Florin Ianovici – Viziune duhovniceasca (Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis partea a 2-a)

ianovici ian 2 15

TEXT Exod 3:1-10

1 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
3 Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
5 Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”
6 Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
8 M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
9 Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.
10 Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis – Partea 1-a, aici

Dumnezeu sa ne cerceteze, sa fie astazi o zi de cercetare. Am urmarit saptamana aceasta sa vad ce lucreaza Dumnezeu si personal, am cerut din partea Domnului ca El sa-mi vorbeasca. Si cred ca fiecare dintre voi ati cerut ca Domnul sa va vorbeasca. Dimineata, Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis. Si, intr-o oarecare masura, m-am bucurat ca Domnul a vorbit.

In vis, eram impreuna cu ceva oameni pe care nu-i vedeam si in spatele lor incepuse ca intreg pamantul sa ia foc. Focul acesta se apropia si troznea si erau explozii foarte mari. Si oras cu oras observam cum se aprinde pamantul intreg. Si strigam la oamenii din jurul meu sa-si scape viata pentru ca vine focul cel mare. Si oamenii se uitau la mine mirati si  cand le spuneam- „Uitati-va ce foc s-a aprins in spate,” oamenii se uitau si spuneau: „Nu vedem nimic.” Cautam sa trag ba de unii, ba de altii, pentru ca imi dadeam seama ca e o problema de foarte scurt timp ca focul acela sa ne cuprinda si pe noi.

Apoi, am observat cum oameni credinciosi  pe care eu ii cunosteam erau intr-o cladire de sticla ca o cupola, protejati de mania aceasta a focului. Dupa ce focul a trecut si am vazut cum face ravagii, am vazut oameni culcati la pamant, oameni doborati, oameni care stateau morti pe drum, pe sosele, oameni loviti si am inceput in vis sa plang.

Si imi dau seama ca de fapt asta asteapta Dumnezeu cand vorbeste de viziune. Copiii lui Dumnezeu sa se trezeasca. Copiii lui Dumnezeu sa stie ca viata este contra cronometru si ca cu fiecare secunda care trece, mor oameni fara Hristos. Cel rau ar dori ca noi sa ne faramitam viata. Si ascultati ce as vrea sa subliniez in aceasta dimineata. Tu poti sa-ti traiesti viata ca om credincios cum vrei tu. Tu poti sa ti-o traiesti pentru folosul tau si sa alergi de dimineata pana seara spre folosul tau. Si Il poti cauta pe Dumnezeu pentru binele tau si pentru binele vietii tale pe pamantul acesta. Dar, da-mi voie sa-ti spun ca daca aceasta este preocuparea ta, tu n-ai inteles ce asteapta Dumnezeu de la viata ta.

Cel rau vrea sa ne faramiteze si sa traim pe bucati. Problemele sa ne macine. Problemele sa ne apese si sa uitam scopul pentru care Dumnezeu a facut ce a facut pentru noi. Biblia spune in Efeseni 2:10 si sa nu uitam niciodata, aceasta este viziunea pentru viata fiecaruia dintre noi – Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Amin. Iata de ce esti tu zidit in Hristos, ca tu sa umbli in faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte.

Iubitii Domnului, as vrea sa va spun un lucru si sa-l primiti ca oameni credinciosi, cum sunteti. Pe pamant nu se va vedea foarte mare diferenta, nici intre oamenii credinciosi si cei necredinciosi si nici intre oamenii credinciosi nu se vad prea mari deosebiri. Deosebirile se vor face la tronul lui Dumnezeu. Acolo se va cantari pentru cine ai trait tu, pentru ca nu-i totul sa chemi numele Domnului. Sunt oameni care in momentul necazului cheama numele Domnului. Sunt oameni care, in momentul in care  o problema ajunge in viata lor, isi indreapta privirea spre Dumnezeu si spun: „Scapa-ma, Doamne, si ajuta-ma.” Eu va intreb, faptul ca oamenii in clipa cea grea il striga pe Dumnezeu, ii face pe ei credinciosi automat? Credinta inseamna mai mult decat sa te duci la Dumnezeu in ceasul necazului. Credinta inseamna ca in fiecare zi a vietii tale sa te raportezi la Dumnezeu si in fiecare zi a vietii tale sa te intrebi ce asteapta Dumnezeu de la viata ta.

Ati bagat de seama ca suntem foarte multi dintre noi obositi? Ati observat sa sunt momente cand poporul Domnului este astenic? Momente de epuizare, aproape inexplicabile? Uneori si daca te odihnesti o zi sau doua, intr-un mod uimitor, vezi ca oboseala nu trece. Parca esti mai obosit dupa ce te-ai odihnit o perioada de timp. Si atunci, intrebarea care ar trebui sa ne-o punem in dimineata aceasta este: de ce suntem lipsiti de energie? Fratii mei si surorile mele, pentru ca in viata aceasta pamanteasca noi nu avem scopuri inalte. Sa credeti ca a lucra pentru Dumnezeu este o permanenta truda, dar si o permanenta bucurie  si o permanenta implinire Dumnezeiasca. Sa stiti ca intotdeauna oamenii vor primi putere in masura in care vor sa implineasca voia lui Dumnezeu.  Cei mai multi dintre noi suntem de multe ori stinsi si obositi pentru ca traim marunt. Fratii mei, surorile mele, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bun. Dumnezeu ma va mbraca, Dumnezeu ma va hrani. Dumnezeu imi va purta de grija. Biblia spune, nici macar sa nu ne ingrijim de  lucrurile acestea ca Dumnezeu stie de ce avem trebuinta si daca Dumnezeu imbraca  campul si daca Dumnezeu ingrijeste vrabiile, noi suntem cu atat mai de pret inaintea lui Dumnezeu.

Preocuparea noastra, si doresc in dimineata aceasta Duhul Sfant a lui Dumnezeu sa aduca in inima ta o cercetare cum poate n-ai avut-o pana acum. Tu nu poti trai, crestine, cum ai trait pana acum. Noi avem nevoie ca Dumnezeu sa vina in vietile noastre si sa ne puna intrebari puetrnice si grele. Toata saptamana aceasta m-am framantat cu o intrebare, care sa stiti ca nu mi-a fost usor sa dau raspuns la ea, pentru ca trebuie sa fi sincer inaintea Domnului. M-am framantat cu intrebarea: Tu ce iubesti, Florine? Ce marcheaza viata ta? Care este lucrul pentru care traiesti si fara care n-ai putea sa stai in picioare? Pentru ce, viata asta a ta a fost lasata de Dumnezeu? Cui serveste viata ta? Cui slujeste viata ta? Cand deschizi ochii, spre ce te indrepti? Cand te ridici din pat, pe ce cale vrei sa mergi? Si daca ar fi sa mai traiesti cativa ani de zile, daca Dumnezeu ti iar da, ce vrei sa faci cu viata ta?

Fratii mei, surorile mele, mare e Dumnezeul nostru! Vreau sa va spun in dimineata aceasta ca Satana este expert in a ne orbi.  Cand a vazut Satana pe omul lui Dumnezeu, Samson, cu cata putere a fost inzestrat de Dumnezeu, nu i-a vrut moartea lui Samson. A vrut orbirea lui Samson. Pentru ca un Samson care nu mai are ochi e cu mult mai folositor diavolului decat unul care-i mort. Pentru ca atunci cand nu mai ai ochi sa vezi, atunci cand nu mai poti intelege pentru ce traiesti, in momentul acela esti incarcerat in temnita diavolului. Fratii mei, surorile mele, se vor da rasplatiri la tronul lui Dumnezeu. Amar vom regreta faptul ca ne-am consumat cea mai mare parte din viata pentru lucruri care nu sunt de pret. Eu va spun un lucru in numele Domnului Isus Hristos. Vom avea cu ce trai. Vom avea cu ce sa ne imbracam.

Nu va mai ingrijorati, ingrijorati-va ce dati sufletului vostru. Ingrijorati-va cu privire la ce folos ai cu privire la trecut, pentru ca toti imbatranim. Viata aceasta, iubitii Domnului, este o calatorie. Este o calatorie biologica. Nu mai sunt astazi acel care a fost acum 10 ani. Stateam de vorba cu cineva ieri si ne gandeam la ce am fost acum 10 ani de zile. Si radeam cand am citit ce planuri aveam acum 10 ani. Daca ma uit intr-o poza de acum 15 ani, nici nu-mi vine sa cred ca sunt eu acolo. Si probabil daca Dumnezeu mai ingaduie 20 de ani, o sa ma uit la ziua de ani si o sa spun: „O, uite cum eram acum 20 de ani.” Biologic vorbind, ne schimbam. Ne schimbam greutatea, ne schimbam aspectul. Imbatranim, intr-un cuvant. Viata e o calatorie. Am fost copil, adolescent, tanar, matur, ma indrept catre batranete si gata, se sfarseste. Viata este o calatorie. Si indiferent cine ai fi, etapele acestea le parcurgi si tu, le parcurg si eu.

Viata este o calatorie, social vorbind. Mai intai am fost scolari. Mi-aduc aminte cand mi-au pus ghiozdanul in spate si tot timpul stateam cu gandul: Cand o sascap eu de scoala? Ei, am scapat. SI ce mi-a ajutat ca am scapat? Ca a trebuit sa iau serviciu.  Si acuma, poate ca stai si te gandesti: cand voi scapa eu de serviciu? O sa scapi intr-o zi. Si cand ajungi la pensie, stii de ce o sa-ti para rau? De ziua cand ti-au pus ghiozdanul in spate. Ca asa e omul. E o calatorie. Mergem de la o etapa la o etapa. Omul isi doreste mai mult. Din punct de vedere economic, iar viata este o calatorie. Cand eram mic ce ma interesa pe mine de unde vine mancarea? Din frigider. Eu asa credeam, ca mancarea vine din frigider. Mama se ingrijea, mama ne punea masa, mama strangea masa. Dar, nu poti sa ramai asa. Intai esti intretinut, dupa aceea trebuie sa intretii. Astazi, cei din casa mea se uita spre mine si intreaba: Ce vom face? Unde ne vom duce? Cine va purta de grija? Eu cu Dumnezeu. Viata e o calatorie. De la intretinut, devii un om care intretii.

Viata este o calatorie si intelectual, pentru ca nu mai suntem cei de ieri. Domnul sa ne ajute! Avem mai multa minte  astazi. Cum o folosim, asta e alta poveste. Dar avem mai multa experienta de viata. Viata este o calatorie si intr-o zi, Dumnezeu din cer va zice: „Gata, ai ajuns la destinatie. Pe pamantul acesta, calatoria ta  s-a sfarsit si odata cu aceasta calatorie  s-a sfarsit testul.” Pentru ca viata aceasta este un examen, la care Dumnezeu ne scoate, pentru ca apoi sa intram la adevarata viata, care este Imparatia lui Dumnezeu. Si acolo sus, in Imparatia lui Dumnezeu, nu va conta inaintea lui Dumnezeu cum ti-ai implinit tu nevoile. Nu va conta gusturile pe care le-ai avut tu. Nu va conta proiectele pe care le-ai avut tu. Inaintea lui Dumnezeu va conta daca tu ai implinit ce si-a dorit El de la viata ta. Dumnezeu a creat un om unic pentru un plan unic. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi o chemare. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi un plan. Tu trebuie sa-ti gasesti locul. Tu trebuie sa-ti gasesti scopul in viata. Tu trebuie sa stai de vorba cu Dumnezeu si sa-I spui: „Pe mine de ce m-ai facut, Doamne?” Incotro? Ce iubesc eu? Ce ma misca? Care-i lucrul fara de care nu pot trai? Care este lucrul cel mai aproape de inima mea? Spre ce pleaca gandul meu constant? Ce ma face sa nu obosesc? Ce ma face sa fiu plin de energie cand fac un lucru? Si asta ar trebui sa ne framante pe fiecare. Domnul sa ne ajute. Domnul sa ne binecuvanteze.

Fraii mei, surorile mele, ce ar vrea cel rau, spuneam, este ca noi sa nu mai avem ochi. La un moment dat, spune Biblia, ca lipsa ochilor te baga in deznadejde. Si uitati ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in 2 Imparati 6:17 – Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Aleluia! Ascultati-ma, iubitii Domnului, in aceasta dimineata, vreau sa va spun, ca noi avem nevoie ca ochii nostri sa fie ochi care sa vada. Amin! Toata saptamana aceasta am postit si stiti ce i-am spus lui Dumnezeu? „Doamne, sa vad cu ochii Tai!”  Frica cea mai mare nu e frica aceea, ca nu iubesc pe Domnul. Frica cea mai mare este ca-L iubesc pe Domnul dupa mintea mea. Frica cea mai mare nu este ca eu mi-am pus nadejdea in Dumnezeu. Viu este Domnul ca nu pot trai fara El. Dar nu-i totul sa-L iubesti pe Dumnezeu. Nu-i totul sa te inchini lui Dumnezeu. Nu-i totul sa cunosti pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa stea de vorba cu fiecare dintre noi si sa facem ceva care Dumnezeu ne-a poruncit numai noua sa facem. Am stat saptamana asta si m-am cantarit cu atentie, pentru ca la un moment dat, trebuie sa dai la o parte ceea ce ti se pare esential de ceea ce nu ti se pare esential. Si Domnul sa ne ajute!

Cum sa afli viziunea pe care Dumnezeu a pus-o in inima ta

Si vreau, iubitii Domnului, sa vorbim in dimineata aceasta despre cum se pot deschide ochii unui om. Cum poti sa-ti afli inaintea lui Dumnezeu viziunea pe care Dumnezeu a pus-o in inima ta. Pilotul unui avion, la un moment dat, a zis in felul urmator: „S-a dereglat tot sistemul de ghidaj al avionului. Nimic nu mai functioneaza electronic. Nu mai merge nici navigatia. Nu stim incotro ne indreptam, Nu stim unde suntem, dar stati linistiti ca se vor servi alune.” Asta vrea sa ne faca diavolul, sa ne puna o punga de alune la fiecare in mana si sa spuna: „N-are importanta unde te afli, n-are importanta unde te duci, serveste alune.” Dar, eu nu vreau sa servesc alune. Eu vreau sa stiu incotro duce zborul vietii mele. Vreau sa stiu cine este la carma vietii mele. Si vreau sa stiu ce iubesc mai mult ca orice, in dimineata aceasta. N-ati vrea si voi sa aflati? Haideti sa lasam Biblia sa ne invete, iubitii Domnului si Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Vorbind de viziune, sunt oameni care spun in felul urmator: „Frate Florin, pai, tocmai ce ai citit textul cu rugul aprins. Pai, cand am intalnit eu vreodata pe Dumnezeu in rug aprins? Mie nu mi-a vorbit niciodata Dumnezeu. Eu nu m-am intalnit niciodata cu un inger care sa-mi spuna: ‘Uite ce ai de facut, stau de vorba cu tine ca sa faci lucru asta. N-am avut nici o vedenie, frate. N-am avut nici un vis spectaculos. Atatia oameni marturisesc si spun: „Am avut un vis de la Domnul si Domnul mi-a vorbit in visul acela. Dar, eu n-am avut nici un vis. Dar, eu n-am avut nici o vedenie. Dar, cu mine nu s-a intalnit nici un inger din cer,” – ca am invatat noi, Marti, ca ingerii trebuie sa existe. Daca nu te-ai intalnit cu cei din cer, trebuie sa te intalnesti cu cei de pe pamant. Acuma, iubitii Domnuluidaca nu te-ai intalnit cu nici un inger, cu nici un rug aprins, cum stii tu ca Dumnezeu te cheama, ca Dumnezeu, in viata ta, naste o viziune? Ca Dumnezeu naste un proiect?

La un moment dat, spune Biblia, ca Moise a fost chemat de Dumnezeu. Dar sa stiti ca nu atunci l-a chemat Dumnezeu, in rugul aprins.(17) Atunci, Dumnezeu i-a facut trimiterea. Atunci, Dumnezeu a stat de vorba cu el. Dar, stiti cand in inima lui Moise s-a nascut dorinta si viziunea? Faptele Apostolilor 7:23 – El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. Intr-o zi, in inima lui Moise s-a nascut o dorinta. Si dorinta aceasta asezata de Dumnezeu a fost sa cerceteze pe fratii sai. A plecat sa cerceteze pe fratii sai si cand a vazut cu ce munci erau  asupriti, in el s-a starnit o revolta. In el s-a stranit o manie, pana intr-acolo incat luand apararea unui evreu, a omorat un supraveghetor. Dumnezeu din cer, iubitii Domnului, cand naste in noi o viziune, cand Dumnezeu incepe sa lucreze in noi, pentru ca noi sa implinim planul pentru care am fost creati, Dumnezeu aseaza in inima noastra o dorinta Dumnezeu pune in inima noastra un foc. Ma aude cineva? Dumnezeu pune in inima noastra o neliniste. Ascultati, la un moment dat, spune Biblia, ca venisera la curtea regala niste evrei care au adus stiri, despre cum este Casa lui Dumnezeu si despre cum sunt zidurile de la Ierusalim. Neemia a auzit lucrul acesta si ce spune inima? Ca s-a mahnit, ca s-a intristat, ca inima lui a intrat intr-o durere care nu-i apartinea pana atunci. N-a mai putut sa stea senin, si-a pierdut seninatatea, s-a incarcat cu o povara care venea din Dumnezeu. S-a trezit in inima lui o dorinta  si mahnirea lui a fost vazuta de imparat. A inceput sa planga inaintea lui Dumnezeu, pentru ca in inima lui, Dumnezeu a asezat o putere de cercetare.

Cum se naste viziunea?

Viziunea se naste in inima. Dumnezeu iti rascoleste – aduceti-va aminte, cand David, chemat de Dumnezeu, a ajuns in fata ostirii filistene, cand Goliat isi batea joc, cum s-a manifestat David? S-a umplut cu suparare si a zis: „Cine este el, de batjocoreste ostirea Dumnezeului viu? In inima lui a fost un foc pentru Dumnezeu. S-a aprins inaintea lui Dumnezeu un foc. Intotdeauna, iubitii Domnului, Dumnezeu din cer lucreaza in inima noastra cu o dorinta aprinsa. Se trezeste in tine un foc de la Dumnezeu. Domnul sa ne binecuvanteze si sa ne dea putere. Dar, cand se naste dorinta asta foarte mare, exista niste pericole. Pericol, care din nefericire, Moise n-a stiut sa le evite. Cand se naste dorinta asta, – eu am vazut foarte multi oameni care de-odata s-au inflacarat. Mi-s dragi oamenii care vad ca prind odata, asa, o pasiune. Dar, care e problema cu oamenii care se inflacareaza usor? Incep sa lucreze de capul lor. Asa cum le vine, asa fac. „O, astazi  simt pe Dumnezeu. Gata, incep sa fac….” Cand ii vad cu asa niste lucruri mari [in cap], cateodata ma sperii.

Moise a simtit focul de la Dumnezeu in inima. A pus mana pe sabie si – da-i! Cat ii trebuia lui sa elibereze poporul in felul asta?  Cate vieti, daca era sa omoare egiptean cu egiptean? Dumnezeu stie. Deci, e clar ca nu era metoda lui Dumnezeu, s-a grabit. Ai primit un foc in inima, te mistuie ceva, nu mai poti dormi, ceva Dumnezeu a asezat si te tulbura inima. Ai o neliniste pusa de Dumnezeu si imediat incepi sa lucrezi. Da-i si da-i. Si scoti sabia si cine-i mai la rand? Si ce s-a intamplat? Moise, cand a vazut reactia, s-a speriat si-a fugit. Si 40 de ani  Moise n-a mai facut nimic. Credeti ca Dumnezeu trebuia sa-l tina 40 de ani in pustiu? Nu stiu. Dar e clar ca n-a fugit de bine, a fugit de rau. Si n-a fugit ca Dumnezeu a zis: „Du-te in pustie,” ca lui Pavel. „Stai 3 1/2 ani in pustiul arabiei si eu iti voi descoperi.” Stiti ce spune Pavel? „Evanghelia pe care o vestesc nu e de obarsie omeneasca, e de la Dumnezeu. Eu am primit-o. Adica, Dumnezeu s-a descoperit si Dumnezeu m-a chemat la acesti 3 1/2 ani de a sta cu El.” Dar, la Moise, 40 de ani de pustiu se datoreaza grabei cu care omul vrea sa implineasca ceea ce Duhul Sfant aseaza in inima lui, ca o flacara vie.

Dar, n-a facut la fel si Neemia- Neemia a zis: „Dumnezeu m-a tulburat.  Simt in inima mea o tristete pentru ruine si porti arse si a zis: Ce faci Neemia? Zice: „Doua lucruri fac. Ma rog si umblu trist.” „Cat umbli trist?” Pana cand Dumnezeu va spune sa nu mai umblu trist.  Si a umblat trist si si-a purtat sentimentul asta inaintea lui Dumnezeu cu demnitate. Si a umblat trist. El era paharnic. In fisa postului la paharnic scrie sa fii vesel.  Cum sa torni vin in paharul imparatului , trist? Pai, daca faceai lucrul asta, era posibil sa fii scos din slujba. Cine ar vrea sa vada, tu un Imparat sa toarne un vin si sa-l vezi ca are o fata trista? Imparatul s-a uitat la el, dar dupa ce Neemia se rugase si si-a pastrat aceasta tristete si a asteptat ca aceasta tristete sa lucreze. Si i-a zis imparatul: „Pentru ce e tristete pe fata ta?” Dar, stiti ce s-a rugat Neemia? Pregateste, Doamne, mijlocul. Pregateste, Doamne, oamenii. Pregateste, Doamne, timpul. Pregateste-mi Doamne resursele. Si atunci cand imi vei face trecere si atunci cand va veni ceasul, atunci cand voi vorbi, Tu sa fii cu mine si deschizi inima oamenilor de care depinde aceasta actiune. Si imparatul a zis: „Ce-i cu fata asta trista? Si am zis: „Cum sa nu fiu trist, cand templul lui Dumnezeu ii in ruina?” Si atunci, stiti ce i-a zis imparatul? Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică – Neemia 2:2 Apoi, imparatul a vazut intristarea inimii. şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc? Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?”” – Neemia 2:3-4a Zice Neemia: „O, de cand am eu lista gata? De saptamani ma tot rog. De saptamani intregi port durerea asta, lista-i gata. şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” – Neemia 2:5 – La care, imparatul zice: „Du-te, si cand esti bucuros, sa te intorci.”

Tu nu trebuie sa te grabesti. Graba, intotdeauna strica lucrurile. Haideti sa va zic un lucru. V-am zis ca m-am cercetat si sa nu intelegeti ca zic ceva ca sa evidentiez un lucru omenesc. Noi, cel putin eu si familia mea, noi am avut o dorinta aprinsa cand eu eram avocat si erau bani destui. M-am tot gandit atunci, ce-ar fi daca in Biserica Betel ar fi o cantina pentru saraci? Va aduceti aminte? Eu am vorbit cu fratii din comitet. Am vorbit cu fratele Bulgar la vremea aceea. Stiti ce mi s-a spus? „Nu, frate, ca n-avem noi cum sa continuam. Incepe, se opreste. Va fi greu.” Dar, eu am avut ani de zile framantarea asta. Eu, ani de zile ma tot rugam lui Dumnezeu si ne-am rugat lui Dumnezeu: Doamne, dar nu se poate.

Suntem o biserica mare, sunt oameni saraci. Ma uitam la copiii care veneau la biserica  si stiu si eu cum este dimineata la biserica. Ce  mananca copilul? Pleaca nemancat. La 12, pe copil il doare capul de nemancat. Si atunci m-am gandit: Cate familii cu copii multi sunt? Nu? Pentru ca asta este invatatura noastra: Lasati copiii sa vina la Domnul si nui opriti, caci Imparatia Domnului este a unora ca ei. Dar, n-ar trebui oare sa avem si grija de copiii astia? N-ar trebui sa avem grija de familiile numeroase? Si in inima mea, ma mistuia gandul asta si pe mine si pe Mina. Si la un moment dat, ne-am tot rugat pana am simtit noi ca s-a copt bine lucrul asta si i-am zis fratelui Bulgar asa: „Frate, eu sunt avocat si castig bani. Lasa ca intretin eu cantina asta si daca eu nu pot sa fac fata, ma dai afara din biserica.” Eu imi aduc aminte ce am spus. Dumnezeu ne-a lasat 5 saptamani pe noi. Eu cu sotia mea am invartit primele sarmale. Si a fost o bucurie extraordinara. Si a inceput aceasta lucrare. Dumnezeu s-a uitat la noi si a zis: „Pai, ce credeti, ca Eu de voi am nevoie? Eu am nevoie de cineva care sa-mi poarte viziunea.” Ca, Dumnezeu a pus in inima si dupa 5 saptamani, Dumnezeu a zis: „Multumesc frumos.” Sunt 12 ani de cand merge cantina si vreti sa va mai spun un lucru? Ce-i de la Dumnezeu sta in picioare si va merge mult si bine.

Nu te-ai gandit si tu in biserica, cand ai avut un foc o neliniste? Intr-o zi, Dumnezeu a zis: „Fa ceva, porneste lucrarea asta si sunt cu tine.” Sa nu te grabesti. Las-o sa se maturizeze in inima ta. Poarta durerea asta in inima ta si intr-o zi Dumnezeu iti va deschide usa. Laudat si binecuvantat sa fie Dumnezeu.

Vin doua tipuri de lupta in viata omului cand primeste o viziune

Dar, fratii mei si surorile mele, vine ceva in viata unui om si acest ceva se numeste lupta. Sunt doua tipuri de lupta cand primeste o viziune. Prima lupta e cu tine. Moise s-a dus in fata lui Dumnezeu si a zis: „Acum, vii la mine? Daca veneai acum 40 de ani, iti faceam lucrarea.” Dumnezeu a zis: „Tocmai ca Eu nu puteam lucra cu tine atunci. A zis: „Eu, acuma, sunt nevrednic . Ma simt nevrednic. Eu nici n-am vorbirea clara, cursiva. Cu alte cuvinte, sunt balbait.” Si spune tot felul de lucruri de acest gen. Si spune asa: „Nimeni nu ma va crede, eu am vorbirea incalcita.” La care, Dumnezeu da urmatorul raspuns: „Cine a facut  gura?” In dialogul cu tine insuti, cand ai o viziune de la Dumnezeu, stiti care este primul lucru? „O, Doamne, m-ai ales pe mine? Ce-as putea face eu? Eu, aia nu stiu….” Fratii mei, surorile mele, fiti atenti, Dvs. credeti ca Dumnezeu, dupa abilitatile noastre omenesti ne alege? Dumnezeu ne alege dupa cum raspundem focului pe care-l pune in inima. Dumnezeu nu se uita la abilitatile noastre omenesti. Dvs. credeti caci cu oratorie Moise avea sa-l convinga pe Faraon? Pai, Faraon n-a fost convins nici cand a vazut plagile care au venit. Pana la urma, mana Domnului l-a supus, nu Moise l-a supus. Moise, ce era? Un vorbitor. S-a dus si a zis: „Maine, vin broastele. Pregateste-te.” Si a plecat. Asta a facut Moise. Mare slujba. A zis: „Maine, Dumnezeu trimite lacustele.” El numai a anuntat. Ce era? Un om care a anuntat. Dar, cine a facut miscarea asta? Domnul! Si Dumnezeu a zis: „Eu i-am impietrit inima, ca sa-mi arat slava si sa stie si Betel si toti, ce lucreaza Dumnezeu.”

Cand tu dialoghezi cu Dumnezeu si spui: ‘Nu pot, sunt cel mai slab,” stii ce? Ai dreptate. Corect. Esti cel mai prapadit. Asa e. Nimeni nu-i mai prapadit ca tine si nimeni nu-i mai prapadit ca mine. Dar, in slabiciunea mea si in neputinta mea e mediul in care Dumnezeu isi arata slava. Pai, cine trebuie sa fie promovat? Dumnezeu trebuie sa fie promovat. Pai, si cum straluceste Dumnezeu? Ba El, ba eu? Ba El, ba abilitatile mele? Nu. Eu spun: Nu pot- ca sa se arate Cel ce poate. Eu spun: Nu sunt vrednic, ca sa se arate vrednicia Lui. Asa ca asta nu-i un argument, chiar daca poti. Sa stii lucrul asta. Si chiar ca nu esti vrednic. Cine e vrednic? Nimeni nu-i vrednic. Asa ca, spune-i mintii tale: „Sunt cel mai slab, sunt cel mai prapadit. Dar, am un foc si Dumnezeu a asezat un foc in mine.

1. Alarmistul – O sa vina anumiti oameni, fiecare isi aduce aminte de trecut cum ii convine lui. Asta se numeste memorie afectiva. Stiti cum ne vedem noi in trecut? Pai, noi am fost grozavi. Ne uitam in trecut si ne plasam in cele mai favorabila locuri si in cele mai favorabile circumstante. Intotdeauna, sa stiti, ca ne aducem aminte de trecut in mod diferit. Dar, sa stiti ca totdeauna vor fi oameni care vor veni la noi cand vom avea o viziune si ne va spune urmatorul lucru. Haideti sa va fac cunostinta cu alarmistul.
„Ramanem fara bani. Ne facem de rusine.”
„Daca faci lucrul asta, s-ar putea la un moment dat sa epuizezi, sa te imbolnavesti, puiul mamii.”
„Nu mai pleca tu pe drumuri. Stai acasa. si sa mori acasa.”
Dar, de ce sa mor acasa, cand pot sa mor cu Domnul pe drum? Ca de murit, tot murim.
Alarmistul vine si spune: „Pai, tu, tu iti dai seama ce riscuri sunt? Unde te duci tu, mai, in China?” In China sunt boli!”
Da, ca in Romania n-or fi.
Ati inteles? Alarmistul vine si spune. Totdeauna exagereaza riscuri. Exagereaza cheltuielile. Exagereaza neputintele. Asta e totdeauna la datorie.

2. Traditionalistul – Apoi, stiti cine vine in al doilea rand? Traditionalistul.
„Noi nu facem asa.”
Nu, noi nu facem nimic. Noi, ceea ce facem mereu e ca nu facem nimic.
„De aceea, noi nu facem asa. Nu-i stilul nostru.”
„Frate, dar nu-i specificul nostru. Cum am putea noi sa facem asa ceva?”
„Daca deranjam?”
Pai, hai sa deranjam. Laudat sa fie Domnul, ca poate asa vine viata.

3. Negativistul – Dupa care, vine negativistul. Ce spune negativistul?
„Nu e cu putinta.”
Dar, de unde stii? De cate ori ai incercat?
„Niciodata,” dar el stie din start ca nu e cu putinta.

4. Impotrivitorul – Stiti cum este impotrivitorul? De obicei, stiti cine e impotrivitorul? O sa vi se para ciudat. E prietenul tau cel mai bun. Prietena ta cea mai buna.
„A,” zice, „nu, eu nu-ti dau voie sa pleci. Tu trebuie sa ramai aici, tu trebuie sa faci asta. Tu, nu… Tu, nu… Tu, nu fa lucrul asta, tu trebuie sa ramai cu noi.”
Ca, poate Dumnezeu te trimite cine stie unde. Prietenul cel mai apropiat poate sa fie un impotrivitor.

Proverbe 29:25 vorbeste despre frica de oameni ca o cursa.

Ce-ai de facut cand oamenii se impotrivesc?

Te duci si spui nevestei: „Nevasta, uite care-i treaba. Domnul mi-a vorbit si daca iti convine, bine. Daca nu, eu am plecat.” NU.
Domnul m-a chemat sa fiu evanghelist. Ce-mi pasa mie ce faci tu? Eu cu ale mele. Tu cu ale tale. Pai, cum asa? Asta nu este modul prin care Dumnezeu lucreaza. Cand ai o viziune, stii ce trebuie sa ai? Sa i rabdare. Mai explica-i odata. Si inca odata si roaga-te. Si mai explica odata si inca odata si iar roaga-te. Neemia a stat, a zidit zidul si la un moment dat, oamenii au slabit, poverile erau mari. Si el s-a dus si a vorbit cu ei si iar i-a intarit si iar i-a motivat si iar i-a motivat. Noi nu trebuie sa ne despartim de oameni care au o viziune de la Dumnezeu. Cand avem un sot, o stie, cand suntem unii impreuna cu altii, sa avem rabdare sa explicam. Mai devreme sau mai tarziu, Dumnezeu va vorbi si acelei persoane. Laudat sa fie Domnul. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Iubitii Domnului, ce urmeaza dupa lupta aceasta?

  1. Deci, primul lucru care Dumnezeu Il face este sa te cheme. Dumnezeu te cheama si iti aprinde inima.
  2. Dupa care, vine lupta asta dinlauntru
  3. Si apoi, vine lupta din afara.

Si-ai biruit-o si pleci. Si faci lucrarea lui Dumnezeu si actionezi. Laudat sa fie Domnul. Si scoti poporul din Egipt si spui: „Aleluia! Ce bine, Doamne, ca am scos poporul din Egipt.” Si Dumnezeu spune: „Urmeaza pustiul.”Cum, adica, urmeaza pustiul? Eu credeam ca voi umbla in haine de gala. Eu credeam ca dupa ce am scos poporul din Egipt si am implinit ceea ce Tu spuneai, de aici incolo, vei umbla cu mine si o sa fiu in almanah, o sa fiu la radio si toti o sa stie. Si Dumnezeu spune: „Nu, urmeaza pustiul.” Urmeaza zona cea mai dificila, in care Dumnezeu pune la incercare taria ta si pune la incercare Dumnezeu viziunea ta. Si pune la incercare Dumnezeul, modul in care tu lucrezi cu Domnul Dumnezeu.

Fratii mei, surorile mele, pustiul totdeauna te invataun lucru. Pustiul te invata unde e slabiciunea ta fundamentala. Niciodata, in Canaan, din Egipt plecand, nu o sa ajungi, decat prin pustiu. Clar. Indiferent cine esti tu. Noteaza-ti asta in minte. Niciodata nu vei ajunge in Canaan, plecand din Egipt, decat prin pustiu. De ce? Pentru ca pustiul iti arata locul in care tu esti slab, lucrurile in care tu esti slab. Haideti sa va povestesc ceva A mai fost in inima mea si mai este in inima mea, asta este o vizune mai mica. Dar, am o viziune mai mare. Va spuneam ca exista niste lucruri fara de care nu pot trai. Eu, pe undeva in 1993 m-am intalnit cu doi frati din Suedia. Eram atunci juristul Aliantei Evanghelice si daca tineti minte era un proiect agricol dezvoltat de suedezi. N-are importanta. Si, m-am intalnit cu acesti doi frati care unul dintre ei guverna acest proiect. Si la un moment dat, el ne spune: „Am auzit ca la voi in Bucuresti, in general, in tara, sunt foarte multi copii orfani.” Pentru ca imediat dupa revolutie, daca tine-ti voi minte, au fost identificati peste 100.000 de orfani in Romania. Stateau in niste incaperi groaznice. Cine a vazut vreun reportaj probabil ca-si aminteste si se cutremura numai la amintirile  a ceea ce se intampla.  Si oamenii aceia mi-au zis: „Auzi, noi vrem un jurist sa ne infiinteze o fundatie. Dumneata esti avocat. Nu ne faci o fundatie  sa lucram si noi legal cu copiii astia abandonati?” Am zis: „Cum sa nu? V-o fac imediat.” Am facut-o. Ei sunt straini, nu ca romanii. La romani, faci statutul, il duci, il semnezi, nu-i intereseaza. Astia, propozitie cu propozitie, fraza cu fraza, au luat-o si au cantarit-o. Le-am facut statutul, munca de avocat. Nu simteam nimic. Am zis: „Foarte bine. Ajut niste frati.” I-am ajutat. Dupa care, a venit fratele Franz. M-am intalnit cu fratele Franz, ca trebuia sa-l ajut cu niste vize , ca atunci era viza la pasaport. Vroia sa aduca niste ajutoare in tara. Si-mi zice: „Nu stii un avocat crestin? Ca mi-au mancat astia urechile la vama.” Stiti cum era, va aduceti aminte. In sfarsit, l-am ajutat, dupa care a zis: „Am nevoie de un loc unde sa stau. Nu putem inchiria? Trebuie un contract legal.” Si am facut munca de jurist. (37:16)

VA URMA…..

Biserica Penticostala „Betel”, Bucuresti (18.01.2015).
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Ștacheta și ușa – Nicolae.Geantă

Photo credit charitybets.com

Serile trecute, așteptând într-o benzinarie, i-am spus unui frate scump – care se mira de unele derapaje ale bisericii moderne, că acestea sunt prezente acolo unde creștinii coboară standardele. Unde se coboară sfințenia din bernă.

Nicolae GeantaDacă vrei să fi campion olimpic la sărituri trebuie mai întâi să sari peste ștachetă. Când e pusă la 2 m trebuie să sari minim 2 m. Admiterea în concurs se face pe baremul pus de forurile de profil. Dacă ai coborât nivelul nu te poți aștepta la medalie. Ci la eliminare din concurs. În biserică baremul e Hristos. Ca să fi admis pentru cer, numai El este etalonul. Orice coborâre te face looser.

Să aveți patul neîntinat la căsătorie, să nu vă mâniati, să nu depuneți mărturie mincinoasă, să nu ucideți, ferice de cei cu inima curată, ferice de cei blânzi și împăciuitori, nu bârfiți pastorul, nu pălmuiți soția, nu discriminați aproapele, sunt numai câteva dintre stas-urile lui Hristos. Dacă nu te încadrezi în acest barem, ai picat bac-ul cerului. Bisericile nu evanghelizează pentru că au coborât norma misiunii, nu-s spirituale deoarece au coborât ștacheta nașterii din nou, nu cresc căci folosesc prea puțin Biblia. Nu poți fi sfânt și cu divorț, creștin și cu avort, pocăit și cu țigară, ori cu sticla în frigider. Nu poți să te împărtășești dimineața și să dansezi în cluburi seara, să pleci de la rugăciune direct la telenovele, de la cor la manele. Cine face așa nu mai are barem. Trăiește la plesneală. Și așa va sfârși.

După ce au coborât ștacheta, bisericile au devenit pestrițe. Căci, odată lăsate gardurile mai jos, au început să sară caprele în staul. Apoi ne mirăm de unde au ajuns derbedeii printre sfinți, de ce unul trădează, de ce e lumesc, de ce anăscut la 5 luni de la nuntă, de ce a făcut gafa cutare. Pentru că n-a intrat pe ușă. Iar ușa e Isus. În biserică, în veșnicie, nu se intră decât prin El.

Nenorocirea se adâncește când prin gardul coborît se fac găuri. Atunci nici oile nu mai intră pe ușă. Se intră, se iese, alandala. E situația în care iei icoana la subțiori, pui un metru de lumânari, ți o zi de sărbătoare, nu consumi decât păpădie, țipi de crapi tavanul bisericii, iei cina cu suc. Adică mai pui și alte porți în afară de Hristos. Viața ajunge ca o curte fără garduri. Intră oricine pe moșia ta.

Domnul ne spune că la o nuntă împărătească, unul a intrat în salon fără haina de nuntă. Interogat cum de a reușit, intrusul a rămas mut. Apoi, bodyguarzii imperiali l-au zvârlit în hăul gros de afară. Unde e plânsul și scrâșnirea dinților.

Dacă Hristos a lăsat o ștachetă noi trebui să ne chinuim să sărim măcar 1 cm peste ea. Și s-o lăsăm obligatoriu așa. Dacă nu, când Păstorul se va plimba printre oi pe pășunile celeste va întreba caprele pe unde au intrat. Apoi, cete de îngeri le vor scoate dintre oi și le vor face frigări.

Nicolae.Geantă

Citeste articole de Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Florin Ianovici – Fraților, să nu nimicim harul!

Fraților mei

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Filipeni 4:1 „De aceea, preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămâneţi astfel tari în Domnul, preaiubiţilor!”

Nimeni nu a fost interesat să stea de vorbă cu Dina, omul care era cel mai lovit și rușinat din toată povestea cu prințul Sihemului (Geneza 34).

Uneori parcă și numele îți este predestinat amărăciunii și suferinței. Dina înseamnă judecată. Oare ce o fi gândit Leea, mama ei, când a ținut-o în brațe și a numit-o judecată?

Cum o fi crescut Dina alături de frații ei care purtau nume ca: fericire, noroc, vedeți fiu, ascultare, alipire, lăudat să fie Domnul? Poate a simțit, ca mulți dintre noi, că am aterizat pe un pământ ostil, într-o casă plină de războaie. Casa părintească nu e doar locul unde mănânci și dormi ci mai ales locul unde înveți dragostea și deprinzi știința de a trăi.

Naiva Dina a crezut că faptele prinților lumii sunt pe măsura vorbelor lor dulci. Când s-a trezit a aflat cu durere că prinții lumii vorbesc frumos și trăiesc urât. Și totuși Dumnezeu are soluția în nenorocire: harul lui tămăduitor. Tot Sihemul s-a convertit. Prințul Sihem și Dina puteau ajunge la altar. Dar frații au schimbat povestea: l-au trimis pe Sihem în mormânt și pe Dina au îmbrăcat-o cu o rochie pestriță.

Harul poate fi oprit și viața transformată în nenorocire atunci când frații sunt loviți de turbare: Geneza 49:7 „Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov şi-i voi risipi în Israel.”

Harul poate fi oprit și viața transformată în nenorocire atunci când frații sunt vicleni: Geneza 34:13 „Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său, Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor, Dina.” Pănă la urmă a contat mai mult prada și bogățiile Sihemului decât inima sorei lor Dina.

Isus Hristos nu mai moare. Dar harul lui poate fi oprit când frații sunt turbați și vicleni. Cu Dina cine mai stă de vorbă?

Suntem chemați să fim bucurii și cunună pentru semeni și nu săbii care ucid.

Fraților, să nu nimicim harul!

 PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Relu Moldovan – Verificarea religiei personale

Cand va verificati viata, la Cina Domnului, ce anume verificati in viata personala?Pentru ca, dupa ce am facut aceasta verificare inaintea lui Dumnezeu si urmeaza momentul special cand painea franta trece pe dinaintea noastra, cand potirul trece pe dinaintea noastra sa intindemn mana sa ne impartasim, dupa voia lui Dumnezeu, CE ANUME AM VERIFICAT?

Poate ca am inceput sa ne uitam la foarte multe aspecte din viata noastra. Relatiile din familie. Ce ne-a umblat prin minte. Cum suntem cu neamurile, cum suntem cu colegii, cu fratii din biserica. Foarte bine. Numai ca in aceasta dimineata, ap. Iacov spune ca e ceva care ar trebui sa fie in atentia noastra intr-un mod special si anume: RELIGIA NOASTRA.

Ap. Iacov zicea ca s-ar putea ca cineva sa zica la un moment dat despre sine: Eu sunt un om religios. Si spuneti, care dintre dvs. de aici n-ati spune ‘eu sunt un om religios’? Sunteti sau nu sunteti religiosi, fratii mei? Cand folosim termenul acesta, ne gandim la faptul ca suntem implicati in anumite lucruri care tin de religie. Ne ducem la biserica. Poate ne spunem rugaciunile. Citim in Scriptura, mai facem ajutorari pe ici, pe colo. Numai ca ap. Pavel zice ca exista o religie care nu foloseste la nimic. Asta nu inseamna ca este vorba despre o alta religie decat crestinismul. Sa nu credeti lucrul acesta.

Ap. Iacov a scris: ‘Preaiubitilor frati…’, nu lumii fara Dumnezeu, nu paganilor, care aveau idoli. Cand ap. Pavel, manat de Duhul lui Dumnezeu a inceput sa scrie, a scris bisericii lui Dumnezeu si a scris ‘preaiubitii mei frati’. S-ar putea sa fie cineva care zice ca-i religios si sa aiba o religie care nu-i foloseste la nimic. Adica, nu-l duce nicaieri. El se duce la biserica, el isi spune rugaciunile si intr-un final, nu-l duce nicaieri religia asta…

Este o alta religie (daca vreti) care este placuta inaintea lui Dumnezeu, care este apreciata de Dumnezeu, care te duce undeva. Te duce spre Imparatia lui Dumnezeu. Si fratii mei, in ziua cand stam inaintea lui Dumnezeu, cred ca ar trebui sa ne verificam cum e religia noastra. Una care foloseste sau una care nu foloseste. As vrea in dimineata aceasta sa predic despre ‘Verificarea religiei personale’ si fiecare din locul acesta, in modul cel mai serios, inaintea lui Dumnezeu sa ne facem aceasta verificare. Fratii mei, pentru ca nu ne-ar fi de niciun folos sa alergam o viata intreaga la biserica, sa fim incadrati intr-un anumit stil de inchinare si in final, cand Dumnezeu v-a chema pe ai Sai acasa, Dumnezeu sa ne inchida usa in nas. N-ar folosi la nimic.

Oare ce ar trebui sa verificam, dragii mei, cand vrem sa ne verificam religia personala? La ce sa ne uitam? Pe unde ar trebui sa umblam? Ce ar trebui sa luam in calcul?

Cand ne verificam religia personala, dragii mei, trebuie sa analizam statutul nostru spiritual. Daca v-as intreba n aceasta dimineata: cine suntem noi? Niste oameni care mergem la biserica. Nu? Care este statutul nostru spiritual? Ati puttea spune fiecare despre dvs. in aceasta dimineata: Eu sunt copilul lui Dumnezeu. Ati putea spune asta? Ca nu-i destul, dragii mei, sa fiu trecut intr-un registru la biserica, nici macar sa ma fi botezat intr-o zi, nici macar sa frecventez cu regularitate toate slujbele din biserica. Daca n-am acest statut care inseamna copil de Dumnezeu, nu-mi foloseste la nimic.

(Din primele 5:40 min, mai sunt aprox 25 de min din predica).

VIDEO by Credo TV

Franklin Graham – Vin Furtunile – Franklin Graham: There Are Storms Coming

Photo credit Charisma News

De la Charisma News – Traducere Agnus Dei  – Franklin Graham: There Are Storms Coming

Vremurile s-au schimbat. Si nici un politician sau un partid politic poate sa ne salveze.

Asta a spus Franklin Graham in Oklahoma City, unei multimi adunate lunea trecuta la Conferinta  Evanghelica a Statului Oklahoma.

Vorbind despre fortele secularismului umnaist care au prins radacina in Statele Unite, Franklin Graham a cerut urmasilor lui Christos pentru a lua un interes activ in politica – incepand de la comitetele pedagogice pana la canditatura pentru Washington.

,,Aici nu vorbesc despre baptisti sau republicani sau membri de la Tea Party,” a spus el, „Nu am nici o incredere ca vreunul din acesti politicieni sau partide politice vor intoarce aceasta tara din nou inspre bine. Singura speranta pentru aceasta tara este ca barbati si femei ai lui Dumnezeu sa se ridice si sa ia o pozitie.”

,,Bine, vei zice, pai Franklin, tatal tau nu s-ar baga in astfel de subiecte,” a spus Franklin Graham, adresand nevoia de a sta impotriva secularismului.

,,Dar stai putin. Tatal meu, pe timpul cand mergea la scoala, aveau Biblia in scoli,” a continuat. ,,Cand mergea el la scoala, aveau cele zece porunci pe peretii scolii. Cand mergea el la scoala, te puteai ruga in scoala, si invatatorii conduceau aceste rugaciuni.”

,,Tara noastra s-a schimbat, si noi trebiue sa luam o pozitie impotriva a ceea ce se intampla.”

Vorbind despre vremea pe cand crestea intre anii ’50 si ’60, sub amenintarea Rosie, Franklin Graham a reamintit ca comunismul a fost dusmanul suprem al libertatii.

,,Cand Zidul Berlinului a cazut, toata lumea a spus ca am castigat,” a spus el. „Si a venit secularismul. Si secularismul si comunismul sunt acelasi lucru. Sunt lipsite de Dumnezeu. Sunt anti Christos.”

Acest mesaj a fost puternic si provocator. Dar un fir de speranta a trecut prin el, de la inceput pana la sfarsit. ,,Exista numai Unul singur care ne poate salva,” a spus Franklin Graham. „Unul singur, Isus Christos.”

Citind din Matei 8, unde Isus a calmat furtuna, care i-a facut pe ucenici sa le fie frica de viata lor, Franklin a reamintit multimii ca noi nu suntem foarte diferiti de oamenii care erau cu Isus acum 2 000 de ani in urma.

,,Vin furtunile,” a spus el. „Si noi ne gasim in mijlocul acestor furtuni, si de multe ori noi ca biserica, fugim si fugim la locul gresit.

,,Vedeti insa ca Isus este in corabie. Tot ceea ce trebuie sa facem este ca sa-L chemam, sa-I chemam Numele.”

Cateodata aceasta va insemna sa fim ridicularizati de lumea seculara, a continuat Franklin Graham. Dar oamenii lui Dumnezeu trebuie sa ramana neclintiti.

,,Daca mentionezi Numele lui Christos, secularistii si umanistii sar pe tine de peste tot,” a spus el. ” Ei sar pe mine tot timpul. Nu-mi pasa.  Chiar ca nu imi pasa deloc.

,,Eu mi-am predat viata Domnului Isus Christos. El a murit pentru mine; Si-a varsat sangele pentru mine. Eu nu voi da inapoi, si nici nu voi fugi.”

ENGLISH :

Franklin Graham: There Are Storms Coming

Times have changed. And no politician or political party can save us.

That’s what Franklin Graham told an Oklahoma City crowd Monday night at the Oklahoma State Evangelism Conference.

Talking about the forces of secular humanism that have taken root in the United States, Franklin Graham called on Christ followers to take an active interest in politics—from local school board races to Washington.

„Now I’m not talking about Baptists or Republicans and the Tea Party,” he said. „I have no confidence that any of these politicians or any party is going to turn this country around. The only hope for this country is for men and women of God to stand up and take a stand.”

„Well, you say, ‘Now Franklin, your father wouldn’t get onto these subjects,'” Franklin Graham said, addressing the need to stand up to secularism.

„Wait a second. My father, when he was going to school, they had a Bible in school,” he continued. „When he was going to school, they had the Ten Commandments on the wall. When he was going to school, you could pray in school, and the teachers would lead in those prayers.

„Our country has changed. And we’ve got to take a stand.”

Read the entire article here – http://www.charismanews.com

 

= Titanicul si CORABIA =

Photo credit  www.history.com

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 

                              Toata Gloria in Veci !!!

                                               “Titanicul” si … corabia

La inceputul secolului 20, a fost construit cel mai celebru vapor, al carui nume este in titlu: „Titanicul”. Oamenii de atunci au avut ambitia sa construiasca ceva cu totul deosebit; un vapor urias, cu performante tehnice deosebite si confort pentru pasageri, cum nu s-au mai intalnit pana atunci. Se zicea ca acest vapor nu se poate scunfunda si nu poate fi scufundat; ca doar de aceea i s-a pus numele „Titanic”, pentruca asa si era considerat. Prima lui cursa urma sa aiba plecarea din Anglia cu destinatia „Lumea noua”, continentul American. „Titanicul” a fost, este, si probabil va mai ramane, cel mai celebru vapor din lume.

Despre acest vapor s-a vorbit cel mai mult, s-a scris cel mai mult, si s-au facut cele mai multe filme. Celebritatea lui insa, nu se datoreaza atat performantelor sale tehnice si a confortului deosebit pe care l-a avut, ci prabusirii sau scufundarii sale, in apele oceanului Atlantic, destul de aproape de destinatia pe care insa n-a mai atins-o. Realizare de exceptie pentru acea vreme, in care omul isi pusese mari sperante, vaporul a disparut chiar la prima lui cursa!

Iata o scurta prezentare si un link unde pot fi gasit mai multe detalii:

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

http://ro.wikipedia.org/wiki/RMS_Titanic

  1. Spuneam mai sus ca s-au vorbit si s-au scris multe despre aceasta tragedie, s-au facut si filme ca sa vedem cum s-au petrecut lucrurile. Daca ramanem numai cu documentarea, si stim doar ce, cum, cand si de ce s-a intamplat asa, nu-i suficient. Evenimentul acesta, si multe altele, si inca mai mari tragedii, ar trebui sa ne ajute sa tragem niste invataminte sa nu repetam greselile altora!

Mai intai de toate cred ca ar trebui sa ne dam seama si sa nu uitam ca suntem calatori nu numai pe ocean (cum au fost ei), pe uscat, sau prin aer, ci si prin viata aceasta. Ba mai mult, nu stim cand se termina calatoria. Poate ca se termina ca a lor, cand suntem atat de siguri ca ea va continua.

Ti-ai propus in viata aceasta sa ajungi in anumite locuri, la anumite nivele, sa realizezi anumite lucruri. Gandeste-te mereu ca s-ar putea si sa nu atingi aceste puncte. Nu ignora nici posibilitatea aceasta, pentruca stii ca ea exista. Chiar daca azi suntem mult mai dotati decat cei de atunci si zburam printre stele, sa fim totusi cu „piciorele pe pamant” si la propriu, dar mai ales la figurat; adica sa fim realisti, iar realitatea cunoscuta de noi toti e ca omul nu traieste vesnic pe Pamant, ca mai si moare pana la urma si aceasta NU se stie cand e.

  1. Sa ne oprim insa cu relatarea despre „Titanic” si sa ne ocupam putin de o alta ambarcatiune, si ea amintita in titlu – corabia. Daca „Titanicul” a fost construit la inceputul secolului 20 si a fost deosebit de impresionant, corabia de care vreau sa amintesc a fost construita in secolul 1 dupa Hristos, si desigur ca nu se poate compara cu „Titanicul” din punct de vedere tehnic, si nici in privinta confortului. O relatare scurta despre aceasta modesta corabie si pasagerii ei, o gasim in Evanghelia dupa Matei capitolul 8, de la versetul 23 la versetul 27, unde scrie

„Isus S-a suit intr-o corabie, si ucenicii Lui au mers dupa El. Si deodata s-a starnit pe mare o furtuna atat de strasnica, incat corabia era acoperita de valuri. Si El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El, si L-au desteptat, strigand: „Doamne, scapa-ne ca pierim!” El le-a zis: De ce va este frica, putin credinciosilor?” Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare. Oamenii aceia se mirau, si ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea?”

Daca pe „Titanic” l-au pandit pericolele, cu atat mai mult pe aceasta modesta corabie. Aici parca furtuna statea la panda sa scufunde corabia si sa ia astfel viata pasagerilor. Vaporul era facut sa sfideze orice pericol, corabia insa parea o prada usoara pentru o furtuna puternica si parca era destinata sa piara, trebuia doar sa apara momentul. Acest moment al incercarii a venit, si corabia care parea ca suta la suta se va duce la fundul marii, NU s-a scufundat! Aparentele inseala uneori. Cel pe care noi il vedem tare, poate fi totusi slab, iar cel ce pare slab, poate fi tare in realitate. As vrea sa spun mai mult decat atat! Aceasta corabie nu putea in nici un caz sa se scufunde (cel putin in acele momente)! Ce-ati citit nu am scris gresit, si nici macar n-am exagerat. Am sa va spun si de ce nu putea sa se scufunde. Raspunsul e la indemnana oricui si se afla in versetul 23: 

Isus s-a suit intr-o corabie…”

Corabia in care se afla DOMNUL ISUS HRISTOS NU poate fi scufundata nici de cea mai puternica furtuna!

Daca vrei sa fii sigur ca pericolele si furtunile nu vor scufunda corabia in care te afli, tu si familia ta, invita-L pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu la bord, ba chiar la carma! Nu este asigurare mai buna decat aceasta si nici mai ieftina, deoarece e gratis! Poate ca esti mai neinsemnat in ochii oamenilor si poate crezi ca Domnul Isus n-ar urca in corabia vietii tale. Corabia aceasta in care a urcat El nu era una deosebita, imparateasca, ci una modesta, oarecare.

„Oricine se increde in El, nu va fi dat de rusine” zice Cuvantul Sfant.

Poate calatoresti prin viata aceasta la bordul unui „Titanic” puternic si luxos care s-ar parea ca n-are cum sa se scufunde. Iti cheltuiesti energiile, banii, timpul pe aceasta ambarcatiune, socotind-o invulnerabila. Aminteste-ti intamplarea cu acest vapor. Uita-te in jur si vei vedea ca multi din cei care au avut bani, pozitie sociala, onoruri, o incredere in ei si in posibilitatile care le stateau la indemana, s-au dus in abisul fara fund al Iadului, s-au pierdut pentru totdeauna, caci „Titanicul” in care s-au aflat ei s-a scufundat! In el NU era ISUS! Ei au omis cel mai important lucru pentru siguranta calatoriei lor prin viata aceasta vremelnica, prezenta Domnului Isus Hristos.

Invita-L pe Domnul Isus la bordul vasului tau. Nu astepta pana apare aisbergul, pentru ca s-ar putea ca semnalele S.O.S., sau strigatele tale sa nu mai fie ascultate de Cel ce te-ar putea ajuta! Daca din anumite motive nu-L poti invita pe Domnul Isus pe „Titanicul” tau, fa ce-au facut si ucenicii atunci:

” … ucenicii Lui au mers dupa El!” 

Schimba „Titanicul” luxos cu „corabia” modesta, pentru a fi sigur ca ajungi cu bine la tarm.

Lucruri logice, folositoare si necesare, se desprind din aceste doua intamplari despartite mult in timp, dar petrecute in conditii apropiate. 

 Unde NU e DOMNUL ISUS HRISTOS, catastrofa e IMINENTA

NUMAI unde e DOMNUL ISUS HRISTOS esti in SIGURANTA! 

Deci, ori pe „Titanic” ori pe corabie, dar NUMAI cu DOMNUL ISUS HRISTOS! 

Pana CAND sa-L ai la bord? Pana la SFARSITUL Vietii. FARA pauze, ca s-ar putea chiar atunci sa vina furtuna, care pentru multi a fost mortala si fizic, dar mai ales spiritual, adica au ajuns in iad! 

DUMNEZEU sa-ti ajute si sa ne ajute la toti sa-L avem pe DOMNUL ISUS HRISTOS la bordul vietii noastre, in PERMANENTA! Amin!

                                     Ioan Burca

                            Doctor in Teologie

                                TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 

                                            Toata Gloria in Veci !!!

 Stimati Vizitatori

                  Va prezentam 2 link-uri, care contin 

          Cuvantul si Minunile Lui DUMNEZEU in viata unor oameni. 

               Va dorim vizionare si auditie Placuta si Benefica!

      Pe link-ul nr. 1, dati click pe camera de filmat, aceea mica

  din dreapta,  sau pe difuzorul mic din dreapta, pentru cele audio.

  1.    1.  http://perlesicomori.net/  (audio si video)

     Pe link-ul nr. 2,  ” Esenta BIBLIEI ” , gasiti Lucrurile ESENTIALE 

 pe care un om trebuie sa le STIE si sa le FACA, si altele sa stie 

sa NU le faca, pentru a fi salvat de la iad si a-i arata SINGURA CALE spre RAI,

care este DOMNUL ISUS HRISTOS FIUL Lui DUMNEZEU !!!

  1.  2.  http://rodiagnusdei.com/2014/07/27/

                            DUMNEZEU sa va Binecuvanteze!

                                          Cu tot respectul,
                                              Ioan Burca
                                       Doctor in Teologie
                “Cercetaţi toate lucrurile şi pastrati ce este bun”, adică BIBLIC.

    Dati la cat mai multi aceste link-uri, pentru clarificare, intarire in credinta, sau intoarcere la DUMNEZEU, prin DOMNUL ISUS HRISTOS, si convingerea DUHULUI SFANT, si va veti intalni cu rezultatele aici pe Pamant, sau in Cer!

                     „…cine seamana mult, mult va secera.”

 

Documentar despre Israel – Catre Tara Fagaduintei – 40 De Ani In Desert

VIDEO by TV Documentare

Documentar despre Israel – Israelitii In Egipt

Israelitii In Egipt (Calatorii Biblice)

VIDEO by TV Documentare

2 Animated Stories: Ruth and Naomi + Samson – a judge in Israel

Ruth and Naomi

animated video by ChristianCinema2000

Samson – a judge in Israel

Samson was the last of seven Judges who ruled Israel at that time. An Angel announced his birth and he was born to a man called Manoah and his wife. Samson’s hair was never cut and while he lived faithful to God he had very great strength. But when he disobeyed he lost his life in a dramatic victory over his enemies.

animated video by ChristianCinema2000

Interruptions, Detours, and Valleys in Your Journey – Dennis L. Rainey (at Dallas Tehological Seminary)

Dr. Dennis Rainey, President, CEO and Co-Founder of FamilyLife, speaks during DTS’ Spiritual Life Conference about important lessons learned from experiencing loss.

VIDEO by dallasseminary

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari