Nelu Brie – Mesaj de Anul nou

Photo credit marketingland.com

2 Corinteni 6:18 – 18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

2 Corinteni 7:1 – Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

 Conceptul: Frica de Dumnezeu 

Cred ca in acest inceput de an, dincolo de planurile personale pe care ni le facem, dincolo de obiectivele noastre legate de familie, legate profesie sau de scoala, dincolo de obiectivele noastre materiale (cine stie ce dorinte avem, Domnul pe toate sa le binecuvanteze); dincolo de toate acestea cred ca exista un fir rosu care trebuie sa strabata ca un semn de la Dumnezeu tot ceea ce suntem, tot ceea ce vrem, tot ceea ce gandim si simtim, toate obiectivele, proiectele, ambitiile noastre. Acest concept, acest fir rosu este conceptul de FRICA de DUMNEZEU – este frica de Dumnezeu.

Suntem chemati sa traim in frica de Dumnezeu. Nu stiu daca vom reusi pe parcursul acestui an sa realizam, pamanteste vorbind, multe lucruri. Poate ca da. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu siguranta: da! Dumnezeu ne va da sanatate, ne va intari bratele, vom munci cu harnicie, ne vom chivornisi bine, vom folosi cum trebuie timpul si cu ajutorul lui Dumnezeu vom face multe lucruri.  Unii vor face mai multe lucruri, altii vor face mai putine, dupa darul care l-a dat Dumnezeu fiecaruia.

Dar as indrazni sa spun ca nici unul dintre noi n-ar trebui sa cada sub standardul lui Dumnezeu, cand este vorba de traire in frica de Dumnezeu. Asta nu mai tine de darurile pe care le avem, nici de capacitatile noastre personale, nici de inteligenta, nici de educatie, nici de puterea financiara, nici de – stiu eu- circumstantele favorabile. Nu. Umblarea in frica de Dumnezeu este aceeasi pentru toti. Umblarea in frica de Dumnezeu este cerinta lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

1. Trairea in frica de Dumnezeu este porunca Domnului pentru poporul Sau

Nelu Brie Anul Nou 2015Va chem acum, in prima zi a anului 2015, sa luam hotararea sa traim in frica de Dumnezeu. Poate ca am luat-o. Poate ca in seara asta nu va trebui sa facem altceva decat sa o reinnoim si sa cerem peste ea o proaspata binecuvantare din partea lui Dumnezeu. Ne vom uita in Scriptura si un prim lucru pe care as vrea sa-l observam este ca trairea in frica de Dumnezeu este porunca Domnului pentru poporul Sau. Trairea in frica de Dumnezeu nu este o optiune. Umblarea cu frica de Dumnezeu  nu este ceva secundar facultativ. Trairea in frica de Dumnezeu este cerinta imperativa a lui Dumnezeu pentru copiii Sai, pentru credinciosii Sai. Adica, te califici sau te descalifici ca popor a lui Dumnezeu in functie de cum te raportezi la cerinta aceasta.

Va rog sa observati in Scriptura citita ca  cerinta de-a trai in frica de Dumnezeu este pusa in legatura directa cu statutul nostru ca copil a lui Dumnezeu.  Dumnezeu ne fagaduieste ca ne va fi tata si ca noi vom fi fii si fiice. Si in contextul acestei realitati, acestei fagaduinte ni se cere sa traim cu frica de Dumnezeu. Porunca umblarii in frica de Dumnezeu este o porunca a Scripturii, o porunca a lui Dumnezeu descoperita in Scriptura.  Din Vechiul Testament vom trece in revista doar cateva texte:

  • Deuteronom 6:1-2 –Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;2 ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe. Sa te temi de Domnul
  • Deuteronom 10:12- Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, Va rog sa observati ca teama de Dumnezeu este pusa impreuna cu iubirea fata de Dumnezeu– sa te temi de Domnul Dumnezeul tau, sa-L iubesti si sa-I slujesti Domnului Dumnezeului tau. Teama de Dumnezeu este o expresie a iubirii fata de Dumnezeu.
  • Cuvantul lui Dumnezeu, tot in Vechiul Testament, ne invata ca frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Acela care este intelept se teme de Dumnezeu. Cei ce pazesc frica de Dumnezeu, spune cartea Proverbe, au minte sanatoasa si slava lui Dumnezeu tine in veci.
  • Deasemenea, tot in Vechiul Testament, in cartea Psalmilor, ne inspira ca sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne sporeasca frica de Dumnezeu: Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. – Psalmii 86:11 Ca apoi in Psalmul 33:8 -sa se vesteasca: Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! Ce sa mai vorbim despre Psalmul 119:120 arata starea in care se gasea omul lui Dumnezeu – Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale. – Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.Psalmii 2:11 Iata o bucurie cumpatata, o bucurie care ia in considerare maretia lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu. Psalmul 72:5 Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
  • Gasim in profetul Ieremia un pasaj tulburator – Ieremia 5:22-25 Cuvantul acesta este un cuvant de cercetare, un cuvant care arata inspre noi si ne face sa ne ridicam intrebari.Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?” – Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. 23 Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă, 24 şi nu zic în inima lor: „Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.”  25 Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi26 Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni 
  • Eclesiastul 12:13-14, ca o cheie de bolta incununeaza invatatura Vechiului Testament cu conceptul de frica de Dumnezeu, zicand: – Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.  14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Frica de Domnul este porunca lui Dumnezeu pentru noi. Porunca trairii in frica de Dumnezeu este aratata si in Noul Testament. Cuvantul Domnului, atat cat prin Domnul Isus, cat si prin sfintii apostoli ne arata spre aceasta –

  • Spre ex. Domnul Isus in Matei 10:28 ne invata de cine sa ne temem si de cine sa nu ne temem. El a zis:  Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Ne-a invatat sa nu ne temem de oameni; ne-a invatat sa ne temem de Dumnezeu. Temeti-va de Dumnezeu care poate sa ne pedepseasca , poate sa loveasca, poate sa rasplateasca, poate sa piarda pana acolo incat sa trimita in focul gheenei pe un om.

Photo credit www.examiner.com

Temeti-va pe Dumnezeu. Ne asteapta zilele urmatoare, avem de luat hotarari, de facut decizii, in toate acestea, lumina noastra sa fie frica de Dumnezeu. Locul pe care in seara aceasta l-am citit, 2 Corinteni 7:1, insista asupra unor detalii foarte practice – să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu. Aici se vorbeste despre sfintire, despre participarea noastra in aceasta lucrare a sfintirii, prin faptul ca ne curatim de acele lucruri care ne intineaza trupul si sufletul si toate acestea sunt guvernate de promisiunea lui Dumnezeu si de frica de Dumnezeu. Promisiunea ca El ne este Tata si noi suntem fii si din partea noastra, frica de Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne intareasca, sa fim oameni care umbla in frica de Dumnezeu. In Noul Testament gasim si alte locuri.

  • Spre ex. in Filipeni 2:12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 
  • Ca, in Evrei 12:28-29, Cuvantul lui Dumnezeu sa ne vorbeasca un cuvant tulburator: Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică 29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. Trebuie sa traim in frica de Dumnezeu, sa fim oameni care se lumineaza in hotararile lor, cu frica de Domnul. 
  • Ce sa mai spunem despre Evrei 10:28. Cuvantul lui Dumnezeu in locul acesta spune: Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Sa ramanem la vers. 28 pe un moment. In acest verset se vorbeste despre cum s-a purtat Dumnezeu in Vechiul Testament. Am auzit pe unii oameni spunand ca Dumnezeu din Vechiul Testament e altul, decat Cel din Noul Testament, in Noul Testament nu se mai poarta asa. In Noul Testament e iubire, nu mai pedepseste. – Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Asa a fost in vechiul legamant. Iata ce se intampla in cel nou:  29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?  Intreb: e mai bland sau mai aspru? Unde este atunci acel fals concept care vesteste ca Isus al Noului Testament este iubire si nu mai este judecata, nici nu mai trebuie sa te temi de El? Vorba unui american care a scris o carte- Cum sa te temi de Dumnezeu, fara sa-ti fie frica de El? Frumos titlu. Uitati-va, va rog, la urmatorul verset. –  30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” 31

Iata dar, locuri din Scriptura, frati si surori, care ne arata ca trebuie sa traim in frica de Dumnezeu. Sigur ca sirul versetelor din Noul Testament despre frica de Domnul poate sa continue. Aduceti-va aminte ca Biserica din Ierusalim umbla in frica de Dumnezeu. Biserica din Iudeea, din Galileia, din Samaria ne spune Faptele Apostolilor 9:31 – Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. Patru lucruri foarte importante despre biserica:

  1. Se bucura de pace, o pace care era in toate bisericile, in Iudeea, in Galileia, in Samaria
  2. biserica se intarea sufleteste
  3. umbla in frica Domnului
  4. si cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea.

Toata aceasta pace, toata aceasta inmultire, toata aceasta intarire sufleteasca era strapunsa ca de la un capat la altul de conceptul de frica de Dumnezeu- umbla în frica Domnului. Frati dragi, nu exista pace in biserica fara frica de Dumnezeu. Nu exista crestere, intarire sufleteasca in biserica fara frica de Dumnezeu. Nu o inmulteste Duhul Sfant acea biserica, daca acolo nu-i frica de Dumnezeu. Chiar daca numarul lor creste, nu Duhul Sfant ii adauga, Duhul lui Dumnezeu lucreaza acolo unde este onorat cu Cuvantul lui Dumnezeu si acolo unde poporul umbla in frica de Dumnezeu.

2. Cum sa intelegem frica de Domnul? Frica e frica

Dar, dupa ce am vazut acest sir de referinte biblice, langa care mai puteam spune si altele, in al doilea rand, sa raspundem la intrebarea: care este sensul fricii de Dumnezeu? Cum sa intelegem frica de Domnul? Prin frica de Dumnezeu, sa intelegem doar respectul pe care I-l datoram lui Dumnezeu? A ne teme de Dumnezeu, sa insemne oare a-L respecta? A tine cont de Cuvantul Sau? Sigur ca a te teme de Dumnezeu presupune si acestea. Noi traim vremuri in care oamenii cauta sa se elibereze de aceste concepte biblice, inlaturandu-le, vorbind despre iubire, uitand ca Dumnezeu este si un foc mistuitor. Frica de Dumnezeu, in conceptul Sfintelor Scripturi, este frica. Asta-i, frica de Dumnezeu e frica.

Nu trebuie sa indulcim conceptul, stiu eu, punand cuvinte din acestea: respect, Il onorezi, tii seama de El, te gandesti la El, Ii ceri parerea, etc. Nu, nu. Frica e frica. Teama de Dumnezeu e teama de Dumnezeu. Cand Scriptura vorbeste despre faptul ca El este Judecator, ca Dumnezeu uraste pacatul, ca Dumnezeu judeca pe cei pacatosi, ca El pedepseste pe cei razvratiti, ce ne inspira acestea? Frica- este frica de Dumnezeu. Esenta fricii de Dumnezeu este sa recunoastem sfintenia Sa. Sa recunoastem dreptatea Sa si neprihanirea Sa. Esenta fricii lui Dumnezeu inseamna sa ne temem  de El, ca ar putea sa ne pedepseasca in mania Lui, cand pacatuim. Frica de Dumnezeu inseamna sa ne fie teama de judecata  care ar putea sa vina peste noi si la gandul ca aceasta judecata poate sa vina, sa fugim de pacat si sa cautam sa traim in voia lui Dumnezeu. Frica de Domnul inseamna sa socotim bine ce infaptuim, la gandul ca faptele pe care le savarsim atrag dupa ele consecinte si ca Dumnezeul de care ne-am apropiat este un Dumnezeu drept, este un foc mistuitor si in acelasi imp este plin de iubire pentru ca, aduceti-va aminte: fagaduinta care ne-o face cand ne vorbeste despre umblarea in frica de Dumnezeu este ca El ne va fi tata si ca noi ii suntem fii si fiice.

Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, adica, infierea copii ai lui Dumnezeu, recunoscuti de Dumnezeu, binecuvantati de Dumnezeu, primiti de Dumnezeu, iertati de Dumnezeu, facuti mostenitori impreuna cu Hristos, din pricina ca ni s-a aratat acest concept, nici odata conceptul de infiere, conceptul de mantuire, de iertare, nu se face in baza justitiei divine, ci in baza milei divine, a iubirii Sale, a harului Sau. Slavit sa fie numele Lui cel sfant. Dar, daca acestea ni s-au aratat, acuma ni se cere sa umblam  in frica de Dumnezeu. Sa-L onoram pe Acela care ne-a facut atata bine. Numele Lui sa fie slavit. A te teme de Dumnezeu inseamna efectiv sa stii ca El te vede, ca este deasupra ta.

A te teme de Dumnezeu, conceptul de frica de Dumnezeu este ilustrat foarte bine in cartea Faptele Apostolilor cap. 5. Biserica din Ierusalim se bucura de mare cerestere. S-au intors la Dumnezeu in zilele acelea 3,000. Intr-o alta zi, 2,000. Duhul Sfant s-a coborat peste ei. Prin apostoli se faceau minuni si semne. Ologul de la Poarta Frumoasa de la Templul din Ierusalim a fost vindecat in chip supranatural. Dumnezeu si-a proslavit cu putere numele. Fratii au rezistat in persecutie, n-au cedat. Biserica era unita. APostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului si un mare har era peste toti. Cuvantul ne mai spune ca erau impreuna nelipsiti de la Templu. In fiecare zi frangeau painea, cu bucurie luau hrana si curatie de inima. Laudau pe Dumnezeu si erau tot mai placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.

Intr-o zi s-a intamplat ceva in biserica. O familie si-a inchipuit ca poate sa glumeasca cu Dumnezeu. O familie a slabit in frica de Dumnezeu. Anania si Safira s-au inteles, cum sa opreasca o parte din pretul unei bucati de pamant din care o vandusera Si aducand la picioarele ap. Petru parte a banilor, sa pretinda ca pretul este intreg. O minciuna. Va rog sa observam ca n-a fost nicaieri porunca sa se vanda pamanturile si sa se duca banii la biserica. Nimeni nu le-a cerut asta. Au facut un lucru bun cand s-au gandit sa aduca bani la casa lui Dumnezeu, sa puna avutul lor la dispozitia celor flamanzi, a celor saraci, a celor lipsiti.

Au strecurat o minciuna. Au pretins ca au facut mai mult decat in realitate. Iata cum au fost intampinati. Petru i-a zis: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. No, asta-i frica de Dumnezeu. Sa vezi ca de langa tine, un barbay cade din picioare ca mort pentru ca a mintit. Cand esti ispitit sa minti, deschizi gura? Cand vezi ce s-a intamplat celui de langa tine care a pacatuit, cand iti sta in fata ispita, te gandesti de doua ori? Asta este frica de Dumnezeu.

Ca apoi, cuvantul sa continue, aratandu-ne ce i s-a intamplat Safirei, o femeie care de altfel i s-a dat har- vers. 7 –  Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Intrebarea o pusese harul. Ar fi putut sa spuna femeia: Nu cu atata, frate, cu mai mult am vandut-o. Ne-a ispitit cel rau. Era cat pe aici sa mintim. Nu stiu unde este al meu. Sa ma ierte Dumnezeu, sa-l ierte si pe al meu, caci cu mai mult am vandut. Dar, ne-a ispitit cel rau. O parte din bani sunt acasa, merg dupa ei. Roaga-te lui Dumnezeu sa ma ierte.” Daca ar fi vorbit asa, ce credeti ca se intampla? Scapa. 

Cateodata, slujitorii lui Dumnezeu ne pun intrebari si in intrebari este harul lui Dumnezeu. Tinerilor li se pun intrebari, in intrebari este harul lui Dumnezeu. Barbatilor, femeilor i se pun intrebari si Petru a pus intrebarea. In intrebare a fost harul lui Dumnezeu. Putea sa zica: „Nu, frate, cu mai mult.” Dar, a mintit. N-a avut frica de Dumnezeu. 9 Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” 10 Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. 

Acest verset umple cu continut raspunsul la intrebarea: ce inseamna frica de Dumnezeu? Sa vezi ca unul de langa tine a adus bani, n-a luat bani de la biserica, a adus bani la biserica, numai pentru ca a mintit ca i-a adus pe toti, cand o parte a tinut acasa, numai ca a zis: „Zeciuiala e, frate,” cand colo era 8%, nu zeciuiala. Numai pentru atata cazut si o mare frica a cuprins toata adunarea. Ce inseamna aici cuvantul frica? Cand au plecat acasa oamenii, cand s-au gandit, cand au luat in mana darnicia, cu gandul de a aduce la adunare, cand stia ca poarta in mana banul lui Dumnezeu, cand stia ca are de a face cu un asemenea Dumnezeu, cum vibrau oare, cand se puneau sa se roage? Cand ascultau Cuvantul acelui Dumnezeu care s-a purtat asa? Asta nu-i din Vechiul Testament. Asta-i din Noul Testament. Si trebuie sa vorbim despre unitatea revelatiei lui Dumnezeu. Ca e din Vechiul Testament sau din Noul Testament, e acelasi lucru. Este acelasi Dumnezeu si toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu. Slavit sa fie numele Domnului. Frica de Dumnezeu. Va chem in anul acesta in care am intrat sa umblam in frica de Dumnezeu.

3. Implicatiile trairii in frica de Dumnezeu sunt complexe

Acela care a ales sa traiasca in frica de Dumnezeu se pocaieste de pacate. Daca realizeaza ca a cazut in vreun pacat, frica de Dumnezeu il mana la rugaciune. Frica de Dumnezeu il mana la marturisire. Frica de Dumnezeu il determina sa se schimbe, sa ceara indurarea lui Dumnezeu, sa se roage, sa posteasca, sa paraseasca pacatul acela. Sa caute sa faca tot ce-i este in putere ca nu cumva sa vina mania lui Dumnezeu asupra lui. Daca are frica de Dumnezeu in inima, intelege ca pocainduse de pacate este ca si cum ar pune deasupra casei sale un paratraznet in timpul unei furtuni napraznice. Ar putea sa vina un fulger nimicitor, un traznet nimicitor care sa distruga tot ce este acolo. Asa, el prin pocainta, prin intoarcere la Dumnezeu, se aseaza sub protectie. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne binecuvanteze.

Frica de Domnul ne determina sa traim in sfintenie. Frica de Domnul ne mana la inchinare. Frica de Dumnezeu ne face sa traim viata noua. Intre frica de Dumnezeu si morala exista o legatura stransa. Aduceti-va aminte de Neemia, care in cartea Neemia 5:15, printre altele vorbeste despre cheia purtarii sale, a trairii sale. El se refera la cei care au fost dregatori inainte de el- Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Era o conducere corupta, oameni care impovarau, care apasau. S-a schimbat acolo conducerea, a venit Neemia. Iata ce zice el: Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.  De ce?

Care a fost cheia trairii acestui barbat? Ar fi putut sa traiasca asa? Ar fi putut sa apese mai departe, avea autoritate, avea confirmarea regelui, acoperirea regelui, garzi, mai multa autoritate decat cei dinainte pentru ca dregatorii dinainte au fost schimbati tocmai cu acest dregator nou, care, iata ce frumos: Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. Apoi, in vers. 16 sa zica: Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru. – Neemia 5:16 Apoi, pe parcursul cartii, sa spere in rugaciunea lui, zicand: Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta! Neemia 5:19 Un om care a trait cu frica de Dumnezeu.

Si noi, frati si surori, suntem chemati sa traim asa. E porunca lui Dumnezeu, e cerinta lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ne sta in fata un an, an in care suntem chemati sa facem o alegere. Infaptuim. Saptamana viitoare incepe scoala. Poate chiar de maine, unii trebuie sa mergeti la serviciu. Trairea in frica de Dumnezeu. Ne amestecam printre oameni, calatorim in dreapta, in stanga. Sa fim oameni cu frica de Dumnezeu, pentru ca acolo unde este frica de Dumnezeu, Dumnezeu binecuvanteaza si viata merge inainte. Frica de Domnul trebuie sa te determine, cum s-a spus in seara aceasta aici, sa-ti pazesti integritatea, sa fugi de pacat, sa te asemeni cu cei drepti, ca Iosif, care a fugit de pacat. Ca Iov. Frica de Domnul ne invata sa intelegm pana si iubirea lui Dumnezeu.

In literatura patristica era un gand foarte interesant si sugestiv. Citez: Daca vrei sa ajungi la limanul dragostei, ia-ti drept carmaci frica de Dumnezeu. Pocainta este corabia, frica este carmaciulIar dragostea este limanul Dumnezeiesc. Sa fii om cu frica de Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute, sa ne binecuvanteze. Eu am intalnit oameni cu frica de Dumnezeu, oameni pe care i-am cunoscut bine, pe altii, i-am vazut o singura data in viata, dar am stiut ca e frica de Dumnezeu peste ei. Aseara, discutand cu niste prieteni frati, a venit asa in vorba, experiente.

4. La baza fricii de Dumnezeu, in final, sta descoperirea lui Dumnezeu, revelatia lui Dumnezeu.

 

Dupa cum stiti, in urma cu cateva saptamani m-am intors dintr-o calatorie mai lunga. S-a intamplat ceva chiar cand am venit spre casa. Datorita unor perturbatii cu traficul aerean in Londra, avionul meu din Toronto, Canada spre Romania, a plecat cu vreo 3 ore intarziere. Dumnezeu, pana si in situatia aia lucra. S-a intamplat ceva acolo. N-am fost atent, nu stiu exact ce s-a intamplat, dar asteptand, la un moment dat, am zis: „Merg sa imi cumpar o sticla cu apa.” Si cand am cautat dupa portofel, nu mai era la mine. Biletele erau acolo, actele, banii. Ce ma fac? Am cautat. Erau sute de oameni, o aglomeratie… Ce fac acuma? Am mers la un serviciu care era acolo in apropiere, serviciul pentru clienti  unde poti sa reclami. Am intrebat. Nimeni nu stia nimic. Am fost sfatuit sa sun la un telefon si prin difuzoare s-a anuntat in tot aeroportul unde pot fi gasit. Am asteptat degeaba, n-a venit nimeni. Era 1/2 ora si pleca avionul. Oamenii urcau in avion. Ce ma fac? Am zis: „Doamne, daca acuma vrei sa ma pedepsesti, poti sa o faci. Poti, intotdeauna. Dar, daca vrei sa ai mila de mine, pun un semn inaintea Ta si cer o minune. Tu stii unde e portofelul meu si cu actele mele. Eu merg si primul om cu care intru in vorba, la acela sa fie.” Si m-am dus, un om marunt, asiatic: „D-le, nu ati gasit cumva un portofel?” S-a uitat la mine si-mi zice: „Nu-mi vine sa cred.” S-a cautat in buzunare, m-a intrebat: „Ce ai in el?” L-am vazut in mana lui, ah  ce m-am bucurat. „Ce ai in el?” I-am spus ce-i acolo, a luat una dintre acte, a vazut fotografia mea. Putea sa ia banii din el si sa-i arunce. Nici nu stiu daca acel om, ca nici nu am avut vreme sa vorbim prea mult, am urcat printre ultimii in avion. Dar omul ala a avut frica de Dumnezeu si eu am vazut o minune cand cineva a avut frica de Dumnezeu.

Nu stii in ce situatie vei fi pus. Nu stii ce provocari iti aduce anul care sta inainte. Orice s-ar intampla, pe copiii lui Dumnezeu sa-i conduca frica de Dumnezeu. Sa-i conduca frica de Dumnezeu. Pentru ca as mai spune, ca la baza fricii de Dumnezeu, in final, sta descoperirea lui Dumnezeu, revelatia lui Dumnezeu.

S-au temut fratii, biserica din Ierusalim, de Domnul si inainte sa se intample patania cu Anania si Safira. Dar, dupa aceea, altfel a fost. S-a temut Isaia de Dumneze si inainte, dar dupa ce l-a vazut pe Dumnezeu in slava Lui, dupa ce s-a vazut pe sine  pacatos, altfel i-a fost frica de Dumnezeu. S-a temut Manoah de Dumnezeu si inainte, dar dupa ce s-a aratat Dumnezeu, dupa ce Domnul i-a vorbit, dupa ce ingerul Domnului s-a urcat pe altar si a disparut in flacara de foc de pe altar, altfel a fost frica de Dumnezeu. S-a temut Israel de Dumnezeu prin pustiu, dar dupa ce a venit focul mistuitor si a nimicit in popor, dupa ce au cazut la pamant cu miile sub judecata divina, altfel a fost frica de Dumnezeu. S-a temut de Dumnezeu, Daniel, dar dupa ce a avut parte de acele vedenii Dumnezeiesti, dupa ce i s-a aratat slava lui Dumnezeu, „Am fost asezat pe mainile si genunchii mei,” zicea el, „si tremuram plin de frica.”

Nu stiu cat s-a temut Saul de Domnul, dar dupa ce i s-a aratat pe drumul Damascului, Isus, dupa ce a fulgerat din cer cu o lumina mai puternica decat cea a soarelui, dupa ce a cazut la pamant orb si a fost dus de maini intr-o incapere si a inceput sa se roage si sa posteasca, temanduse pentru viata lui si in loc sa vina judecata, a trimis Dumnezeu un profet care  a spus: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti s-a aratat pe drumul pe care veneai m-a trimis ca sa-ti capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfant. Ca El te-a chemat sa fii un vas al Lui, prin care sa-si proslaveasca numele.” Si cand s-a intalnit cu harul lui Dumnezeu, cand faptele lui trecute au fost acoperite cu harul lui Dumnezeu, barbatul acela a tras aer in piept si a zis: „Slavit sa fie Domnul. Am scapat. Dar, de aici inainte, numai cu frica de Dumnezeu, ca nu stiu daca mai scap a doua oara. Revelaia, descoperirea lui Dumnezeu ne intareste frica de Domnul.

Doresc mult, pentru biserica noastra, in anul 2015, sa vina o cercetare de la Duhul, o revarsare proaspata a Duhului Sfant, o manifestare a slavei lui Dumnezeu printre noi, o miscare de trezire spirituala, duh de rugaciune, de smerenie, de pocainta,, intoarcere catre Dumnezeu cu fata, o aratare a puterii lui Dumnezeu intre noi prin semne si prin minuni, care sa ne confirme tuturor ca Dumnezeu e aici, ca-I viu si sa ne prinda frica de El. O frica autentica, nu una bolnavicioasa. Nu una care te tranteste la pamant si-ti ia orice indrazneala si orice curaj si orice speranta. Ci, o frica in conceptul contextului de tata si fiu. O frica care te face sa-L asculti si sa-L iubesti deopotriva. E ca atunci cand ne-am temut de tatii nostri. Eram copii, au stiut sa puna nuiaua pe noi. Dar au stiut si sa ne iubeasca. Frati si surori, Dumnezeu sa aduca aceasta descoperire peste biserica Emanuel. Vom avea in saptamanile viitoare timp de rugaciune si post.  Ne vom ruga staruitor pentru a primi botez cu Duhul Sfant. Vom mijloci pentru lucrare de Evanghelizare, de mantuirea sufletelor. Dar fie ca-n toate si prin toate, sa fie frica de Dumnezeu.

Mesajul incepe la minutul 36:00 VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: