Nevoia de predicatori – Nicolae.Geantă

Amvonul de unde predica deseori John Wesley la o Biserica Metodista din Anglia. Photo credit www.trinity-bris.ac.uk

A predica, spunea prietenul meu Vladimir Pustan, înseamnă “să ţii în căuşul palmei scânteia dureroasă a versetelor nebătătorite şi să fugi cu ele în noaptea necunoştinţei, pentru a aprinde focul aşteptării lui Hristos”. Fără predicare, lumea sau biserica, nu numai că nu vor cunoaşte beneficiile credinţei, dar vor continua să “doarmă” liniştiţi morfinaţi de păcat, fără şansa regenerării, lipsiţi de alternativa de a ieşi din falimentul moral, spiritual. Vor mocni, şi niciodată nu se vor aprinde! “. Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?”, întreabă retoric Apostolul Pavel.

Nicolae GeantaNu cu lipsa Bibliei se confruntă bisericile noastre în prezent. Nici cu lipsa dogmelor religioase, a studiilor, a părtăşiilor sau rugăciunii. Şi nici cu lipsa vorbitorilor. A vorbăreţilor mai bine spus. Unii abia urcă la amvon. Alţii abia coboară de acolo.

Lipsesc predicatorii cu idei. Cu ungere. De la ortodocşi şi catolici, până la evanghelici sau adventişti, lipsesc retorii înfocaţi ai lui Hristos. Cei care dau giuvaere, sens, gust vieţii.

La liturghie ne confruntăm prea ades cu mediocritatea! Cu lipsa predicilor spirituale. A predicatorilor unşi, la expunerea cărora nu trebuie să aduci scobitori de acasă să le pui la ochi, să nu aţâpeşti. A predicatorilor care să răscolească întunericul gros. Şi păcatul putred. A predicilor care la final germinează trezire, întoarcere la Dumnezeu, pocăinţă. Atât grecului cât şi iudeului. Atât predicatorului cât şi femeii de serviciu.

Ungerea predici se dă şi se ia. Se dă celor ce poartă o cruce. Şi apoi devin patriarhi. Se dă în trepte celor ce-şi julesc genunchii în odăiţă şi coatele în bănci. Şi se ia celor ce nu mai încap în sandalele Lui Hristos. Dar şi celor ce i-au pătat cămaşa.

Azi e mare nevoie de predicatori dinamici, de trafic greu. Care să vestească o evanghelie practică, neştirbită. Aşa cum o vestea Domnul, Isus. În urma predicii auditoriul trebuie să ştie ce distruge. Şi ce începe să zidească. Să trăiască.

Atenţie prieteni: nu există predică pe care să o ascultăm şi care să nu ne apropie mai mult de cer sau… de iad! Biserica se va ridica sau se va prăbuşi odată cu predicarea. Cum sunt predicile, aşa sunt şi bisericile!

Vezi si

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: