Priveghi si Inmormantare – In Memoriam – Rebecca Oprean September 30, 1987 – January 2, 2015

Update 7 ianuarie –

“Celebrarea vietii Becky Oprean” va avea loc la Oak Hills Church, San Antonio, Texas Duminica 11 Ianuarie 2014

– VEZI POZE AICI –

Celebration of Life Becky Oprean Celebrarea VietiiArticole despre Becky Oprean –

Familia Oprean cu Presedintele George w. Bush in 2009 Photo credit m.adevarul.ro

Rebecca Oprean, 27 ani, a plecat la Tatal  Vineri, 2 ianuarie 2015. Rebecca s-a nascut in San Francisco, California in 30 septembrie, 1987.

Au ramas in urma parintii, Lidia si Mircea Oprean; fratele, Michael Oprean cu sotia Ana, nepoti, Audrey si Jack Oprea; bunicii, Pastorul Michael Husanu si sotia Domnica, verisori si familia largita.

Serviciu de Priveghi va avea loc Vineri, 9 ianuarie, 2015 de la orele 18:00-20:00 la

Sunset Funeral Home
1701 Austin Highway
San Antonio, TX 78218
210-828-2811
click for – Directions Page

Eveniment: Informatii despre „Celebrarea vietii lui Becky” vor urma. Va rugam sa reveniti aici pentru mai multe informatii.

“Celebrarea vietii Becky Oprean” va avea loc la Oak Hills Church, San Antonio, Texas Duminica 11 Ianuarie 2014.

Sunday, January 11, 2015 at 6:00 P.M. at Oak Hills Church, 19595 IH 10 West, San Antonio, TX 78257. Max Lucado is one of its lead pastors. Oak Hills Church – Crownridge Campus

http://oakhillschurch.com/

ENGLISH

Rebecca Oprean, age 27, passed into the arms of her Heavenly Father on Friday, January 2, 2015. She was born in San Francisco, CA on September 30, 1987. She is survived by her parents, Lidia and Mircea Oprean; brother, Michael Oprean and wife Ana; grandchildren, Audrey and Jack Oprean; grandparents, Pastor Michael Husanu and wife Domnica, several cousins and extended family. The visitation will be held on Friday, January 9, 2015 from 6:00 – 8:00 PM at Sunset Funeral Home, 1701 Austin Highway. The Celebration of her Life services are pending. Please check back for further information.

Sursa – http://sunset-san-antonio.tributes.com/dignitymemorial/obituary/Rebecca-Oprean-102037880

via Daniel Branzei

Programul (104 min)

Când miresele predică… Nicolae.Geantă

Nicolae Geanta cu clasa din 2013. Photo credit Nicolae Geanta

Adela are 17 ani. Azi dimineață, la ora 8, am găsit-o pe holul școlii. A alergat cât a putut de repede și mi-a sărit în brate. „M-am predat” a strigat puștoaica făcând curioși poate 10 perechi de ochi! „M-am predat dom’ diriginte, l-am primit pe Isus”.

„Cum ai reusit?”, am întrebat-o curios nu pentru mine cât, pentru asistenții la mărturie. „Păi am fost la o nuntă, mireasa a mărturisit despre viața ei și a încheiat așa <>.

Atunci am ieșit plângând în față și i-am predat viața lui Hristos. Am zis <

S-a desprins din îmbrățișare și a fugit spre clasă strigând: „Dumnezeu să vă binecuvânteze dirigu’!”. Eu am plecat spre altă sală cu lacrimi în ochi. E prima dată în ultimii 15 ani când încep școala și cineva îmi strigă la prima oră: „Dumnezeu să te binecuvânteze!”

M-am bucurat enorm pentru decizia fetei de a-L urma pe Domnul Hristos. Dar și pentru predica mireseii. Pastorilor, ce-ar fi să mai lăsați și miresele să țină speach-uri la nunță?

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/01/cand-miresele-predica.html
Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Rodica Volintiru – POSTUL DE 21 ZILE A INCEPUT

Post 21 zile

Glorie Domnului, caci am inceput acest POST VESTIT, in care mii de crestini de pe intreg pamantul au intrat in post.
Ma bucur si il laud pe Domnul Isus, caci in ciuda atator probleme, atacuri si incercari de tot felul, mii de crestini doresc sa se apropie mai mult de Dumnezeu
prin POST si RUGACIUNE.

Acum, vreau sa va reamintesc cateva sfaturi pentru de inceput.
Asa cum am mai mentionat, acest post de 21 de zile, se poate tine in mai multe feluri, depinde de fiecare cum il indeamna Domnul, cum simte sau cum doreste.
1)Post numai cu apa (nu se mananca deloc nici seara , nici dimineata)
2)Post cu apa si cu sucuri .
3)Post numai cu apa si vegetale.
4) Post in care sa mananci numai o masa pe zi (destul de putin si sanatos)
5)Post impartit, adica; prima saptamana numai cu apa,
a doua saptamana cu sucuri ,
si a treia saptamana cu vegetale si fructe,
sau invers, incepi cu vegetale,apoi cu sucuri , apoi cu apa…poti sa le schimbi dupa cum este situatia.
Pentru cei care au boli, puteti incerca, cu sucuri sau vegetale.

Orice post are puterea Lui.
Dumnezeu apreciaza si va raspunde fiecarui fel de post. Dar e normal caci cu cat e jertfa mai mare , mai stricta, cu atat rasplata e mai mare.
Apa se poate bea, toata ziua, cate putin. Poti bea apa calda, apa distilata.
Pentru cine se simte slabit este recomandat apa calda cu lamaie si putina miere, vei prinde energie ca sa faci treburile ce le ai de facut.

Daca femeile sunt la ciclu, NU-I nici o problema , ai voie sa postesti, caci Duhul Domnului nu se uita la aceasta, ci la inima ta.
Va sfatuiesc pe cei care ati mai postit, ca sa postiti cu apa, este cel mai SANATOS SI PUTERNIC POST. INDRAZNITI SA CREDETI.

Prima zi e cea mai grea; dureri de cap, ameteli, slabiciuni, simti sa vomiti, etc.
Dar este NORMAL ca sa ai astfel de simptome. In corpul tau se da mare lupta, si e NORMAL sa te simti rau, caci corpul se lupta sa scoata toxinele afara. De obicei a doua sau a 3-a zi incepi sa te simti din ce in ce mai bine.
Daca prima zi te doare rau capul, caci nu mai bei cafea, etc, poti sa iei o pastila de cap, ca sa CONTINUI LUPTA.

Fratilor, vreau sa accentuiez caci suntem in lupta, suntem in razboi spiritual, si nu putem sa fim asa de radicali si sa judecam, caci ceea ce este important , este sa terminam cu bine 21 zile.
Daniel a primit raspuns dupa 21 zile…caci a fost mare lupta , ca sa NU primeasca raspunsul.
Asa si la noi, este mare impotrivire, si chiar daca mai bei un suc, un ceai, etc, CONTINUA, caci Domnul e cu tine.

Sa nu uiti, caci in momentul deciziei de a posti, cel rau ACCENTUEAZA SIMTOMELE NEGATIVE, SI DESCURAJARILE, SI ATACURILE, caci el stie ce putere mare are POSTUL.
De aceea sa ne LUPTAM cu firea si poftele noastre si vom birui.
In aceasat lupta, CONSACRARE, NU suntem singuri, Duhul Domnului este cu noi si ne va da HARUL SAU adica
ABILITATEA DE A FACE , CEEA CE SINGURI NU PUTEM.
In acelasi timp, aduceti-va aminte, caci este o vreme SPECIALA, UNICA , O CONSACRARE.
Trebuie ca sa ne concentram toata atentia, dorintele,
timpul nostru 100% la Dumnezeu si imparatia Lui.

Sa meditam asupra Cuvantului Sau zi si noapte.
Sa ne rugam tot timpul, sa ne facem timp de rugaciune, de a vorbi cu Tata din cer.
Sa declaram mereu promisiunile Domnului.
Sa cantam si sa-L laudam pe Domnul mai mult ca oricand.
Sa ajutam pe cei saraci si orfani.
Sa ne cercetam secretele, atitudinile si motivatia inimii.
Sa ne pocaim sincer, sa ne recunoastem starea.
Sa iertam si sa dam iertare celor ce ne-au gresit.
Sa postim cu asteptare si bucurie.

Motivul rugaciunii pt astazi ;
Sa ne rugam pentru toti care am intrat in post ca sa fim INTARITI in trup si suflet,
sa fim protejati de sangele Domnului,
sa rezistam pana la sfarsit,
si sa-l laudam pe Domnul mai dinainte pentru izbanda.
Recititi cartea mea, cu privire la POST,caci va va ajuta foarte mult.
Domnul sa ne ajute pe toti.

Adevarata Inchinare – Corurile reunite din Chile

Sursa, Ardelean Emanuel –

Cu mari multumiri fratelui Ardelean Emanuel, care ne-a trimis versurile traduse din spaniola in limba romana:

Strofa 1
Într-o zi în rugăciune eu i-am spus Domnului
Tu ești Olarul iar eu sunt lutul
Modelează-mi viața ,schimbă-mi inima
Așa cum dorești,sunt copilul tău
El mi-a spus că totul în mine v-a schimba
Dar lucrare-aceasta durere-mi va crea
V-a schimba în mine tot ce este rău
Prin focul sfințirii mă va trece El
.
Refren 1
Fi plin de bucurie ,toate-s în mâna Mea
Mai bine adu-mi laudă din toată inima
Încrede-te în mine chiar de este furtună
Învață ca să ierți și tu să fi iertat 2 X
.
Strofa 2
Mi-aduc și-acum aminte de acele momente, bucuria ce-am primit
Umplut de-a Ta iubire ce Tu ai pu-o-n mine ca să te pot lăuda
Atunci când m-am rugat chemând prezența Ta tu n-ai întârziat
Tu mi-ai dat vindecare mi-ai adus alinare . Cum ? Nu pot să-nțeleg…
.
Refren 2
Vreau să te laud Domnul meu să-ți cânt ca niciodată
Să-ți cânt Doamne, să te slăvesc căci mi-ai schimbat viața
Mi-aduc aminte si acum cum mi-ai dat bucurie
Umplut de a Ta dragoste este atât de bine
.
Strofa 3
Vreau să-mi aduc aminte de-acele zile sfinte când Doamne m-ai schimbat
Cu-ntreaga mea ființă fiind plin de credință Doamne te-am lăudat
Doamne mai vreau odată să-Ți cânt din inimă toată să fi glorificat
Ești a mea fericire ești a mea mântuire Doamne fi lăudat !
.
Refren 2
Vreau să te laud Domnul meu să-ți cânt ca niciodată
Să-ți cânt Doamne, să te slăvesc căci mi-ai schimbat viața
Mi-aduc aminte si acum cum mi-ai dat bucurie
Umplut de a Ta dragoste este atât de bine

Corurile reunite Penticostale din Chile

cantarea pe Youtube

Mi-aduc aminte cu mare placere si cu ochii in lacrimi de acele clipe pe care le-am simtit odinioara in Romania in anii de adolescenta, pe cand Dumnezeu lucra cu putere in mijlocul poporului sau, care-L cauta din toata inima. Aceasta atmosfera se simtea in mijlocul nostru in serile de staruinta cand Domnul boteza cu Duhul Sfant zeci de suflete care erau dornice de intalnirea cu El. Iar in timpul programului de evanghelizare se cantau cantari din toata inima si puterea Duhului Sfant misca fiecare inima prezenta.

Aceasta este inchinarea adevarata a celor care iubesc din toata inima prezenta lui Dumnezeu, cand toti, fratii si surorile lauda pe Domnul dintr-o inima curata si din adancul sufletului. Cand poporul Domnului se inchina in felul acesta, Duhul lui Dumnezeu se revarsa in mijlocul poporului si puterea lui Dumnezeu atinge inimile dornice de prezenta lui.

Ne bucuram din toata inima sa vedem pe acesti frati si surori cum lauda pe Domnul si de felul in care puterea Duhului Sfant se revarsa peste ei. Sa ne rugam Domnului sa ne aduca din nou aceste vremuri de inviorare, in special aici intre fratii romani din America, unde lucrurile trecatoare a acestei lumi au furat inimile multora, iar in loc sa ne mandrim cu prezenta lui Dumnezeu in mijlocul nostru, ne mandrim cu bunurile noastre materiale pe care le-am agonisit „cu multa truda…”

Dumnezeu da Duhul Sau cel Sfant tuturor celor care-L cer si isi face prezenta in mijlocul acelor care-L cauta dintr-o inima curata. Cautati pe Domnul din toata inima, caci toata agoniseala si truda pentru lucrurile materiale va avea un sfarsit, dar cine cauta pe Domnul si umbla sub calauzirea Sa, va dainui in veac! Pune Doamne in inimile noastre, dorul dupa prezenta Ta, sa te simtim cu putere in mijlocul nostru.

Avram – Agnus Dei

După un secol, Turcia construiește prima biserică creștină

Photo credit www.haaretz.com

La început de an 2015, premierul Turciei a anunțat o mare surpriză: guvernul islamic al țării va construi o nouă biserică creștină, prima de la înființarea republicii moderne, în 1923.

Biserica va fi construită pe un lot de teren deținut de stat, dar din fondurile comunității creștine siriace, care se va bucura de ea. Aceasta va fi amplasată în suburbiile Istanbulului, lângă alte biserici catolice, armeniene și greco-ortodoxe, conform Christian Post.

Decizia a venit în urma unei întâlniri a premierului Ahmet Davutoglu cu mai mulți dintre liderii religioși ai țării la sfârșitul săptămânii trecute, întâlnire în urma căreia s-a precizat că nicio comunitate religioasă care a trăit de atâta timp în țară nu poate fi considerată străină.

Bisericile siriace sunt printre cele mai vechi confesiuni creștine și folosesc pentru oficierea serviciilor divine limba aramaică, limba lui Iisus Christos. În Turcia, minoritatea siriacă nu are decât aproximativ 20.000 de membri, care trăiesc majoritar în sud-estul țării și care au tins de-a lungul timpului către bisericile catolice și ortodoxe. Recent, se pare că numărul acestora s-a mărit după ce câteva mii de siriaci au părăsit Irakul și Siria din cauza războaielor sectare, scrie AFP.

În trecut, Turcia avea una dintre cele mai mari minorități creștine, însă acum 99% din populație este musulmană. Dintr-o populație de 76 de milioane de oameni, creștinii alcătuiesc mai puțin de 100.000, conform AFP, iar opoziția acuză partidul AKP aflat la guvernare, că încearcă să islamizeze societatea, care, oficial, este seculară.

Citeste mai mult aici – http://semneletimpului.ro/religie/crestinism/dupa-un-secol-turcia-construieste-prima-biserica-crestina.html

Ioan Gabor si minunea lui Dumnezeu care a impresionat doctorii din Europa

De cateva ori i-a spus o voce ca va muri in timp de 2 ani. Ioan Gabor s-a pregatit si si-a pregatit familia, dar nu stia ce va urma si cu ce scop Dumnezeu l-a trecut prin moarte si inapoi la viata…. multumesc Adela M. pentru marturia aceasta extraordinara. Toata gloria sa fie a lui Dumnezeu!

Fratele Traian C. ne informeaza ca fratele Ioan Gabor a plecat la Domnul anul trecut. Cititi cum Domnul i s-a facut de cunoscut fratelui Stefan Traiaan prin fratele Ioan Gabor, mai jos pe pagina.

VIDEO by 1977Tiberiu

Ioan Gabor a supravietuit dupa trei morti clinice

Timp de 30 de ani cazul lui Ioan Gabor din Oradea a uimit lumea medicala de pe întreg mapamondul. Cazut într-un bazin cu apa clocotita amestecata cu soda caustica, ridicat printr-o minune de la trei metri adâncime, ramas fara carne pe picioare, domnul Gabor poate acum sa umble, iar în locul în care altadata se vedeau oasele, carnea si pielea au început sa-i creasca din nou. Întâmplarea care i-a marcat viata lui si altor sute de oameni, precum si evenimentele care au urmat, au stat în atentia ministerului sanatatii din acea vreme si au lasat fara grai pe cei care crezusera ca au patruns tainele vindecarii: medici de pretutindeni. Regimul comunist a interzis însa mediatizarea miracolului si au facut tot posibilul ca sa-l reduca la tacere pe acest om, pentru ca stiinta lor nu putea sa explice evenimentele carora le-a facut fata.

Nascut pe data de 2 august 1939 în localitatea Sâncrai din judetul Cluj, Ioan Gabor era înca de mic copil o fiinta ciudata. „Înca din pruncie aud o voce, nu în vis ci în realitate. În acele momente nu pot sa ma misc dar ma simt bine” – povesteste d-l Ioan Gabor.

Auzind spusele copilului care povestea despre experienta sa, parintii, fratii, colegii de la gradinita si scoala începeau sa râda. I se spunea chiar „visatorul”. Cu toate acestea, el stia ca ceea ce aude este adevarat, lucru pe care au reusit sa-l experimenteze si cei din jur, pentru ca spusele lui deveneau realitate la vremea potrivita. A facut scoala de subofiteri, s-a casatorit si s-a stabilit în Oradea.

În urma cu 40 de ani s-a pocait, în sensul ca si-a schimbat modul de viata si gândire dedicându-si existenta lui Dumnezeu, marturisindu-si credinta în apa botezului. În 1974 lui Ionel îi este dat sa auda în mod repetat aceeasi voce care-i spunea: „Vezi ca peste doi ani se va întâmpla ceva cu tine si vei fi cum nu a mai fost nimeni”. Primul gând care i-a venit în minte a fost acela ca, în mod neasteptat, se va ivi probabil o functie foarte importanta care îi va fi atribuita lui, astfel încât nimeni sa nu mai fie asemenea lui.

Dupa un timp, într-o noapte, vocea îi spune: „S-a aruncat Purim. Sortii au cazut pe tine pentru ca fratele tau nu este pregatit sa treaca prin aceasta”. Cuvintele respective i-au fost repetate de trei ori, fapt care a trezit iritare celui în cauza, constient ca întelege atunci când i se spune ceva. Apoi i s-a spus: „Vezi ca vine o nenorocire de moarte peste tine”. Aceste cuvinte l-au facut sa se gândeasca la faptul ca, nu functia importanta trebuie sa o primeasca, ci moartea. Stia ca peste doi ani va muri.

„Fiindca nu am fost atent, am spus acest lucru la toata lumea. Prima data i-am spus sotiei”. Aflata în conflict cu familia din pricina credintei lor, Adriana Gabor simtea ca Dumnezeu vrea sa-i ia si ultima speranta pe lumea aceasta. Sotii Gabor aveau trei copii: o fetita de numai doua luni, un baietel de un an si jumatate si altul de sase ani. Moartea sotului însemna pentru ea ca Dumnezeu si-a întors fata de la ei.

Domnul Ioan Gabor a continuat sa spuna parintilor, fratilor, rudeniilor si prietenilor ce soarta urma sa-l astepte. Necrezând cuvintele lui, cei din jur au început sa râda si sa-l blameze. Totusi el a început sa se pregateasca de moarte. „Am cautat în primul rând sa-mi rezolv problemele materiale. Câstigam foarte bine , asa ca mi-am platit apartamentul, am cumparat de toate în casa, astfel încât sotia sa poata creste cei trei copii.”- îsi aminteste Ioan Gabor. Cu opt luni înainte de accident, a auzit aceiasi voce care l-a deranjat prin insistenta ei., voce care i-a repetat de trei ori: „Vezi ca vine nenorocirea de moarte”. Între timp Ioan Gabor a fost detasat la Arad, unde a lucrat la Combinatul Chimic din municipiu. Familia îi ramasese la Oradea. Cu o luna înainte de accident el si-a luat concediu si a plecat acasa la cunoscuti si la frati pentru a-si lua ramas bun de la cei dragi.

În dimineata zilei de 29 ianuarie, 1976, o dimineata cu zapada, dupa ce se rugase timp de o ora, Gabor aude din nou vocea: „Vezi ca a sosit nenorocirea”. Aceste cuvinte l-au facut sa se grabeasca sa predea gestiunea si sa-si doreasca sa ajunga cât mai repede acasa pentru a muri, eventual noaptea prin somn, asa cum se gândea el la acea vreme. În graba mare, Ioan Gabor aluneca într-o groapa adânca de trei metri, de dimensiuni 1,3 / 1,3 metri. În acest bazin se tinea apa clocotita cu soda caustica folosita la spalarea bazinelor chimice. În momentul caderii apa i-a ajuns pâna la înaltimea taliei. În contact cu ea a început sa urle, în timp ce simtea cum îi ard picioarele. A reusit sa le miste doar de trei ori., pentru ca în momentul urmator si-a dat seama ca totul este terminat. “Atunci am strigat: Doamne ai mila de mine si scapa-ma de aici!”. Atunci a simtit cum o mâna puternica îl ridica din groapa adânca si-l aseaza pe marginea ei.

Dupa ce s-a târât câtiva metri pe burta prin zapada, a fost vazut de patru colegi, care l-au ridicat repede si l-au dus la Spitalui Clinic Judetean din Arad. „Mi-am dat seama ca nu este scapare dar stiam ca nu voi muri pentru ca mâna lui Dumnezeu m-a ridicat” – spune Gabor la 30 de ani dupa accident. Ajuns în spital, în momentul în care medicii doresc sa-l dezbrace de pantalonii care îi avea pe el, carnea a început sa cada pâna la os. Tibia si peroneul i-au ramas absolut descoperite la ambele picioare.

Când l-au vazut, medicii erau convinsi ca va muri în câteva ore. Tocmai de aceea – sustine el – au refuzat sa-i de-a apa, pentru a nu-i prelungi agonia. Diagnosticul de internare a fost: „Arsura de gradul II-III-IV la ambele membre inferioare, perineu, fese, antebratul drept”. „Vazându-ma medicul m-a întrebat daca am copii. Aflând ca am trei copii minori, a replicat: „Mai bine nu-i aveai!”. Dupa plecarea medicului de la reanimare, unui vecin de salon i se facea mila de el si-i dadea apa. „A doua zi, vazând ca nu am murit, medicul si-a dat seama ca am primit apa si m-a certat. Pe la ora noua în aceeasi dimineata am intrat în coma. Mai întâi mi-am pierdut vederea apoi cunostinta. Printr-o minune a fost înstiintat fratele meu de la Deva, care era si el medic (d-l Ioan Gabor are doi frati, ambii sunt de profesie medici).

Când a ajuns el la spital, eram cu ochii deschisi dar buzele îmi erau negre. În aceeasi zi, el a început sa-mi caute un sicriu.” – îsi aminteste d-l Gabor. Pentru ca nu puteau sa-l atinga cu nimic, l-au acoperit cu o rama metalica peste care au asezat un cearceaf. Ioan Gabor a zacut timp de opt luni la sectia de reanimare a spitalului din Arad, fara a se putea misca sau vorbi. Era alimentat cu perfuzii si apoi cu lingurita. Stând pe pat fara a se putea întoarce, lui Ioan Gabor i-a putrezit coloana vertebrala, fenomen cunoscut în lumea medicala de „celulita locala invadanta”. Pe de alta parte, din cauza frisoanelor, a facut bronhopneumonie bilaterala (aprindere de plamâni), ajungând sa scuipe sânge. O alta complicatie a reprezentat-o infectia cu piocianic la fese, coapse si gambe. În final, toate acestea au dus la septicemie (infectie în sânge) cu determinare pulmonara. În mod firesc, fara a mai intra în calcule, arsurile de gradul IV si aceste complicatii ar fi dus la moarte.

Situatia lui a ajuns la urechile ministrului sanatatii, prof. dr. Eugen Proca, care l-a si vizitat. Apoi, tot la interval de doua zile, directorul spitalului din Arad trebuia sa informeze ministrul în legatura cu evolutia pacientului de la Oradea. Interesat peste masura de acest caz iesit din comun, ministrul i-a procurat medicamente din strainatate. Efectul acestora a fost însa foarte scazut. Odata instalata, starea de septicemie urma, conform previziunilor medicilor, sa-i cauzeze moartea. Totusi Ioan Gabor se încapatâna sa ramâna în viata. Constatând ca în urma complicatiilor, omul ramâne constient, medicii au ajuns la concluzia ca lucrurile care se petrec întrec puterea de a întelege a mintii omenesti. „Mare minune ca nu moare si e întreg la minte” – a exclamat specialistul, dupa ce a analizat starea sanatatii lui.

În toata perioada celor opt luni cât a stat la reanimare, d-l Gabor a remarcat alaturi de el prezenta unui tânar cu ochii stralucitori. „Niciodata nu m-am întrebat cine este pentru ca-l cunosteam si stiam ca sta cu mine. În schimb, nimeni altcineva nu-l vedea. Când le-am vorbit despre el si constatând starea mea, un medic mi-a spus ca e îngerul pazitor. „Abia atunci m-am gândit la aceasta” – povesteste Ioan Gabor. Tot în acea perioada, domnia sa a trecut prin trei morti clinice. „M-au declarat mort, m-au deconectat de la aparate si m-au acoperit cu un cearceaf pe cap. Asa se face dupa ce omul moare, îl lasa între doua si patru ore si apoi îl duc la morga, pentru ca trebuia sa elibereze patul. Când m-au declarat mort, din corpul meu a iesit un alt trup, duhul de viata.

Eu stateam în coltul salonului si vedeam tot ce faceau cu trupul meu. Dupa ce am revenit la viata, le-am spus tot ceea ce-au facut., cum au deconectat aparatul, cum au spus sa-l puna dupa usa…. tot. Mi-au spus: „bine, dar tu erai acolo mort sub cearceaf”. Atunci le-am explicat ca eram în colt, tot eu, cu un trup prin care vedeam si stiam tot ce fac cu mine. În lumea spirituala exista altfel de vedere, nu mai exista limite, acolo stii totul. Nu poti sa spui ca închizi ochii si gata, nu mai vezi nimic. Vedeam la Cluj, la 300 de kilometri distanta.

Într-un minut mi-am vazut tot filmul vietii, tot ceea ce am facut de când eram copil mic, cum asteptam sa plece parintii de acasa ca sa fac ceva rau… Vezi absolut tot, si ce-ai gândit si ce-ai facut, si ce premonitii ai avut. Toate le retraiesti din nou. M-am casatorit, eu puteam sa ma ascund de sotie, sotia de mine si noi de copii, dar de Dumnezeu nu te poti ascunde. Si, daca nu as fi trait experientele acestea, orisicine mi-ar fi spus (chiar daca în Biblie scrie ca te vei întâlni cu tot ceea ce-ai facut si vei fi judecat dupa faptele tale pe care le-ai facut în trup), nu stiam ce înseamna ca te vei întâlni cu faptele tale. Am cunoscut aceasta doar dupa ce m-au declarat mort.

Si înca o minune pe care noi, oamenii, nu o putem întelege. În Biblie spune ca o mie de ani va fi egala cu o zi. Eu nu am crezut asta. Am crezut ca poate fi egala o zi cu o saptamâna, fie o luna, ba chiar un an dar nu o mie de ani. Si totusi atunci, într-un minut, am vazut tot filmul vietii mele, pâna în 1970, când m-am pocait. Am vazut multe lucruri rele pe care nu as fi vrut sa le mai vad niciodata, totul. Asta pâna în momentul în care m-am pocait, adica m-am nascut din nou, pentru ca degeaba te pocaiesti daca nu te schimbi tu, ca om”.

„Atunci am vazut o mâna alba pe care se vedea urma cuiului si putin cum a stat pe cruce. Si am auzit o voce atât de blânda, cum nu cred ca mai exista, care mi-a spus: „Sângele lui Isus Hristos te-a curatit de orice pacat. Si a disparut tot filmul acela. Dupa aceea am trecut într-un loc, într-o lumina, am vazut numai putin… Nu am cuvinte sa spun ce bine m-am simtit. Lumina m-a acoperit si mi-a vorbit. Noi nu putem întelege asa ceva. Mi-a spus: de ce te uiti asa? Aici nu se poate face rau. Cum ma uitam asa înainte, în partea stânga am vazut doi tineri. Era bunicul si un frate de-al meu.

Aici este un lucru interesant. Bunicul meu a murit când eu aveam trei saptamâni, nu aveam cum sa-l cunosc. Dar acolo mi-am dat seama cine este. Când te uiti la cineva stii cine este si stii tot ce gândeste, la fel stie si el. Toti sunt tineri, cam la vârsta de 17 ani, au trupul alb, stralucitor, iar fata putin si mai alba… Fericirea de acolo nu se poate spune în cuvinte. La distanta mare, cât vedeai cu ochii, era o mare de tineri, toti la aceeasi vârsta, fie ca au murit în scutece, fie batrâni. Toti acestia dadeau un program, dar cântau trei cântari deodata în paralel”.

„Atunci eu nu as fi vrut sa nu mai vin de acolo, dar tânarul care a stat tot timpul lânga mine în spital s-a uitat la mine si am simtit ca îmi spune ca trebuie sa merg înapoi. Nu am vrut. Atunci mi-a facut semn cu capul si m-am întors împreuna cu el” – povesteste domnul Gabor.
Constatând ca încearca sa respire, medicii l-au reanimat si a revenit în acest fel de trei ori la viata. Câtiva ani mai târziu a înteles ca vocea pe care a auzit-o cu doi ani înainte de accident, a profetit aceste trei întoarceri la viata, iar anuntarea chinului sau înainte cu opt luni, a semnificat cele opt luni pe care le-a petrecut la reanimare.

În timpul convalescentei sale, Ioan Gabor a vazut murind nu mai putin de 117 oameni. „Pâna atunci nu am vazut pe nimeni murind, dar atunci mi-am dat seama de ce oamenii se temeau de moarte. Când îi vedeam înainte de-a muri, se uitau ingroziti, parca voiau sa fuga dar nu puteau. Au fost oameni care nu puteau muri. Atunci asistentele care erau mai în vârsta si care cunosteau ce se întâmpla în asemenea situatii le spunea: omule tu nu poti muri pâna nu vei marturisi ceea ce-ai facut. Pe patul de moarte un om la 80 de ani a marturisit ca, pe când era tânar, si-a ucis bunica pentru a obtine o mostenire”, îsi aminteste d-l Gabor.

0000000Domnul Ioan Gabor a fost externat pe data de 26 august 1976. Pe biletul de iesire din spital, doctorul Mircea Ududec, medic primar chirurg, reda în rezumat observatiile clinice amintite mai sus. Timp de un an si jumatate el a fost hranit cu lingura de catre sotie. Pâna la patru ani de la accident, Ioan Gabor a stat imobilizat la pat. În ciuda faptului ca medicii insitau sa-i taie picioarele, el a refuzat acest lucru.

Prima data a reusit sa se ridice pe picioare odata cu trecerea celor patru ani, când cicatricele de pe partea superioara a picioarelor au început sa crape si sa apara piele si par. Acest lucru a uimit din nou lumea medicala, specialistii în domeniu ramânând fara replica. „Asa ceva nu se poate. Este minunea secolului XX sa apara muguri de piele si par dupa o arsura de gradul III acolo unde nu se face transplant” , i-a spus specialistul care l-a tratat, doctorul Nagy de la Spitalul Judetean din Arad. Ultima rana i s-a închis dupa 17 ani de la accident, iar acum ambele picioare îi sunt acoperite cu carne. Cicatricele se subtiaza odata cu trecerea vremii, iar portiunea de carne acoperita cu piele se extinde pe zi ce trece. Dupa ce lumea medicala a aflat ca Ioan Gabor nu a murit, l-au chemat sa-l vada. La el au venit specialisti din întreaga lume, care nu au reusit nici ei sa explice fenomenul.

Când l-a vazut, ministrul Proca a exclamat: “Tu esti? Nu-mi vine sa cred, nu ti-au taiat picioarele? Cazul dumneavoastra se stie în toata lumea. Ce sa le spun, cum sa le explic?.” Apoi s-a ridicat în picioare si a strigat: “Nu am crezut ca este Dumnezeu, dar acum trebuie sa spun ca este ceva, Dumnezeu sau ce-o fi ala”. Cazul lui Ioan Gabor a incitat însa si autoritatile vremii. Securitatea l-a contactat si i-a cerut sa închida usa si sa nu mai lase pe nimeni înauntru. Telefonul i-a fost pus sub urmarire, iar în apartament i-au fost instalate microfoane.

Au încercat chiar sa-l scoata din tara, trimitându-l în Austria. Neputându-si explica fenomenele, secretarii de partid si securistii au început sa creada ca omul este în atentia extraterestrilor. Cu toate acestea, el a ramas în tara, iar cazul lui a ajuns sa fie cunoscut pe tot globul. Ioan Gabor a fost tratat în revistele de specialitate din Occident si în mass-media de pretutindeni. În România însa, regimul comunist a impus tacerea asupra lui.

Accidentul de munca de la bazinul Combinatului Chimic din Arad a fost cercetat, cum era si firesc, de organele Procuraturii locale. De caz s-a ocupat însasi procurorul sef Stefanut Petru din Arad. Ceea ce nu a putut procuratura sa explice, a fost existenta unei singure urme pe zapada proaspata. Acest lucru a pus în dificultate întreaga ancheta, pentru ca nimeni nu stia unde sa caute rezolvarea. La data de 9 octombrie 1976 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala în cauza privind accidentul de munca si invaliditatea suferita de domnul Gabor la data de 29 ianuarie acelasi an, întrucât cu probele administrate nu reiese vinovatia în sarcina vreunei persoane.

Analizând peste ani cele petrecute, d-l Ioan Gabor este convins de faptul ca toate cele întâmplate au avut ca scop oprirea ofensivei anticrestine începuta de comunisti si descoperirea voii lui Dumnezeu pentru cei care traiau în întunericul pacatului.

În pofida celor prin care i-a fost dat sa treaca, domnul Ioan Gabor afirma ca este un om fericit. “Am o pace în suflet si avem o armonie în familie pe care as dori sa o aiba toti în caminele lor”. Domnia sa sustine ca se roaga pentru România si crede ca în cel mult sapte ani tara noastra va ajunge la un nivel ridicat atât din punct de vedere economic cât si spiritual.

Cei care doresc sa afle mai multe amanunte despre Ioan Gabor, pot sa-l contacteze la numarul de telefon: 0114-0259-445.320 sau sa-i scrie la urmatoarea adresa: Str, Italiana Nr. 22, Bl. Y3, Sc. C, Ap.46, Oradea, jud. Bihor, cod 3700, România.

Sursa – http://www.ziaruldegarda.ro/ioan-gabor-supravietuit-dupa-trei-morti-clinice/

Traian C. despre Ioan Gabor:

Fratele Gabor Ioan a plecat sa fie definitiv cu Domnul ISUS CRISTOS anul trecut , dupa o lunga suferinta in lupta cu cancerul .

Fratele Gabor Ioan din Oradea are cu adevarat o marturie PUTERNICA si supranaturala a experientei sale cu Dumnezeu !

In data de 30 august 1997 am avut ocazia sa-i ascult personal marturia incredibila a fratelui Gabor Ioan din Oradea , membru in biserica baptista Emanuel . Am stat de vorba cam 4 ore cu el . I-am ascultat marturia in acest timp si apoi i-am pus multe intrebari la care a raspuns prompt si fara ezitare . Eu aveam atunci 21 de ani si lucram intr-o institutie publica din Oradea si eram si student in primul an . Aveam atunci cunostinte biblice putine , dar de baza , elementare , caci bunica mea desi o femeie semianalfabeta mi-a pus in mana biblia din copilarie . Ea a fost prima din familia noastra care s-a pocait ,marturisindu-l pe Domnul ISUS in apa botezului .

Mintea mea atunci era imbacsita de teoria evolutionismului darwinian , in plus citisem carti desprea viata si lucrarea profetului Mahomed ( intemeietorul religiei Islamului ) , despre Dalai Lama ( liderul spiritual al budistilor Tibetani ) , citisem despre religiile incasilor si azdecilor , despre religia vechilor persi ( Zoroastrism ) despre credintele Asiei : Confucianism , Taoism , Hinduism , Budism . De multe ori ma intrebam UNDE-I ADEVARUL ? , LA CINE DINTRE ASTIA ? La Isus , la Budha , la Mahomed , la Confucius , la Zoroastru ??? La cine … Doamne ???

Din data de 30 august 1997 , prin marturia fratelui Gabor Ioan din Oradea , de la biserica baptista Emanuel , Domnul ISUS CRISTOS , REGELE REGILOR , Printul PACII , Stapanul si Creatorul vietii si universului , Mantuitorul omenirii , m-a convins ca EL ESTE ADEVARUL ( unicul adevar !) , ca EL ESTE CALEA ( unica cale ! ) si ca EL ESTE VIATA ( si inca viata vesnica ) . M-am convins de falsitatea si inselatoria absoluta din religiile pagane sau din teoriile seculare despre originea vietii .

Apoi l-am marturisit pe Mantuitorul meu , ISUS CRISTOS , in apa botezului in biserica baptista Emanuel din Oradea .

Marturia fratelui Gabor a fost instrumentul evanghelistic prin care Dumnezeu a schimbat sensul vietii si destinatia vesnica a mea , a fratelui meu si mai apoi a sotiei mele . De la iadul cel vesnic la raiul etern !

Traian C.

Cum pot sa fiu sigur ca in acest an nu pierd niciuna din faptele bune pregatite de Dumnezeu de dinainte sa umblu in ele ? CRISTIAN BARBOSU

Cum pot sa fiu sigur ca in acest an nu pierd niciuna din faptele bune pregatite de Dumnezeu de dinainte sa umblu in ele ? – un mesaj de : – CRISTIAN BARBOSU

Efeseni 2:10

Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Mesajul la minutul 44:00

Fa click aici – http://livestre.am/51y6F sau pe poza:
Cristian Barbosu 1 Multumesc Titel Maghiar pentru link!

Cand doctorii te trimit acasa sa mori – povestea lui Greg din Minnesota

…prin orice incercare trecem, sa nu ne lasam invinsi!

Iata inca un om de la care putem sa invatam… cum sa traim, mai ales noi, crestinii, care avem o nadejde vie in Isus Hristos pentru eternitate si dincolo de moarte… sa traim cu nadejde!

….Oricine trăieşte tot mai trage nădejde; – Eclesiastul 9

….De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!Plangerile lui Ieremia 3:39

….12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! 14 – Psalmi 90

….. Domnul Isus: Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.Matei 6:34

Sa ne incredem in ce ne-a spus  Domnul Isus!

Photo credit www.startribune.com

Greg Thomas din Montgomery, Minnesota (SUA), avea 57 de ani când a fost diagnosticat cu cancer la creier şi gat în stadiul 4, medicii informându-i familia că este cazul să înceapă pregătirile de înmormântare. În faţa acestei „sentinţe”, Greg tot ce putea face era să-şi aştepte sfârşitul.

Dar a refuzat să o facă în casă. Americanul făcea zilnic plimbări lungi împreună cu câinele său. Totul avea să se schimbe, însă, într-o zi când a descoperit o biserică catolică, construită în 1868, care fusese abandonată de mai bine de un secol.

Nici Greg nu ştie ce l-a mânat, însă a luat legătura cu administratorul cimitirului de care aparţinea biserica şi l-a rugat să-i permită să o restaureze. După luni de muncă, întreruptă deseori de starea precară de sănătate a lui Greg, localnicii s-au ales cu o biserică restaurată.

Darul pentru comunitate pe care l-a făcut americanul nu a trecut neobservat, ci a fost răsplătit într-un mod extraordinar. După finalizarea lucrărilor, Greg a descoperit, în urma unui control medical, că cancerul în stadiu terminal, care ar fi trebuit să-l ucidă în curând, a intrat în remisie.

Vezi video aici cu introducere in L. Romana, aici- http://adevarul.ro/international/statele-unite/miracolul-unui-muribund-cancer-stadiu-terminal-intr-o-biserica-abandonata

In Limba Engleza, vezi aici –

VIDEO by larryng

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Frumoasa Iarna in High Definition – An HD winter

VIDEO by wittydud

Tim Keller: Laboring for a God Who Fights for Us (Nehemiah 3–4)

Photo credit assorted-ideas.com

Nehemiah 3

Builders of the Wall

 Eliashib the high priest and his fellow priests went to work and rebuilt the Sheep Gate. They dedicated it and set its doors in place, building as far as the Tower of the Hundred, which they dedicated, and as far as the Tower of Hananel. The men of Jericho built the adjoining section, and Zakkur son of Imri built next to them.

The Fish Gate was rebuilt by the sons of Hassenaah. They laid its beams and put its doors and bolts and bars in place. Meremoth son of Uriah, the son of Hakkoz, repaired the next section. Next to him Meshullam son of Berekiah, the son of Meshezabel, made repairs, and next to him Zadok son of Baana also made repairs. The next section was repaired by the men of Tekoa, but their nobles would not put their shoulders to the work under their supervisors.

The Jeshanah Gate was repaired by Joiada son of Paseah and Meshullam son of Besodeiah. They laid its beams and put its doors with their bolts and bars in place. Next to them, repairs were made by men from Gibeon and Mizpah—Melatiah of Gibeon and Jadon of Meronoth—places under the authority of the governor of Trans-Euphrates. Uzziel son of Harhaiah, one of the goldsmiths, repaired the next section; and Hananiah, one of the perfume-makers, made repairs next to that. They restored Jerusalem as far as the Broad Wall. Rephaiah son of Hur, ruler of a half-district of Jerusalem, repaired the next section. 10 Adjoining this, Jedaiah son of Harumaph made repairs opposite his house, and Hattush son of Hashabneiah made repairs next to him. 11 Malkijah son of Harim and Hasshub son of Pahath-Moab repaired another section and the Tower of the Ovens. 12 Shallum son of Hallohesh, ruler of a half-district of Jerusalem, repaired the next section with the help of his daughters.

13 The Valley Gate was repaired by Hanun and the residents of Zanoah. They rebuilt it and put its doors with their bolts and bars in place. They also repaired a thousand cubits of the wall as far as the Dung Gate.

14 The Dung Gate was repaired by Malkijah son of Rekab, ruler of the district of Beth Hakkerem. He rebuilt it and put its doors with their bolts and bars in place.

15 The Fountain Gate was repaired by Shallun son of Kol-Hozeh, ruler of the district of Mizpah. He rebuilt it, roofing it over and putting its doors and bolts and bars in place. He also repaired the wall of the Pool of Siloam, by the King’s Garden, as far as the steps going down from the City of David. 16 Beyond him, Nehemiah son of Azbuk, ruler of a half-district of Beth Zur, made repairs up to a point opposite the tombs of David, as far as the artificial pool and the House of the Heroes.

17 Next to him, the repairs were made by the Levites under Rehum son of Bani. Beside him, Hashabiah, ruler of half the district of Keilah, carried out repairs for his district. 18 Next to him, the repairs were made by their fellow Levites under Binnui[f] son of Henadad, ruler of the other half-district of Keilah. 19 Next to him, Ezer son of Jeshua, ruler of Mizpah, repaired another section, from a point facing the ascent to the armory as far as the angle of the wall. 20 Next to him, Baruch son of Zabbai zealously repaired another section, from the angle to the entrance of the house of Eliashib the high priest. 21 Next to him, Meremoth son of Uriah, the son of Hakkoz, repaired another section, from the entrance of Eliashib’s house to the end of it.

22 The repairs next to him were made by the priests from the surrounding region. 23 Beyond them, Benjamin and Hasshub made repairs in front of their house; and next to them, Azariah son of Maaseiah, the son of Ananiah, made repairs beside his house. 24 Next to him, Binnui son of Henadad repaired another section, from Azariah’s house to the angle and the corner, 25 and Palal son of Uzai worked opposite the angle and the tower projecting from the upper palace near the court of the guard. Next to him, Pedaiah son of Parosh 26 and the temple servants living on the hill of Ophel made repairs up to a point opposite the Water Gate toward the east and the projecting tower. 27 Next to them, the men of Tekoa repaired another section, from the great projecting tower to the wall of Ophel.

28 Above the Horse Gate, the priests made repairs, each in front of his own house. 29 Next to them, Zadok son of Immer made repairs opposite his house. Next to him, Shemaiah son of Shekaniah, the guard at the East Gate, made repairs. 30 Next to him, Hananiah son of Shelemiah, and Hanun, the sixth son of Zalaph, repaired another section. Next to them, Meshullam son of Berekiah made repairs opposite his living quarters. 31 Next to him, Malkijah, one of the goldsmiths, made repairs as far as the house of the temple servants and the merchants, opposite the Inspection Gate, and as far as the room above the corner; 32 and between the room above the corner and the Sheep Gate the goldsmiths and merchants made repairs.

Nehemiah

Opposition to the Rebuilding

4 When Sanballat heard that we were rebuilding the wall, he became angry and was greatly incensed. He ridiculed the Jews, and in the presence of his associates and the army of Samaria, he said, “What are those feeble Jews doing? Will they restore their wall? Will they offer sacrifices? Will they finish in a day? Can they bring the stones back to life from those heaps of rubble—burned as they are?”

Tobiah the Ammonite, who was at his side, said, “What they are building—even a fox climbing up on it would break down their wall of stones!”

Hear us, our God, for we are despised. Turn their insults back on their own heads. Give them over as plunder in a land of captivity. Do not cover up their guilt or blot out their sins from your sight, for they have thrown insults in the face of the builders.

So we rebuilt the wall till all of it reached half its height, for the people worked with all their heart.

But when Sanballat, Tobiah, the Arabs, the Ammonites and the people of Ashdod heard that the repairs to Jerusalem’s walls had gone ahead and that the gaps were being closed, they were very angry. They all plotted together to come and fight against Jerusalem and stir up trouble against it. But we prayed to our God and posted a guard day and night to meet this threat.

10 Meanwhile, the people in Judah said, “The strength of the laborers is giving out, and there is so much rubble that we cannot rebuild the wall.”

11 Also our enemies said, “Before they know it or see us, we will be right there among them and will kill them and put an end to the work.”

12 Then the Jews who lived near them came and told us ten times over, “Wherever you turn, they will attack us.”

13 Therefore I stationed some of the people behind the lowest points of the wall at the exposed places, posting them by families, with their swords, spears and bows. 14 After I looked things over, I stood up and said to the nobles, the officials and the rest of the people, “Don’t be afraid of them. Remember the Lord, who is great and awesome, and fight for your families, your sons and your daughters, your wives and your homes.”

15 When our enemies heard that we were aware of their plot and that God had frustrated it, we all returned to the wall, each to our own work.

16 From that day on, half of my men did the work, while the other half were equipped with spears, shields, bows and armor. The officers posted themselves behind all the people of Judah 17 who were building the wall. Those who carried materials did their work with one hand and held a weapon in the other, 18 and each of the builders wore his sword at his side as he worked. But the man who sounded the trumpet stayed with me.

19 Then I said to the nobles, the officials and the rest of the people, “The work is extensive and spread out, and we are widely separated from each other along the wall. 20 Wherever you hear the sound of the trumpet, join us there. Our God will fight for us!”

21 So we continued the work with half the men holding spears, from the first light of dawn till the stars came out. 22 At that time I also said to the people, “Have every man and his helper stay inside Jerusalem at night, so they can serve us as guards by night and as workers by day.” 23 Neither I nor my brothers nor my men nor the guards with me took off our clothes; each had his weapon, even when he went for water.

Tim Keller speaks on Nehemiah 3–4 at our 2014 National Women’s Conference in Orlando, Florida.

VIDEO by The Gospel Coalition from the 2014 National Women’s Conference in Orlando, Florida

An atheist neuroscientist and Christian mathematician discuss science, ignorance, faith and meaning at The Veritas Forum at Columbia, 2014

Science, Ignorance, and the Pursuit of Meaning – Satyan Devadoss & Stuart Firestein at Columbia

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari