Chipuri şi măşti – Nicolae.Geantă

Nicolae GeantaLa o grădină zoo, un bărbat s-a angajat pe post de… maimuţă. Într-o zi, când se legăna pe-o liană, şi-a făcut un elan mai serios, şi a sărit (fără să vrea) în … cuşca leului! Speriat, disperat şi cu ochii cât cepele, „domnul maimuţă” a văzut coasa morţii deasupra capului! În schimb, leul, şi-a scos liniştit masca şi a zâmbit: „stai liniştit, şi eu port mască!”

Opinez cu Kierkegaard, că în viaţă, noi oamenii, suntem actori. Buni sau răi. Dar, cu măşti. Jucăm teatru, deşi viaţa noastră e realitate. Prostia este că teatrul suntem noi, iar auditoriul este Dumnezeu! Şi dacă Lui nu-i place, jucăm în pagubă. Oricât ne-am strădui să impresionăm, piesa nu-i decât spirit gregar.

Masca e faţada umană. E mascaradă (mascarada, în italiană înseamnă faţadă). E ceva exterior ce lipseşte în interior. E gard vopsit în faţă. Vopsea peste rugină. E ipocrizie. E dispreţ. E Anania, e Ghehazi, e Iuda, e Balaam, e dracu’! Cu masca pe figură, omul nu vrea să schimbe lumea. Problema lui, e să-i facă faţă. Poate?

Photo credit localbysocial.co.uk

Trăim în epidemia măştilor. Până şi feţele bisericeşti le poartă. După slujbe, sutana de preot, costumul de păstor, intră la naftalină, sunt agăţate în cui… „Să bea niţel şi nea Ion, că şi el e om”, zicea bunica despre sfinţii care îl lăsau pe Dumnezeu încuiat în biserică de duminica până duminica. Ironic, evident. Nefericirea este că, printre enoriaşi, unii poartă masca de fraţi numai la biserică, numai duminica sau în ziua a şaptea, numai până se-nsoară ori au pus mâna pe-un june. Până trec pe lângă un cerşetor, până a ajuns farfuria colectei în dreptu-i, până ţipă careva din familie cu decibeli, până a dat teză şi nu ştie nimic. Cât despre blogării creştini, ce să spunem? Aici e prezentă panoplia de carnaval, erudiţia de paradă.

Cu masca, poţi să pozezi în erou, dar adevărul e că în sânge eşti dezertor. Masca e ca şi jocul virtual, în spatele monitorului, orice măscărici se declară Casanova! E ca învelitorile mortuare puse pe cai la dric: orice mârţoagă devine armăsar apocaliptic.

Masca înseamnă mai multe feţe, de sfânt, de curvar, de samaritean şi iudeu în acelaşi timp. Iacov, spune că nu se poate să porţi o mască a lumii, fără să fi vrăjmaş cu Dumnezeu. Fratele Wurmbrand scria că în limba ebraică, cuvântul faţă este panim, adică feţe, la plural.

Unii şi-au făcut din purtatul măştilor un tabiet, un ideal. Au ajuns chiar ei însuşi să nu se mai cunoască. Nici privindu-se-n oglindă. Nichita Stănescu spunea că „a avea un ideal înseamnă a avea o oglindă”. Cristian Tudor Popescu afirmă însă că ideea nichitiană este cât se poate de falsă, argumentând: „Oglinda este simbolul consacrat al reflectării aparenţei. În oglindă nu vezi decât cum arăţi, nu cum eşti. Or, idealul nu ţine de aparenţă, ci de esenţă. Dacă ceea ce vezi în oglindă înseamnă ideal, atunci ai mari şanse să te numeşti Adolf Hitler, Nicolae Ceauşescu sau Oana Zăvoranu, căci şi ea are oglindă”.

Ca şi tutunul, purtatul măştilor e sinucidere amânată.

Nicolae.Geantă

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: