Cum poate scapa cineva din robia pornografiei ? Pasi practici in lupta impotriva pornografiei (Materiale VIDEO)

VEZI si – Cum distruge pornografia planul lui Dumnezeu pentru relatiile sexuale

Cum poate scapa cineva din robia pornografiei

 Pasi practici in lupta impotriva pornografiei

Reclame

Cum distruge pornografia planul lui Dumnezeu pentru relatiile sexuale

Vezi 2 materiale VIDEO aici – Cum poate scapa cineva din robia pornografiei ? Pasi practici in lupta impotriva pornografiei (Materiale VIDEO)

70 de biserici incendiate / distruse in Niger, in protestele fata de caricaturi cu Mahomed

Rugaciune… rugaciune.. rugaciune…

Vezi si –

Biserica Betel din Niamey, incendiata 17 ianuarie. Photo World Watch Monitor

Biserica Betel din Niamey, incendiata 17 ianuarie. Photo World Watch Monitor

Primele doua zilei a violentei impotriva crestinilor din Niger s-au soldat cu 10 morti si 45 de biserici incendiate sau distruse. In urmatoarele zile, numarul bisericilor distruse a ajuns la 70, plus cel putin 30 de case de crestini, un orfelinat, cateva scoli si cateva organizatii crestine au fost distruse sau incendiate. Crestinii din orasele afectate spun ca nu au primit nici unajutor de aparare din partea soldatilor Nigerieni. (Sursa World Watch Monitor –70+ churches destroyed as ‘anti-Charlie’ protests spread in Niger)

Biserica Baptista din capitala Nigerului, Niamey a fost incendiata in 17 ianuarie Photo credit World Watch Monitor

Patruzeci şi cinci de biserici au fost incendiate în Niger în cursul protestelor violente faţă de o caricatură cu profetul musulman Mahomed publicată în cea mai recentă ediţie a revistei satirice Charlie Hebdo, anunţă poliţia nigeriană, citată de AFP.

„Au fost înregistrate daune semnificative: 45 de biserici, cinci hoteluri, 36 de restaurante, un orfelinat şi o şcoală creştină au fost jefuite şi incendiate”, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Niger, Adily Toro.

Preşedintele ţării, Mahamadou Issoufou, a declarat că violenţele s-au soldat cu cinci morţi şi 128 de răniţi, dintre care 94 în rândul serviciilor de securitate şi 34 în rândul manifestanţilor.

Proteste violente au avut loc şi în oraşul nigerian Zinder, unde un centru cultural francez şi mai multe biserici au fost incendiate.

Sursa – http://www.infoziare.ro

Emil Bartos – TULBURĂ-NE, DOAMNE (Poezia saptamanii) Sir Francis Drake’s Prayer (1577). „Disturb, us, Lord…”

TULBURĂ-NE, DOAMNE

Sir Francis Drake, 1577
(traducere: Natan Mladin)

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.

Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.

Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,
Isus Cristos.

VIDEO by hapciude5ori

Emil Bartos Pagina Facebook – Emil Bartos

ENGLISH –

Sir Francis Drake’s Prayer (1577). „Disturb, us, Lord…”

La inceput de mandat – Interviu cu Pastorul Moise Ardelean, presedintele Cultului Crestin Penticostal

Moise Ardelean

Photo credit Cuvantul Adevarului

Citeste articolul aici: Interviu cu Pastorul Moise Ardelean, presedintele Cultului Crestin Penticostal, Biserica lui dumnezeu Apostolica din Romania. – http://cuvantuladevarului.ro/Ianuarie20154.pdf

Daniel Purdel:
Frate pastor Moise Ardelean, prin voia lui Dumnezeu și prin voturile Congresului Electiv Penticostal ați fost ales președintele Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. Deși sunteți cunoscut frățietății din România și nu numai, atât prin predicarea Cuvântului la evanghelizări sau alte evenimente, cât și prin articolele scrise de-a lungul timpului în revista Cuvântul Adevărului, se știu destul de puține lucruri despre dumneavoastră. Vreți să împărtășiți pentru cititorii noștri câteva aspecte din biografia dumneavoastră pe care le considerați relevante pentru formarea ca slujitor în cadrul bisericii penticostale din România?

Moise Ardelean:
M-am născut în data de 8 martie 1955 în comuna Pilu, județul Arad, într-o familie penticostală, fiind întâiul născut din 11 copii, dintre care 10 sunt în viață. Când aveam 9 ani, familia noastră s-a mutat la Arad, stabilindu-se în Biserica Penticostală Gloria, Bujac. În această biserică am primit credința și m-am format ca slujitor. Am primit botezul cu Duhul Sfânt la vârsta de 16 ani și apoi am fost botezat în apă.

Îl slujesc pe Domnul din copilărie, de la vârsta de 11 ani, când am început să cânt în fanfara bisericii. Dorind să fiu cât mai eficient în slujire, am urmat cursurile unei școli de muzică, pe care am absolvit-o în anul 1971. Timp de aproape 20 de ani am slujit în fanfara bisericii noastre. Tot în această perioadă am cântat într-un grup vocal-instrumental cu care am făcut multe misiuni.

Prima predică am ținut-o în septembrie 1974 în Biserica Gloria – sunt peste 40 de ani de atunci. În anii următori, am început să predic tot mai mult, iar în anii ’80 am predicat foarte des în Biserica Gloria și în multe alte biserici din țară, la servicii divine de evanghelizare și la diferite evenimente. În anul 1980 am absolvit Institutul Politehnic din Timișoara și din 1980 până în ianuarie 1990 am lucrat ca inginer în Arad. Această perioadă a fost pentru mine un timp de formare, dar și un timp de mari eforturi și de multe încercări.

Mi-aduc aminte că în acel deceniu, în lunile ianuarie – martie ale fiecărui an, aproape în fiecare zi mergeam la evanghelizări. Dimineața, de la ora 7 și până după-amiaza la ora 15 eram la serviciu, apoi plecam la evanghelizare. Este adevărat că eram tânăr, totuși n-a fost ușor, dar am avut sprijinul soției mele. În anii ’80 ni s-au născut primii patru copii și pentru ea nu a fost deloc ușor să îngrijească și să crească copiii, fiind singură foarte mult timp, dar a înțeles că Domnul mă cheamă să vestesc Cuvântul Lui și să alerg în foarte multe locuri cu mesajul creștin al mântuirii prin Isus Hristos.

În ianuarie 1981 am fost ales în Comitetul Bisericii Gloria, dar după un an a venit o scrisoare de la inspectorul de Culte prin care biserica era informată că patru frați, printre care și eu, nu sunt recunoscuți în Comitet pentru că aveau rude în străinătate. Desigur, motivul real era altul, dar în scrisoarea aceea venită de la inspector scria că acesta era motivul.

Din anul 1983 și până la Revoluție, împreună cu alți slujitori din zona de vest a țării am urmat cursurile biblice organizate de frați din străinătate sub egida BEE – Educație Biblică prin Extensie – cu scopul de a forma și de a pregăti din punct de vedere spiritual slujitorii bisericilor creștine din România comunistă.

În anul 1987 s-au făcut din nou alegeri de comitet, fiind ales secretarul bisericii. Și de data aceasta a fost foarte greu, fiind necesare mai multe luni ca inspectorul să aprobe alegerea mea în comitet. Aceasta s-a făcut numai datorită insistențelor fraților din conducerea Filialei Arad.

În aprilie 1989 am fost ordinat diacon. După Revoluția din decembrie 1989 am aflat de la frații din conducerea Filialei Arad că autoritățile s-au opus până în ultima clipă ordinării mele. Mi-au spus frații că sâmbătă după-amiază, cu o zi înaintea duminicii în care a avut loc ordinarea, li s-a spus foarte clar să nu mă ordineze, dar frații din conducere le-au răspuns că este imposibil, nu se mai poate face nimic, totul este pregătit și biserica așteaptă. Pot spune că frații au avut un mare curaj trecând peste dispoziția autorităților timpului.

În ceea ce mă privește, mulțumesc lui Dumnezeu pentru anii aceia care n-au fost deloc ușori pentru mine. Consider că este important să menționez faptul că în anii 80, în acei ani când autoritățile nu m-au recunoscut și nu m-au acceptat într-o funcție de conducere, atât frații din conducerea Filialei Arad, cât și frații din conducerea Cultului Penticostal m-au invitat în bisericile pe care le păstoreau ca să predic Evanghelia și întotdeauna am simțit că mă primesc cu bucurie și că sunt alături de mine. Lucrul acesta a contat foarte mult, căci am înțeles că și mai marii mei mă sprijinesc atâta cât pot și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers înainte, lucrând cu puterea pe care El mi-a dat-o.

A venit Revoluția din decembrie 1989 și imediat după aceea, mai exact pe data de 4 februarie 1990 am fost ordinat ca păstor al Bisericii Penticostale Gloria, slujbă pe care o îndeplinesc până în ziua de azi. Tot în anul 1990 am fost ales și în funcții de conducere în Cultul Penticostal, secretar al Filialei Arad și membru în Consiliul Bisericesc.

În mandatul 1994-1998 am fost vicepreședinte al Comunității Regionale Penticostale Arad și membru în Consiliul Bisericesc. În anul 1996, am obținut licența în teologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În 1998 am fost ales președintele Comunității Regionale Penticostale Arad și membru în Comitetul Executiv al Cultului Penticostal.

În anul 2002 am fost ales vicepre- ședinte al Cultului Penticostal, apoi în următoarele mandate, 2006-2010 și 2010-2014, președinte al Comunității Regionale Penticostale Arad și membru în Comitetul Executiv.

În anul 2014, prin voia Domnului și a fraților am fost ales președinte al Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.

În legătură cu lucrarea pe care am făcut-o, vreau să mai adaug că între 1991-1995 am predat la Liceul Teologic Penticostal din Arad, iar din 1997-2005 am predat la Facultatea de Teologie Penticostală din Arad, care în momentul acesta este încadrată în Universitatea de stat „Aurel Vlaicu” din Arad.

În ceea ce privește familia pe care mi-a dat-o Domnul – m-am căsătorit cu Voichița Ardeu în anul 1978. Domnul ne-a binecuvântat cu 6 copii, 4 dintre ei fiind căsătoriți și avem până acum 7 nepoți, de care ne bucurăm foarte mult. Dacă privesc în urmă, pot spune că Domnul a fost cu mine. De chemarea pe care o am, Dumnezeu m-a înștiințat cu mai multă vreme înainte și de mai multe ori, atât cu privire la slujba de păstor, cât și în ceea ce privește funcția de președinte în care am fost ales de curând.

Cuvantul Adevarului – Editia Ianuarie 2015

Acceseaza aici – http://www.cuvantuladevarului.ro/index2.html

Cuvantul Adevarului Editia Ianuarie 2015

Cuvantul Adevarului Editia Ianuarie 2015

Valerian Jurjea – De ce nu ma pot schimba

Valerian Jurjea

  • Sunt unii intre noi aici care daca nu schimba ceva in viata lor, vor merge inspre iad…
  • Diavolul ne spune ca avem si nu sunt sanse sa scapam de el, nu mai putem schimba nimic. In acelasi timp, Dumnezeu spune: Ai probleme, dar se poate sa ti le schimbi. Tu poti fi schimbat, in ciuda esecurilor pe care le-ai avut. In ciuda experientelor care le-ai auzit de la altii, tu poti sa fii schimbat.
  • Ma intreb: de ce a pus Dumnezeu un om incapatanat langa mine? Care, tot timpul sa-mi vada numai lucrurile acelea negative. Sa-mi faca observatii. De ce a pus Dumnezeu langa mine oamenii acestia? Printre cele mai la indemana si usoare este aceasta: sa ne modeleze prin alti oameni. Ii pune langa noi  tocmai de aceea. Si stiti ce e interesant? Ca noi fugim de lucrurile acestea.
  • Sunt multi tineri care se framanta in diaspora si spun, mai ales acuma, lovit de recesiune, si spun: „Voia lui Dumnezeu este sa ma intorc in tara, sa raman aici sau sa merg in alta taradin diaspora? Si i-am spus asa: „98% din voia lui Dumnezeu are de a face cu ceea ce esti si doar 2% cu unde esti.”

Galateni 5:19-21

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Sunt unii intre noi aici care daca nu schimba ceva in viata lor, vor merge inspre iad…

Exista situatii in care vrem sa ne apropiem de Dumnezeu mai mult. Sunt tineri care mi-au spus: Frate, in ziua in care am postit, in ziua in care m-am apropiat de Domnul, a fost cea mai falimentala zi din anul acesta. Zile in care vrem sa ne apropiem de Domnul, zile in care vrem sa depunem efort mai mare,  si ma gandesc, ascultand astfel de oameni care vin inaintea ta pentru un raspuns, oare, chiar ii pasa lui Dumnezeu ca oamenii acestia vor sa se schimbe? Oamenii acestia vor sa faca o schimbare radicala in viata lor. A ramas aceasta o framantare pentru mine si l-am lasat ca titlu in dimineata aceasta: De ce nu ma pot schimba?

De ce nu ma pot schimba? Pentru ca incerc. Mi-am propus. vreau sa ma schimb. Totusi, intrebarea aceasta cade ca un traznet pentru noi. De ce, totusi, nu ne putem schimba? Vedeti, si subiectul in sine este unul nepopular. Cand vorbim despre crestere spirituala inseamna ca avem ceva si vrem sa mergem mai departe, ca si cum barca pe maluri merge spre tarm. Dar cand vorbim despre schimbare, e ca si cum as striga capitanu: scoateti apa afara sau murim! Suna a panica. Suna a ceva radical. „Opriti, nu-i bine. Ori facem ceva, ori ne indreptam spre nicaieri.” Aceasta dimineata, vreau sa stam aplecati asupra Cuvantului lui Dumnezeu. Sunt alte parti in care se mentioneaza lista aceasta cu lucruri care trebuie sa le schimbam in viata noastra. Eu am aceasta certitudine  ca nu la intamplare sunt acolo scrise si nici la intamplare nu se citesc in mijlocul nostru. Nici timpul la care Dumnezeu le alege sa le citeasca nu e la intamplare.

Dragii mei, nu politicienii vor schimba aceasta tara. Dar, nici noi facand politica. Eu cred ca Dumnezeu vrea sa schimbe ceva in Romania si am aceasta certitudine. Niciodata nu vom putea sa schimbam pe altii, daca noi insine nu ne-am lasat schimbati de Dumnezeu. Poate unii din dvs. veti spune ca nu aveti nevoie de un mesaj de schimbare, ca sunteti in regula la multe domenii din viata voastra. Vreau sa va spun ca acolo unde se spune asa ceva, mai e nevoie de cercetare, pentru ca si diavolul si Dumnezeu ne spune ca avem probleme. Diavolul ne spune ca avem si nu putem face nimic cu ele. Diavolul ne spune ca avem si nu sunt sanse sa scapam de el, nu mai putem schimba nimic. In acelasi timp, Dumnezeu spune: Ai probleme, dar se poate sa ti le schimbi. Tu poti fi schimbat, in ciuda esecurilor pe care le-ai avut. In ciuda experientelor care le-ai auzit de la altii, tu poti sa fii schimbat.

Poate nu avem vreo problema, mentionata in acest pasaj a lui Pavel. Poate unii am vrut, de tineri am visat sa devenim sot ideal. A fost visul acesta care s-a naruit  la prima cearta violenta in familie si am renuntat. Si am zis: Nu se mai poate sa fiu sotul acela care am visat. Unii ati vrut sa fiti slujitorii aceia apreciati de biserica cu marturia integra inaintea oamenilor. Si visul acesta a fost pana la primele lovituri. Poate unii dintre noi traiesc in mediocritate din punct de vedere spiritual si vreau sa schimbe ceva. Sunt constienti ca nu-i bine asa, in directia in care merg. Oameni care stiu ca au nevoie de o schimbare. Au incercat de cateva ori si n-au reusit. Sunt oameni in varsta aici care de multe ori au incercat si de mult timpau renuntat si s-au impacat cu gandul  ca nu se mai poate. „La varsta mea, frate tanar, n-are rost sa mai incerc. La varsta mea nu mai pot sa schimb nimic. Ai sa intelegi cand vei fii ca mine. Nu se mai poate face nimic.’

Vreau sa va incurajez. Dumnezeu poate sa schimbe oameni in varsta si veti vedea, din CV-ul lui Dumnezeu, ce-a schimbat. Veti vedea ce caractere a modelat Dumnezeu. Si veti spune: cu siguranta, daca Dumnezeu a putut face din omul acela, asta poate face si cu mine.(11:11)

Poate unii dintre noi am folosit metode nebiblice. Poate metoda care am incercat, intentia si motivatia  a fost buna. Dar, metoda care am folosit-o a fost una nereusita. De aceea ne-a dus la faliment. De aceea suntem aici unde suntem. Vreau sa va spun ca metodele pe care am sa le enumar mai departe si in masura in care vom avea timp le vom parcurge, le-am imprumutat, multe, din lumea seculara, din domeniul psihologiei, ca am spus ca daca functioneaza in consilierea seculara, trebuie sa foloseasca si la noi. Multe le-am luat de la ei si am spus: Le testam, le incercam. Si ne-au dus la esec.

1. Schimbarea mediului. Prima metoda gresita, poate unii dintre dvs. ati experimentat-o. Poate unii dintre dvs. va ganditi ca ar putea fi o varianta. Spune asa acest concept: Tu esti produsul mediului in care supravietuiesti. Daca esti asa, este pentru ca mediu te-a format asa. Daca te comporti asa, este pentru ca mediu te-a format asa. Poate ati auzit experimentul acela a lui Pavlov cu cainele lui. Reflex conditionat se numeste, in care incepem sa ne comportam in anumit fel pentru ca comportamentul nostru este influentat de mediu. Daca faci in fiecare zi acelasi lucru, vei incepe sa faci din instinct asta. Spune asa, acest concept: Daca vrei sa ai pace cu vecinii, schimba-ti vecinii, daca nu, muta-te tu. Daca vrei sa nu mai ai probleme in cor, solutia ar fi sa parasesti corul. Daca ai problema in biserica ta, solutia ar fi sa schimbi biserica. Daca ai o problema cu ei, pentru ca nu poti sa-i muti pe ei, ideal ar fi sa te muti tu, pentru ca din cauza lor esti asa. Esti asa pentru ca pastorul tau este asa. Tu nu poti sa te schimbi pentru ca el e asa, el iti sta in cale. Biserica e de vina, departamentul e de vina, liderul e de vina, anturajul in care te invarti e de vina. Nu vreau sa minimalizez impactul si influenta negativa a anturajului. Dar vreau sa va spun ca acest concept, asta ne face sa ne tot mutam din biserica pana in locul in care vom gasi si sa spun: Aici nu ma supara nimeni; aici e locul meu. Cand, pe de alta parte, cred chiar invers uneori, ca Dumnezeu aseaza in mod intentionat oameni langa noi, ca sa ne formeze. Nu te-ai intrebat de ce in departamentul de slujire, Dumnezeu a pus unul mai incapatanat? Unul mai greu, unul care nu-i atat de maleabil cum ti-ar place tie? Care nu seamana cu tine? Nu te gandesti ca Dumnezeu l-a asezat acolo, tocmai cu scopul acesta? Si stiti ce avem noi impresia? Ca Dumnezeu ne cheama sa fugim de ei. Sa nu stam la masa cu ei. Sa nu vorbim cu ei. Sa nu interactionam cu ei, sa nu slujim cu ei. Ideea ar fi sa fugim de ei.

Cand, de fapt, Dumnezeu ii aseaza acolo ca metoda soft pentru noi. Dumnezeu are multe metode. Printre cele mai la indemana si usoare este aceasta: sa ne modeleze prin alti oameni. Ii pune langa noi  tocmai de aceea. Si ma intreb: de ce a pus Dumnezeu un om incapatanat langa mine? Care, tot timpul sa-mi vada numai lucrurile acelea negative. Sa-mi faca observatii. De ce a pus Dumnezeu langa mine oamenii acestia? Tocmai de aceea, ca sa produca schimbarea in noi. Si stiti ce e interesant? Ca noi fugim de lucrurile acestea. Cautam departamentele in care sa nu existe oameni din acestia. Cautam biserici in care sa nu fim deranjati. Cand Dumnezeu vrea sa formeze o trasatura de caracter in viata noastra, intotdeauna – va rog sa verificati asta in contextul in care traiti- intotdeauna Dumnezeu va aseza . Cand Dumnezeu te iubeste, iti pune asta foarte aproape de tine, in casa ta. Dar se intampla, daca nu in casa, in mediu de slujire, in mediu de munca. Dumnezeu aseaza oameni care sa ne formeze.  Ideea aceasta, ca noi suntem asa din cauza anturajului, a mediului, o darama si o demonteaza, inclusiv pilda fiului risipitor. Pleaca fiul departe, isi schimba mediul si ajunge fiul acesta, dupa o vreme, sa zica: Tata, .. De fapt, stau sa realizez ca problema n-a fost in casa. Problema n-a fost regulile lui tata. Problema n-a fost mediul strict din familie. De fapt, problema nu-i la mediu. Problema e la mine.

Exista conceptul acesta intre parintii din Romania ca occidentul deformeaza copiii. Vreau sa spun ca nu-i adevarat. Nu Belgia, nu Olanda, nu Franta, nu Anglia, nu Irlanda, nu tarile acestea deformeaza tinerii. Nu. Ei ajung asa cum ii trimit parintii. Cand slujeam in lucrarea de tineret erau parinti care ma sunau, parinti care aveau copii in strainatate acolo cu ei. Au zis: De ce a ajuns fata mea acasa la 12 noaptea? „Nu stiu ca am inchis biserica la 10:30.” In acelasi timp, erau acolo copii fara parinti care mergeau direct acasa. In primul rand, noi nu suntem asa din cauza anturajului, a mediului. Nu biserica, nu locul de munca, nu tara ne deformeaza.

2. Psihoanaliza – A doua metoda care nu functioneaza este ca incercam prin metode de psihoanaliza sa ne intoarcem in trecut, sa ne rezolvam problemele. Sunt consilieri care spun asa: Tu trebuie sa fii avut ceva in trecutul tau si spui: „Nu, nu se poate. Nu-mi amintesc nimic.” „Dar, ai ceva acolo, un dezechilibru emotional, psihic. Ceva s-a intamplat cu tine din cauza aia.” Si spui: „Nu-mi amintesc.” „Intoarce-te in trecut si vezi. Mai cauta, ca trebuie sa fie ceva.” Si daca spui da – o, de aceea, de atunci a inceput. Metoda aceasta spune ca trebuie sa te intorci in trecut undeva, sa cauti, chiar daca nu gasesti, sa te intorci la punctul acela si de acolo sa-ti rezolvi problema. Am spus odata bisericii la cina, in biserica noastra: Dumnezeu are un alt principiu. Daca in lume exista ideea aceasta „bea si uita”, la cina, spunem bisericii, ascultam de sfatul si recomandarea Mantuitorului nostru: ‘bea si adu-ti aminte’. Dar nu de trecutul tau. Ci de ce am facut Eu cu El. De ceea ce am putut sa fac Eu cu trecutul tau.

Vreau sa va spun un lucru in paranteza. Uneori, chiar retrairea acelor lucruri din viata noastra, poate reprezenta  o ispita si chiar un pacat pentru noi. Nu cred ca uneori Dumnezeu isi gaseste placerea in a retrai anumite lucruri, doar pentru ca consilierul vrea sa ne intoarca pe toate partile. Unii au renuntat la viata lor din trecut, dar se complac in a retrai pentru cateva momente placerea care era din trecut.

3. Metoda autocunoasterii – sa te descoperi pe tine, potentialul din tine. Spune: tu ai valoare in tine. Tu, singur poti. Dar, nu ai ajuns la schimbarea pe care o doresti pentru ca nu ti-ai impus din tine schimbarea aceea si spune ca in noi exista suficienta forta ca sa produca aceasta schimbare radicala in viata noastra. Daca suntem intr-un sentiment de subevaluare, psihologia recomanda o doza de supraevaluare. Daca te simti complexat, suferi de anxietate, te simti izolat in biserica, solutia seculara este: nu, tu nu esti ala. Tu poti fi, tu poti iesi in evidenta… Si atat de durerossa descoperi cai mediocre prin care oamenii pot iesi in evidenta, tocmai pentru ca li s-a recomandat aceasta doza de supraevaluare. Nu, nu, tu poti fii cineva. Stiti de ce uneori incercam sa-i impresionam prin felul in care aratam? Ca, intr-o discutie care o avem cu cineva, in holul bisericii, la terminarea slujbei, iti ramane in minte dupa ce ai plecat acasa ceva de la persoana respectiva. Fiecare ramane in mintea noastra cu ceva. Oamenii care nu au cum sa impresioneze prin caracter, intotdeauna vor depune efort, extra efort, sa impresioneze  prin fizicul lor, prin cum arata, prin detaliile acestea. Oamenii care au aceasta trasatura finain caracterul lor, sa samene cu Hristos, oamenii acestia nu depun efort sa impresioneze. Oamenii acestia vor ramane, prin ceea ce spun, in mintea dvs., prin felul lor de a fi.

4. Legalismul – A patra metoda gresita este legalismul. Noi avem impresia ca regulile schimba pe oameni. Avem impresia ca reguile schimba pe oameni. Noi avem in biserica un standard, ca sa nu-l numim regulament, ca suna mai impunator si comunist. I-am spus: Standardul Bisericii. Si avem acolo cateva puncte. Trebuie sa fie asa, asa… Si omul cand spune ‘vreau sa fiu membru, am indeplinit standardul’- pentru ca sunt pe websaitul bisericii. Si noi ne facem ca e ok si el ne zambeste ca s-a acomoda. In realitate, noi stim caci cu  setul ala de reguli nu schimbi un om. E o abordare superficiala  la suprafata. Poti sa schimbi cu niste reguli care le faci, poti sa-ti imbraci orice membru cum vrei tu in biserica, pentru ca n-are incotro, daca vrea sa fie membru in acea biserica. Dar e o abordare superficiala. Daca sora noastra vine de acasa imbracata cuviincioasa, asa cum cere Scriptura, dar numai sotul stie cat chin, ce a insemnat de acasa pana aici, drumul acesta, oare asta-i schimbare? Oare asta-i schimbare, ca cineva iti impune asta, sa o faci? Noi avem pretentia asta, ca daca impunem anumite lucruri, schimbam oameni la suprafata. Si uneori trebuie sa fie aceasta abordare, sa stii ca nu se negociaza in biserica. Dar nu vine din zona aceasta schimbarea reala si profunda in viata noastra.

5.Schimbarea monastica – Inca o metoda care n-a functionat si nu va functiona niciodata- o schimbare monastica, adica, a te retrage in singuratate. Tu singur, a fi izolat, sa-ti anihilezi poftele, sa nu ai treaba cu nimeni, sa nu iesi din casa, sa nu te uiti la nimic si asta inseamna sa traiesti intr-un mod izolat. „Eu nu ma implic, ca sa nu ma complic.” „Eu nu ma implic in biserica pentru ca vreau sa raman intact si necompromis.” Ati auzit ideea asta? „Nu vreau sa ma compromit.” ‘Tu de ce nu slujesti?” „Eu nu vreau sa am problemele alea. Eu nu vreau sa intru in politica.” Dar nimeni nu te cheama in zona asta. Slujeste. Vino in fata. Slujeste de aici, dar ramane necompromis. Unii cred ca la asta Dumnezeu i-a chemat. „Cat despre mine, eu si casa mea…” asta e foarte des intalnit. „Eu si casa mea,” spun multi, ” eu sunt responsabil pentru casa mea.” E adevarat. De acolo se incepe. Dar Dumnezeu ne cheama sa ne implicam, fara compromis. Si eu cred ca se poate, in mijlocul slujirii, sa ramai integru, sa ramai necompromis, asa cum vrea Dumnezeu, mai ales daca ai suportul bisericii.

Dragii mei, m-am uitat in CV-ul lui Dumnezeu, oameni care au fost schimbati de Dumnezeu:

  1. Moise – Oameni care au spus: ‘nu-i nici o sansa’, ca si Moise.  Omul care sarea cu un temperament vulcanic. Dumnezeu face din el cea mai blanda persoana de pe tera. Si m-am uitat atent, in contextul in care Dumnezeu vorbeste despre el, este in care neamurile vorbesc despre sotia lui. Acuma, ascultati-ma. Orice suportam, orice acceptam. Ca ne face cineva, ca avem interese, ca n-avem interese, ca facem slujirea stramba sau dreapta, acceptam. Dar cand cineva iti vorbeste de familie, dar cand cineva iti vorbeste de nevasta, ca e neagra, ca isi face parul intr-un fel, ca nu stiu ce.. Asta, n-ai cum sa nu sari si stii ce zice Dumnezeu in contextul acela in care nevasta lui Moise e vorbita. Adica, Moise e vorbit despre nevasta lui si spune ca acolo, in contextul acela, il numeste cel mai blanda persoana. Dumnezeu poate face asta dintr-un om, care nu poti sa stai de vorba cu el, ca se enerveaza pe orice, se cearta pe orice, Dumnezeu poate face din el un temperament melancolic, calm si dupa voia lui Dumnezeu. Dumnezeu poate face asta. A facut-o cu Moise. A facut-o cu mine. Si se poate face cu multi.
  2. Cand ma gandesc la femeia samariteanca de la fantana, in termenii nostri mai actuali- femeia de la bar- femeia aceasta, spune ca avea 5 soti. Nu spune cati amanti sau iubiti. Probabil erau de ordinul zecilor in viata ei. Femeia aceasta imorala, transformata de Dumnezeu, asta pentru mine inseamna ca nu exista prag de jos in care cineva de aici sa nu poata fi transformat de Dumnezeu.
  3. Saul, dupa ce ajuta la o crima, tine sacoul acelor care ucideau oameni, din cauza lui au fost copii orfani, mame vaduve. Din cauza lui, multe familii au fost prigonite si El, Dumnezeu, face luptatorul si aparatorul bisericii apostolice din biserica primara. Dumnezeu a putut face asta.

Ma doare, cand vad frati care spun: „Nu, pentru mine nu se mai poate face nimic. Frate, daca ai stii problema mea, n-ai mai spune asta.” Sunt oameni care spun: ‘Nu, asta-i valabil pentru multi, dar daca ai stii in ce stare sunt eu, n-ai mai spune despre schimbare.” Vreau sa va incurajez. Dumnezeu poate schimba pe oricine. Exista puterea aceasta in Cuvantul lui Dumnezeu. Am vazut in biserica noastra viziuni, strategii, organizari, tot felul. Functioneaza. Dar singurul care poate face schimbarea este doar Cuvantul lui Dumnezeu.

Unii si-au schimbat biserica. Au venit aici si dupa aceea au descoperit ca sunt aceeasi. Unii si-au schimbat pastorul. S-au luptat cu orice sa-l dea jos. Unii nici n-au terminat mandatul si l-au dat jos comitetul, ca vor schimbare. Si schimbarea n-a venit. Pentru ca vreau sa va spun trei lucruri care pot produce schimbarea noastra. Le-am notat cu ‘P’ fiecare, pentru ca poate ne ramane mai usor in minte. Inainte de asta, suntem toti interesati de voia lui Dumnezeu. Vrem sa o cunoastem, vrem sa o aplicam in viata noastra. Sunt multi tineri care se framanta in diaspora si spun, mai ales acuma, lovit de recesiune, si spun: „Voia lui Dumnezeu este sa ma intorc in tara, sa raman aici sau sa merg in alta taradin diaspora? Si i-am spus asa: „98% din voia lui Dumnezeu are de a face cu ceea ce esti si doar 2% cu unde esti.”

Stiti ca orice biserica cauta oameni de caracter? Stiti ca orice biserica cauta slujitori integri? Stiti ca orice biserica cauta oameni modesti, cu imbracaminte si comportament cuviincios? Oameni care au atitudinea de slujitori? Stiti, ca n-ar trebui sa te ingrijorezi unde mergi, ca ramai aici sau te duci dincolo? Stiti ca Dumnezeu este mai interesat de ceea ce esti in primul rand si apoi de ceea ce faci?

1. POCAINTA – In primul rand, lucru care poate produce transformare in mintea mea, in viata mea, o schimbare nu superficiala, nu de decor, ci una radicala. Pocainta – asta-i una peste care toti am vrea sa sarim. „As vrea sa ma schimb, dar sa nu avem de a face cu ea.” Ca si slujitori in biserica, ne bucuram de fiecare membru care spune ca vrea sa fie membru in biserica noastra. Si la inceput, e ispita asta, sa spui: „Daca vii la noi, trebuie sa faci mari schimbari. Daca vii la noi trebuie sa mai faci si asta.. un pic mai… daca te mai lasi de fumat… daca nu bei chiar asa. Treptat, ca si noi suntem oameni.” Si ispita asta, pe slujitori si pe biserici, sa ne bucuram de fiecare care vine, dar sa nu fie socat ca aici trebuie as fie schimbari radicale. Si spunem asa: „Tu ai un loc de munca? Bun. Tu ai o familie reusita. Tu ai o cariera. Ti-ai ales o profesie buna, ai o scoala buna. Pe langa toate astea, iti mai lipseste numai Dumnezeu sa-L ai. Vreau sa spun, dragii mei, Dumnezeu nu poate fi tratat ca un accesoriu, ceva pe langa. Vreau sa spun, ca pe toate astea daca le ai, nu ai nimic. La oameni trebuie sa le spunem adevarul de aici din fata: „Omule, tu aici, in biserica lui Hristos trebuie sa vii, dar cu schimbari radicale, nu de decor, ca te intorci inapoi mai tarziu, la ceea ce ai lasat. Pocainta – si asta inseamna o schimbare a gandirii, ceva profund. Sa vezi lucrurile asa cum le vede Dumnezeu. Sa nu mai vezi ca a sta la internet si a consuma pornografie este o chestie de plictiseala, de a fi educat. Pornografia nu educa. Distruge numai. Cand vei vedea asta o mizerie pe obrazul lui Hristos, cand vei vedea minciuna un pacat de moarte, cand vei vedea compromisurile cele mai mici pacatoase inaintea lui Dumnezeu, atunci vei vedea lucrurile cum le vede Dumnezeu. Si cand Dumnezeu lasa pocainta in viata unui om, cand un om vrea sa se pocaiasca, isi schimba optica, lucrurile le vede diferit.

2. Putere – Al doilea pas, pocainta in primul rand, si in al doilea rand: putere. Am incercat de multe ori prin eforturi personale. De aceea suntem descurajati, ca n-am reusit. Am incercat sa ne lasam de dependentele  acestea, care tin de internet, de vicii in viata noastra. Si sunt unii care ma intreaba, in biserica in care slujesc, pe care i-am cunoscut tineri si spun: „De unde sa stiu eu daca sunt dependent sau nu?” De ex., de pornografie. Nu-l intreb ‘cat de rar te uiti, cat de des ai tangenta. Ci te intreb: Poti sa nu te mai uiti?  „Pai, ca e odata pe luna, ca e odata pe an..” Intrebarea e alta: Poti sa nu te mai uiti? Dependenta se aseaza acolo unde nu mai putem sa luptam cu acel pacat. Noi am obosit prin eforturi personale. Avem tot felul de strategii: 7 pasuri sa scapi de … 3 pasi sa poti birui… si tot le incercam pe toate si nu merg. Ne urcam in sus, coboram in jos pe aceste trepte si nu reusim. Pentru ca timpul in care noi putem sa facem ceva pentru asta, avem nevoie de puterea lui Dumnezeu. Si pentru asta avem nevoie de Cuvantul lui Dumnezeu, sa cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu. Stiti de ce nu iubim pe Dumnezeu? M-am intrebat asta de multe ori. Pentru ca sunt persoane in care investim multe lucruri si nu vedem schimbarea. Nu-L iubim pe Dumnezeu pentru ca nu-L cunoastem pe Dumnezeu. Stiti de ce nu-L cunoastem pe Dumnezeu? Pentru ca nu citim Cuvantul lui Dumnezeu. Nu-l memoram. Nu suntem interesati sa-l cunoastem pe Dumnezeu asa cum ne prezinta Scriptura. Si supravietuim, din punct de vedere spiritual, cu o predica pe saptamana. Asta e sinucidere spirituala. Cu asta nu poti., sa traiesti dintr-o predica, sa citesti doar ce citeste altul pentru tine. Trebuie perfuzie continua. Dragii mei, avem nevoie din puterea lui Dumnezeu. Puterea aceasta sta in 4 cuvinte, Galateni 2:20 „Nu eu, ci Hristos.” Cand li se promite bisericii primare  ca vor primi ceva de sus, o fagaduinta, spunea: „Nu va miscati din Ierusalim pana nu veti primi o putere. Dar avem atatea misiuni, avem atatea proiecte, atata camp de lucru. Uita-te strazile astea, nu vezi nici un pocait pe ele. Atatea ar fi de facut, proiecte in care sa ne implicam. Viziuni, avem lucruri care sa le facem. Si Cuvantul lui Dumnezeu spune: Nu va departati. Nu va miscati, veti face mai mult rau decat bine. Pana nu primiti o putere de sus, nu va apucati de treaba.” Noi zicem: „Lasa-l, ca-i bun de treaba, ca-i competent, ca poate, ca stie.” In primul rand, slujirea si mai ales viata noastra personala cu  Dumnezeu trebuie sa fie caracetrizata cu putere  din puterea lui Dumnezeu. Si vreau sa va incurajez: Se poate, dar nu pe puterea noastra, ci pe puterea lui Dumnezeu.

3. Prieteni –  In primul rand, pocainta, pas peste care nu putem sari. Apoi, putere din puterea lui Dumnezeu si Dumnezeu o da prin Duhul Sfant in vietile noastre. Si apoi avem nevoie de prieteni. N-am vazut nici un om stand in picioare, care sa n-aiba prieteni stand langa el, prieten care-L au prieten pe Dumnezeu. Sunt multe de spus si despre acest aspect. Dar vreau sa va incurajez, daca vreti cu adevarat o schimbare reala, in viata dvs. , sa lucrati la aceste lucruri. Se cere din partea lui Dumnezeu o pocainta reala si veti vedea ca cei care ati incercat si ati sarit peste pasul acesta, nu veti reusi niciodata sa schimbati ceva. Apoi, avem nevoie de putere din puterea lui Dumnezeu si in al treilea rand avem nevoie de prieteni. Cautati-i. Nu cei de pe Facebook sunt cei reali. Cautati prieteni care sa va ajute, care sa va spuna adevarul in dragoste, care sa va spuna lucrurile asa cum sunt ele, cum le vad altii.

As vrea sa va spun ca conceptul acesta secular ne spune ca noi suntem victime. Ei spun: daca sunteti asa, nu e vina voastra. Ca suntem asa pentru ca suntem o victima a societatii. As putea sa va spun multe. Sunt cazuri in care sunt oameni care s-au aparat. Citeam despre un propietar de un magazin in America, care a fost acuzat de jurati si a fost obligat sa plateasca bani, cat va trai omul pe hot, pentru ca in urma apararii, a ajuns paralizat pe viata (hotul). Si oamenii spun: persoana aceea care a furat este victima a sistemului Si in al doilea rand a cazut victima insensibilitatii omului care a tras in el. Chiar daca a vrut sa se apere, nu trebuia sa traga in el. Oamenii astazi pun accentul pe: e omul acela cu toate facultatile? E responsabil? Nu vedeti, totdeauna cand este un caz penal la stiri, totdeauna se cauta sa faca pe om iresponsabil. Pentru ca daca e iresponsabil se acorda circumstante atenuante. Nu a fost vina lui… samd Si, aceasta este gandirea seculara. Toti suntem pacienti. Daca esti alcoolic, esti ca esti bolnav. Suferi de o dependenta. Trebuie sa fii tratat. Daca esti infidel in casatorie, ai o problema sexuala la care ai nevoie de tratament. E mai ok sa spui ca esti bolnav, decat ca esti pacatos. Asa-i gandit sistemul acesta. Toata viata, pacient tratat, dar nici odata tratat. Asta vrea sa ne induca in mintea noastra. Noi suntem victime, de aceea suntem asa cum suntem. De aceea exista aceasta explicatie printre noi: Sunt asa, pentru ca m-ai enervat. Dar, vedeti, omul nu se indreapta spre el: e vina mea, e problema mea… Spune: Nu, a fost provocat, a fost enervat, era si normal sa reactioneze asa. Diavolul vrea sa ne convinga astazi ca noi suntem bolnavi, avem nevoie de tratament, avem nevoie de intelegere. Avem nevoie de orice, dar nu de pocainta. Vreau sa va spun: noi suntem asa cum suntem pentru ca noi am ales sa fim asa. Vom fi altfel daca vom alege sa ne schimbam. Vreau sa spun ce am spus la inceput: unii dintre noi, daca nu vom face o schimbare radicala, vom ajunge in iad.Pentru ca asta spune Cuvantul lui Dumnezeu legat de lucrurile care le fac cei ce savarsesc aceste lucruri. Cand te gandesti ca maniile, cand te gandesti ca certurile, si stii ce mai scrie acolo? Un lucru care am subliniat la inceput. Lucruri asemanatoare. Pai, unde scrie ca-i alcool? Spune acolo in Cuvantul Domnului: lucruri asemanatoare. Si noi stim atunci in constiinta noastra ce spune Cuvantul Domnului. Ma rog, cand voi veni aici data viitoare, sa vad oamenii care au luat decizii sa se schimbe de puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu v-a schimba numai oamenii hotarati. Cei care veti lua aceasta decizie azi, veti fi (schimbati).

Slujba Bisericii Sfanta Treime, Beius – Sala Ciresarii (14.07.2013)
Mai multe predici pe: http://www.fiti-oameni.ro

Scrisoarea sotiei lui Pontiu Pilat, Claudia Procula

Scrisoarea de mai jos este o scriere apocrifa.

Scrisoarea sotiei lui Pontiu Pilat, Claudia Procula, adresata prietenei ei, Fulvia Romelia

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Claudia Procula, Tie Fulvia Romelia, Salutare!

O, tu a mea credincioasa tovarasa, ma intrebi si ma rogi a-ti descrie evenimentele care s-au petrecut dupa ziua despartirii noastre. Stirile unora din ele au ajuns si pana la tine, insa taina in care sunt invaluite trezeste in tine nelinistea si dorinta de a sti starea mea. Dand atentie apelului tau ma voi stradui sa refac inelele lantului de amintiri imprastiate ale vietii mele si, daca vei intilni astfel de imprejurari, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ti aminte ca Puterile Creatoare sunt nepatrunse si inconjurate de intuneric pentru priceperea noastra neputincioasa si muritoare, si ca este cu neputinta pentru fiintele muritoare de a schimba soarta vietii lor.

Eu nu o sa-ti amintesc primele zile ale vietuirii mele, care au zburat asa repede in pace, in Narbona, sub paza si grija parintilor mei si sub ocrotirea divina a prezentei lor…

Tu stii ca odata cu sosirea celei de-a saisprezecea primaveri a fecioriei mele, m-am unit prin legatura conjugala cu romanul Pontiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, in Italia, un post de guvernator… Imediat dupa iesirea noastra din templu a trebuit sa merg cu Pontiu in provincia care i-a fost incredintata. Am plecat fara bucurie, dar nici cu o deplina indoiala, dupa sotul meu care, dupa anii sai, putea fi socotit ca tatal meu. Eu v-am regretat mult… fiindca locuinta linistita a parintilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingasele dumbravi ale patriei mele au ramas ceva sublim in sufletul meu. Eu va salut, coplesita de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vietii mele conjugale au trecut linistiti. Cerul mi-a daruit un fiu. El mi-a fost mai drag decat lumina zilei, am impartit cu el ceasurile mele de indeletniciri, de tristete, de bucurie. Fiul meu era de numai cinci ani cand Pontiu, dupa mila Imparatului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii nostri reangajati ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am indragostit de acea provincie bogata si fructifera pe care sotul meu trebuia sa o carmuiasca in numele Romei, stapana popoarelor. In Ierusalim de multe ori am fost inconjurata de aplauze si cinste, dar totusi am trait in deplina singuratate si izolata, din cauza mandriei si dispretului cu care evreii ne intampinau pe noi, “strainii” si “paganii” – dupa cum ei ne numeau pe noi. Ei sustineau ca noi spurcam cu prezenta noastra pamantul sfant, pe care Dumnezeul lor l-a fagaduit stramosilor lor.

Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbandu-ma cu copilasul meu prin padurile mele linistite, unde mistretul se hranea cu ramurile maslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor salbatici care infloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbra racoroasa, am cusut invelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte placute auzului si tot atat de racoritoare inimii. Sotul meu, numai putine momente isi putea rezerva pentru mine. El era intunecat si trist, pentru ca oricat de tare era mana lui, ea era totusi prea slaba pentru a tine in frau acest popor care a fost mult timp independent si pornit din fire catre rascoala. Desi am observat ca sunt despartiti in mii de secte furtunoase, totusi ei se unesc intr-un singur punct: ura turbata contra romanilor.

Numai o singura familie din inalta clasa din Ierusalim imi arata o prietenie relativa. Aceasta era familia sefului sinagogii, iar eu am gasit o mare placere in vizitarea sotiei lui, Salomeea, un exemplu de bunatate si blandete, si indeosebi in faptul ca am facut cunostinta cu fiica ei, ce avea varsta de doisprezece ani, Semida cea iubita si preafrumoasa, ca zarea Saronului care infrumuseteaza parul ei…

Cateodata ele imi vorbeau despre Dumnezeul parintilor lor si imi citeau pasaje din sfintele lor carti. Si ce sa-ti spun, Fulvia, imi amintesc despre cunoscutele cantari de lauda compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, vesnic si nepatruns de obiceiurile si proverbele carora noi le dam ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeiesti, Atotputernicul si Milostivul, care uneste in Sine bunatatea, curatia si marirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care rasuna ca sunetul de harfa cand canta sfantul imn Binefacatorului si Marelui Imparat al lui Israel, la randul meu incercam sa-l cant la instrumentul meu, asa de des folosit pe atunci. In singuratatea mea, langa leaganul baiatului meu, ma aruncam in genunchi, Il chemam de multe ori, chiar impotriva vointei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia si linistea inimii mele, ii supuneam soarta si judecata mea mainii lui tari de fier, ca o roaba unui domnitor, si sa vezi minune! eu totdeauna ma ridicam ajutata si mangaiata.

Dupa un timp oarecare, Semida se imbolnavi. Intr-o dimineata, cand m-am desteptat, mi s-a spus ca ea a murit in bratele mamei sale si fara prea mare suferinta. Cuprinsa de intristare, auzind aceasta stire, eu l-am luat pe copilasul meu pentru a merge la ele, ca sa o plang impreuna cu plangatoarele si cu maica ei, Salomeea. Sosind in strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin multime, pentru mine si insotitoarele mele, pentru ca plangatoarele si cantaretele, impreuna cu o imensa multime de oameni, se ingramadisera in jurul casei… Deodata, am vazut ca multimea se retrage, facand loc de trecere unui grup de oameni ce veneau si la care multimea privea cu mare interes si respect. In primul om, eu am recunoscut pe tatal Semidei; dar in loc a-l vedea intristat, dupa cum ma asteptam sa-l vad, pe stralucitoarea lui fata am vazut semnele unei ferme convingeri si nadejdi, ce nu putea fi inteleasa de mine. Cu el mai mergeau trei insi, imbracati cu haine aspre si cam saracacioase, ce dadeau impresia ca sunt niste oameni simpli si nestiutori. Dar dupa ei mergea unul imbracat, un barbat in anii de plina fragezie a tineretii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca sa-L privesc, dar a trebuit imediat sa-mi retrag privirea de la El spre pamant, ca dinaintea Soarelui stralucitor. Mi se parea ca fruntea Lui era luminata, iar in jurul capului se forma o stralucire care parea ca o coroana, iar parul Lui se lasa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Imi este imposibil a-ti explica ce am simtit eu cand L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternica emotie pe care am simtit-o vreodata, pentru ca in fiecare trasatura se descoperea o nepatrunsa frumusete, dar totodata El insufla si o teama tainica prin privirea ochilor Sai, ce pareau ca ne prefac in tarana. Eu plecai dupa El fara sa stiu unde merge.

Usa se deschise si eu am putut vedea pe Semida, care zacea in pat inconjurata de sfesnice si miresme! Era inca frumoasa, in acea liniste cereasca ce se cobora peste ea, dar fruntea ii era palida, precum culoarea crinilor ce erau ingramaditi la picioarele ei. Degetul mortii lasase urme in jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea statea langa ea, amutita si aproape lipsita de orice simtire. Mi s-a parut ca ea nici nu ma vedea. Iar tatal Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de asternutul celei moarte, si dupa ce i-a aratat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este in mainile mortii: dar daca voiesti, ea va invia!”

Am tremurat cand am auzit aceste cuvinte. Inima mea a incetat sa mai bata din cauza maretiei Aceluia pe care eu nu-L cunosteam. El a prins mainile Semidei, atintindu-si puternica-i privire la ea si i-a zis: “Fetito, scoala-te!” Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca si cum ar fi fost ajutata de o mana nevazuta. Ochii i se deschisera, elanul cel fin al vietii inflori iarasi pe buzele ei, apoi si-a intins mainile si a strigat: “Mama!”. La acest strigat se trezi Salomeea. Mama si fiica ei, tremurand, s-au imbratisat una pe alta. Iar Iair a ingenunchiat in fata Aceluia caruia ii zicea Domn, sarutandu-i ciucurii de la poala vesmantului, zicand: “Ce trebuie sa fac pentru a avea viata vesnica?”. “Sa iubesti pe Dumnezeu si pe oameni”, a spus El si S-a facut nevazut, ca o fantoma in umbra luminii. Eu eram in genunchi, fara sa-mi dau seama. Dupa ce m-am sculat, ca intr-o desteptare din somn, am plecat acasa lasand fericita familie in culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pana nu o poate descrie.

In timpul cand luam masa de seara, i-am istorisit lui Pontiu tot ce-am vazut si auzit. El pleca capul si zise:

– “Tu ai vazut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ura si de dispret al fariseilor si al saducheilor, al partidului lui Irod si al levitilor ingamfati din Templu. Aceasta ura creste zi de zi, tot mai mult si unicul lor gand este ca sa-i ia viata, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui intelept si minunile Lui, sunt ale adevaratului Dumnezeu”.

– “Dar pentru ce-L urasc ei asa de mult?” zisei eu.

– “Pentru ca El mustra obiceiurile si fatarnicia lor. Eu L-am auzit odata zicand fariseilor: “Morminte varuite! Pui de naparci otravitoare! Voi puneti fratilor vostri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiti sa le atingeti nici cu degetul mic al vostru! Voi platiti zeciuiala din chimen, dar foarte putin va interesati de implinirea legii, de credinta, dreptate si mila!” Intelesul acestor cuvinte este adanc si adevarat… El a suparat pe acesti oameni ingamfati si mandri si atmosfera e foarte nefavorabila pentru viitorul Nazarineanului”.

– “Dar tu o sa-L aperi, nu-i asa?” am strigat eu, plina de indignare.

– “Puterea mea este foarte slaba in fata acestui popor rasculator si stricat; de altfel, as suferi si eu foarte mult, sufleteste, daca ar trebui sa vars sangele acestui intelept”.

Dupa aceste cuvinte, Pontiu se scula si intra in alta camera, adanc ingandurat. Eu am ramas intr-o durere si intristare de nedescris…

Ziua Pastelor se apropia. La aceasta mare sarbatoare, atat de importanta pentru evrei, se ingramadea in Ierusalim o mare multime de oameni, din toate partile Iudeii, pentru a aduce, in Templu, jertfa divina legata de solemnitatea sarbatorilor care aveau loc. Joi, inainte de aceasta sarbatoare, Pontiu mi-a spus intristat ca viitorul Nazarineanului e foarte nelinistitor. Asupra capului Lui s-a facut deja o conjuratie si se poate ca inca in aceasta seara El sa fie predat in mainile Arhiereilor. Eu ma cutremurai la auzirea acestor cuvinte si il intrebai:

– “Tu o sa-L aperi, nu-i asa?”.

– “Voi putea face eu aceasta?” raspunse Pontiu, cu o privire intunecata.

– “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihaniti, mi se pare ca o sa-L loveasca pe Iisus. El va fi persecutat, dispretuit si predat spre a fi osandit la moarte cruda”.

Veni timpul pentru culcare si pe data ce asezai capul pe perna, niste puteri tainice parca au pus stapanire pe mintea mea. Eu L-am vazut pe Iisus, asa dupa cum Salomeea il descria pe Dumnezeul ei. Fata Lui stralucea ca un soare de atata marire. El zbura undeva deasupra aripilor Heruvimilor si din fiinta Sa izvorau flacarile ce implineau vointa Lui. Mi se parea ca El era oricand gata de a judeca popoarele adunate in fata Sa, doar prin intinderea dreptei Sale puternice. El a despartit pe drepti de nedrepti. Cei dintai se urcau catre El plini de marirea tineretii vesnice si marirea Dumnezeiasca; dar cei din urma au fost aruncati in lacul focului, un foc pe langa care Ereba si Plegetona sunt nimic. Atunci judecatorul divin, aratand multimii ranile ce-I impestritau corpul Sau, a zis cu un glas de tunet puternic: “Dati-Mi inapoi sangele pe care Eu l-am varsat pentru voi!”. Atunci acesti nenorociti rugau muntii si pesterile pamantului ca sa-i inghita, acoperindu-i. In zadar s-au simtit ei fara suferinte, in zadar s-au simtit nemuritori si nesupusi disperarii cat timp au fost pe pamant! Ei pierira! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Indata ce zorile incepura sa se iveasca si sa lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apasata de groaza de cele vazute, m-am asezat la fereastra pentru a lua aer proaspat. Mi se parea insa ca din centrul orasului se aude, din ce in ce mai tare, un suier zgomotos; strigatele, tipetele, blestemele, care erau mai inspaimantatoare decat valurile infuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat sa ascult; inima mea batea inspaimantata, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece. Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, pana ce treptele care conduceau la Palatul Justitiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise intr-un numar foarte mare.

Adanc ingrijorata de cele ce vor urma, pe neasteptate, mi-am luat pe fiul meu in brate, acoperindu-l cu o invelitoare subtire si am alergat la sotul meu… Ajungand la usa din interior, care conduce la sala de judecata si auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai indraznit sa intru inauntru, ci am ramas sa privesc prin perdeaua de purpura.

Ce priveliste, Fulvio! Pontiu statea pe tronul sau, facut din oase de elefant, in toata marirea cu care Roma inconjura pe reprezentantii sai; si, desi in aparenta fara teama, cum voia el sa apara, aratand prin expresia fetei lui ca nu se teme, totusi, eu marturisesc ca am putut pricepe grozavia chinului sau.

In fata lui, cu mainile legate, cu hainele rupte de maltratarile suferite, cu fruntea plina de sange statea Iisus Nazarineanul, linistit si neclintit. In trasaturile fetei Lui nu se putea vedea nici mandrie, nici frica. El era linistit ca un nevinovat, supus ca un miel; blandetea Lui m-a umplut de frica si groaza, pentru ca in urechile mele inca mai rasunau cuvintele din vis: “Dati-mi sangele ce am varsat pentru voi!”

In jurul Lui, plina de furie si turbata, statea multimea, care Il adusese la judecata; la aceasta gloata se mai adauga si o mare multime de gardieni si servitori, de leviti si de farisei, cu privirile incruntate si manioase. Acestia din urma se puteau deosebi dupa tablitele de pergament, insemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunti. Toate aceste fete fierbeau de egoism si erau pline de ura; pot spune ca mi se parea ca pe fata lor stralucesc flacarile infernului si ca spiritele lui Nemera amesteca glasurile lor cu strigate salbatice, intocmai ca acelea ale fiarelor turbate. In cele din urma, dupa ce se facu un semn din partea lui Pontiu, se lasa tacere.

– “Ce vreti voi de la mine?” – intreba el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – raspunse unul din preoti, in numele intregului popor. “Irod Il trimite la tine, pentru ca tu sa-i pronunti osanda”.

– “Cu ce Il invinuiti voi? In ce consta gravitatea vinei Lui?”

Dupa aceste intrebari a inceput din nou sa se auda ecoul tipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intituleaza Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a suparat pe preotii semintiei lui Aaron”, strigau levitii.

– “Sa fie rastignit!” tipa multimea infuriata. Acest strigat isi pastreaza si acum ecoul in urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihanite se perinda adeseori prin fata ochilor mei.

Atunci Pilat, intorcandu-se catre Iisus, i se adresa cu cuvintele lor prefacute:

– “Asadar, Tu esti Imparatul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, raspunse Iisus.

– “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Il intreba iarasi Pilat.

Dar Iisus nu i-a raspuns nici un cuvant. Tipetele se reinnoira atunci si mai accentuat ca inainte si acum, intocmai ca urletele unui tigru flamand, ei incepura sa strige:

– “Dati-ni-L noua, ca sa moara pe cruce!”

Pontiu ii facu din nou sa taca, zicandu-le:

– “Eu nu gasesc nici o vina acestui om si am sa-L eliberez”.

– “Da-ni-L noua! Rastigneste-L!” se repeta strigatul multimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu si l-am trimis la sotul meu, sa-l cheme pentru a vorbi putin cu el. Pontiu parasi sala judecatii fara intarziere si veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicand:

– “Pentru tot ce ti-e mai drag si mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfanta a unirii noastre, sa nu te faci partas la varsarea sangelui Acestui Neprihanit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am vazut intr-un vis in asta noapte, inconjurat de marire dumnezeiasca. El judeca omenirea, care tremura in fata Lui si printre nefericitii aceia, care au fost aruncati in flacarile gheenei, eu am recunoscut fata acestora, care cer moartea Lui… Pazeste-te a nu ridica preaputernica ta mana impotriva Lui! O! Crede-ma, ca numai o singura picatura a acestui sange, va cauza in vesnicie osandirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum ma infricoseaza si pe mine, imi raspunse Pontiu, dar ce pot face eu? Scutul garzii romane e alcatuit dintr-un numar foarte redus de soldati si ca atare, o asemenea aparare este neansemnata, fata de acest popor intesat de demoni. Nenorocirea ne ameninta si asemenea judecata e intocmai ca a eumenditilor, de unde asteapta nu dreptate, ci razbunare. Linisteste-te, Claudio! Mergi cu copilul in gradina; ochii tai nu sunt creati pentru a privi aceasta scena dureroasa”.

Dupa aceste cuvinte, el a iesit si m-a lasat singura, iar eu m-am prabusit intr-o adanca descurajare si jale. Iisus era inca tinta tuturor batjocurilor si al maltratarilor din partea multimii si a soldatilor brutali; patimile lor se aprindeau si mai mult, din cauza rabdarii Lui nemarginite. Pontiu se intoarse ingrozit la tronul sau. Cand gloatele vazura aceasta, tipetele: “La moarte, la moarte”, rasunau mai asurzitor decit inainte.

Dupa o veche traditie, guvernatorul elibera totdeauna de Paste cate unul din condamnatii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind si gratiat. In aceasta fapta dumnezeiasca, el se adresa intotdeauna poporului. Vazand in acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Pontiu intreba poporul cu glas tare:

– “Pe cine sa va eliberez de sarbatori, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

– “Elibereaza pe Baraba”, striga multimea. Baraba era un talhar si criminal cunoscut bine prin imprejurimi din cauza cruzimilor savasite de el.

Pontiu intreba din nou: “Dar ce sa fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Sa fie rastignit!” strigara ei.

– “Dar ce rau v-a facut El?”

Cu si mai multa furie ei strigara:

– “Sa fie rastignit!”

Pontiu pleca capul descurajat. Indrazneala gloatei crestea mereu si lui i se parea ca este amenintata autoritatea sa si autoritatea romana pe care el o apara asa de mult. In Ierusalim el nu avea alta aparare decat escorta lui, fiindca numai putini dintre militarii localnici depusesera juramantul semnului nostru de vultur. Tulburarea crestea cu fiecare minut ce trecea. Niciodata n-am putut vedea o furtuna atat de zgomotoasa ce agita multimea, niciodata incaierarile in forum nu au avut atata influenta chinuitoare asupra auzului meu. Nicaieri eu nu mai puteam gasi liniste. Linistea deplina se gasea numai pe fruntea victimei. Maltratarile, batjocurile, dispretul general si chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau intuneca acea privire cereasca si luminata. Acei ochi care dadusera viata fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Sai cu un reflex nedescris de pace si iubire. El suferea, fara indoiala, dar suferea cu bucurie si spiritul Lui, mi se parea mie, se inalta catre tronul cel nevazut, ca o flacara curata ce se oferea pentru arderea de tot a pacatelor lumii.

Judecatoria era plina de multime care dadea aspectul unui rau infuriat, ale carui ape se ingramadeau incepand de la muntele Sion, unde era ridicat templul si pana in fata Pretoriului si in fiecare minut se adaugau glasuri noi acestui cor al infernului. Barbatul meu, obosit si amenintat, a fost silit sa cedeze in cele din urma.

O! Fatal ceas al pierzarii!!!… Pontiu se ridica. Pe fata lui se citea indoiala si groaza mortii. Isi spala mainile in mod simbolic, in ligheanul plin cu apa, zicand:

– “Eu sa stiti ca ma consider nevinovat de sangele acestui drept ce urmeaza a fi varsat”.

– “Sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri!” zbiera nefericitul si nebunul de popor, care se ingramadea in jurul lui Iisus. Calaii, ca turbati, Il rapusera. Eu am urmarit cu ochii mei Jertfa, care era condusa la injunghiere… Deodata, ochii mi se intunecara ca din cauza unor batai accelerate de inima: mi se parea ca viata mea a atins marginile ei. Eu am fost luata de mainile femeilor mele servitoare si condusa la o fereastra care dadea in curtea tribunalului. Eu m-am aplecat si am vazut urmele de sange varsat. “Aici au batut cu biciul pe Nazarinean!” imi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au incoronat cu spini” spunea o alta roaba. “Soldatii L-au batjocorit, zicandu-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste fata”. “Acuma El isi da sufletul!” raspunse a treia roaba.

Fiecare cuvant din acestea strapungea inima mea intocmai ca un cutit. Amanuntele acestei grozave faradelegi inmulteau intristarile mele si suferintele ce le simteam atunci in pieptul meu. Am simtit, iti spun, ca s-au intamplat evenimente cu totul supranaturale in acea nenorocita zi. Mi se parea ca cerul se asemana cu jalea inimii mele. Nori mari, negri si infricosatori, de diferite forme, pluteau asupra pamantului si din atingerea norilor se descarcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, orasul plin de zgomot se linisti ca pus pe ganduri, in tacere, ca si cand moartea ar fi intins peste el aripile ei negre. O groaza de nedescris imi rapi privirea spre un punct. Cand mi-am strans la piept copilasul meu, eu asteptam ceva, fara ca sa stiu ce; pe la ceasul al noualea al zilei, intunericul se ingrosa si avu loc un puternic cutremur de pamant, care zgudui totul. Putea sa creada omul ca a venit pustiirea lumii si ca stihiile se prefacusera in haosul primitiv. Eu ma lasai pe pamant, iar in acel timp una din femeile mele, nascuta evreica, intra in camera mea; palida, disperata si cu ochii speriati, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunta aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfanta de Sfanta Sfintelor s-a despicat in doua de sus pana jos. Vai este pentru sfantul locas! Se spune ca multe morminte s-au deschis si multi au vazut pe cei drepti inviati, care fusesera disparuti demult din Ierusalim: profeti si preoti din timpul lui Zaharia, care a fost ucis in templu, si pana la Ieremia, care a prezis caderea Sionului. Mortii ne prevestesc mania lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se raspandeste ca o flacara”.

Cand auzeam aceste cuvinte, mi se parea ca imi pierd ratiunea! M-am ridicat si abia imi taraiam picioarele; am iesit la scari, unde l-am intalnit pe sutasul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz incaruntit si prea otelit in luptele cu germanii si alte popoare. Niciodata nu a batut in piept o inima asa de indrazneata ca a acestuia. Dar in aceasta clipa el era indispus si istovit de chinuri, caindu-se. Eu am vrut sa-l intreb mai amanuntit despre cele intamplate, insa el trecu pe langa mine repetand in urma: “Acela pe care noi L-am omorat a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai in marea sala. Acolo statea Pontiu care isi acoperea fata cu mainile. Cand si-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea intunecata nu va mai gusta niciodata linistea. Pentru ce nu am putut apara pe acest intelept cu viata mea?!”.

Eu nu mai avui indrazneala de a-i mai raspunde. Nu puteam gasi nici cuvinte spre a-l intari sau inviora si de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia in veci pierzania. Tacerea noastra de mormant era intrerupta numai prin ecourile tunetelor, care rasunau prin toate coridoarele palatului. Fara a tine seama de furtuna, un om batran s-a prezentat in fata locuintei noastre. El a fost condus in fata noastra si, cu lacrimi in ochi, se arunca la picioarele barbatului meu, zicand: “Ma numesc Iosif din Arimateea si am venit sa te rog a-mi permite ca sa iau de pe cruce corpul lui Iisus si sa-L inmormantez in mormantul meu”. “Du-te si ia-L!” raspunse Pontiu, fara a ridica ochii sa-l priveasca. Batranul iesi; am vazut ca se uni cu un grup de femei, imbracate in haine lungi, cu care se acopereau, si-l asteptau la poarta.

Astfel s-a terminat acea zi fatala! Iisus a fost inmormantat intr-un mormant, intr-o pestera sapata in piatra, iar la usa pesterii s-au pus santinele de paza.

Dar acum afla, Fulvio! A treia zi, plin de stralucire, marire si triumfator, El se arata deasupra acestui oras. El a inviat. Implinind prezicerile ce s-au facut cu privire la El si triumfand prin biruinta asupra mortii, El S-a aratat ucenicilor si prietenilor Sai si mai pe urma El a aparut la o mare multime de oameni din popor. In felul acesta marturiseau despre El ucenicii Lui – confirmandu-si marturia cu sangele lor si ducand vestea despre Domnul lor Iisus, atat in fata tronurilor, cat si in fata mai marilor si judecatorilor.

Dar, ca o dovada si mai autentica cu privire la acestea, invatatura Lui a fost incredintata catorva pescari. Aceasta invatatura se raspandeste in intreg imperiul. Acesti nestiutori au devenit pe data oameni cu renume si vestiti, cu cuvintele lor dulci, spuse in toate limbile si pline de putere. Noua credinta creste ca o samanta de mustar, caci ea este o adevarata radacina roditoare, careia urmeaza sa i se supuna orice radacina.

De la aceasta data, sotului meu a inceput sa-i mearga din ce in ce mai rau. Invinuit fiind pentru procedura sa de catre Senat si de catre Tiberiu insusi, care era stapanit de ura contra iudeilor, si banuit fiind chiar de acei a caror patima si dorinta o implinise, viata lui se transforma in chinuri si otrava. Salomeea si Semida ma priveau cu frica; ele vedeau in mine sotia prigonitorului si o cursa pentru Domnul lor, pentru ca ele devenisera urmasele Sale, ale Aceluia care daruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am vazut in locul blandetii si bunatatii lor o neincredere, care le facea sa le tremure fata cand le priveam si indata am incetat a le mai vizita.

In acest timp al singuratatii mele m-am dedicat cercetarii neintrerupte a unor invataturi morale ale lui Iisus, ce imi fusesera predate de Salomeea si pastrate cu sfintenie de mine. O, scumpa prietena! Cat de neinsemnata si desarta este intelepciunea mai marilor nostri, in comparatie cu invatatura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o si a imprastiat-o pe Pamant! O! Cat de adanci sunt aceste cuvinte intelepte! Ce pace si bunatate inspira ele! Unica mea mangaiere consta in a le citi si reciti mereu.

Dupa trecerea catorva luni, Pontiu a fost obligat sa demisioneze din postul care-i oferea atata autoritate. Noi a trebuit sa ne intoarcem in Europa, peregrinand din oras in oras. El purta cu sine in toata imparatia greutatea umilirii si intristarii sale si a chinurilor descurajarii lui sufletesti. Eu am mers impreuna cu el, dar cum era vietuirea mea cu el? Prietenia familiala a vietii conjugale nu mai este intre noi; el vede in persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, vad in el chipul si crucea plina de sangele Aceluia pe care el – nefericitul si nelegiuitul judecator – L-a osandit. Nu mai am indrazneala sa-mi ridic ochii ca sa-l privesc in fata. Sunetul cuvintelor lui, acel glas care a pronuntat osanda, imi strapunge si raneste inima. Iar cand, dupa luarea mesei, isi spala mainile, mi se pare ca nu le inmoaie in apa curata, ci in acel sange cald, ale carui urme nu se mai pot sterge.

Intr-un timp, eu am vrut sa-i vorbesc de pocainta si de expierea (compensarea) pacatului, dar iti spun ca niciodata nu voi uita privirea lui salbatica si cuvintele lui pline de furie si fara nadejde. Nu peste mult timp, copilul meu muri in bratele mele, dar eu nu l-am plans. Fericitul! El a murit ca fericit, scapand de blestemul care ne urmareste, el a descarcat din spatele lui uriasa povara a numelui tatalui sau. Nefericirea ne urmarea intruna, din cauza ca in toate partile existau crestini; chiar aici, in aceasta salbatica patrie, unde noi ne rugam a ni se acorda ocrotirea, langa valurile marii si stancile ciudate, chiar si aici pot auzi cu cata indignare se pronunta numele barbatului meu! Cei care erau trimisi sa predice invataturile Lui Iisus au scris intre indrumarile lor si cuvintele: “El a fost rastignit din ordinul lui Pontiu Pilat”. Grozav blestem, care in toate veacurile va fi repetat.

Iarta Fulvio! Si te rog sa plangi si tu, care ma doresti. Sa-ti ajute dreptul judecator Dumnezeu si sa-ti dea, cat mai repede, toata fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuza-ma! Claudia

Daca, dupa cum sustin unele documente, Pilat, pierzand încrederea în mila iertatoare a lui Dumnezeu, s-ar fi sinucis, cum a facut si Iuda, sotia sa a murit ca o crestina si chiar a suferit mult, fiind prigonita pentru credinta ei în Hristos. Grecii o numara printre sfintii lor, serbându-i amintirea pe 24 decembrie.

Originalul acestei scrisori se afla în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiata si trimisa episcopului Dionisie al Constantinopolului, care a publicat-o. A fost apoi publicata în Bulgaria, în 1875.

––––––––––––––––––––––––––––––-

Moartea lui Pilat

„Un înselator a adunat pe muntele Gazirim o multime, pentru a le arata vasele ascunse de însusi Moise. Pilat, auzind de aceasta adunare, care se presupunea ca este contra romanilor, folosi aceasta ocazie pentru a se razbuna pe acei pe care îi ura de mainainte din cauza faradelegilor lor. El îi inconjura cu cavalerii sai, ordonând ca sa omoare pe capii lor, iar multimea sa o împrastie cu lancile, lovind apoi pe ori care îl va ajunge.

Samaritenii, concetatenii celor omoriti, s-au plins inpotriva lui la guvernatorul Siriei, Vitelia, fratele Cezarului cu acelasi nume, fiindca cei din Iudeea apartineau de acea autoritate superioara. Pilat a fost gasit vinovat de Vitelia. El a dat porunca, ca Pilat sa plece la Roma, spre a se infatisa Cezarului Tiberiu. Acesta avea, de asemenea, ceva nemultumiri din cauza plângerii facute de Maria Magdalena, pentru procedeul nedrept de condamnare a lui Iisus. Pilat nu s-a putut îndreptati în fata lui Tiberiu Cezar, din care cauza a fost internat în Galia, în anul 37 dupa Hristos. De acolo, l-a înaintat la Viena, unde s-a sinucis din cauza umilirii si mustrarii de cuget.”

Pasaj extras din „Istoria lui Nichifor Kalist”, volumul 2, capitolul 10.

http://www.religie.go.ro/apocrife/scris_sotie.htm via http://www.philadelphia.com.ro

Citeste si

Coplesit de Creatia lui Dumnezeu – Fotografia spatiala a galaxiei Andromeda (VIDEO) Cum arata 100 milioane de stele ?

Photo credit http://www.nasa.gov/

NASA a publicat o imagine compozită, realizată cu ajutorul telescopului spaţial Hubble, care este cea mai clară obţinută până acum.

Fotografia cuprinde o secţiune a Galaxiei Andromeda, aflată la o distanţă de 2,5 milioane de ani-lumină. În imagine sunt aproximativ o sută de milioane de stele, unele din ele aflate în grupuri.

Este pentru prima dată când astronomii pot vedea stele individuale în interiorul unei galaxii de acest fel.

Fotografia obţinută şi publicată de NASA este formată din 7.398 de expuneri luate în 411 locuri diferite şi acoperă o distanţă de 61.000 de ani-lumină.

Sursa:  NewsdayNASA via Descopera.ro

Utilizatorul Daveachuk de pe YouTube a folosit această panoramă şi a studiat-o în detaliu. Ce a ieşit s-a transformat într-un video de pe YouTube pe care-l puteţi viziona mai jos.

Gigapixels of Andromeda [4K]

First & Last photo by Cory Poole: https://www.facebook.com/CoryPoolePho…
Super-high resolution image of Andromeda from Hubble (NASA/ESA):http://www.spacetelescope.org/images/…

VIDEO by daveachuk

How Far Away Is It – 11 –

Andromeda and the Local Group

VIDEO by David Butler

 

Killjoys – a free book download from Desiring God

Photo credit DesiringGod.org

Description: Relentless romance. Fierce warfare. Superior pleasure. Our hearts were designed to enjoy a full and forever happiness, not the pitiful temporary pleasures for which we’re too prone to settle. Pride, envy, anger, sloth, greed, gluttony, and lust are woefully inadequate substitutes for the wonder, beauty, and affection of God. They will rob you, not ravish you. They will numb you, not heal you. They will slaughter you, not save you. Killjoys was written to lead you deeper in love with our God and further into war against your sin. The truths, warnings, and promises in these pages are meant to chart a life-giving path to greater holiness and greater joy.

Download a free copy of a new book about killing sin by enjoying Jesus – here – http://www.desiringgod.org/blog/posts/killjoys-new-book

A True Story of Missionaries in China – An Evening visitor (Chinese animation, English subtitles)

This is a true event from China’s history. It is a must-see story that will touch your heart.
Even if a person has great wealth or education, he will still have to face death one day, and where will he go after he dies? Where is your eternal home?

Just as man is destined to die once, and after that to face judgment. How can one flee from God’s wrath?
Only Jesus can save you, because He has already paid the price.

” Salvation is found in no one else. For there is no other name under heaven given to men by which we must be saved.”

VIDEO by 光照中華

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari