Florin Ianovici – Viziune duhovniceasca (Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis partea a 2-a)

ianovici ian 2 15

TEXT Exod 3:1-10

1 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
3 Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
4 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”
5 Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”
6 Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.
7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
8 M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
9 Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.
10 Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis – Partea 1-a, aici

Dumnezeu sa ne cerceteze, sa fie astazi o zi de cercetare. Am urmarit saptamana aceasta sa vad ce lucreaza Dumnezeu si personal, am cerut din partea Domnului ca El sa-mi vorbeasca. Si cred ca fiecare dintre voi ati cerut ca Domnul sa va vorbeasca. Dimineata, Domnul Dumnezeu mi-a trimis un vis. Si, intr-o oarecare masura, m-am bucurat ca Domnul a vorbit.

In vis, eram impreuna cu ceva oameni pe care nu-i vedeam si in spatele lor incepuse ca intreg pamantul sa ia foc. Focul acesta se apropia si troznea si erau explozii foarte mari. Si oras cu oras observam cum se aprinde pamantul intreg. Si strigam la oamenii din jurul meu sa-si scape viata pentru ca vine focul cel mare. Si oamenii se uitau la mine mirati si  cand le spuneam- „Uitati-va ce foc s-a aprins in spate,” oamenii se uitau si spuneau: „Nu vedem nimic.” Cautam sa trag ba de unii, ba de altii, pentru ca imi dadeam seama ca e o problema de foarte scurt timp ca focul acela sa ne cuprinda si pe noi.

Apoi, am observat cum oameni credinciosi  pe care eu ii cunosteam erau intr-o cladire de sticla ca o cupola, protejati de mania aceasta a focului. Dupa ce focul a trecut si am vazut cum face ravagii, am vazut oameni culcati la pamant, oameni doborati, oameni care stateau morti pe drum, pe sosele, oameni loviti si am inceput in vis sa plang.

Si imi dau seama ca de fapt asta asteapta Dumnezeu cand vorbeste de viziune. Copiii lui Dumnezeu sa se trezeasca. Copiii lui Dumnezeu sa stie ca viata este contra cronometru si ca cu fiecare secunda care trece, mor oameni fara Hristos. Cel rau ar dori ca noi sa ne faramitam viata. Si ascultati ce as vrea sa subliniez in aceasta dimineata. Tu poti sa-ti traiesti viata ca om credincios cum vrei tu. Tu poti sa ti-o traiesti pentru folosul tau si sa alergi de dimineata pana seara spre folosul tau. Si Il poti cauta pe Dumnezeu pentru binele tau si pentru binele vietii tale pe pamantul acesta. Dar, da-mi voie sa-ti spun ca daca aceasta este preocuparea ta, tu n-ai inteles ce asteapta Dumnezeu de la viata ta.

Cel rau vrea sa ne faramiteze si sa traim pe bucati. Problemele sa ne macine. Problemele sa ne apese si sa uitam scopul pentru care Dumnezeu a facut ce a facut pentru noi. Biblia spune in Efeseni 2:10 si sa nu uitam niciodata, aceasta este viziunea pentru viata fiecaruia dintre noi – Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Amin. Iata de ce esti tu zidit in Hristos, ca tu sa umbli in faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregatit mai dinainte.

Iubitii Domnului, as vrea sa va spun un lucru si sa-l primiti ca oameni credinciosi, cum sunteti. Pe pamant nu se va vedea foarte mare diferenta, nici intre oamenii credinciosi si cei necredinciosi si nici intre oamenii credinciosi nu se vad prea mari deosebiri. Deosebirile se vor face la tronul lui Dumnezeu. Acolo se va cantari pentru cine ai trait tu, pentru ca nu-i totul sa chemi numele Domnului. Sunt oameni care in momentul necazului cheama numele Domnului. Sunt oameni care, in momentul in care  o problema ajunge in viata lor, isi indreapta privirea spre Dumnezeu si spun: „Scapa-ma, Doamne, si ajuta-ma.” Eu va intreb, faptul ca oamenii in clipa cea grea il striga pe Dumnezeu, ii face pe ei credinciosi automat? Credinta inseamna mai mult decat sa te duci la Dumnezeu in ceasul necazului. Credinta inseamna ca in fiecare zi a vietii tale sa te raportezi la Dumnezeu si in fiecare zi a vietii tale sa te intrebi ce asteapta Dumnezeu de la viata ta.

Ati bagat de seama ca suntem foarte multi dintre noi obositi? Ati observat sa sunt momente cand poporul Domnului este astenic? Momente de epuizare, aproape inexplicabile? Uneori si daca te odihnesti o zi sau doua, intr-un mod uimitor, vezi ca oboseala nu trece. Parca esti mai obosit dupa ce te-ai odihnit o perioada de timp. Si atunci, intrebarea care ar trebui sa ne-o punem in dimineata aceasta este: de ce suntem lipsiti de energie? Fratii mei si surorile mele, pentru ca in viata aceasta pamanteasca noi nu avem scopuri inalte. Sa credeti ca a lucra pentru Dumnezeu este o permanenta truda, dar si o permanenta bucurie  si o permanenta implinire Dumnezeiasca. Sa stiti ca intotdeauna oamenii vor primi putere in masura in care vor sa implineasca voia lui Dumnezeu.  Cei mai multi dintre noi suntem de multe ori stinsi si obositi pentru ca traim marunt. Fratii mei, surorile mele, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bun. Dumnezeu ma va mbraca, Dumnezeu ma va hrani. Dumnezeu imi va purta de grija. Biblia spune, nici macar sa nu ne ingrijim de  lucrurile acestea ca Dumnezeu stie de ce avem trebuinta si daca Dumnezeu imbraca  campul si daca Dumnezeu ingrijeste vrabiile, noi suntem cu atat mai de pret inaintea lui Dumnezeu.

Preocuparea noastra, si doresc in dimineata aceasta Duhul Sfant a lui Dumnezeu sa aduca in inima ta o cercetare cum poate n-ai avut-o pana acum. Tu nu poti trai, crestine, cum ai trait pana acum. Noi avem nevoie ca Dumnezeu sa vina in vietile noastre si sa ne puna intrebari puetrnice si grele. Toata saptamana aceasta m-am framantat cu o intrebare, care sa stiti ca nu mi-a fost usor sa dau raspuns la ea, pentru ca trebuie sa fi sincer inaintea Domnului. M-am framantat cu intrebarea: Tu ce iubesti, Florine? Ce marcheaza viata ta? Care este lucrul pentru care traiesti si fara care n-ai putea sa stai in picioare? Pentru ce, viata asta a ta a fost lasata de Dumnezeu? Cui serveste viata ta? Cui slujeste viata ta? Cand deschizi ochii, spre ce te indrepti? Cand te ridici din pat, pe ce cale vrei sa mergi? Si daca ar fi sa mai traiesti cativa ani de zile, daca Dumnezeu ti iar da, ce vrei sa faci cu viata ta?

Fratii mei, surorile mele, mare e Dumnezeul nostru! Vreau sa va spun in dimineata aceasta ca Satana este expert in a ne orbi.  Cand a vazut Satana pe omul lui Dumnezeu, Samson, cu cata putere a fost inzestrat de Dumnezeu, nu i-a vrut moartea lui Samson. A vrut orbirea lui Samson. Pentru ca un Samson care nu mai are ochi e cu mult mai folositor diavolului decat unul care-i mort. Pentru ca atunci cand nu mai ai ochi sa vezi, atunci cand nu mai poti intelege pentru ce traiesti, in momentul acela esti incarcerat in temnita diavolului. Fratii mei, surorile mele, se vor da rasplatiri la tronul lui Dumnezeu. Amar vom regreta faptul ca ne-am consumat cea mai mare parte din viata pentru lucruri care nu sunt de pret. Eu va spun un lucru in numele Domnului Isus Hristos. Vom avea cu ce trai. Vom avea cu ce sa ne imbracam.

Nu va mai ingrijorati, ingrijorati-va ce dati sufletului vostru. Ingrijorati-va cu privire la ce folos ai cu privire la trecut, pentru ca toti imbatranim. Viata aceasta, iubitii Domnului, este o calatorie. Este o calatorie biologica. Nu mai sunt astazi acel care a fost acum 10 ani. Stateam de vorba cu cineva ieri si ne gandeam la ce am fost acum 10 ani de zile. Si radeam cand am citit ce planuri aveam acum 10 ani. Daca ma uit intr-o poza de acum 15 ani, nici nu-mi vine sa cred ca sunt eu acolo. Si probabil daca Dumnezeu mai ingaduie 20 de ani, o sa ma uit la ziua de ani si o sa spun: „O, uite cum eram acum 20 de ani.” Biologic vorbind, ne schimbam. Ne schimbam greutatea, ne schimbam aspectul. Imbatranim, intr-un cuvant. Viata e o calatorie. Am fost copil, adolescent, tanar, matur, ma indrept catre batranete si gata, se sfarseste. Viata este o calatorie. Si indiferent cine ai fi, etapele acestea le parcurgi si tu, le parcurg si eu.

Viata este o calatorie, social vorbind. Mai intai am fost scolari. Mi-aduc aminte cand mi-au pus ghiozdanul in spate si tot timpul stateam cu gandul: Cand o sascap eu de scoala? Ei, am scapat. SI ce mi-a ajutat ca am scapat? Ca a trebuit sa iau serviciu.  Si acuma, poate ca stai si te gandesti: cand voi scapa eu de serviciu? O sa scapi intr-o zi. Si cand ajungi la pensie, stii de ce o sa-ti para rau? De ziua cand ti-au pus ghiozdanul in spate. Ca asa e omul. E o calatorie. Mergem de la o etapa la o etapa. Omul isi doreste mai mult. Din punct de vedere economic, iar viata este o calatorie. Cand eram mic ce ma interesa pe mine de unde vine mancarea? Din frigider. Eu asa credeam, ca mancarea vine din frigider. Mama se ingrijea, mama ne punea masa, mama strangea masa. Dar, nu poti sa ramai asa. Intai esti intretinut, dupa aceea trebuie sa intretii. Astazi, cei din casa mea se uita spre mine si intreaba: Ce vom face? Unde ne vom duce? Cine va purta de grija? Eu cu Dumnezeu. Viata e o calatorie. De la intretinut, devii un om care intretii.

Viata este o calatorie si intelectual, pentru ca nu mai suntem cei de ieri. Domnul sa ne ajute! Avem mai multa minte  astazi. Cum o folosim, asta e alta poveste. Dar avem mai multa experienta de viata. Viata este o calatorie si intr-o zi, Dumnezeu din cer va zice: „Gata, ai ajuns la destinatie. Pe pamantul acesta, calatoria ta  s-a sfarsit si odata cu aceasta calatorie  s-a sfarsit testul.” Pentru ca viata aceasta este un examen, la care Dumnezeu ne scoate, pentru ca apoi sa intram la adevarata viata, care este Imparatia lui Dumnezeu. Si acolo sus, in Imparatia lui Dumnezeu, nu va conta inaintea lui Dumnezeu cum ti-ai implinit tu nevoile. Nu va conta gusturile pe care le-ai avut tu. Nu va conta proiectele pe care le-ai avut tu. Inaintea lui Dumnezeu va conta daca tu ai implinit ce si-a dorit El de la viata ta. Dumnezeu a creat un om unic pentru un plan unic. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi o chemare. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi un plan. Tu trebuie sa-ti gasesti locul. Tu trebuie sa-ti gasesti scopul in viata. Tu trebuie sa stai de vorba cu Dumnezeu si sa-I spui: „Pe mine de ce m-ai facut, Doamne?” Incotro? Ce iubesc eu? Ce ma misca? Care-i lucrul fara de care nu pot trai? Care este lucrul cel mai aproape de inima mea? Spre ce pleaca gandul meu constant? Ce ma face sa nu obosesc? Ce ma face sa fiu plin de energie cand fac un lucru? Si asta ar trebui sa ne framante pe fiecare. Domnul sa ne ajute. Domnul sa ne binecuvanteze.

Fraii mei, surorile mele, ce ar vrea cel rau, spuneam, este ca noi sa nu mai avem ochi. La un moment dat, spune Biblia, ca lipsa ochilor te baga in deznadejde. Si uitati ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in 2 Imparati 6:17 – Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Aleluia! Ascultati-ma, iubitii Domnului, in aceasta dimineata, vreau sa va spun, ca noi avem nevoie ca ochii nostri sa fie ochi care sa vada. Amin! Toata saptamana aceasta am postit si stiti ce i-am spus lui Dumnezeu? „Doamne, sa vad cu ochii Tai!”  Frica cea mai mare nu e frica aceea, ca nu iubesc pe Domnul. Frica cea mai mare este ca-L iubesc pe Domnul dupa mintea mea. Frica cea mai mare nu este ca eu mi-am pus nadejdea in Dumnezeu. Viu este Domnul ca nu pot trai fara El. Dar nu-i totul sa-L iubesti pe Dumnezeu. Nu-i totul sa te inchini lui Dumnezeu. Nu-i totul sa cunosti pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa stea de vorba cu fiecare dintre noi si sa facem ceva care Dumnezeu ne-a poruncit numai noua sa facem. Am stat saptamana asta si m-am cantarit cu atentie, pentru ca la un moment dat, trebuie sa dai la o parte ceea ce ti se pare esential de ceea ce nu ti se pare esential. Si Domnul sa ne ajute!

Cum sa afli viziunea pe care Dumnezeu a pus-o in inima ta

Si vreau, iubitii Domnului, sa vorbim in dimineata aceasta despre cum se pot deschide ochii unui om. Cum poti sa-ti afli inaintea lui Dumnezeu viziunea pe care Dumnezeu a pus-o in inima ta. Pilotul unui avion, la un moment dat, a zis in felul urmator: „S-a dereglat tot sistemul de ghidaj al avionului. Nimic nu mai functioneaza electronic. Nu mai merge nici navigatia. Nu stim incotro ne indreptam, Nu stim unde suntem, dar stati linistiti ca se vor servi alune.” Asta vrea sa ne faca diavolul, sa ne puna o punga de alune la fiecare in mana si sa spuna: „N-are importanta unde te afli, n-are importanta unde te duci, serveste alune.” Dar, eu nu vreau sa servesc alune. Eu vreau sa stiu incotro duce zborul vietii mele. Vreau sa stiu cine este la carma vietii mele. Si vreau sa stiu ce iubesc mai mult ca orice, in dimineata aceasta. N-ati vrea si voi sa aflati? Haideti sa lasam Biblia sa ne invete, iubitii Domnului si Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Vorbind de viziune, sunt oameni care spun in felul urmator: „Frate Florin, pai, tocmai ce ai citit textul cu rugul aprins. Pai, cand am intalnit eu vreodata pe Dumnezeu in rug aprins? Mie nu mi-a vorbit niciodata Dumnezeu. Eu nu m-am intalnit niciodata cu un inger care sa-mi spuna: ‘Uite ce ai de facut, stau de vorba cu tine ca sa faci lucru asta. N-am avut nici o vedenie, frate. N-am avut nici un vis spectaculos. Atatia oameni marturisesc si spun: „Am avut un vis de la Domnul si Domnul mi-a vorbit in visul acela. Dar, eu n-am avut nici un vis. Dar, eu n-am avut nici o vedenie. Dar, cu mine nu s-a intalnit nici un inger din cer,” – ca am invatat noi, Marti, ca ingerii trebuie sa existe. Daca nu te-ai intalnit cu cei din cer, trebuie sa te intalnesti cu cei de pe pamant. Acuma, iubitii Domnuluidaca nu te-ai intalnit cu nici un inger, cu nici un rug aprins, cum stii tu ca Dumnezeu te cheama, ca Dumnezeu, in viata ta, naste o viziune? Ca Dumnezeu naste un proiect?

La un moment dat, spune Biblia, ca Moise a fost chemat de Dumnezeu. Dar sa stiti ca nu atunci l-a chemat Dumnezeu, in rugul aprins.(17) Atunci, Dumnezeu i-a facut trimiterea. Atunci, Dumnezeu a stat de vorba cu el. Dar, stiti cand in inima lui Moise s-a nascut dorinta si viziunea? Faptele Apostolilor 7:23 – El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. Intr-o zi, in inima lui Moise s-a nascut o dorinta. Si dorinta aceasta asezata de Dumnezeu a fost sa cerceteze pe fratii sai. A plecat sa cerceteze pe fratii sai si cand a vazut cu ce munci erau  asupriti, in el s-a starnit o revolta. In el s-a stranit o manie, pana intr-acolo incat luand apararea unui evreu, a omorat un supraveghetor. Dumnezeu din cer, iubitii Domnului, cand naste in noi o viziune, cand Dumnezeu incepe sa lucreze in noi, pentru ca noi sa implinim planul pentru care am fost creati, Dumnezeu aseaza in inima noastra o dorinta Dumnezeu pune in inima noastra un foc. Ma aude cineva? Dumnezeu pune in inima noastra o neliniste. Ascultati, la un moment dat, spune Biblia, ca venisera la curtea regala niste evrei care au adus stiri, despre cum este Casa lui Dumnezeu si despre cum sunt zidurile de la Ierusalim. Neemia a auzit lucrul acesta si ce spune inima? Ca s-a mahnit, ca s-a intristat, ca inima lui a intrat intr-o durere care nu-i apartinea pana atunci. N-a mai putut sa stea senin, si-a pierdut seninatatea, s-a incarcat cu o povara care venea din Dumnezeu. S-a trezit in inima lui o dorinta  si mahnirea lui a fost vazuta de imparat. A inceput sa planga inaintea lui Dumnezeu, pentru ca in inima lui, Dumnezeu a asezat o putere de cercetare.

Cum se naste viziunea?

Viziunea se naste in inima. Dumnezeu iti rascoleste – aduceti-va aminte, cand David, chemat de Dumnezeu, a ajuns in fata ostirii filistene, cand Goliat isi batea joc, cum s-a manifestat David? S-a umplut cu suparare si a zis: „Cine este el, de batjocoreste ostirea Dumnezeului viu? In inima lui a fost un foc pentru Dumnezeu. S-a aprins inaintea lui Dumnezeu un foc. Intotdeauna, iubitii Domnului, Dumnezeu din cer lucreaza in inima noastra cu o dorinta aprinsa. Se trezeste in tine un foc de la Dumnezeu. Domnul sa ne binecuvanteze si sa ne dea putere. Dar, cand se naste dorinta asta foarte mare, exista niste pericole. Pericol, care din nefericire, Moise n-a stiut sa le evite. Cand se naste dorinta asta, – eu am vazut foarte multi oameni care de-odata s-au inflacarat. Mi-s dragi oamenii care vad ca prind odata, asa, o pasiune. Dar, care e problema cu oamenii care se inflacareaza usor? Incep sa lucreze de capul lor. Asa cum le vine, asa fac. „O, astazi  simt pe Dumnezeu. Gata, incep sa fac….” Cand ii vad cu asa niste lucruri mari [in cap], cateodata ma sperii.

Moise a simtit focul de la Dumnezeu in inima. A pus mana pe sabie si – da-i! Cat ii trebuia lui sa elibereze poporul in felul asta?  Cate vieti, daca era sa omoare egiptean cu egiptean? Dumnezeu stie. Deci, e clar ca nu era metoda lui Dumnezeu, s-a grabit. Ai primit un foc in inima, te mistuie ceva, nu mai poti dormi, ceva Dumnezeu a asezat si te tulbura inima. Ai o neliniste pusa de Dumnezeu si imediat incepi sa lucrezi. Da-i si da-i. Si scoti sabia si cine-i mai la rand? Si ce s-a intamplat? Moise, cand a vazut reactia, s-a speriat si-a fugit. Si 40 de ani  Moise n-a mai facut nimic. Credeti ca Dumnezeu trebuia sa-l tina 40 de ani in pustiu? Nu stiu. Dar e clar ca n-a fugit de bine, a fugit de rau. Si n-a fugit ca Dumnezeu a zis: „Du-te in pustie,” ca lui Pavel. „Stai 3 1/2 ani in pustiul arabiei si eu iti voi descoperi.” Stiti ce spune Pavel? „Evanghelia pe care o vestesc nu e de obarsie omeneasca, e de la Dumnezeu. Eu am primit-o. Adica, Dumnezeu s-a descoperit si Dumnezeu m-a chemat la acesti 3 1/2 ani de a sta cu El.” Dar, la Moise, 40 de ani de pustiu se datoreaza grabei cu care omul vrea sa implineasca ceea ce Duhul Sfant aseaza in inima lui, ca o flacara vie.

Dar, n-a facut la fel si Neemia- Neemia a zis: „Dumnezeu m-a tulburat.  Simt in inima mea o tristete pentru ruine si porti arse si a zis: Ce faci Neemia? Zice: „Doua lucruri fac. Ma rog si umblu trist.” „Cat umbli trist?” Pana cand Dumnezeu va spune sa nu mai umblu trist.  Si a umblat trist si si-a purtat sentimentul asta inaintea lui Dumnezeu cu demnitate. Si a umblat trist. El era paharnic. In fisa postului la paharnic scrie sa fii vesel.  Cum sa torni vin in paharul imparatului , trist? Pai, daca faceai lucrul asta, era posibil sa fii scos din slujba. Cine ar vrea sa vada, tu un Imparat sa toarne un vin si sa-l vezi ca are o fata trista? Imparatul s-a uitat la el, dar dupa ce Neemia se rugase si si-a pastrat aceasta tristete si a asteptat ca aceasta tristete sa lucreze. Si i-a zis imparatul: „Pentru ce e tristete pe fata ta?” Dar, stiti ce s-a rugat Neemia? Pregateste, Doamne, mijlocul. Pregateste, Doamne, oamenii. Pregateste, Doamne, timpul. Pregateste-mi Doamne resursele. Si atunci cand imi vei face trecere si atunci cand va veni ceasul, atunci cand voi vorbi, Tu sa fii cu mine si deschizi inima oamenilor de care depinde aceasta actiune. Si imparatul a zis: „Ce-i cu fata asta trista? Si am zis: „Cum sa nu fiu trist, cand templul lui Dumnezeu ii in ruina?” Si atunci, stiti ce i-a zis imparatul? Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică – Neemia 2:2 Apoi, imparatul a vazut intristarea inimii. şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc? Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?”” – Neemia 2:3-4a Zice Neemia: „O, de cand am eu lista gata? De saptamani ma tot rog. De saptamani intregi port durerea asta, lista-i gata. şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” – Neemia 2:5 – La care, imparatul zice: „Du-te, si cand esti bucuros, sa te intorci.”

Tu nu trebuie sa te grabesti. Graba, intotdeauna strica lucrurile. Haideti sa va zic un lucru. V-am zis ca m-am cercetat si sa nu intelegeti ca zic ceva ca sa evidentiez un lucru omenesc. Noi, cel putin eu si familia mea, noi am avut o dorinta aprinsa cand eu eram avocat si erau bani destui. M-am tot gandit atunci, ce-ar fi daca in Biserica Betel ar fi o cantina pentru saraci? Va aduceti aminte? Eu am vorbit cu fratii din comitet. Am vorbit cu fratele Bulgar la vremea aceea. Stiti ce mi s-a spus? „Nu, frate, ca n-avem noi cum sa continuam. Incepe, se opreste. Va fi greu.” Dar, eu am avut ani de zile framantarea asta. Eu, ani de zile ma tot rugam lui Dumnezeu si ne-am rugat lui Dumnezeu: Doamne, dar nu se poate.

Suntem o biserica mare, sunt oameni saraci. Ma uitam la copiii care veneau la biserica  si stiu si eu cum este dimineata la biserica. Ce  mananca copilul? Pleaca nemancat. La 12, pe copil il doare capul de nemancat. Si atunci m-am gandit: Cate familii cu copii multi sunt? Nu? Pentru ca asta este invatatura noastra: Lasati copiii sa vina la Domnul si nui opriti, caci Imparatia Domnului este a unora ca ei. Dar, n-ar trebui oare sa avem si grija de copiii astia? N-ar trebui sa avem grija de familiile numeroase? Si in inima mea, ma mistuia gandul asta si pe mine si pe Mina. Si la un moment dat, ne-am tot rugat pana am simtit noi ca s-a copt bine lucrul asta si i-am zis fratelui Bulgar asa: „Frate, eu sunt avocat si castig bani. Lasa ca intretin eu cantina asta si daca eu nu pot sa fac fata, ma dai afara din biserica.” Eu imi aduc aminte ce am spus. Dumnezeu ne-a lasat 5 saptamani pe noi. Eu cu sotia mea am invartit primele sarmale. Si a fost o bucurie extraordinara. Si a inceput aceasta lucrare. Dumnezeu s-a uitat la noi si a zis: „Pai, ce credeti, ca Eu de voi am nevoie? Eu am nevoie de cineva care sa-mi poarte viziunea.” Ca, Dumnezeu a pus in inima si dupa 5 saptamani, Dumnezeu a zis: „Multumesc frumos.” Sunt 12 ani de cand merge cantina si vreti sa va mai spun un lucru? Ce-i de la Dumnezeu sta in picioare si va merge mult si bine.

Nu te-ai gandit si tu in biserica, cand ai avut un foc o neliniste? Intr-o zi, Dumnezeu a zis: „Fa ceva, porneste lucrarea asta si sunt cu tine.” Sa nu te grabesti. Las-o sa se maturizeze in inima ta. Poarta durerea asta in inima ta si intr-o zi Dumnezeu iti va deschide usa. Laudat si binecuvantat sa fie Dumnezeu.

Vin doua tipuri de lupta in viata omului cand primeste o viziune

Dar, fratii mei si surorile mele, vine ceva in viata unui om si acest ceva se numeste lupta. Sunt doua tipuri de lupta cand primeste o viziune. Prima lupta e cu tine. Moise s-a dus in fata lui Dumnezeu si a zis: „Acum, vii la mine? Daca veneai acum 40 de ani, iti faceam lucrarea.” Dumnezeu a zis: „Tocmai ca Eu nu puteam lucra cu tine atunci. A zis: „Eu, acuma, sunt nevrednic . Ma simt nevrednic. Eu nici n-am vorbirea clara, cursiva. Cu alte cuvinte, sunt balbait.” Si spune tot felul de lucruri de acest gen. Si spune asa: „Nimeni nu ma va crede, eu am vorbirea incalcita.” La care, Dumnezeu da urmatorul raspuns: „Cine a facut  gura?” In dialogul cu tine insuti, cand ai o viziune de la Dumnezeu, stiti care este primul lucru? „O, Doamne, m-ai ales pe mine? Ce-as putea face eu? Eu, aia nu stiu….” Fratii mei, surorile mele, fiti atenti, Dvs. credeti ca Dumnezeu, dupa abilitatile noastre omenesti ne alege? Dumnezeu ne alege dupa cum raspundem focului pe care-l pune in inima. Dumnezeu nu se uita la abilitatile noastre omenesti. Dvs. credeti caci cu oratorie Moise avea sa-l convinga pe Faraon? Pai, Faraon n-a fost convins nici cand a vazut plagile care au venit. Pana la urma, mana Domnului l-a supus, nu Moise l-a supus. Moise, ce era? Un vorbitor. S-a dus si a zis: „Maine, vin broastele. Pregateste-te.” Si a plecat. Asta a facut Moise. Mare slujba. A zis: „Maine, Dumnezeu trimite lacustele.” El numai a anuntat. Ce era? Un om care a anuntat. Dar, cine a facut miscarea asta? Domnul! Si Dumnezeu a zis: „Eu i-am impietrit inima, ca sa-mi arat slava si sa stie si Betel si toti, ce lucreaza Dumnezeu.”

Cand tu dialoghezi cu Dumnezeu si spui: ‘Nu pot, sunt cel mai slab,” stii ce? Ai dreptate. Corect. Esti cel mai prapadit. Asa e. Nimeni nu-i mai prapadit ca tine si nimeni nu-i mai prapadit ca mine. Dar, in slabiciunea mea si in neputinta mea e mediul in care Dumnezeu isi arata slava. Pai, cine trebuie sa fie promovat? Dumnezeu trebuie sa fie promovat. Pai, si cum straluceste Dumnezeu? Ba El, ba eu? Ba El, ba abilitatile mele? Nu. Eu spun: Nu pot- ca sa se arate Cel ce poate. Eu spun: Nu sunt vrednic, ca sa se arate vrednicia Lui. Asa ca asta nu-i un argument, chiar daca poti. Sa stii lucrul asta. Si chiar ca nu esti vrednic. Cine e vrednic? Nimeni nu-i vrednic. Asa ca, spune-i mintii tale: „Sunt cel mai slab, sunt cel mai prapadit. Dar, am un foc si Dumnezeu a asezat un foc in mine.

1. Alarmistul – O sa vina anumiti oameni, fiecare isi aduce aminte de trecut cum ii convine lui. Asta se numeste memorie afectiva. Stiti cum ne vedem noi in trecut? Pai, noi am fost grozavi. Ne uitam in trecut si ne plasam in cele mai favorabila locuri si in cele mai favorabile circumstante. Intotdeauna, sa stiti, ca ne aducem aminte de trecut in mod diferit. Dar, sa stiti ca totdeauna vor fi oameni care vor veni la noi cand vom avea o viziune si ne va spune urmatorul lucru. Haideti sa va fac cunostinta cu alarmistul.
„Ramanem fara bani. Ne facem de rusine.”
„Daca faci lucrul asta, s-ar putea la un moment dat sa epuizezi, sa te imbolnavesti, puiul mamii.”
„Nu mai pleca tu pe drumuri. Stai acasa. si sa mori acasa.”
Dar, de ce sa mor acasa, cand pot sa mor cu Domnul pe drum? Ca de murit, tot murim.
Alarmistul vine si spune: „Pai, tu, tu iti dai seama ce riscuri sunt? Unde te duci tu, mai, in China?” In China sunt boli!”
Da, ca in Romania n-or fi.
Ati inteles? Alarmistul vine si spune. Totdeauna exagereaza riscuri. Exagereaza cheltuielile. Exagereaza neputintele. Asta e totdeauna la datorie.

2. Traditionalistul – Apoi, stiti cine vine in al doilea rand? Traditionalistul.
„Noi nu facem asa.”
Nu, noi nu facem nimic. Noi, ceea ce facem mereu e ca nu facem nimic.
„De aceea, noi nu facem asa. Nu-i stilul nostru.”
„Frate, dar nu-i specificul nostru. Cum am putea noi sa facem asa ceva?”
„Daca deranjam?”
Pai, hai sa deranjam. Laudat sa fie Domnul, ca poate asa vine viata.

3. Negativistul – Dupa care, vine negativistul. Ce spune negativistul?
„Nu e cu putinta.”
Dar, de unde stii? De cate ori ai incercat?
„Niciodata,” dar el stie din start ca nu e cu putinta.

4. Impotrivitorul – Stiti cum este impotrivitorul? De obicei, stiti cine e impotrivitorul? O sa vi se para ciudat. E prietenul tau cel mai bun. Prietena ta cea mai buna.
„A,” zice, „nu, eu nu-ti dau voie sa pleci. Tu trebuie sa ramai aici, tu trebuie sa faci asta. Tu, nu… Tu, nu… Tu, nu fa lucrul asta, tu trebuie sa ramai cu noi.”
Ca, poate Dumnezeu te trimite cine stie unde. Prietenul cel mai apropiat poate sa fie un impotrivitor.

Proverbe 29:25 vorbeste despre frica de oameni ca o cursa.

Ce-ai de facut cand oamenii se impotrivesc?

Te duci si spui nevestei: „Nevasta, uite care-i treaba. Domnul mi-a vorbit si daca iti convine, bine. Daca nu, eu am plecat.” NU.
Domnul m-a chemat sa fiu evanghelist. Ce-mi pasa mie ce faci tu? Eu cu ale mele. Tu cu ale tale. Pai, cum asa? Asta nu este modul prin care Dumnezeu lucreaza. Cand ai o viziune, stii ce trebuie sa ai? Sa i rabdare. Mai explica-i odata. Si inca odata si roaga-te. Si mai explica odata si inca odata si iar roaga-te. Neemia a stat, a zidit zidul si la un moment dat, oamenii au slabit, poverile erau mari. Si el s-a dus si a vorbit cu ei si iar i-a intarit si iar i-a motivat si iar i-a motivat. Noi nu trebuie sa ne despartim de oameni care au o viziune de la Dumnezeu. Cand avem un sot, o stie, cand suntem unii impreuna cu altii, sa avem rabdare sa explicam. Mai devreme sau mai tarziu, Dumnezeu va vorbi si acelei persoane. Laudat sa fie Domnul. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Iubitii Domnului, ce urmeaza dupa lupta aceasta?

  1. Deci, primul lucru care Dumnezeu Il face este sa te cheme. Dumnezeu te cheama si iti aprinde inima.
  2. Dupa care, vine lupta asta dinlauntru
  3. Si apoi, vine lupta din afara.

Si-ai biruit-o si pleci. Si faci lucrarea lui Dumnezeu si actionezi. Laudat sa fie Domnul. Si scoti poporul din Egipt si spui: „Aleluia! Ce bine, Doamne, ca am scos poporul din Egipt.” Si Dumnezeu spune: „Urmeaza pustiul.”Cum, adica, urmeaza pustiul? Eu credeam ca voi umbla in haine de gala. Eu credeam ca dupa ce am scos poporul din Egipt si am implinit ceea ce Tu spuneai, de aici incolo, vei umbla cu mine si o sa fiu in almanah, o sa fiu la radio si toti o sa stie. Si Dumnezeu spune: „Nu, urmeaza pustiul.” Urmeaza zona cea mai dificila, in care Dumnezeu pune la incercare taria ta si pune la incercare Dumnezeu viziunea ta. Si pune la incercare Dumnezeul, modul in care tu lucrezi cu Domnul Dumnezeu.

Fratii mei, surorile mele, pustiul totdeauna te invataun lucru. Pustiul te invata unde e slabiciunea ta fundamentala. Niciodata, in Canaan, din Egipt plecand, nu o sa ajungi, decat prin pustiu. Clar. Indiferent cine esti tu. Noteaza-ti asta in minte. Niciodata nu vei ajunge in Canaan, plecand din Egipt, decat prin pustiu. De ce? Pentru ca pustiul iti arata locul in care tu esti slab, lucrurile in care tu esti slab. Haideti sa va povestesc ceva A mai fost in inima mea si mai este in inima mea, asta este o vizune mai mica. Dar, am o viziune mai mare. Va spuneam ca exista niste lucruri fara de care nu pot trai. Eu, pe undeva in 1993 m-am intalnit cu doi frati din Suedia. Eram atunci juristul Aliantei Evanghelice si daca tineti minte era un proiect agricol dezvoltat de suedezi. N-are importanta. Si, m-am intalnit cu acesti doi frati care unul dintre ei guverna acest proiect. Si la un moment dat, el ne spune: „Am auzit ca la voi in Bucuresti, in general, in tara, sunt foarte multi copii orfani.” Pentru ca imediat dupa revolutie, daca tine-ti voi minte, au fost identificati peste 100.000 de orfani in Romania. Stateau in niste incaperi groaznice. Cine a vazut vreun reportaj probabil ca-si aminteste si se cutremura numai la amintirile  a ceea ce se intampla.  Si oamenii aceia mi-au zis: „Auzi, noi vrem un jurist sa ne infiinteze o fundatie. Dumneata esti avocat. Nu ne faci o fundatie  sa lucram si noi legal cu copiii astia abandonati?” Am zis: „Cum sa nu? V-o fac imediat.” Am facut-o. Ei sunt straini, nu ca romanii. La romani, faci statutul, il duci, il semnezi, nu-i intereseaza. Astia, propozitie cu propozitie, fraza cu fraza, au luat-o si au cantarit-o. Le-am facut statutul, munca de avocat. Nu simteam nimic. Am zis: „Foarte bine. Ajut niste frati.” I-am ajutat. Dupa care, a venit fratele Franz. M-am intalnit cu fratele Franz, ca trebuia sa-l ajut cu niste vize , ca atunci era viza la pasaport. Vroia sa aduca niste ajutoare in tara. Si-mi zice: „Nu stii un avocat crestin? Ca mi-au mancat astia urechile la vama.” Stiti cum era, va aduceti aminte. In sfarsit, l-am ajutat, dupa care a zis: „Am nevoie de un loc unde sa stau. Nu putem inchiria? Trebuie un contract legal.” Si am facut munca de jurist. (37:16)

VA URMA…..

Biserica Penticostala „Betel”, Bucuresti (18.01.2015).
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: