Elim Vocal Band Cluj-Napoca – Darul cel mai pretios

VIDEO by Elim Vocal Band via Paul Ion (*thank you!!!)

Reclame

Mai aproape de Crăciun, mai departe de Hristos – Nicolae.Geantă

Photo credit galleryhip.com

Crăciunul e aproape. Pentru buticari şi ritaileri – puternic ancoraţi în viaţa cotidiană, evenimentul se simte pe rafturi, în vitrine şi pe tarabe. Cu globuleţe, cu instalaţii, cu leduri, cu cărnuri, cu clementine, cu cozonaci… Ăştia au băgat spiritul de market al Crăciunului în minţile clienţilor. Se vede în cărucioarele burduşite. Unii, pe lângă listingul de shoping făcut acasă, ar fi gata să-l cumpere şi pe Isus! La promoţie.

Nicolae GeantaAlţii au ieşit cu sorcove, cu cetină şi vâsc, la tarabe. Sunt chiar fraţi de-ai noştrii printre ei. Ăştia promovează spiritul de noroc al Crăciunului. Vindecare miraculoasă, naturistă. Ei sunt gata să se roage pentru vindecări în biserică, apoi imediat să fugă la vraci.

Crăciunul e aproape. Se simte asta deoarece românii, aproape toţi, acum ascultă colinde. E în vogue să-l scoţi de la naftalină pe Hruşcă. Dar câţi dintre ei ştiu să cânte un colind până la sfârşit?

Unii şi-au împodobit casele cu lumini. Cu flash-uri multicolore, ce bat ca la… discotecă. Eu, şi în pat ameţesc de fâcâiala de pe casa vecinului. Luminile bradului însă, oricât de multe ar fi, doar întuneric fac. Pe cer, steaua Betleemului, tot singură rămâne…

Copiii nu (prea) mai merg cu colindul. E mai lejer să navighezi pe Google decât pe Golgota. Unii aşteaptă Moşul. Să-l mintă c-au fost cuminţi, iar el să-i mintă c-au fost iertaţi. Pe Hristos însă, nu-L poate minţii nimeni.

Crăciunul e aproape. Vedem în secularismul pătruns şi-n biserici. Unii şi le-au ornat cu beteală. Alţii, chiar cu brad! Cu globuri. Apoi, vorbesc despre Pruncul născut în iesle. Vorbesc despre Prunc, nu şi cu Pruncul.

Pentru alţii, din ce în ce mai puţini, Naşterea Domnului se apropie nu doar cu zile de post, ci cu foamea de neprihănire a sufletului. Ei nu-şi curăţesc doar casa, ci şi viaţa. Binecuvântaţi să fie sfinţii lui Dumnezeu ce trăiesc printre noi!

Pentru credincioşii secularişti, Crăciunul înseamnă emoţia efemeră a despachetării cadourilor de sub brad, pentru creştinii celeştii, Nativitatea le va aduce cadou veşnic pe Emanuel (Dumnezeu este cu noi). E Părintele Veşniciilor. Hristosul celor vii.

Când veţi citi, Crăciunul va fi şi mai aproape. Din nefericire, pentru mulţi, Dumnezeu va fi şi mai departe!

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Insemnatatea Craciunului – Paradisul Pierdut – Sorin Taban

Photo credit www.infomondo.ro

Paradisul pierdut – serie, episod 1

Acum doi ani, mi-am cumparat o pictura veche intitulata “batran in rugaciune”. Atat de frumoasa imagine cu un batran, incaruntit de zile si ani, stand la o masa pe care avea o Biblie, ochelarii, o bucata de paine si o cana de lut cu apa. Avea mainile impreunate si se ruga. Cand am vazut prima data pictura in casa lui Jeni, mi-a incoltit in minte dorinta ca la batranete, sa fiu si eu ca acest om al lui Dumnezeu, un mos albit de zile, cu mainile impreunate mereu pentru rugaciune. Intr-o zi, s-a intamplat ca acest tablou s-a udat. Repede am scos rama si sticla si am  fugit la masa de calcat rufe. Am incalzit fierul, si-am pus pictura cu fata in jos. Am calcat-o incet si cu teama ca nu cumva temperatura sa imi strice bunatate de tablou…s-a uscat si s-a intins frumos la loc, disparand astfel toate cutele facute de apa. Dar, cand sa-l iau de pe paturica de calcat, am vazut ca se lipise fin de tot de ea. Cu mare atentie l-am desfacut si am vazut ca nu patise nimic. Dar pe patura, ramasese precum o holograma stearsa, chipul batranului cu mainile impreunate, care se ruga parca cu si mai multa pace catre Cel ce este singurul care isi face timp pentru noi, oamenii. Ba chiar, era super interesant sa vezi cum dintr-o ceata groasa si laptoasa, plin de liniste, omul nostru era neclintit in pacea lui. Mi-a trecut un zambet pe fata. Ma gandeam ce valva ar face patura mea de calcat, daca as pleca cu ea la televiziuni, spunand ca o minune s-a petrecut in casa mea si ca Dumnezeu mi-a vorbit…le-as arata patura cu “vedenia” si cred ca cu siguranta as gasi macar doua televiziuni care, dornice de-o stire de senzatie, ar da pe post imagini cu “ciudata aparitie”. Nu ma credeti? Vad tot mai des la televizor stiri de genul: ”

In cartierul Pantelimon, fecioara Maria s-a aratat dintr-un pom unei femei si i-a promis ca se va intoarce cu un mesaj de la Dumnezeu…de ieri, sute de oameni o asteapta pe Maria pe marginea soselei sa reapara si sa vorbeasca oamenilor…” Alteori aud cum nu stiu ce chip s-a gasit intr-o ceapa degerata, sau intr-un cartof taiat din greseala cu sapa, sau ca nu stiu ce cruce s-a gasit intr-un trunchi de copac, in timp ce un om era  aproape sa-l fi  aruncat in soba.

Si ce face lumea la auzul acestor stiri? Chiar crede si face cozi la nu stiu ce manastire sa vada o pictura plangand, sau sub nu stiu ce copac s-o vada pe Maria coborand printre cablurile de net sau de curent electric, chiar in Pantelimon sau Ferentari, sau vad adesea multimi de oameni calcandu-se in picioare sa vada cartoful cu pricina, sau moastele nu stiu carui asa zis sfant. E de ras, dar e si de plans. Nu mai departe de ieri, tot ce era televizor sau radio, vorbea de sfarsitul lumii, asa dupa cum spuneau mayasii. Milioane de oameni, au platit miliarde de dolari ca sa se cazeze in nu stiu ce buncare cu rezerve de mancare si in care, credeau ei ca te poti ascunde de moarte. Si, care a fost urmarea acestor crezuri fara fundament?

Magazinele au vandut tone si tone de alimente in plus, tot felul de catacombe pline de egrasie au fost inchiriate cu sume exorbitante, si asa mai departe. Unii au profitat  la maxim de slabiciunea multora de-a crede-n Nostradamus sau mayasi, in loc sa puna mana pe Biblie si sa inteleaga ca pamantul mai are inca de rotit mult si bine in jurul axei sale,  pana ce Creatorul care l-a facut si i-a dat miscarea si forma si legea dupa care sa functioneze, il va opri si-l va arde, ca sa faca unul nou si la fel de bun precum a fost cel vechi, cel dintai, pana ce pacatul a inceput sa-l intineze si sa-i strice echilibrul…

Intelegeti ce vreau sa spun? Carpa mea de calcat, chiar cu umbra unui batran in rugaciune, cartofi si cepe sau lemne cu tot felul de inchipuiri pe ele, mayasi si Nostradamusi la un loc, n-au nici un fel de consistenta prin mesajele lor, daca sunt pusi in paralel sau in comparatie, sau in lumina Bibliei, singura Carte care vorbeste despre

Adevar.

Proorocul Osea, inspirat de Dumnezeul Cel Viu, scria contemporanilor lui, o profetie care s-ar potrivi atat de mult si vremurilor noastre: ” Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada…” Osea 4:6

In nebunia si isteria creeata de aceasta apocalipsa anuntata de mayasi, imi dau seama in ce bezna spirituala suntem si noi, pamantenii finalului de  an 2012. De accea m-am hotarat sa scriu putin, in cateva seriale, un rezumat al istoriei omului si al planetei Pamant. Nu e usor sa comasezi mii si mii de ani de istorie. Nu ma voi ocupa nici de razboaie, nici de stiinta despre pamant si roci, nici despre aberatiile prin care unii spun cu atata curaj povestea cu molusca atinsa de fulger, care prinsa de flama a devenit brusc broasca si apoi peste si apoi un fel de  peste mai ciudat cu un soi de  picioare si tot asa,  pana ce s-a facut maimuta…apoi, intr-o buna zi, zic tot ei, ca maimuta noastra indreptata de greaban, a-nceput sa umble din ce in ce mai tantosa si realizand ca-i in fundul gol, s-a gandit sa isi faca haine si uite-asa, incetul cu incetul, civilizatia a ajuns pana la noi…E trist ce scriu, dar e adevarat de tot.

Oameni cu doctorate peste doctorate, stau in fata tabletei si din lipsa de cunostinta, precum spunea odinioara proorocul, scriu tot felul de baliverne care te fac sa razi, sau care te fac de fapt sa plangi si sa privesti lung spre cerul inalt, de unde cu siguranta Dumnezeu ne priveste si El trist si cu atata mila, pe fiecare in parte. Cum sa nu fie trist, cand ne vede bajbaind incoace si incolo, unii din noi cautandu-L si negasindu-L, macar ca El se gaseste doar la o distanta de o rugaciune, fata de fiecare din noi. Intelegeti de ce vreau sa scriu aceste mesaje? Omenirea a trecut de apocalipsa mayasilor si a uitat de subiect. Suntem in preajma Craciunului si cei mai multi nu stiu care-i insemnatatea lui…Mosul, cadourile, masa festiva, revelionul, skiul si rezervarea la cabana, astea-s preocuparile oriunde te intorci…sau unii stiu de nasterea lui Isus, dar nu fac nici o conexiune intre mesajul Craciunului si viata lor, nu gasesc Lumina care poate lumina orice viata care traieste in bezna noptii si a necunoasterii. Care-i mesajul Craciunului?

Ce-i cu  versurile atat de bine stiute de cand eram mici? “…steaua sus rasare, ca o taina mare, steaua straluceste si lumii vesteste…fecioara Maria, naste pe Mesia…” Sunt sigur ca stiti colindul. Ce-i cu ieslea? Ce-i cu Betleemul?

Am sa incerc sa asez in istorie, evenimentele de la nasterea lui Isus. Am sa incerc sa pozitionez piesa de puzzle  “Pruncul din Betleem”, in imaginea completa a creatiei si am sa caut sa te fac sa intelegi care este legatura dintre Isus si mine  si care este legatura dintre Isus cu tine.

Cumva suntem legati, chiar suntem.  Este un plan frumos si simplu din care si tu si eu facem parte. Este un plan maret care traverseaza istoria si a ajuns si la noi. Cumva existenta noastra atarna de El si de intelegerea adevarului despre care ne vorbeste atat de clar Cartea Cartilor.

Biblia este singura Carte care explica totul despre existenta, despre creatie, despre inceput si despre sfarsit. Frumosul acestei Carti, este ca se face inteleasa doar daca o credem si in acelasi timp, reusim sa ii intelegem mesajul doar citind-o! Citind-o nu ca unii care stim, ci ca unii care dorim sa aflam adevarul. ” Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, daca Ma veti cauta cu toata inima, zice Domnul”. Isaia ne indeamna sa ridicam ochii si sa privim inaltimile creatiei: “Cine a facut toate aceste lucruri ?”. In El avem viata, fiinta si miscarea spune Apostolul Pavel, citand pe inteleptii greci.Te rog dar sa citesti cu atentie tot ce scriu, si de nu intelegi ceva din ce voi expune, fii bun si scrie-mi un email si promit ca-ti voi raspunde in detaliu cu privire la tot ce ai sa ma intrebi.

Totul a inceput atunci, dedemult…asa incepe Biblia: ” La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul ” Genesa 1:1. De la inceput Duhul Sfant ne indreapta fiinta, mintea, atentia, inima, catre Dumnezeu, Creatorul. El era de la inceput. El este vesnic. El traverseaza istoria de la un capat la altul. El s-a implicat in creatie; a facut totul prin cuvantul Lui. A pus atat de multa pasiune si bucurie in tot ce a facut si la sfarsitul fiecarei etape a lucrului Sau, a privit multumit totul si-a vazut ca erau bune si fara cusur. El este un Dumnezeu de aproape, implicat activ in creatie, dar si in existenta mea si a ta. Poate te mira sa stii ca El este atat de mare incat umple universul, si atat de mic incat poate incapea chiar si-n inima unui copil. El conduce tot universul si-i cunoaste marginile, dar cunoaste si numele tau…te stie dupa numele mic…ma stie pe mine, te stie pe tine, ne stie pe toti si-Si face timp pentru fiecare dintre noi. E placerea si pasiunea Lui sa petreaca timp cu noi.

In acelasi timp, El este un Dumnezeu de departe, este altfel decat creatia Sa, este in afara creatiei, este inconjurat de lumina si stralucire, locuieste in sfintenie si nu are nici o legatura cu pacatul de orice fel ar fi el. Dumnezeu este din vesnicie in vesnicie. Un Dumnezeu imanent si transcendent in acelasi timp. Acesta este marele adevar care sta la baza intelepciunii.

Dumnezeu este si rasplateste pe toti ceice Il cauta. Dumnezeu este Creatorul a tot ce se vede si a tot ce nu se poate vedea. A creat pamantul si cerurile, universul intreg cu soare si luna si stele. Le-a trasat tuturor calea pe care sa mearga prin haul fara margini al cosmosului. Si n-o sa va vina sa credeti, dar micronic, caile trasate de atunci si pana acum, sunt respectate si de soare, si de luna si de pamant si de toti sorii si trilioanele de stele ale universului. Un Dumnezeu atat de maret!

Apoi, ni se spune ca in prima zi, Dumnezeu a facut lumina. A vazut ca lumina era buna si a despartit lumina de intuneric. Lumina a fost numita zi si intunericul a fost numit, noapte. Astfel a fost prima zi si prima dimineata. In ziua a doua se spune ca Dumnezeu a separat apele de jos de cele de sus. Si intinderea care le separa s-a numit cer. In ziua a treia, Dumnezeu a separat apele de jos si astfel a aparut uscatul numit pamant, iar gramezilor de ape le-a dat numele de mari. Pamantului i-a zis sa rasara verdeata si pomi roditori, si asa s-a si intamplat. In ziua a patra, Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori ai cerului, unul pentru zi, soarele si unul pentru noapte si l-a numit, luna…iar printre ei a presarat puzderie de stele mai mici sau mai mari. Doar

EL le stie numarul, locul lor, al fiecareia prin constelatii si le stie fiecareia numele lor. Da, fiecare stea are un nume, iar Dumnezeu le stie locul si numele tuturor. In ziua a sasea Dumnezeu a facut sa misune apele de tot felul vietuitoare, iar vazduhul a fost umplut de pasari de tot felul, care zburau incoace si incolo pe toata intinderea cerului. A cincea zi a fost asa:  Dumnezeu a zis: ” sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti dupa soiul lor”.  Si asa a fost! Si Dumnezeu, ca la finalul fiecarei zile, a vazut ca toate erau bune, fara cusur.

Ziua a sasea ramane insa in istoria inceputurilor, Genesa, ziua cea mai speciala, ziua in care Dumnezeu a spus: ” sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra”. Si l-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Apoi Dumnezeu, i-a binecuvantat si le-a zis: “Cresteti, inmultiti- va si umpleti pamantul”. Din nou a fost o seara si a fost o dimineata. Si in ziua a saptea, privind frumusetea si perfectiunea muncii Sale, Dumnezeu s-a odihnit de toata truda Sa. Dumnezeu nu oboseste ca noi. Este cu siguranta vorba de acea odihna, sau relaxare, sau placere  pe care o ai privind de la distanta tot ce ai facut. Totul era perfect, fara cusur.

Cateva lucruri imi plac mult de tot cand citesc si recitesc  istorisirea creatiei si asta-L face pe Dumnezeu in mintea si-n inima mea, absolut de nedescris, uimitor, maret: prima uimire este ce nu-mi pot explica si, nici nu-mi pasa; de asta e Dumnezeu, este altfel decat mine si decat noi toti. El poate ceeace mintea mea nu poate pricepe si este in stare sa faca din imposibil, posibil.

Ce zici ca Dumnezeu a facut totul din nimic? Ce afacere ar fi sa vand azi tone de materie prima, asemanatoare cu cea folosita de El in creatie, adica nimic. Sa primesc comenzi de tone de nimic. sa impachetez nimicul, sa il numar bine ca sa nu livrez nici mai putin, nici mai mult, apoi sa fac factura, sa pun coletele in camioane si sa umplu magaziile clientilor cu nimic. Ce emotii as avea la inventarul de sfarsit de an, ca nu cumva sa lipseasca ceva din nimicul din stoc. Apoi, e ceva sa stii sa calculezi bine, exact, de cat nimic ai nevoie ca sa faci tot ce se vede si ce nu se vede…Dumnezeu a facut totul din nimic. Apoi, ma uimeste cum a stiut Dumnezeu sa faca lumina in prima zi si abia in cea de-a patra sa faca soarele si luna. Uimitor, nu? Cu cat ma adancesc in a pricepe, parca chiar incep sa inteleg totul sau incep sa nu mai pricep nimic. E greu de priceput ceea ce nu se poate exprima in cuvinte omenesti.

Privind cu atentie la univers, Psalmistul spune: “o stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele, este prea inalta ca s-o pot cuprinde!”. E logic ca a facut mai intai lumina si apoi a facut ceva in care s-o puna, toata la un loc, adica soarele. Cred ca unii din voi, va spuneti in sinea voastra ca am luat-o razna. Nu, nu am luat-o. Sa crezi ce spune Biblia este nevoie de mai putina credinta, decat de cata ai nevoie, ca sa crezi ca lumea atat de perfecta a  luat fiinta in urma hazardului, a intamplarii, a nu stiu carei explozii sau Big-Bang de nu stiu ce fel…intamplarea naste intamplari, imperfectiune, lipsa de armonie, haos…ori noi vorbim de un univers atat de perfect incat, suntem obligati, constransi sa recunoastem ca in spatele lui, este musai sa fie un Creator care a calculat totul la micron. Totul a fost planuit cu minutiozitate greu de inteles sau de imaginat.

Un alt lucru care te lasa mut de uimire, este felul in care a fost facut omul. Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului. Ni se spune ca omul arata ca o statuie din lut. N-avea viata. Atunci, Dumnezeu i-a suflat in nari suflare de viata si astfel omul a devenit un suflet viu. Suflet viu, descrie clar faptul ca omul are un trup efemer, facut din din tarana pamantului si care se va intoarce in tarana, si un suflet care, odata intrat in om, a facut ca omul sa devina un suflet viu, un trup cu viata, cu viata din Dumnezeu. Sufletul este din Dumnezeu si este vesnic. Alt amanunt este ca Dumnezeu a spus ” sa facem (deci pluralul) om dupa chipul si asemanarea Noastra (deci din nou plural) “. Cu cine mai era? Pai era Dumnezeu, Tatal, Creatorul, era Duhul Sau, Dumnezeu Duhul, care plutea peste toata  intinderea de ape, si, daca citim in Evanghelia scrisa de ucenicul Ioan, vedem ca era si Domnul Isus, Fiul Sau, Dumnezeu Fiul. Iata cum descrie Ioan, prezenta Domnului Isus in creatie : ” La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. ” Era deci si Domnul Isus, Dumnezeu Fiul,  prin care s-au facut toate lucrurile.

Omul era fara cusur, neprihanit, ca Dumnezeu. Dumnezeu a spus omului sa aiba grija de gradina Edenului, si sa manance din orice-i va  placea, “dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Genesa 2:17. Dumnezeu era tare bucuros de tot ce a facut. Omul era perfect, neprihanit, curat, neintinat. Era de aceeasi natura cu Dumnezeu. Se intalnea cu omul in fiecare dimineata, in zorii zilei. Era o placere pentru Dumnezeu sa se intalneasca cu omul, faptura mainilor Sale. Era o relatie atat de frumoasa intre om si Dumnezeu!

Va imaginati? Nu era pacat si totul era deosebit, desavarsit. O realtie de prietenie, de dragoste, de frumos. Imi si imaginez cum era in Eden: flori multicolore de un miros atat de pur, de arome care nu au legatura cu cele mai bune parfumuri de prin magazinele noastre. Omul astepta pe iarba impreuna cu femeia lui, Eva. Si Dumnezeu isi trimitea inainte un susur bland si subtire, un fosnet usor ca o adiere,  care sa-l atentioneze pe om, ca El se apropie. Si omul, cu mana streasina la frunte, astepta in fiecare zori de zi, sa-l vada din nou si din nou pe Creator.

Dumnezeu aparea, ii lua de umeri pe cei doi si incepeau discutii, intrebari si raspunsuri  de tot felul. Omul dorea sa stie cat mai multe si lui Dumnezeu ii facea o bucurie fantastica sa le raspunda pe intelesul lor.

As descrie frumosul dintre ei cu cuvantul “relatie”. Relatie de dragoste. Si zilele treceau si lui Dumnezeu Ii tot placea sa se plimbe prin gradina, fiind intampinat mereu si mereu de om si de femeia lui. Asa a fost la inceput. O realtie de dragoste intre Dumnezeu si om. Si toate au fost frumoase pana intr-o zi cand omul, ispitit de satana, a ales sa nu mai asculte de Dumnezeu…a mancat exact din pomul din care Dumnezeu a spus sa nu manance. Ni se povesteste in Genesa ca Dumnezeu venise ca de obicei,  in gradina cu dorinta de-a  se intalni cu omul. “Unde esti?” intreba Dumnezeu…si omul, cu nevasta lui, erau ascunsi dupa pomii din gradina…cat de trist a fost pentru Dumnezeu sa constate ca omul a ales sa nu mai asculte de El…”Vei muri negresit”,  asa a spus Dumnezeu omului, “in ziua in care vei manca din pomul cunostintei binelui si raului, vei muri negresit”. Reltia aceea speciala dintre Dumnezeu si om, s-a rupt. Omul nu a murit atunci, pe loc, fizic, dar moartea a intrat in omenire de atunci si-a pus amprenta peste toata creatia,  pana la noi. Dumnezeu pregatise Edenul pentru om, pregatise viata, viata vesnica…omul insa  a ales moartea…si moartea si-a pus amprenta pe intreaga umanitate de atunci si pana la noi. De la o relatie desavarsita intre om Dumnezeu si om, s-a ajuns la o relatie rupta, la o despartire, la o prapastie imensa intre Dumnezeu si om…Omul a fost izgonit din Eden. Si moartea a patruns in lume, asa cum spune Biblia, asa cum a spus Dumnezeu la inceput. Moartea spirituala a fost cea mai grozava consecinta a neascultarii…ca un haos imens, de netrecut, asa as descrie consecinta neascultarii de Dumnezeu, o prapastie de netrecut.

Paradisul a fost pierdut, pierdut pentru totdeauna…De la viata vesnica, de la relatie de dragoste, omul a decis sa aleaga moartea, moartea vesnica, despartirea de Dumnezeu.

Asa a fost inceputul omenirii. Ca sa intelegem Craciunul, venirea Fiului lui Dumnezeu si nasterea Lui in ieslea Betleemului, este bine sa intelegem cum a inceput lumea…un inceput asa de  frumos, dar atat de repede si de  trist deviat spre ce putea fi mai rau…Atasez un clip in care, intr-o schema foarte simpla, doresc sa rezum tot ce am scris pana acum. Sunt adevaruri care trebuiesc intelese bine de tot. Doar asa vom ajunge sa-L cunoastem pe Dumnezeu si sa-I intelegem dragostea…doar asa vom reusi sa intelegem planul de Dumnezeu pentru fiecare din noi, si vom descoperi adevaratul Craciun. Revin-o in cateva zile sa vezi si celalalt episod din seria ” Insemnatatea Craciunului pentru mine” Dumnezeu sa te binecuvinteze !

s.t. frate si prieten        25.12.2012

Paradisul pierdut – serie, episod 1

VIDEO by Towards Heaven

Traian Dorz – Recital de 60 de Poezii

VIDEO by liviucanada

Un terorist irakian ISIS a ucis 150 de femei care au refuzat căsătorii cu membri ai grupului Stat Islamic

Photo credit www.saharasamay.com

Un militant din cadrul grupului terorist Stat Islamic este acuzat că a omorât 150 de femei și fete care au refuzat căsătorii cu membri ai organizației fundamentaliste sunnite, afirmă oficialul irakieni, citați de Fox News.

Abu Anas Al-Libi este suspectat că a executat extrajudiciar, prin împușcare, 150 de femei, dintre care unele însărcinate, majoritatea fiind membre ale etniei yazidi. Femeile au fost omorâte pentru că au refuzat căsătorii cu membri ai grupului terorist Stat Islamic.

„Abu Anas Al-Libi a omorât peste 150 de femei și fete, inclusiv femei însărcinate, pentru că acestea au refuzat să se căsătorească”, a comunicat Ministerul irakian pentru Drepturile Omului.

Femeile au fost executate în orașul irakian Fallujah, fiind îngropate în zone din cartierele Al-Zaghareed și Al-Saqlawiya.

Citeste mai mult aici – http://www.whereareyouthgoing.eu

Cel puţin 185 de femei si copii, răpiti de Boko Haram în nord-estul Nigeriei, 32 de persoane omorate

Mamele fetelor rapite din Chibok un oras din apropierea satului Gumsuri, unde au fost rapiti inca 191 de femi si copii. Photo www.newyorker.com

Cel puţin 185 de persoane au fost răpite de militanţi ai grupului terorist Boko Haram într-un atac care a vizat satul Gumsuri, situat în nord-estul Nigeriei, anunţă surse locale, citate de AFP.

Teroriştii au omorât cel puţin 32 de persoane la Gumsuri, în statul nigerian Borno, precum şi în regiunea Chibok, unde Boko Haram a răpit peste 200 de eleve de liceu în aprilie.

Un şef al miliţiilor tribale din regiune, Usman Kakani, a declarat că 191 de femei şi copii au fost răpiţi.

Ostaticii au fost urcaţi în camioane şi au fost transportaţi în pădurile din zona Sambisa, la 70 de kilometri sud de Maiduguri.

Alte 219 eleve răpite în aprilie sunt deţinute în continuare de Boko Haram.

Sursa Antena 3

Twelve Days of Apologetics Day 6 – Christmas and its pagan roots (SES)

find out more at http://ses.edu/about-us/12-days-of-ap…

VIDEO by Ses Apologetics

Related posts

Twelve Days of Apologetics Day 5 – The Magi (SES)

find out more at http://ses.edu/about-us/12-days-of-ap…

VIDEO by Ses Apologetics

Related posts

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1? Who was Melchizedek? How can Jesus be David’s “son,” but also his “Lord”?

The Lord says to my lord:

“Sit at my right hand
    until I make your enemies
    a footstool for your feet.”

Who is David’s “Lord” in Psalm 110:1?

VIDEO by John Ankerberg

Who was Melchizedek?

How can Jesus be David’s “son,”
but also his “Lord”?

 

Patriarchal society and descendent honor

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari