ai mei, fiecare având diferite apucături: băutură, țigări, anturaje, discotecă. Atunci mi-am spus: Acum e momentul! Nu mă vede nimeni… să îmi trăiesc viața! A fost greu până am pus în gură prima țigară. Tare mult am mai tușit după ea! Dar am ajuns, în jumătate de an, să fumez aproape două pachete de țigări pe zi! Greu a fost până am băut prima gură de bere. Primul pahar a fost atât de amar, cum dealtfel e păcatul! Apoi, după câteva luni, nu îmi mai ajungeau băuturile tari. Le ceream celorlalți să-mi aducă băutură! Voiam să beau mult, doream să recuperez – așa spuneam eu.

Îmi amintesc că, odată, întorcându-mă acasă din oraș, am surprins-o pe mama, în camera părinților, pe genunchi, cu Scriptura în mână, plângând și rugându-se Domnului: Doamne Isuse, mi-ai dat trei copii și nu trăiesc pentru altceva în această lume, decât pentru Tine și pentru ei! Doamne, nu știu ce se întâmplă cu băiatul meu! Ceva se întâmplă! Doamne, eu nu știu, dar Tu știi! Doamne, rugăciunea mea este să ai milă de el, să-l scoți din stările rele în care a ajuns! Și Doamne, te mai rog ceva, dacă e nevoie ca pentru mântuirea lui să mă zdrobești pe mine, Doamne, fă-o! Nu-mi pare rău, dar știu că pentru mântuirea fiului meu trebuie să mă zdrobești!

Când am auzit această rugăciune, m-am speriat! Cum poate mama mea să spună așa ceva? Mama, la 50 ani, fără nici un fir de păr alb în cap, cum să o ia Dumnezeu? Eu, am 18 ani, n-am intrat încă în viață, am mare nevoie de ea!

Am terminat școala, am venit acasă, au trecut zilele, dar pofta și păcatul, care deja mă înlănțuiseră, nu-mi dădeau pace! Încercam duminica să fiu un bun creștin, dar în celelalte zile numai eu și Dumnezeu știam pe unde îmi petreceam viața. Părinții nu puteau să facă altceva, decât să se roage și să strige la Dumnezeu pentru mine! Știau că trebuie să se întâmple ceva, nu știau CE, nu știau CUM, dar au pus înaintea lui Dumnezeu mântuirea copilului lor!

Cu trei zile înainte de a-mi sărbători ziua de naștere, Dumnezeu a început să lucreze! Mă angajasem la un atelier de tâmplărie. Îmbrățișasem această meserie, pe care și Domnul nostru Isus Cristos a avut-o în tinerețe, până când a început lucrarea misionară pe pământ.

În ziua de 27 iulie 1990, cam în aceiași perioadă în care Dumnezeu începuse să-i vorbească și fratelui Octavian Luncan, saxofonistul grupului, ieșind de la serviciu, m-am întâlnit cu o vecină, care m-a întrebat: Ai fost acasă? N-am fost acasă! Nu te du acasă, du-te la spital, mama ta este în comă! N-am putut să înțeleg, nu am putut să cred! Parcă tot cerul căzuse pe mine! Mama? Nu se poate! De dimineață, mama m-a binecuvântat în Numele Domnului Isus și mi-a spus: Du-te dragul meu, du-te să-ți câștigi pâinea. Domnul să fie cu tine! Cu aceste imagini, încă vii în memorie, mi-am tot spus: Nu se poate, nu se poate!

Nu știu cum am ajuns la spital. Îmi aduc aminte doar că am intrat în salon și m-am prăbușit lângă patul ei! N-am avut cum să comunicăm. Mama era întinsă în pat, fără vlagă și conectată la aparate. Eu am început să strig: Am să mă lupt cu Dumnezeu! Să spun: Doamne de ce mie?! Doamne, Tu știi! Încercam să aduc înaintea lui Dumnezeu meritele pe care eu le aveam. Doamne, Tu știi că eu citesc în Sfânta Scriptură. Știi că din când în când mă mai și rog. Știi că merg duminica la biserică, unde cânt în cor! Doamne, Tu le știi, cum îmi faci mie așa ceva!

Atunci în disperarea mea, m-am gândit că nu există Dumnezeu. Dacă ar exista Dumnezeu, mie nu mi-ar face așa ceva! Acesta este haos! Acesta este un dezastru! Acesta este un rezultat al întâmplării! Nu există Dumnezeu, care să conducă lucrurile! Mama a mai trăit aproximativ 10 ore, după care s-a dus la Domnul ei, pe care l-a iubit și pe care l-a slujit toată viața!

Au fost trei zile grele! Trei zile în care am plâns ca un disperat! Nu găseam nici o alinare la nimeni! Parcă nu mai doream să-i văd pe oamenii care veneau să mă mângâie, să mă întărească, îmi era scârbă de ei. Mă simțeam rănit în mândria mea! Mă simțeam orfan! Simțeam că începea să-mi fugă pământul de sub picioare, că nu mai am adăpost și nu mai am pe nimeni!

La înmormântarea mamei mele, Dumnezeu mi-a vorbit prin fratele care a vestit Cuvântul lui Dumnezeu, citind un pasaj din cartea Ezechiel, capitolul 24, unde cuvântul Domnului, care era atunci pentru Ezechiel, astăzi este pentru mine: “Fiul omului, iată, îți voi răpi printr-o lovitură ce ți-e mai scump în ochi. Dar să nu te jelești, nici să nu plângi și să nu-ți curgă lacrimile pentru ea.”(Ezechiel 24:16) Iată – spunea predicatorul din Cuvântul lui Dumnezeu – în ziua când ți se vor întâmpla aceste lucruri va veni la tine fugarul ca să-ți dea de știre și în ziua aceea, când va veni fugarul și-ți va da de știre, tu vei vorbi și nu vei mai fi mut și ei oamenii, vecinii, colegii, poporul de lângă tine, vor ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu! Era Cuvântul pe care atunci n-am putut să-l înțeleg, nu aveam cum să-l înțeleg, eram mult prea trist și mult prea deznădăjduit. Dar, de dorul mamei mele, după aceea, am vizionat caseta, am ascultat și în timp ce vedeam imaginile mamei mele, în urechi îmi răsuna acel Cuvânt viu: Fiul omului, ție îți voi deschide gura!

După ce am lăsat-o pe mama într-o groapă rece a cimitirului, am venit acasă mai trist ca niciodată! Ceilalți plecaseră la casele lor. La noi, rămăsesem doar… doi oameni singuri, eu și tatăl meu. Tatăl meu îl avea pe Dumnezeu! A fost și este un slujitor al lui Dumnezeu, aici în Valea Hațegului. Dar eu? Eu ce eram? Un nimeni, un orfan, un deznădăjduit! Nu o mai aveam pe mama! Dar ce era mai rău, nu mai aveam alt sprijin. Nu-l aveam nici măcar pe Dumnezeu! Însă, întors acasă îmi era așa de dor de mama! Nu mai știam ce să fac! Simțeam că sunt între patru pereți și nici aer să respir nu mai aveam! Ce puteam să fac? La cine puteam să strig? Eram în camera părinților mei și în același loc, unde cu ani în urmă mama plângea și se ruga pentru mine, ea mama nu mai era, dar era ceva – Biblia mamei! Știam că pe mama nu am să o mai văd niciodată, dar îmi rămăsese ceva de la ea! Ceva ce ea iubise tare mult, Cuvântul lui Dumnezeu!

Plângând am luat Scriptura în mână. Nu mai puteam, umblam prin camera și vorbeam, mă puneam pe genunchi, nu-mi găseam locul, mă ridicam și vorbeam singur cu Dumnezeu: Doamne în primul rând vreau să te rog să mă ierți! Nu știu cum am putut să spun că nu exiști. Eu știu că exiști și Doamne, știi de unde știu că exiști? Mi-a spus-o mama mea! Ea nu m-a mințit niciodată! Am 19 ani, îi împlinesc chiar în ziua înmormântării ei și nu m-a mințit niciodată! Mi-a spus că avem un Mântuitor viu, care și-a dat viața pentru noi! Că avem un Dumnezeu în ceruri, care ne iubește mai mult decât orice în această lume! Doamne, dacă mai ai puterea, să mai faci ceva și pentru mine, Te rog să mă ierți!

Simțeam că nu-i destul, că nu am spus tot, am zis: Doamne, dacă ești Dumnezeu despre care mi-a spus mama, te rog în aceste moment să-mi vorbești. Numai Tu știi să o faci! Te rog să-mi dai un cuvânt care știi Tu! Eu am citit Biblia Ta de atâtea ori și nu știu ce ai putea să-mi vorbești, dar Doamne, Tu ești Dumnezeu, Te rog să-mi vorbești!

Poate a fost printre puținele situații în care am deschis sincer Cuvântul lui Dumnezeu și am zis: Doamne, numai Tu poți să dai mângâiere! Și Cuvântul lui Dumnezeu s-a deschis la Psalmul 73. Primul meu gând a fost: Ce ar putea Dumnezeu să-mi spună de aici să mă mângâie? Și am căzut cu ochii pe versetul 23, în partea de sus a paginii, și cu ochii în lacrimi am început să citesc: “Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi, mă vei primi în slavă!” Când am citit aceste cuvinte, m-am prăbușit, spunând: Doamne, oare asta merit eu? Dacă mi-ar fi spus Dumnezeu, prin deschiderea Scripturii, un verset în care să găsesc scris așa: Blestemat să fii tu, că mi-ai întors spatele! Te-ai dus în lume în plăceri și destrăbălare – nu avea dreptate să spună Dumnezeu așa? Avea! N-am ascultat de glasul Lui. Am plecat în lume. Am plecat să-mi găsesc plăcerea în băutură, în tutun, în discoteci, nicidecum în calea Domnului!

Dar, Dumnezeu, care este îndurare și bunătate, mi-a spus: Sunt cu tine! Nu te-am părăsit niciodată! Și mai mult de atât, într-o zi “… te voi primi în slavă!” De atunci, și până astăzi, versetul 28 din Psalmul 73, este pentru mine:“fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale! ”

Au fost cuvintele care m-au îmbărbătat și care de atunci mi-au îndreptat inima, mintea și toată trăirea mea spre un singur punct, acela de a trăi pentru Dumnezeu, de a-l iubi pe Dumnezeu! Am găsit, în sfârșit, un punct de sprijin, în această lume nesigură!

De atunci, au trecut mai bine de două decenii! Pot să spun că am început să trăiesc! Mi-a dat Dumnezeu tot ce n-aș fi gândit. În primul rând mi-a dat pacea în inimă, pacea în suflet și nădejdea că într-o zi voi fi cu EL și că mă voi întâlni chiar și cu mama mea!

Dumnezeu mi-a dat o soție minunată! N-am cuvinte să-I mulțumesc pentru ea! Mi-a dat doi copii minunați! Într-un cuvânt mi-a dat tone și vagoane de fericire! Consider că din viața mea, doar Dumnezeu a putut să mai scoată un mărgăritar! Din viața mea, doar Dumnezeu a putut să mai facă ceva! Îi mulțumesc că s-a îndurat de mine și de frații mei!

Și dacă avem această lucrare, care nu-i pentru o biserică, ci pentru toți aceia care îl caută pe Isus Cristos, cu adevărat, pot spune că pe mine Dumnezeu m-a scos dintr-o RELIGIE, ca să am o RELAȚIE! Nu mai am nevoie de o religie. Religia e de la oameni! Eu am avut și am nevoie de o relație cu Dumnezeu, cu Isus Cristos, care a murit pentru mine! Când m-am întâlnit cu Dumnezeu, cuvintele Bibliei au prins viață în sufletul meu. Îi mulțumesc că și pentru mine a avut har!

Marire lui Dumnezeu !

Multumim fratelui Gabi Lupescu pentru semnalarea acestei marturii. Interviu realizat de Daniel Grigoriciuc, Radio Vocea Evangheliei Suceava, publicat aici – http://publicatia.voxdeibaptist.org/media_sept13.htm

VEZI PAGINA Marturii aici

VEZI PAGINA Gabi Lupescu aici

Grupul Harul -Eu n-am sa te las…

Grupul Harul- SPERANTA SI PRIETENII vol. 4

VIDEO by Estera Racatean

Mărturia poetului Traian Dorz despre suferință

Mărturia poetului Traian Dorz despre suferință.
Interviu realizat în 1988 cu ocazia Centenarului Părintelui Iosif Trifa (1888-1988).

VIDEO by Oastea Domnului

Departe esti incă, curată fecioară – Centenar Traian Dorz 100 Cluj – 29 noiembrie 2014

Traian Dorz Istoria Unei Cantari Nemuritoare

Autor: Traian Dorz Versuri via Resurse Crestine

Interpreta: Rut Iovescu

1. Departe eşti încă curată fecioară
Şi ape şi codri şi munţi te-nconjoară
Şi munca-ndelungă te ţine, te ţine
Şi dulcele Mire nu vine, nu vine…

R: Mai coase, mai ţese, mai cântă, mai plânge
Mai încă puține podoabe a-ţi strânge
Puţine suspine şi tot mai puţine
Căci dulcele Mire grăbeşte spre tine.

2. Departe ești încă – și noaptea-i târzie,
Și candela-ți arde în casa pustie,
Și-i grea așteptarea – și lacrima-ți vine
Dar dulcele Mire gândește la tine…

3. Azi, orice iubire din urmă-ți dispare,
Doar una-i aprinsă, și scumpă, și mare,
Și zidul te-apasă, și lanțul te ține,
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…

4. Mai greu trec ca anii clipitele tale,
Priveşti prin zăbrele departe, pe cale,
Tresari, când se-aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire gândește la tine…

5. Așteaptă! – mai încă puţină-aşteptare,
Puțină veghere, puțină răbdare,
Dar până când, oare, acestea vor ține
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…

Centenar Traian Dorz Cluj 

Departe esti inca, curata Fecioara

Rut Iovescu

VIDEO by Hapaianu Andrei

Centenar Traian Dorz 2014 Cluj Napoca 29 Noiembrie 2014

Traian Dorz Istoric

Anul 2014 este marcat de centenarul fratelui, poetului
si marelui om al lui Dumnezeu, Traian Dorz.

VIDEO by Credo TV

2014 CENTENAR Traian Dorz 

PREAIUBITUL MEU E UNUL 

Suceava 1.03.2014

Pentru Oastea Domnului, anul 2014 este marcat de centenarul fratelui, poetului si marelui om al lui Dumnezeu, Traian Dorz.
Centenar Traian Dorz

Adunarea jubiliara de la Suceava din 1 martie este una dintre manifestatiile Oastei Domnului din sirul de evenimente planificate pentru acest an.
In casa de cultura din Suceava au participat la eveniment app. o mie de persone, membri din Oastea Domnului si invitati.

Evenimentul a fost mediatizat prin anunturi radio si afise publicitare.

Cu prilejul acestui eveniment s-a lansat in premiera trailerul filmului documentar „Traian Dorz 100 – Istoria unei cantari menuritoare” (titlu provizoriu). Mai multe detalii gasiti pe http://www.traiandorz100.ro.

2014 CENTENAR Traian Dorz –

Adunare Suceava 1.03.2014

Program cu mesaje, cantari si poezii de Traian Dorz 4 ore

2014 CENTENAR Traian Dorz 

Adunare Timisoara 24.05.2014

Creație și Jertfă

Traian Dorz Centenar Creație și Jertfă - Timisoara

Traian Dorz Centenar Creație și Jertfă – Timisoara

În data de 24 Mai 2014, în sala de concerte a Filarmonicii Banatul din Timișoara (sala Capitol) a avut loc Evenimentul Omagial dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea fratelui Traian Dorz, din seria manifestărilor „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”.
Pentru că viața fratelui Traian nu se poate separa de opera sa, pe care a trăit-o și a validat-o prin suferințe și prigoane, este de datoria noastră ca urmași să rememorăm reperele umane și spirituale ale acestui mare om al lui Dumnezeu, așa cum el însuși mărturisea referindu-se la părintele său duhovnicesc Iosif Trifa: „Dacă noi suntem acum precum ucenicii Mântuitorului nostru Isus Hristos când El le-a spus: Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, – alţii s-au ostenit iar voi aţi intrat în osteneala lor… (Ioan 4, 38) – atunci aceasta este pentru noi o însărcinare plină de o cumplită răspundere” (Istoria unei Jertfe, vol. III).
Slăvit să fie Domnul!
*Oastea Domnului Timișoara

Marturia vietii lui TRAIAN DORZ

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

Un poet crestin – TRAIAN DORZ

Isaiah 53 – How did the 1st century jews understand Isaiah 53 in relation to Jesus?

„How did first century Jews understand
Isaiah 53 in relation to Jesus?”

VIDEO by John Ankerberg

What does Isaiah 53 tell us
about Messiah’s work of atonement?

Why was the Messiah punished for our sins?

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari