Florin Ianovici – Veniti si priviti lucrarile Domnului – 1. Trecut

Psalmii 46

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

1 Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
3 Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire)
4 Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
5 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
6 Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
7 Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)
8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
9 El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război. –
10 „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” –
11 Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (21.12.2014). Mesaj din ciclul de predici „Veniti si priviti lucrarile Domnului”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Emy Fedur – Smerenia, floare rara

Oare de ce a fost aleasa Maria sa fie mama Domnului Isus si astazi am incercat sa o facem cu insusi cuvintele aestei femei in cantarea Mariei. Luca 1:46-48

46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.

Maria a fost aleasa in primul rand sau in mod deosebit pentru smerenia ei. Virtutea sau calitatea care a iesit in relief a fost smerenia….

VIDEO by abiel mony

Eroi penticostali ai credintei pe care nu i-ai cunoscut

Cultul penticostal alegeri 2014~~~

Cultul Crestin Penticostal Gheorghe BradinGheorghe Bradin (în rândul de jos, al patrulea, de la stânga la dreapta), în vizită în judeţul Bistriţa Năsăud. Foto: http://www.sfantatreime.ro

Primele  patru biserici penticostale de la Arad

In editia din 1927 a “Noului Ghid pentru secte”, Episcopul Comsa a denuntat pe Teodor Andras din Detroit si pe Pavel Budean din Arkon, ca sustin pe penticostalii din Paulis si ca au relatii cu secta evanghelista din Iasi. Observam ca penticostalii sunt adesea numiti „Evanghelistii” in tari ca Rusia, Ucraina si Slovacia pans in zilele noastre. Deci erau penticostali in capitala unei provincii Moldova din Romania, chiar daca ei pot fi confundati prin numele lor, cu Crestinii dupa Evanghelie (in Romania asa se numeste Biserica Fratilor)

Comsa era bucuros ca erau doar patru biserici penticostale in Arad si era sigur ca acest numar nu va creste. Cei patru pastori penticostali ale acelor biserici erau:

  1. Vasile Semeneascu (Cuvin),
  2. G. Bradin ( Paulis),
  3. Dumitru Buda (Pancota),
  4. Gheorghe Urlea ( Micalaca).
Fratele Bradin Bis Paulis Revista Cuvantul Adevarului

Fratele Bradin Bis Paulis Revista Cuvantul Adevarului Feb 2012

Partenie Pera – martir penticostal din Toimos, 1927

In martie 1927, Ilie Ghelbeleu, preotul din Toimos, a chemat jandarmii din Radna sa aresteze pe participantii unei adunariri penticostale din satul sau.

Printre credinciosii arestati erau Partenie Pera si Mihai Olar din orasul Lipova. Amandoi au fost batuti cu un lant pe talpile picioarelor.

Partenie Pera nu a rezistat si a murit dupa cinci saptamani de dureri ingrozitoare, lasand in urma o vaduva si doi orfani. El a devenit primul martir penticostal roman.

Jandarmul ucigas a fost amendat cu 1000 lei si a fost promovat de la gradul de agent la cel de plutonier.

In Bihor, la nord de Arad (cele doua judete din provincia Crisana, in vestul Romaniei) penticostalismul s-a raspandit din 1927, cand Pavel Ciuci din Picleu a fost ordinat de G. Bradin.

Evanghelizarea a fost continuata in Bihor de lucratori inzestrati cu daruri spirituale ca Mihai Tarhenai din Brusturi, Mihai Urs si Ioan Urs. In Banat (S-E Romaniei) cel mai cunoscut lucrator, Alexandru Isbasa a fost convertit la penticostalism in 1927 cand a vazut vindecarea divina a lui Traian Manguta, un penticostal roman din satul Birchis.

Miscarea penticostala se raspandeste in Timisoara si in restul tarii

Miscarea penticostala romana a inceput in Timisoara in 1928. Isbasa care era un pastor in Birchis a devenit pastorul celei mai importante biserici din Timisoara, din anul 1947.

Dinca Ciolac a fost pastorul unei alte biserici penticostale din Timisoara, si era mereu credincios conducerii lui Bradin, nu ca Isbasa.

In Faget, un oras de munte din Banat, pastor era Ilie Tuda.

In Moldova de Sud si N-E Valahiei, credinta penticostala a fost propovaduita de Solomon Borlovan din 1928. Prin el Mihai Radu din Galati si Ioan Bododea, un pastor baptist din Braila, s-au convertit la penticostalism in 1928.

In Braila, un important lucrator penticostal era Leon Ioan. In Bucovina (N Romaniei) un pionier al penticostalismului era Cristian Gavrila din Balca, din 1928.

Alti lucratori mai mari erau Teodor Daniliu, Guranda din Dumbraveni, Procopie Mireuta si Dumitru Mireuta din Volovta si Vladimir Onofrei in Radauti.

Interdictia Penticostalismului in 1928

Ministrul Cultelor a repetat interdictia Penticostalismului prin decizia nr. 24536 din 1928.

Astfel in toamna lui 1928 cam 50 de lideri penticostali s-au intalnit in casa lui G. Bradin in Paulis, ca sa-si organizeze activitatea si sa redacteze „Principiile de Credinta”.

Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

La intalnire au participat: Gh.Bradin, Mihai Olar, Alex Isbasa, Ioan Neta, G. Lela, G. Urlea, I. Bododea, Mihai Radu si altii. S-au hotarat sa publice revista penticostala “Vocea Adevarului” si sa publice alta Declaratie de credinta. Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Editorul revistei trebuia sa fie Ioan Bododea. Declaratia de credinta din 1924 a fost retiparita in 1928. Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Deoarece nu era posibil sa obtii recunoasterea Guvernului pentru o asociatie religioasa condusa de binecunoscutii penticostali cu centrul in judetul Arad, leaganul penticostalismului roman, o strategie adecvata a fost formulata.

La o intalnire in Braila, pe 22 Februarie 1929, bisericile penticostale din S-E Moldovei si N-E Munteniei (Galati, Lascar Catargiu, Costache Negri si Brailita) s-au organizat ca Asociatia religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica”, cu Ioan Bododea presedinte si Mihai Radu secretar. Scopul era ca aceasta asociatie sa fie recunoscuta oficial si dupa aceea toate bisericile penticostale din tara sa devina membre ale acelei asociatii. Sediul central al Asociatiei trebuia sa fie in Brailita (o periferie a Brailei).

Ioan Bododea si Mihai Radu au semnat o petitie pentru o recunoastere oficiala catre Ministerul Cultelor, inregistrata cu nr. 15723/15 iunie 1929. La inceput au primit un oarecare raspuns favorabil, in ceea ce priveste Declaratia sau scurta Expunere a Principiilor Bisericii lui Dumnezeu, dar recunoasterea a fost amanata dupa perioada de testare.

In 1930-1931 autoritatile statului si-au dat seama ca noua asociatie era penticostala si au interzis-o. Penticostalii din zona Braila-Galati au contribuit la raspandirea credintei penticostale la Iasi, capitala Moldovei si in Basarabia (acum Republica Moldova).

…Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale

Pentru un timp au publicat in rusa si romana revista Ustishitel (Mangaietorul) pentru cititorii basarabeni Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale.

In 4 aprilie 1930, un bine cunoscut lucrator penticostal Stefan Moscu a fost ordonat ca misionar in sudul Moldovei. In 1930, 21 de persoane au fost botezate in raul Siret in judetul Braila. Pe 31 august 1930 Vasile Gaspar a fost ordinat ca lucrator penticostal. A lucrat in N-E Munteniei (Greceanca-Buzau) si Banat (Oravita).

Conform unui scriitor secular I. M. Popescu, Ioan Bododea a introdus un nou sistem organizatoric la baza comunitatii sau bisericii locale; apoi ca un organism religios si administrativ – filiala unind comunitatile unui judet sau din diferite judete; si in final Comitetul Executiv – ca un organ religios, administrativ si reprezentativ; un sistem care continua si astazi.

Dupa 1929, cateva Comunitati regionale ale bisericii apostolice au fost infiintate. In 1929, Eugen Bodor din Burdujeni (periferia Sucevei) – un viitor fruntas al miscarii penticostale – a fost convertit la penticostalism. Filiala Sucevei a Bisericii Apostolice pentru Bucovina si Moldova de nord a fost infiintata in frunte cu Cristian Gavrila conducatorul filialei.

Pionierii credintei penticostale din Bucovina au trecut lantul muntos Carpatilor Orientali catre estul Transilvaniei si au evanghelizat judetul Bistrita. Lucrarea a fost continuata de evanghelisti locali ca: Elisei Rus din Negrilesti, Dumitru Moldovan din Dobric si altii.

In Maramures (N Romaniei) credinta penticostala a fost raspandita inainte de 1930 de un emigrant intors din Argentina in Sighetu-Marmatiei capitala provinciei, unde o biserica adventista s-a convertit la Penticostalism.

In 1936 a fost infiintata Biserica Penticostala din Razoare.

In Transilvania penticostalismul s-a raspandit din valea Somesului in N (jud. Cluj) in Valea Jiului in S (jud. Hunedoara). Pionierii penticostali au fost: Vasile Crisan si Ioan Sima (jud. Cluj), Ioan Bododea, lucrator penticostal in Alba-Iulia, capitala istorica a provinciei, Iacob Mariuta si Iacob Padurean in Turda , resedinta jud. Turda, Nicolae Oprean in Brasov (din 1940).

In capitala provinciei Oltenia, Craiova penticostalismul a fost plantat de Tudor Macarie, dupa 1930. In 1939 a fost ordinat acolo Alexie Vamvu.

In Bucuresti intre anii 1930-1942 lucratori penticostali au fost Ioan Danciu (din1936) si din 1940 Pantelimon Cojocar.

Sursa aici:

View this document on Scribd

 

John Maxwell – Poveste de Craciun

VIDEO by JMT Romania

Predica – Rivis Tipei Pavel – Scopul intruparii Domnului Isus Hristos

Biserica Betania – Arad 25 Decembrie

VIDEO by Biserica Betania Arad

Craciunul petrecut in America – Sorin Taban

Sorin Taban Photo Biserica Izvorul Vietii

Sorin Taban Photo Biserica Izvorul Vietii

…Era noiembrie 1993 cand am luat viza de America. Nu mai iesisem niciodata din tara, nici macar in Ungaria, sau in Bulgaria, nicaieri. Deci, prima calatorie in afara tarii, direct in America.

Ce sa zic? Doar gandul ca voi vedea America ma facea sa simt ca zbor de bucurie. Va spun sincer ca ma bucuram ca un copil; saream in sus prin casa, faceam tumbe pe covor, stateam in cap, radeam cu gura pana la urechi, priveam pasaportul cu viza de 6 luni si nu-mi credeam ochilor, eram in lumea viselor, pe bune! Si viteza imaginatiei si-a bucuriei mele , era mai ceva ca ale avioanelor companiei Delta, cu care am si zburat dealtfel. Prima data in aeroport, dincolo de zona vamesilor si a politiei de frontiera. Doamne, ce sentimente am trait stiind ca eram in afara granitei, in teritoriul international! Mi se parea ca toti se uitau la mine cu invidie. Am luat autobuzul pana la avion. Nu aveam atunci tunele, sau burlane, cum aveam sa le spun mai tarziu.

Apoi, ce sa zic? Scara avionului…era aglomerat…eu aveam ochii cat cepele sa vad de aproape un avion adevarat. Era imens! Eu le stiam mici de tot si chiar ma intrebam cum de intra atatea oameni intr-un avion atat de mic…ei, glumesc dragilor, glumesc! Dar, chiar atat de aproape de unul adevarat nu am fost niciodata. Am ajuns la usa lui. Am atins-o! Am studiat-o repede…nu semana cu nici o usa pe care am vazut-o vreodata. Ce balamale! Ce capitonaj, ce chedere! Cand am vazut-o atat de solida mi-am dat seama ca e cazul sa stau relaxat si in siguranta in avion. Mi-am gasit locul si am priceput la un moment dat care-I treaba cu catarama centurii. Apoi, eram ca girofarul sa vad usile de la bagaje, geamurile rotunde, jaluzelele de la geamuri, scaunul cu butoane de tot felul. Imi aduc aminte ca am tras de un buton si mai sa-mi sara inima din piept cand masuta s-a rabatat brusc…m-am uitat in jur si am sesizat cativa pasageri care si-au dat seama ca s-a urcat si neica nimeni pentru prima data in avion…apoi, am vazut lampile de sus, butoane de tot felul, inclusiv cel ce chema stewardesa sa-ti aduca una alta…e clar ca mi se facea sete din cand in cand…si imi era din ce in ce mai sete cand am priceput ca nu-ti aducea doar apa, ci te intreba ce vrei sa alegi din vreo 6 tipuri de cico-uri si limonade…cola la cutie! fanta la cutie, adica cu gaz vreau sa spun si, iti dadea una singura doar tie, adica ti-o dadea pe toata, nu doar un paharel…ffffiiiiiiuuuuu!

Tare de tot in avion…si ce mocheta faina! Si ce manere la scaunele, atentie, rabatabile pe spate…ce sa mai zic cand s-au aprins televizoarele…atat de mici nu mai vazusem niciodata. Pe scaun erau ceva desene ciudate cu o duga neagra intr-o parte…peste ani am inteles ca era vorba de card si posibilitatea sa suni direct de acolo, din fata scaunului tau…a venit vremea mancarii…mmaaaaammmmaaaaa!!! Ce casolete, ce canite, ce tare! Am salvat repede ceva din ele si bineinteles ca stewardesa a ramas putin derutata cand a vazut ca nu am returnat tot gunoiul…s-a uitat putin ciudat, dar, pentru ca sub scaun nu era nimic aruncat, si-a dat seama ca le-am pus bine sa mananc mai tarziu. Cand s-au prins ele despre ce-i vorba in compunere, m-au intrebat daca nu vreau unele noi. Acum imi dau seama ca aratam precum Tarzan in civilizatie. Nu va spun cat de frumos era la Wc…totul de inox! Greu am priceput de unde se trage apa, sau de unde se pornea apa la chiuveta, iar despre uscarea mainilor cu aer cald ce sa zic? Nu mai vazusem niciodata asa ceva…un feon pentru maini…incredibil! Era totul ca-n filmele cu ozn-uri.

In fine, zeci de ore pana-n Seattle, ajunsesem expert in ale avioanelor si nu va mint daca va spun ca nu am mai oprit nici o lingurita sau furculita din plastic. Facusem deja un set de 6 bucati, deci, erau suficiente! Zambiti? Nici o problema, si eu fac la fel acum cand imi aduc aminte primul meu zbor. In fine, au pornit motoarele. Eu aveam bilet la geam si deci, nu trebuie sa va spun ca ochii imi erau ca la melc…incredibil! Incepusem sa ne ridicam. Manerele la scaun nu stiau ce se intampla cu ele. Doua maini le strangeau precum doi clesti cu multiplicator de forta. Nu-mi dadeam seama ca involuntar, ma tineam de scaun atat de tare ca plasticul aproape se deforma de stransoarea mea. O doamna care cred ca ma vazuse palid la fata, mi-a spus sa fiu relaxat si sa trag adanc aer in piept si sa respir incet pana ce ma relaxez. Am trecut prin nori si am ajuns deasupra lor.

Photo credit www.asia.com

Eram cu capul in nori si la propriu si la figurat. Doamne, cat de frumos! Erau ca niste munti de vata pufoasa si sclipitoare! Cat de frumos! Si ce culoare la cerul de desupra norilor!!! Nu credeam ca dupa nori mai e ceva…eram cu ochii pe geam precum scociul. Fantastic! Prima escala a fost la Frankfurt unde am stat cateva ore. Imi placea. O noua escala insemna si o noua decolare, deci emotii si adrenalina din nou…abia asteptam! Nu am mai coborat pe trepte ci printr-un burlan tubular, care se cuplase la usa avionului am ajuns direct in aeroport. Mama, ce magazine! Mama ce telefoane fixe! Mama ce brazi de craciun! Mama, ce mochete mari si cat de moi! Trotuar electric!!! Incredibil! Apoi, niste masinute ciudate si albe care mergeau de colo colo, fara sa se auda vreun motor pornit…indiferent in ce directive ma uitam, era ceva de vazut…si fata de Bucuresti, acolo avioanele venea pana la 2 metri de geamurile aeroportului, deci, mi-am dat seama ca 4 ore, vor fi o delectare daca voi gasi un loc la fereastra…si cum s-a ridicat cineva, instant m-am asezat eu.

Eram gata de spectacol, ecran panoramic si color! Spun ecran panoramic pentru ca nu vazusem in viata mea un perete de sticla de sute de metri lungime, facute doar din geamuri de 5 metri pe 7 metri. Erau niste geamuri ciudate si duble. Mi se parea ca strainii fac mare risipa. Abia peste ani am inteles ca se numeau termopan si aveau rol de izolare fonica si termica. Acum am si eu acasa geamuri cala nemti si oricand le vad, ma trece un zambet strengaresc. Ce, de unde eram sa stiu? Ai mei acasa, aveau geamurile dintr-un singur rand de sticla si prinse cu cuisoare pe giurgiuveaua de lemn…

Am dat o tura prin aeroport studiind tot: usile, geamurile, gresia, mocheta, telefoanele publice, televizoarele cu ecran plat si toate color (adica, vreau sa spun ca niciunul macar nu era alb-negru). Incredibil, eram in Germania…auzisem de ea, dar acum eram acolo !!! Nu ma departam prea tare de poarta de plecare in America, de teama sa nu ma ratacesc. Aeroportul de acolo era urias, nu ca al nostru…dupa ce-am vazut de toate, am inceput sa aud si zgomotul de jur imprejur…era zarva multa; vietnamezi, chinezi, arabi, oameni cu turbane, tichii de tot felul si fuste lungi si largi sau multicolore, negri, albi, galbeni si alte nuante, circulau de colo colo impingand tot felul de geamantane si genti pe rotite…eu aveam numai din acelea care trebuiau carate in maini.Ma si gandeam ce tare ar fi daca as avea si eu o valiza dintr-aia. Si am priceput de fapt ca magazinele erau pline de asa ceva. Cand am vazut pretul, mi-am dat seama ca erau cat doua trei salarii de-ale mele. Dar, pentru ca nu mi-a placut nici o culoare din cele expuse, m-am razgandit si nu mi-am cumparat niciuna… (acum toate valizele si rucsacii pe care-i am, au cel putin un rand de rotite : ) . Frumos de tot! M-as fi mutat in Germania.

Nici nu am stiut cand au trecut cateva ore. Spre geamul aeroportului venea direct spre mine o namila de avion atat de mare ca initial nu pricepeam ce este. Era avionul de America. Un avion cu cocoasa si cu doua etaje…nu va mai spun cum era in el, cate scaune avea, cum era masuta rabatabila din fata si cum infigeai niste casti in manerul de la scaun si cum din niste butoane digitale, gaseai zeci de posturi…tare de tot…17 ore de zbor continuu si, Cincinati era primul contact cu pamantul tuturor viselor…a fost frumos in Germania, dar aici era si mai si…Aici am stat alte patru ore…eram cu ochii precum cameleonul…fiecare ochi privea in alta parte…tare de tot aeroportul asta! Incredibil cum era totul facut cu atata precizie. Nu erau crapaturi in pereti, nu erau pereti murdari, toate cele erau pe baza de senzori, lumea imi zambea ca si cum ne cunosteam de cand lumea, si ceva ce am sesizat si in Germania, toate difuzoarele cantau colinde cu versuri diferite de cele de la noi.

La noi erau cu Mos Craciun cu plete dalbe…acolo insa colindele, toate vorbeau de Jesus, de Isus, nascut in ieslea Betleemului…”long time ago in Betlehem”, asa cantau peste tot boxele…vorbeau de Maria, de Iosif, de Betleem, de Dumnezeu si dragostea Lui, vorbeau de bucurie, de ingeri si binecuvantare, de iubire. Mi-am zis in sinea mea ca din cauza credintei lor, si nemtii si americanii, sunt atat de binecuvantati de Dumnezeu. Merita, imi spuneam in sinea mea…toti sunt credinciosi si nu ca la noi in tara, atei si fara nicio dorinta de-al canta si lauda pe Dumnezeul adevarat.

Am stat o luna si jumatate in America si, incetul cu incetul am inteles, ca, macar ca toti isi spuneau unul altuia “Merry Christmas” sau “God bless you”, sau “Jesus is the reason of the season”, erau ca si la noi in tara, atat de departe de adevar. Am realizat ca precum la noi, viata lor nu avea nimic in comun cu Isus, adevaratul motiv al sarbatorilor de iarna…Atentia tuturor era pe daruri sau era pe cum sa-si orneze casa cu luminite, mai ceva ca vecinul sau vecinii lor…toate difuzoarele cantau din toate membranele cantece despre Regele Isus, dar inimile celor mai multi erau goale si triste…erau fara Mantuitor, erau fara iesle, erau fara Betleem, erau fara Dumnezeu, Cel ce din atata dragoste L-a trimis pe Isus special pentru mine si pentru tine.

– Ce inseamna craciunul pentru tine? Ce semnifica el? Stii cumva de ce s-a nascut Isus? Stii cumva de ce s-a pogorat El din slavile ceresti, aici jos pe pamant? Stii cumva de ce numaratoarea anilor, a inceput din nou de la zero de cand s-a nascut El? Poate stii, poate nu…revin-o pe pagina noastra (a mea si a lui Teo) si vei gasi zilele urmatoare cate ceva despre “Insemnatatea Craciunului”.

Fie ca aceste sarbatori sa nu-ti aduca lumina doar in casa, doar pe casa, doar in brad…fie ca sarbatoarea din anul acesta sa fie una speciala: Sarbatoarea nasterii Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, nascut in Betleem, special pentru mine si pentru tine!”

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi adevarata semnificatie a craciunului !!!

Jesus, Jesus is the reason of the season !!!

s.t. frate si prieten 19.12.2012

Citeste / Vizioneaza si

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN?

WHAT IF JESUS HAD NEVER BEEN BORN? from Larry Wessels on Vimeo.

Who is Jesus? John MacArthur

John MacArthur on CNN’s Larry King, about 4 years ago, with John Meacham, Managing Editor of Newsweek Magazine, Father Michael Manning, Dennis Prager, Radio Host, Deepak Chopra.

The Meaning and Message of the Life and Death of Jesus

The full program (45 min)

Christmas – Who was Jesus? (Larry King Live with John MacArthur)

VIDEO  by 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari