„Fericirea în Suferință!”

Dan Botica

Când un autor bun reușește să îți captiveze atenția, înseamnă ca a plăsmuit cu mare finețe începutul și sfârșitul operei sale. Bunul simț îți spune că prima și ultima impresie trezesc cele mai vii amintiri în inima cititorului. În fiecare din primele șapte fericiri Isus a rostit o singură dată cuvântul „Ferice.” În cea de a opta, însă, a făcut chemarea la fericire descriind trei stări emoționale diferite : „FERICE va fi de voi…BUCURAȚI-VĂ și VESELIȚI-VĂ…!” Oare de ce a sfârșit Domnul predica despre Fericire atât de dramatic? Oare cât de intensă să fie această fericire încât să merite atât entuziasm din partea Lui?Motivul pentru care ultima fericire naște atâtea emoții este că, spre deosebire de primele șapte, în a opta fericire Isus nu ne cheamă DOAR la o transformare relațională (blândețea, mila, facerea de pace) sau lăuntrică (sărăcia în duh, inima curată, însetarea după neprihănire), chiar dacă fiecare din acestea ne sunt extrem de vitale. Nu mă înțelegeți greșit: să fii sărac în duh, curat în inimă, flămând după neprihănire, blând, milostiv și împăciuitor îți asigură o garanție sigură la Fericire. Să nu ne amăgim, însă! Multe din aceste virtuți rodesc și în grădina altor religii, unele chiar mai antice decât creștinismul! Buda a fost un pacifist neâmpăcat, iar Dalai Lama chiar a câștigat premiul Nobel pentru pace! Unii din profii mei evrei seculari oglindeau mai multă blândețe și pace decât mulți dintre colegii creștini care crescuseră în familii de pocăiți și se înțelepțiseră la Wheaton și Gordon College! De ce este a opta fericire unică în felul său? Pentru că doar a opta fericire conține condiția „din pricina Mea.”

Evident că Domnul Isus ne cheamă să fim săraci în duh, curați suflește, însetați după neprihănire, blânzi, milostivi și împăciuitori! Dar dacă nu le căutăm „din pricina Lui” nu ne vom deosebi cu nimic de Dalai Lama, Ghandi sau Confucius. De ce trezește o opta fericire aceste stări lăuntrice? Pentru că ea face să se resimtă greutatea crucii lui Isus și pe umerii noștrii. „Ferice va fi de voi când din pricina Mea oamenii vă vor ocărî!” Când „vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu!”

Cineva spunea că dacă oamenii nu ne ridiculizează pentru credința noastră, înseamnă că am greșit undeva. De ce? Pentru a cumpăra țarina în care este ascunsă comoara va trebui să vinzi toate celelalte lucruri. Totul! „Oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu!” Asta înseamnă că Isus este un despot, sau o divinitate cu un complex de narcisim atât de patologic încât să nu suporte rivali? Nu! Isus obligă la o dezrădăcinare radicală pentru că știe că mai devreme sau mai târziu butucul idolilor din viața mea va da lăstari noi; din nou și din nou.

„Sfințiți în inima voastră pe Hristos ca Domn!” înseamnă să nu-L împărțim cu nimeni la nivelul emoților și al gândurilor noastre. Adică să mă distanțez emoțional față de cei dragi din jurul meu, ca să îl fac pe El fericit? Nu, ci să înlănțuiască El inima mea atât de strâns încât să devin liber să îi iubesc pe cei dragi cu iubirea Lui. Nici o altă formă de iubire nu va acoperi totul, crede totul, nădăjdui totul, suferi totul. Iubește altfel și vei sfârși și voi sfârși prin a neferici pe cel iubit. Motivul pentru care nu putem sluji la doi stăpâni este că nu există doi stăpâni adevărați, ci doar Unul! Toți ceilalți sunt holograme care vor dispărea când spectacolul se va sfârși.

De ce este a opta fericire atât de radicală? Pentru că ea pune coroana de spini a lui Cristos și pe fruntea noastră! Chesterton spunea că oamenii nu au încercat idealul creștin și l-au găsit nesatisfăcător, ci l-au găsit dificil și l-au lăsat neâncercat. Filmul de mai jos îți prezintă chipurile celor care au încercat idealul creștin și l-au găsit satisfăcător; până la moarte!

Tema: „Fericirea în Suferință!” Vineri, 30 octombrie, Tineret Emanuel.

Dan Botică