Nelu Brie – ‘Strigatul din mijlocul sparturii’ 11 ianuarie 2015

Photo credit vimeo.com

TEXT Ezechiel 22:23-30

23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”
25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.
27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!
29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!
30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

ian 2014 Nelu Brie Agnus Dei

Acest pasaj biblic, pasaj rostit prin profetul Ezechiel, un text foarte vechi, nu te-ai astepta ca Dumnezeu vreodata sa spuna asemenea cuvinte in dreptul celei mai iubite cetati. Nu te-ai astepta ca Dumnezeu sa fie nevoit sa faca asemenea constatari in dreptul poporului pe care si l-a ales si cu a carui nume a ales sa se numeasca. Dar viata, evolutiile ei,  te pune in fata unor realitati de-a dreptul tulburatoare. Ce-a fost  oare in inima lui Dumnezeu cand, uitandu-se spre cetatea iubita, Ierusalimul, a trebuit sa-si inspire profetul, sa-l cerceteze si sa-i ceara sa spuna aceste cuvinte: spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.” Un cuvant greu. Daca e sa ne uitam in partea anterioara a acestui cuvant, e greu.

7 În tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sunt asupriţi. 
9 În tine sunt bârfitori, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrânări.
10 În mijlocul tău se descoperă goliciunea tatălui; în mijlocul tău este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
11 În mijlocul tău fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge cu nora sa, fiecare necinsteşte pe sora sa, pe fiica tatălui său.
12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine Mă uiţi, zice Domnul Dumnezeu.

Grele cuvinte. Dar, daca ar fi sa vorbeasca Dumnezeu in dreptul nostru, daca ar fi sa ne descrie starea personala, starea familiei, starea bisericii, ce ar spune? Ca, ceva ar spune. Dar, ce? In aceasta seara, mesajul pe care il voi impartasi cu dvs. se numeste ‘Strigatul din mijlocul sparturii’. Se facuse o spartura. Ne vom uita la 3 lucruri foarte simple:

  1. O stare – La starea in care se gasea/se gaseste poporul.
  2. O misiune – Apoi, ne vom uita la o misiune.
  3. O solutie – Ca in final, sa ne uitam la o solutie.

Toate acestea sunt asezate in cuvantul pe care l-am citit. Dar, sa incepem prin a descrie starea.

1 . O stare

Starea nu era buna de loc. Cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul, cetatea sfanta, cetatea Sionului, cu care Dumnezeu facuse legamant, pe a carui nume si-a pus numele: Eu sunt Dumnezeul lui Avram, Isac si Iacov, care se mai numea ‘Israel’. Cu acest popor al legamantului, rascumparat, in dreptul acestui popor s-au facut aceste teribile constatari, constatatri care descriu starea spirituala grava inc are se gasea. Grozava. Acolo, in popor, era idolatrie, violenta, lipsa de respect fata de familie, fata de parinti. Nedreptate, imoralitate sexuala. Coruptie, mituire, Acolo era ipocrizie. In poporul acesta, se cuibarise necredinta, dispretul fata de legea lui Dumnezeu. Ma uiti, zice Domnul Dumnezeu.

Aceia care au fost chemati sa conduca poporul spre Dumnezeu isi ratasera misiunea. Capeteniile, 25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui… 26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte [….] 27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi [….]  28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos – adica, ei, indreapta din vorba lucrurile. Zidul nu-i bine facut. E stramb. O ia in toate partile. Dar vine cel cu tencuitul si-l indreapta. Tencuieli de ipsos. Ei, proorocii, zic: asa vorbeste Domnul. Si, -Eu, zice Domnul- n-am vorbit nimic. Iar, sub influenta acestor lideri corupti, 29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!  Asta era starea.

Va intreb: la ce sa se astepte, de la Dumnezeu, oamenii care se gasesc in aceasta stare? Venind acum, inspre noi, vorbind despre propria noastra stare spirituala, descriind realitatea care ne caracterizeaza, ce-am putea spune? E frica de Dumnezeu la noi? Sau daca ne-am uita adanc, in propriile noastre vieti si ne-am cantari starea, pornirile inimii, motivatiile adanci, prioritatile, aspiratiile, motivatiile, ne-am da seama ca nu stam bine. Este inima oare data in intregime lui Dumnezeu sau e amestecata, precum era a nevestei lui Lot. Inima impartita. O inima napadita de pofte, guvernata de instinctele firii pamantesti, aplecata spre rau, spre lacomie, spre curvie, spre mandrie omeneasca, prosteasca, nebuneasca. Afirmarea de sine, orgoliu. E curata inima si mintea ta? Exista o stare spirituala care ne caracterizeaza. Dumnezeu, cand se uita spre noi ne da o nota. Ne cantareste, ne pune in cumpana Sa.

Pavel avertiza biserica din Roma cu privire la o primejdie grozava si anume: potrivirea cu chipul veacului acestuia. Potrivire pe care Ioan o numea iubirea lumii. In epistola sa, prima epistola a lui Ioan, in cap. 2, Ioan face niste afirmatii in vers. 15-16 cutremuratoare. Iata ce este scris in 1 Ioan 2:15 – Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume17 Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Sa ne intoarcem la vers. 15 – Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Stimati oameni, veniti in aceasta seara la biserica: iubiti lumea si lucrurile din lume? Care sunt acele lucruri? Care este acel ceva, care va satura interiorul? Care este acel ceva in care gasesti bucurie, semnificatie, sens, fericire?

Or fi ispititi unii, sa zica: „Vai de mine. De ce m-am nascut intr-o familie de credinciosi? Ce mi-ar fi placut sa ma fi nascut in alta familie. Sa nu ma opreasca nimeni, sa ma duc la club, sa beau, sa fumez, sa ma distrez, sa ma dau si eu peste cap. Ce fain ar fi sa am si eu tata din acela care sa-mi zica: Mai du-te si tu, ca nu conteaza cand vii. ” Spre ce iti este aplecata inima, tinere? Ce-ti doresti? Uitati ce scrie:  Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Cand lecturam cu atentie cele 7 scrisori trimise prin Duhul, bisericilor din Apocalipsa, in fiecare scrisoare gasim descrisa cate o realitate teribila. 

Photo credit sentokyo.info

  1. In biserica din Efes se pierduse pasiunea.
  2. In biserica din Tiatira exista un amestec lumesc. Un amestec de invatatura buna cu invatatura falsa. O persoana care promova compromisul moral. O femeie, proorocita, cu numele Izabela, care ii invata pe oameni ca nu e chiar asa calea lui Dumnezeu. Ii invata pe oameni ca nu-i problema daca traiesc in curvie sau daca se inchina  sau daca mananca din lucrurile jertfite idolilor.
  3. In Pergam, erezia era tolerata: „Ce am impotriva ta este ca  ai acolo cativa care tin invatatura nicolaitilor, pe care Eu Domnul o urasc,” zice Domnul.
  4. In Sardes, se murea pe rupte. In timp ce erau pe moarte si ce este interesant este ca ei nu stiau asta. Aveau o faima, isi facusera o reputatie. Le mergea numele ca prospera, ca traiesc. Reusisera sa creeze un sistem religios pe care apoi sa-l promoveze intre ceilalti, intre celelalte biserici,  si sa-i faca pe ceilalti sa se uite inspre ei  cu jind, cu invidie. „Iti merge numele ca traiesti,” dar, Dumnezeu a zis: „esti mort”. Stiti de ce? Pentru ca acolo era traire in pacat. Acolo, cei mai multi isi manjisera hainele. Acolo, cei mai multi traiau dupa indemnurile firii lor pamantesti, neluand aminte la avertismentul Duhului Sfant, care a zis: Daca traiti dupa indemnurile firii pamantesti, veti muri. Dar, daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
  5. In biserica din Laodicea era autoinselarea. „M-am imbogatit. Nu duc lipsa de nimic. Imi merge bine.” Domnul, constatand lucrurile, are de spus altceva. El a zis, in dreptul acestei biserici, cuvinte care ar trebui sa ne faca sa ne cutremuram pe fiecare: „Pentru ca zici: sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol.. (iata ce stare). Te sfatuiesc sa cumperi de la mine aur curatit prin foc ca sa te imbogatesti si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale si medicamente pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.” Cat de dureros a fost pentru Domnul nostru sa constate in dreptul acestei adunari, in dreptul acestor oameni autosuficenta, linistea nepasatoare? Erau pe marginea prapastiei. Se laudau cu progresul lor si cand coloerau fara Hristos, fara viata, fara mantuire. Isus era afara. „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu El si El cu mine.” Dumnezeu sa aiba mila de noi.

Iata realitati care descriu stari de fapt. Te temi, tu, de Dumnezeu? Te rogi? Cum merge viata ta de rugaciune? Te mai rogi? Adu-ti aminte de vremurile mai de de mult. Adu-ti aminte de dragostea ta dintai. Adu-ti aminte de ravna aceea de la inceput, cum te duceai in camaruta ta, cum cautai un loc potrivit sa mergi sa te rogi si bucuria ta era sa te rogi. Si ce-ai ajuns? Cum era alta data postul tau? Si ce-ai ajuns? Cum era alta data ravna pentru Biblie? Si cum e acum? Te-au adus cu de-a sila la biserica. Alta data, ii motivai pe altii sa vina. Daca ar fi sa vorbim de curatia mintii, de libertatea cugetului, daca ar fi sa vorbim de starile interioare, de motivatiile care te anima in ceea ce faci, ce-ar vedea Dumnezeu si ce-ar spune?

Cuvant greu pentru conducatori, pentru predicatori, pentru pastori, pentru prooroci. Cuvant greu din partea lui Dumnezeu pentru aceia pe care i-am numi formatori de opinie, lideri. Ce cuvant!”26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor. Va dati seama ce stare?

Dar, ce se intampla, totusi? Erau ocupati ca oamenii sa stea impreuna, sa formeze o comunitate, sa se adune laolalta, sa aiba impreuna o atmosfera. Si aceasta o numeau succes, pentru ca din starea aceea traiau. Dumnezeu sa aiba mila de noi. Iata, o stare, care ne poate sugera ceva despre propria noastra stare. Iacov 4:8  ne vorbeste despre inima impartita, dar, auziti ce scrie aici- Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Sa mergem la vers. 4 – Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.  Auziti ce cuvat? Suflete preacurvare! Nu-i vorba aici de intinarea carnii. Aici e vorba de o intinaciune spirituala, de o infidelitate fata de Domnul Dumnezeu, de o renuntare de credinciosia fata de Dumnezeu si o dedare dupa lume. Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. 

Stiti de ce multor oameni nu le este foame si sete dupa Dumnezeu? Pentru ca au baut din prietenia lumii. S-au saturat din cupa veacului acestuia. Inimile lor sunt guvernate de acest duh de curvie despre care profetul in vechime vorbea. Profetul Osea, cap. 5:4, acolo se arata o taina – Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor şi nu cunosc pe Domnul! Este acea prietenie a lumii. Mai ai o vibratie in inima. Doresti o schimbare, dar nu poti, ca faptele nu te inagduie; duhul acela a pus stapanire. Si de aceea este nevoie sa ne mobilizam cu post si cu rugaciune, ca acestea sa nu mai aiba putere.

Traim vremuri, ca acelea scrise de profet: femeile au ajuns la vremea nasterii, dar nu-i putere de nastere. Au ajuns in durerile nasterii, dar nu pot sa nasca. Asa mi se pare ca a ajuns biserica Emanuel. Am ajuns pana la un punct, in care ar putea sa se intample ceva, dar nu-i vlaga. Nu se incheaga ceva, se strica atunci cand ar trebui sa se adune si probabil ca din aceasta cauza. Faptele lor nu le ingaduie sa se intoarca la Dumnezeu pentru ca un duh de curvie este in inima lor si nu cunosc pe Dumnezeu. Domnul sa ne cerceteze, sa ne binecuvanteze. In viata adunarii noastre, am avut vremuri  de inflorire si vremuri binecuvantate de Dumnezeu. Dar, au urmat apoi si vremuri de asezare, de coborare. Iar acum, am simtamantul ca am ajuns undeva jos. Stiu ce spun si nu va pot spune mai multe. Si stiu ca nu stiu tot. De acum, ori ne prapadim, ori ne trezim. Ori vine peste noi mania lui Dumnezeu si se alege praf si pulbere…

Am un cuvant pentru cei tineri: am trait suficient de mult timp pe pamant ca sa vad evolutiile in viata unor oameni. Eu am cunoscut, in urma cu 20 de ani, tineri  care se juca de-a Dumnezeu si de-a pocainta, cum se joaca unii dintre voi, acum, zicandusi: Heh, acum e vremea sa ma simt bine. Dupa aia, o sa ma indrept, o sa ma fac cuminte, o sa ma pocaiesc si o sa slujesc lui Dumnezeu.” S-au jucat. Tine-ti minte, va rog. S-au jucat. Pot vedea evolutiile lor viitoare. Pot vedea ce familii si-au facut. Pot vedea unde au ajuns familiile lor. Pot vedea ce stare spirituala au, cat de impliniti, cat de fericiti sunt, cat de binecuvantati sunt. Si nu mi-as dori, in veci vecilor, ce au ei. Sa nu crezi ca nu-s consecinte. Sa nu crezi ca vine un burete care sterge toata nebunia si traznaia ta. Stii si de aia esti responsabil. Pana si legea te baga in puscarie daca ai 18 ani si faci ceva rau. La ce-ti ajuta sa spui ca nu esti botezat? Ca stii suficiente de multe ca sa ajungi talpa iadului.

N-ar trebui oare sa ne intoarcem cu toata inima spre Dumnezeu? N-ar trebui oare ca aceste lucruri care potrivesc sau nu cu starea noastra? Slavit sa fie Domnul pentru toti aceia, cum a vorbit si Domnul in biserica din Sardes, care nu si-au manjit hainele si care stau langa Dumnezeu. Si care, chiar daca au alunecat, s-au ridicat, s-au marturisit, s-au pocait, s-au aruncat in bratele Domnului nostru. S-au reabilitat si vestesc aceasta speranta, aceasta usa deschisa pentru fiecare, ca de aceea vine acest cuvant inspre noi, in seara asta. Nu ca sa ne intepe constiinta. Nu ca sa ne apese in noroi. Nu ca sa ne tranteasca jos fara speranta. Ci, ca sa ne arate starea in care ne gasim, ca de acolo incepe ridicarea. De la intelegerea acestei realitati incepe reabilitarea. Doamne, ajuta!

2 . O misiune

Dar, in al doilea rand, sa vorbim despre misiune.  30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! Dumnezeu se uita peste generatia aceea pierduta, prinsa in legaturile imoralitatii, in legaturile stapanirilor demonice, in generatia care se terfelea, incepand de la cei mai inalti dintre conducatori si pana la ultimul din popor. Se uita peste generatia aceasta si zicea: Caut un om, care trebuie sa faca trei lucruri:

  1. Separare – Intai, omul acesta trebuie sa se separe. Sa inalte un zid. Sa traseze o granita. Sa puna un zid de despartire, un zid de separare. Sa aduca o clarificare, o lumina. Se cere sa fie inaltat un zid clar, o linie de demarcatie, un hotar care sa separe radical, definitiv si ireversibil raul si binele. Sfintirea si lumea si pacatul. In vremea aceea, nu era acel zid. Treburile erau amestecate. Misiunea noastra este s ainaltam acest zid. Misiunea noastra, in aceasta generatie, oameni buni, este sa inaltam acest zid al dreptatii lui Dumnezeu. Un zid de separare intre bine si rau. Intre adevar si minciuna. Intre invatatura adevarata si invatatura falsa. Intre caile lui Dumnezeu si caile lumii. O misiune: misiunea de a inalta un zid. Se cere separare.
  2. Aparare – Partea a doua a misiunii este aparare. Sa stea in mijlocul sparturii. Dumnezeu ne cere sa aparam Cuvantul Sau, caile Sale, adevarurile Sale chiar cu pretul vietii noastre. Se cere separare si protectie. Sa stea in spartura. Cand e vorba de separare, sa ne aducem aminte de ce spunea profetul Ezechiel  in cap. 22 si vers. 26 – e teribil, tocmai din partea acelora la care se astepta sa inalte zidul si sa faca separarea – Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor. Ce dureros. Avem misiunea, ca slujitori, ca noi sa inaltam acest zid. Va fi greu. Va fi greu sa-l pastram intact. Trebuie  sa-l aparam. Vor veni vrajmasi care se vor napusti asupra lui. Vor incerca sa-l darame sau daca nu, macar sa-l mute. Sa traseze alte granite, alte hotare, sa incapa dincolo de zidul dreptatii lui Dumnezeu si mincinosii, si homosexualii, si curvarii. Sa incapa acolo si hotii, si lumestii, si betivii, si fumatorii si drogatii. De buna seama, cu pacatele lor, cu tot. Sa ne fereasca Dumnezeu de una ca asta. Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra. Voia lui Dumnezeu este sa ne intoarcem la Dumnezeu. Zidul acesta trebuie inaltat. Este misiunea lui Dumnezeu. Ma astept si cred ca Dumnezeu se va indura de noi si chiar prin rugaciunile si postul pe care-l vom aduce, va inalta acest zid in mijlocul nostru. El va face aceasta lucrare. Se va intampla ca pe vremea lui Neemia, cand  zidul va fi ridicat, portile vor fi puse si Dumneeu va lasa slava Sa peste poporul Sau. Sa lucreze Domnul! Apoi, trebuie facuta apararea. Protectie- prin rugaciunile noastre si postul nostru vom inalta aceasta aparare. In Cartea 1 Cronici 11:12-14, un pasaj obscur, gasim totusi o comoara- După el, Eleazar, fiul lui Dodo, ahohitul, unul din cei trei războinici. 13 El era cu David la Pas-Damim, unde se strânseseră filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz: şi poporul fugea dinaintea filistenilor. 14 S-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit şi au bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. Nu mai era cine sa apere. Omul acela a ramas in urma. S-a pus in spartura si a zis: fie mor, fie birui. Dar in ogorul Domnului, vrajmasii Domnului n-au ce cauta. Avem noi starea asta, oare? Mor, dar ogorul lui Dumnezeu nu va fi napadit de dusmanii lui Dumnezeu. Si Domnul, nu viteazul, a dat o mare izbavire. Si intre noi, Dumnezeu va da aceasta mare izbavire. Trebuie sa ne rugam. Trebuie sa ne luptam si tine-ti minte, va rog, fiecare in dreptul casei lui. Ca, acolo este o mare lectie. Neemia, cand i-a pus pe cei din popor sa zideasca zidul, sa apere portile, fiecare in dreptul casei lui. Exista un zid care trebuie ridicat in dreptul familiei tale, in dreptul casei tale, in dreptul sufletului tau. Inalta-l! Protejeaza-l. Si Dumnezeu va binecuvanta ogorul lucrarii Sale.
  3. Mijlocire – Si mai e o misiune. Trebuie adusa mijlocire. Sa stea inaintea Mea pentru tara. Sa mijloceasca. Aici se remarca Daniel. Si tot aici ni se cere prin profetul Ioel, sa strigam: Doamne, indura-te de poporul Tau! O realitate, o intreita misiune. Inaltarea unui zid = separare. Asezarea intr-o spartura = protectie. Starea inaintea lui Dumnezeu = mijlocire.

Simti chemarea lui Dumnezeu pentru acestea? Iti doresti sa se intample ceva? Dumnezeu sa lucreze.

 3. O solutie

Ca in ultimul rand, sa vorbim despre solutia. E atat de simpla. Caut printre ei un om. Care-i solutia? Un om. Nu-i trecut nume. Nu-i spus daca e vorba de barbat sau daca e vorba de femeie. Caut un om – tragedia acelei generatii a fost ca „nu gasesc niciunul„. Dumnezeu se uita peste poporu: caut un om. Caut un om in mintea careia sa existe separare. Asta-i bine; asta-i rau. Un om care sa vada lucrurile cum le vede Dumnezeu. Sa le inteleaga cum le intelege Dumnezeu. Un om care sa dea dreptate lui Dumnezeu. Un om, in inima careia, valorile lui Dumnezeu sa fie valori. Un om simplu, un om fara nume, un om oarecare, dar in inima carui sa fie inaltat zidul si care sa stea in spartura, care sa apere. Sa se bata pentru zidul acela, sa fie gata sa-si dea si viata pentru zidul acela. Si, care sa se puna inaintea lui Dumnezeu si sa mijloceasca pentru tara. Un om.

Uite cati oameni sunt aici. Dar, sunt de aceia pe care ii cauta Dumnezeu? Ai vrea sa fii unul dintre aceia pe care-i cauta Dumnezeu? S-ar putea sa ne gandim: oh, uite, sunt aici pastori, sunt prezbiteri, diaconi, cantareti, dirijori, oameni slujitori, barbati, femei, prooroci, proorocite. Lasa, ca isi gaseste Dumnezeu. Nu intotdeauna ii gaseste in aceasta linie. Nu intotdeauna. N-ar trebui sa fie asa. La noi, ar trebui sa fie asa. Sa-i afle Dumnezeu in toate directiile de slujire. In toate zonele de chemare si responsabilitate sa-i gaseasca Dumnezeu. Dar pentru ca omul acesta n-are nume, El trebuie sa primeasca nume. Si ce bine ar fi sa poarte numele nostru. Un om care sa-L caute pe Dumnezeu. Un om care sa faca legamant ca se va ruga, va posti, va citi in Scriptura. Va cauta sa umble dupa dreptatea lui Dumnezeu.

Un om care va aduna in jurul lui pe altii. Va chem sa luam aceasta decizie. Sa fim acei oameni. Sa fim acel om.  Va chem in seara aceasta sa inaltam acel zid. O vom face prin a decide sa o rupem orice forma de traire in pacat. Ce cuvant frumos a spus candva profetul Daniel unui rege. Sa auzi ce a zis Dumnezeu  unui rege si sa fie potrivit acel cuvant si pentru tine, e o onoare. Cuvantul a fost in Daniel 4:27 – De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” Stim noi ce a hotarat Dumnezeu in sferele spirituale in dreptul vietii noastre? Stim noi ce sarcini le-a dat Dumnezeu ingerilor Sai? Va chem sa ne punem la inima acest cuvant: pune capat pacatelor tale, traieste in neprihanire. Rupe-o cu nelegiuirile tale. Ai mila de cei nenorociti. E omul acela pe care-l cauta Dumnezeu. E omul acela care are in inima inaltat zidul. Si pe care-l exprima, aparandu-l si in fata altora. E omul care mijloceste. Posteste. Fie ca harul lui Dumnezeu sa fie peste noi toti.

As vrea, in incheierea acestui mesaj, inainte de rugaciunea de final, sa lecturam impreuna cateva versete din profetul Ioel. Se leaga de postul nostru. Iata ce are de spus Dumnezeu, acelor oameni pe care si i-a gasit. Ioel 1:13 – Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. Acelor slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai altarului, in inima carora zidu-i drept si la locul lui. Sparturile sunt protejate si acoperite. Altarul – mijlocirea e la loc de cinste. Iata ce chemare. Vers. 14 – Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul. Si asta facem. vers. 19 – Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul izlazurile pustiului, şi para focului a pârlit toţi copacii de pe câmp! 

Ca apoi, sa continue in cap. 2:12 – „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” 13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite. 14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? Se rugau in speranta, se rugau in asteptare. Nu stiau ce va fi. Si pentru ca au crezut si au asteptat si au sperat au sunat din trambite in Sion. 15 Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! 16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! 

Ce a fost in natiunea aceea, ce a fost in generatia aceea? De ce credeti ca a spus Dumnezeu acestei generatii: „Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura.” Ca s-a vazut aceasta cautare. A fost o adanca si o profunda cautare. vers. 17 – Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” 

Strigatul din mijlocul sparturii. Nu e strigatul lui Dumnezeu.  Este strigatul: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Este strigatul nostru. Este postul nostru. E misiunea de a inalta zidul, de-a sta in spartura., de-a mijloci pentru tara. Caut un om. Cine-i? Maine-i post. Va indemn, cand veti ajunge acasa sa stati de vorba in familie si sa ziceti: luam in serios asta si sa hotarati care zi din saptamana va fi ziua postului vostru, pe langa aceea care se potriveste cu numele. Caut un om. Sa ne ridicam si sa ne rugam.

Din aceeasi seara / acelasi program, vezi si – Nelu Brie – Sa ne intoarcem cu toata inima la Domnul! Chemare la 40 de zile de post – 12 – ianuarie – 20 februarie 2015

Mesajul transcris incepe la minutul 1:14:00 (74:00) 

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Reclame

2 comentarii (+add yours?)

  1. 2c4me
    ian. 17, 2015 @ 17:00:43

    Suna trist, a condamnare
    Ca in Vechiul Legamant
    Cu-o Mireasa intr-„O STARE”
    Nu „Ca-n Cer si pe Pamant”!…

    Iar „MISIUNEA” defensiva
    Zidul Escatologic
    Nu-mi lasa alternativa
    Nici puteri sa ma ridic.

    Cu „SOLUTIA” divina
    Cu un Foc viu si arzand
    Cu Lumina din Lumina
    Ca in Cer si pe Pamant…

  2. Trackback: PAGINA – Nelu Brie Predici | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: