Petrisor Bodea – cantari vechi la acordeon

via Puiu Chibici pe facebook-

Psalmul 63

VIDEO by Matyi P

Chemati prin cantari bucuria

VIDEO by Elim Moldovian Evangelical Church Tacoma, WA

Lacrimile de durere

Copilul care nu s-a nascut niciodata… si fata care s-a nascut din cauza marturiei fotbalistului crestin Tim Tebow

Photo credit

Sculptura: Copilul care nu s-a nascut niciodata Photo credit Abby Johnson: ProWoman, ProChild, ProLife

http://www.focusonthefamily.com/tebow

The Child who never was Born and See the Little Girl Saved by the Tebow Super Bowl commercial

See the Little Girl Saved by the Tebow Super Bowl commercial

Five years ago, Susan went to a friend’s house to watch the Super Bowl. She was pregnant, scared and alone. That night, she watched Focus on the Family’s commercial featuring Tim Tebow, and her life would never be the same. To learn more about Susan’s story, visithttp://www.focusonthefamily.com/tebow

Nicolae Moldoveanu – 3 Februarie 1922 – In lupta cea bună a credinței

Nicolae Moldoveanu

Nicolae Moldoveanu captura

Nicolae Moldoveanu (n. 3 februarie 1922 în comuna Movileni, județul Tecuci, actualmente Galați – d. 12 iulie 2007 – Sibiu) a fost un compozitor, poet și scriitor creștin român.

Viata și lucrarea lui s-au desfășurat, în cea mai mare parte, în perioada dictaturii comuniste din România, perioadă ostilă manifestărilor cu caracter creștin. În 1959 a fost închis și condamnat la 12 ani de muncă silnică, confiscarea averii și 10 ani degradare civică pentru „compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă”.

A compus peste 8000 imnuri și cântări duhovnicești, incluse într-o măsură semnificativă în repertoriile și cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului.

Este imposibilă încadrarea sa într-o denominațiune creștină, întrucât omul Nicolae Moldoveanu s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor.

Crescut în Biserica Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casa ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai fost înscris în nicio mișcare sau cult religios. Alături de bogata moștenire de cântări, asupra căreia n-a lăsat nici un drept scris, a scris comentarii la Noul Testament și la o parte din Vechiul Testament. Întreaga viață a cântat și a proclamat Harul fără plată al lui Dumnezeu.

Biografie
Nicolae MoldoveanuNicolae Moldoveanu s-a născut primul din cei 15 copii ai mamei Ruxandra (Săndica) și ai tatălui Ioan (Ionică). Părinții lui au avut o aplecare deosebită spre credința creștină. Biblioteca lor însuma câteva zeci de cărți religioase între care „Psaltirea”, „Viețile Sfinților”, „Oglinda inimii omului” și „Mântuirea păcătoșilor”, cărți care și-au găsit un ecou timpuriu în inima micului Nicolae.

Pe când Nicolae avea doar 3 ani și jumătate, tatăl său a decedat în urma unei boli necruțătoare, la doar 24 ani. Rămasă singură cu doi copii, mama Săndica s-a recăsătorit după un an și jumătate.

Fiind dus în mod regulat la biserică, Nicolae (sau Culai, cum i se spunea) a început să îndrăgească foarte mult cântările bisericești, fredonându-le oridecâteori avea ocazia. A fost de mic fascinat de tot ce înseamnă muzică, ascultându-i cu interes pe lăutari, ca și orice manifestare muzicală din viața satului. Din fragedă copilărie devine interesat de viața de credință. Culai a fost primit la școală la vârsta de 5 ani și jumătate, dovedindu-se un elev proeminent. Copilăria de acasă a fost însă scurtă. În noiembrie 1934 a fost trimis de părinți în Transilvania pentru a fi înrolat copil de trupă la muzica unității militare din Sfântu Gheorghe. Aici, la vârsta de 12 ani, a fost inițiat în tainele muzicii. A cântat la trompetă, dar a învățat în același timp țambalul, pianul și acordeonul.

În toamna anului 1935, întorcându-se acasă în concediu, a găsit în satul său o adunare creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării, învățând „Blândul Păstor” și „La miezul nopții va veni” și alte cântări duhovnicești. De un real impact au fost predicile despre Iisus Hristos, despre Sfânta Scriptură și despre mântuire. Aici venea ori de câte ori era în concediu.

În 1938 Nicolae Moldoveanu ajunge la mântuire și își dedică întreaga viață lui Hristos. Începe să culeagă cântări creștine, punându-le pe note. Copil de trupă fiind, a decis să-și vândă jumătate din rația zilnică de pâine și toată rația de lapte, pentru a-și cumpăra o Biblie și un abonament la revista „Viața Creștină” a Oastei Domnului. La solicitarea publică a revistei către toți credincioșii, Moldoveanu a trimis mai multe cântări pe note, pentru a fi incluse într-o nouă carte de cântări a Oastei Domnului. Ulterior este chemat de urgență la Cluj în vederea alcătuirii acesteia, unde, emoționat, face cunoștință cu Ioan Marini, redactor al revistei și cu poetul Traian Dorz. Aici, Nicolae Moldoveanu a pus pe note cântări ale multor credincioși adunați cu această ocazie la Cluj, din diferite zone ale nordului Transilvaniei. Astfel s-a născut prima sa contribuție semnificativă la o publicație de cântări, care a fost intitulată „Să cântăm Domnului”. În scurt timp a devenit cunoscut în mișcarea Oastea Domnului din toată România.

În 1947 (la 25 ani) s-a căsătorit cu Elena Bogdan din comuna Săsciori, județul Alba, fiind binecuvântați cu o fiică, Daniela. Între 1948 și 1959 a colaborat strâns cu poetul Traian Dorz, publicând împreună “Cântările Psalmilor”, “Cântările Bibliei” și multe alte cântări și imnuri creștine.

Între 1959 și 1964 a fost închis și persecutat de către regimul comunist pentru „compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă”. Sentința a fost însoțită de confiscarea averii și 10 ani de degradare civică. În această perioadă, fără creion, hârtie și portativ a compus 350 cântări pe care, după cei 5 ani de detenție le-a scris integral din memorie.

În perioada detenției a fost coleg de celulă cu pastorul Richard Wurmbrand.

Din 1964 până la sfârșitul vieții a compus alte mii de imnuri și cântări duhovnicești născute dintr-o experiență de viață trăită cu Dumnezeu. În ultima parte a vieții s-a angajat să scrie zilnic câte o cântare și câte o meditație inspirată din Biblie.

A încetat din viață în data de 12 iulie 2007 la Sibiu.

Sursa Wikipedia

In lupta cea buna a credintei – NICOLAE MOLDOVEANU

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

 

Ghita Mocanu – Atitudini fata de Cuvant (+ Invitati Ken Tucker si Ruben Muresan)

Invitat – Pastorul Ghita Mocanu, Biserica Filadelfia, Oradea, predica la Biserica Emanuel Timisoara, Vineri, 30 Ianuarie, 2015.
Invitati – Ken Tucker si Ruben Muresan.

TEXT Marcu 4:1-20 Pilda Semanatorului

1 Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.
2 Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;
6 dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.
8 O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.”
9 Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.”
10 Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.
11 „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;
12 pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”
13 El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?
14 Semănătorul seamănă Cuvântul.
15 Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.
16 Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
17 dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
18 Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul;
19 dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.
20 Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”

Atitudini fata de Cuvant

Domnul Isus Hristos, in invatatura pe care a dat-o oamenilor vreme de 3 1/2 ani aproximativ, a vorbit deseori in pilde. Iar pildele sunt texte care deopotriva ne atrag si deopotriva ne solicita. Pildele Domnului Isus Hristos nu sunt asa de usor de interpretat. Ele presupun o dificultate hermeneutica clara, pe care o recunoaste oricine se paropie serios de textul Scripturii. Si tocmai de aceasta ispita vine, tot in textele acelea sa intri. Si eu fiindca sunt dus la biserica de mama mea de cand avea 5 anisori, mi-a fost dat sa ascult foarte multe predici si foarte multe interpretari la pilde. Si am auzit bunaoara la aceeasi pilda zeci de interpretari. Le am notate undeva prin caiete si notite. Ceea ce pare interesant este ca parca al doilea predicator, al treilea, care venea pe aceeasi pilda spunea: „Nu-i asa cum ati auzit. Este asa cum va spun eu.” Si se intra in elemente ale pildelor si pana la urma nu mai stiam ce sa cred. M-am gandit ca sansa mea ar fi sa ma agat de lucruri ferme, lucruri solide si mi-am dat seama ca nu de interpretari ar trebui sa ma agat, ci sa ma agat de Cel care rosteste cuvantul aici, care ni-l ofera, adica, Domnul Dumnezeu. Slavit fie numele Lui.

Iubitii mei, pilde semanatorului, care o sa o explicam in seara aceasta prin ajutorul lui Dumnezeu este o pilda foarte cunoscuta si este , am putea zice, o paradigma, a invataturii Domnului Isus Hristos. Domnul Isus spune: „Nu intelegeti pilda aceasta?Atunci, cum veti intelege celelalte pilde?” Este ca si cum, daca nu ai cheia de la prima usa, de la prima intrare, nu vei putea sa intri pe a doua usa, pe a treia usa si este o pilda, cum spuneam, care deschide. Si ca sa fim tot in tonul muzicii atat de frumoase, este o pilda, o overtura care deschide marea simfonia pildelor.

Ei bine, in pilda aceasta, iubitii mei, ca sa ajungem in sfarsit la ea si sa gasim un titlu predicii noastre, as vrea sa eliminam in primul rand, cu titlul de introducere, doua variante. Sa le eliminam si sa ne stabilizam pe a treia.

1. Sa nu ne indoim de Dumnezeu. Sa nu ne indoim de calitatea Semanatorului.

In primul rand, sa spunem ca potrivit talmacirii acestei pilde, nu ne putem indoi de calitatea semanatorului. Nu ne putem indoi de calitatea semanatorului. Pentru ca semanatorul, potrivit pildei este nimeni altul decat Domnul Dumnezeu. Semanatorul a iesit sa semene, ca de aceea se numeste semanator. Te poti indoi de oricine, si daca nu ai de cine te indoi acum, ca toti sunt in fata ta, indoieste-te de mine. De umanitatea mea. Te poti indoi de mine, iti recomand un material bun, il ai in fata. Te poti indoi de oricine din jurul tau. Ne putem indoi de oameni, niciodata preaiubitii mei, sa nu ne indoim de Dumnezeu. Chiar si atunci cand nu-L intelegem, Chiar si atunci cand nu rezonam cu El. Chiar si atunci cand poate avem momente de restriste, de rebeliune, ii intoarcem spatele. Chiar si ateii nu se indoiesc in mod definitiv de Dumnezeu, pentru ca lupta intr-un fel impotriva Lui; e un mod de relatie, am putea spune. Te poti indoi de foarte multi, te poti indoi de tine insuti. Nu te indoi niciodata de Dumnezeu. El este acelasi ieri, azi si in veci.

Semanatorul seamana, iar harnicia semanatorului ne arata ca din univers si din istorie nimeni nu este mai harnic decat Dumnezeu. Geneza 1:1 se deschide cu cuvintele atat de cunoscute: „La inceput, Dumnezeu…” a dormit un somn bun, nu? La inceput, romaneste, trebuie sa dormim una buna si apoi sa vedem ce iese. „La inceput, Dumnezeu a facut.” Primul verb care se pune in dreptul lui Dumnezeu este un verb de actiune, este verbul ‘a face’. „La inceput, Dumnezeu a facut.” Domnul Isus Hristos, potrivit Evangheliei dupa Ioan, in mod special, din cand in cand avea grija sa spuna: „Eu am venit nu sa stau, ci am venit sa lucrez.” Iar, creatia si mantuirea si toate celelalte sunt de fapt dovada harniciei lui Dumnezeu. Nimeni nu este mai harnic decat Dumnezeu. Niciunul nu-L putem imita, nu-L putem depasi, egala pe Dumnezeu in harnicia Lui. Si noi zicem: „Ce frumos ca Domnul e asa de harnic.” Ganditi-va numai la creatie. Creeaza 6 zile si se odihneste una. Prin urmare, acesta este raportul intre munca si odihna, care ramane ca o paradigma pentru noi. Nu muncim o zi si ne odihnim 6 zile. Ci, 6 zile munceste Dumnezeu si a saptea se odihneste. Iar pe om, cum bine stiti, il creeaza in a sasea zi. Poate cineva se intreaba: De ce la creat in a sasea zi? Sunt multiple raspunsuri. Va spun eu pe cel care-l gasesc cel mai simpatic dintre aceste raspunsuri. Eu zic ca Dumnezeu l-a creat pe om in a sasea zi, ca s-a gandit sa lucre linistit 5 zile. Pentru ca daca l-ar fi creat in a doua zi sau a treia zi, omul s-ar fi bagat in toata povestea aceasta  si ar fi spus: „Nu-i bine girafa sa fie asa, cu un gat asa de lung. Pur si simplu L-ar fi incurcat. Dumnezeu a zis: „Lasa, sa lucrez linistit 5 zile. Si dupa ce fac toata creatia, il fac si pe om.” Omul devine in felul asta coroana creatiunii.  Te poti indoi de multi oameni, Te poti indoi de om in conditia lui umana, sa nu ne indoim de Dumnezeu. Sa nu ne indoim de calitatea Semanatorului.

2. Sa nu ne indoim niciodata de calitatea semintei din pilde. 

In al doilea rand, pe care-l spune iarasi cu titlu de introducere, este sa nu ne indoim niciodata de calitatea semintei din pilde. Sa nu ne indoim. Potrivit vers. 14, spune ca Semanatorul seamana Cuvantul, iar acolo, pentru Cuvantul se incepe cu majuscula, cu litera mare. Deci, nu e Cuvantul omului, ci e Cuvantul Domnului, al lui Dumnezeu. Semanatorul a iesit sa semene, da, Cuvantul. Samanta inseamna de fapt in chip spiritual ‘Cuvantul’. Nu cuvantul omului, ci Cuvantul lui Dumnezeu.

DIn nou, ingaduiti-mi sa va spun ca te poti indoi de cuvantul omului. O ce bine te poti indoi. De cate ori te-ai bizuit pe cuvantul omului si ai fost dezamagit si am fost. Eu am fost dezamagit de altii si eu am dezamagit pe altii. Pana la urma suntem asa de limitati si de umani si chiar daca am vrea uneori sa ne tinem de Cuvant, uneori nu reusim, ca traim intr-o lume complexa si multe se intampla in jurul nostru care nu depind de noi si nu ne-am putut tine de Cuvant. Te poti indoi de cuvantul omului, insa nici o clipa nu te indoi de Cuvantul lui Dumnezeu. Cuvantul Omului piere odata cu omul. Cuvantul lui Dumnezeu ramane in veac. „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele mele,” spunea Isus, „nu vor trece.” Glorie lui Dumnezeu. Exista ceva puternic in plan spiritual, exista ceva sigur in care te poti ancora si acesta este Cuvantul lui Dumnezeu.

As indrazni sa fac un pas mai departe si sa va spun, cu mult respect, sper sa nu fiu inteles gresit- ca te poti indoi chiar de predica , de predicare, de interpretare, si ca sa nu ma leg de colegii mei, sa nu spun ca te poti indoi de predicile colegilor mei (nu stiu daca ei va permit asta), dar eu va permit sa va indoiti de predicile mele, de predica mea, in sensul de interpretarea mea. Sunt foarte onorat sa aud ca unii dintre ascultatorii mei uneori se gandesc acasa si spun: „Argumentul ala n-a fost prea bine sustinut.” Au aceasta gandire critica. Au aceasta dilema. Si intr-un fel, eu recomand sa ne indoim intr-un fel, unii de altii, in sensul nu distructiv, ci in sensul ca noi incercam sa explicam cuvintele Mantuitorului si nu intotdeauna gasim formula poate cea mai buna, cuvintele cele mai bune. Te poti indoi definitiv de predica mea. Asadar, sa nu te indoiesti de Biblie, de Cuvantul lui Dumnezeu. As vrea sa invatam, sa facem diferenta cu multa nuanta intre explicatia asupra Scripturii si Scriptura insasi. Nimeni nu este mantuit prin predica. Se poate din cauza ei, a explicatiei. Asta se poate, dar nu prin predica insasi. Cine se intalneste cu Hristos si in inima carei are loc nasterea din nou, acolo lucreaza Cuvantul cu „C” mare. Nu lucreaza cuvantul cu „c” mic, ci Cuvantul lui Dumnezeu. Slavit sa fie Domnul.

Am zis ca nu ne putem indoi de calitatea Semanatorului. Nu ne putem indoi de calitatea Cuvantului. Si acuma, atentie, totusi ne putem indoi de ceva. Iar predica din aceasta seara este o chemare sa ne indoim de ceva. Daca de Semanator, nu si de Cuvant, nu, de samantaa, nu, ne putem indoi de pamanturi, de soluri. Scriptura descrie si Domnul descrie in aceasta pilda, de fapt, 4 soluri, 4 pamanturi diferite. Semanatorul e acelasi, samanta e aceeasi, dar ceea ce face diferenta este 4 tipuri de soluri.

Intitulam mesajul acestei seri: Atitudini fata de Cuvant. Exista 4 atitudini diferite fata de Cuvant. Mai fac precizarea, inainte sa analizam, iubitii mei, ca de la fiecare atitudine, de la prima la a doua, de la a doua la a treia si de la a treia la a patra, mai ales, este un crescendo, este o crestere calitativa a pamantului. Intr-un anumit fel, vedem aici un itinerar. Si eu citesc pilda aceasta in sensul unui crescendo, unui itinerar, a unui urcus intr-un fel spre Dumnezeu, pentru ca la fiecare pamant urmator, sol urmator e un pic mai bine decat la solul precedent. Nu e indeajuns, cum o sa vedem. Dar, e un pic mai bine. As vrea sa va recomand in aceasta seara, sa privim pilda aceasta ca un itinerar al credintei, ca un mod de-al nostru a urcain cele spirituale si de-al intelege pe Dumnezeu.

Fiecare dintre cele 4 soluri descriu atitudini fundamentale pe care o sa le luam pe rand… (Pana la minutul 1:15:26)

Mesajul Pastorului Ghita Mocanu de la minutul 57:00  – 2:01:00

VIDEO by Emanuel Tm

 

Mai stai cu mine, Doamne… Valentin Popovici

Photo credit

Photo credit Ganduri Pentru Voi

Mai stai cu mine, Doamne, şi nu mă părăsi,
Eşti în pustia vieţii Izvor de ape vii!
În inima-mi slăbită de lupte şi furtuni
Mai toarnă iar senină o zare de minuni!

Mai dă-mi, o, Doamne, ceasuri de har strălucitor,
Ca şi demult, odată, pe muntele cu dor,
Când m-ai luat de mână, şi pasu-mi de copil
Urma întâia dată pe Calea Ta umil.

Mai lasă, Doamne, harul deschis şi-mbelşugat,
Să curgă peste mine ca-n locul minunat,
Unde din norul slavei Cuvântul Tău vorbea,
Iar robul Tău cu lacrimi stătea şi Te-asculta!

Mai ia nuiaua, Doamne, cu care m-ai lovit,
Să ştiu că eşti cu mine chiar dac-am rătăcit;
Căci nu e chin mai aspru decât să fiu pierdut,
Şi să nu-mi dai mustrarea şi dulcele-Ţi sărut.

Mai spune-mi, Doamne, iarăşi cuvintele de vis,
Că mă iubeşti într-una, şi ai un Paradis,
Unde la Tine-n slavă mă-aştepţi cu drag să vin,
Cu braţele deschise la Poarta de rubin.

Valentin Popovici

Schita lectiei biblice din 1 februarie 2015 Jertfa desavarsita a lui Hristos

Recunoasterea si insusirea suficientei jertfei lui Hristos – Evrei 9:6-10 si 10:1-18

Evanghelia este Veste Bună numai pentru omul în nevoie – Paul Washer – The Gospel is Good News for those in need

„În momentul în care vei face primul pas prin porţile iadului, singurul lucru pe care îl vei auzi va fi întreaga creaţie, ce se va ridica să aplaude şi să Îl laude pe Dumnezeu că a scăpat pământul de unul ca tine. Aşa de plin de răutate eşti.” – Paul Washer

Ce este Evanghelia? Este o veste bună. Este o veste foarte bună. Dar este o veste foarte bună doar pentru un om înspăimântat. Este o veste foarte bună doar pentru un om în nevoie. Ceea ce trebuie să înţelegi… O să încerc să explic altfel. Astfel încât să ajung direct la subiect. Îţi voi spune cel mai înspăimântător lucru pe care ţi-l pot spune. Cel mai înfricoşător adevăr pe care ţi-l pot prezenta. Eşti gata? Uite. Cel mai înfricoşător lucru pe care îl pot spune unui bărbat, unei femei sau unui copil este acesta: Dumnezeu este bun. Am spus lucrul acesta în urmă cu câţiva ani în Europa, în timp ce predicam într-o universitate laică. Am spus: “Dacă vreţi să înţelegeţi, cea mai înfricoşătoare veste este aceasta: Dumnezeu este bun!” Şi cineva a chicotit şi a spus: “Şi care e problema?” Problema este că tu nu eşti bun.

Acum… Ce face un Dumnezeu bun cu cineva ca tine? Aceasta este cea mai mare problemă teologică şi filozofică din Scriptură. Dumnezeu este bun şi asta este înfricoşător. Dacă unui criminal experimentat, angajat al unei companii criminalistice, i se spune înainte de a merge la judecată că judecătorul este corupt, el se bucură. Cel mai îngrozitor lucru pe care îl poţi spune acelui criminal este că judecătorul nu e corupt, ci e bun. Îl va umple de teroare. Şi aceasta este cea mai mare problemă a umanităţii. Cea mai gravă problemă a umanităţii este că Dumnezeu este bun. Înţelegeţi? Pentru că tu nu eşti bun! Şi aici este şi problema modului modern de predicare a Evangheliei. Nimeni nu vă spune cine este Dumnezeu cu adevărat! Ei folosesc clişee. Unii predicatori vă spun că Dumnezeu e bun şi plecaţi de acolo simțindu-vă total eliberaţi de orice responsabilitate. Vreau să vă spun că Dumnezeu este bun şi ar trebui să fiţi îngroziţi de faptul că voi nu sunteţi buni!

Şi apare acum a doua problemă. Nimeni nu v-o explică nici pe aceasta. Ce înseamnă faptul că nu eşti bun? Cât de non-bun sau lipsit de bunătate eşti? Să o spun altfel: dacă Îl respingi pe Hristos, în momentul în care vei face primul pas prin porţile iadului, singurul lucru pe care îl vei auzi va fi întreaga creaţie ce se va ridica să aplaude şi să Îl laude pe Dumnezeu pentru că a scăpat pământul de tine. Aşa de lipsit de bunătate eşti. Poate spui: “Dar eu nu nu sunt chiar aşa păcătos.” Adam a păcătuit o dată şi a aruncat tot universul în haos total şi condamnare. Tu nu înţelegi cine este Dumnzeul acesta. El chiar este bun; tu nu eşti. El chiar este dragoste, tu eşti chiar opusul acesteia. Deci, cum poate lăsa El oamenii răi, lipsiţi de dragoste, în părtăşie cu El? De ce nu poate pur şi simplu ierta? Pentru că este drept.

Vedeţi, aţi fost crescuţi într-o cultură unde nu există dreptate. Aici nu sunt pastori care să scrie cărţi precum ‘Lex Rex’ – Legea Regelui. Nu e nimeni care să vorbească despre dreptatea biblică. Vedeţi, Dumnezeu este drept şi cea mai mare problemă teologică din Biblie e aceasta: dacă Dumnezeu este drept, nu te poate ierta. Mă auzi? Dacă Dumnezeu e drept, El nu te poate ierta. Decât dacă dreptatea Lui e satisfăcută mai întâi. Şi asta s-a întâmpat la cruce. Din această cauză crucea este totul! Este absolut totul! Pe acel lemn, a fost răstignit Singurul Slujitor pe care Yahweh L-a avut. Un Om perfect. Şi păcatele poporului lui Dumnezeu au fost puse asupra Lui. Şi toată mânia, ura sfântă a lui Dumnezeu pentru păcat, pentru cel nelegiuit, tot ce trebuia să cadă asupra ta de-a lungul eternităţii a căzut peste Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu!

În fiecare duminică de Paşte aud pastori care predică, ştiţi şi voi, despre cuie şi suliţă şi cunună de spini şi trec în revistă interpretarea medicală a crucii şi acestea sunt importante; trebuia să fie o moarte sângeroasă; dar ceea ce ei nu înţeleg este că nu au predicat Evanghelia. Nu eşti salvat datorită faptului că romanii L-au bătut pe Isus. Dacă eşti mântuit e datorită faptului că Tatăl Său L-a zdrobit cu toată forţa mâniei Sale! Pentru că Cineva a trebuit să plătească pentru tine! El a plătit! Oamenii îmi spun: “Vei predica Evanghelia în seara asta?” “Da.” “Dar deja înţelegem Evanghelia.” “Nu, nu înţelegeţi.”

Dacă Iain Murray ar fi aici acum; dacă l-aş putea învia pe Jonathan Edwards din morţi; dacă Charles Spurgeon ar păşi pe acea uşă, ei nu ar pretinde că înţeleg Evanghelia pe deplin. Şi totuşi, noi am redus Evanghelia la patru legi spirituale sau cinci lucruri pe care Dumnezeu vrea să le ştii, și credeți că cunoașteți Evanghelia. Vei petrece toată veşnicia studiind Evanghelia şi nu vei ajunge nici până la călcâie cu cunoştinţa gloriei Evangheliei. Este Evanghelia! Dumnezeu împăcând lumea cu Sine! Dumnezeu în dreptatea Sa, nu întorcând spatele păcatului! Dumnezeu, care trebuie să trateze cu păcatele poporului Său, trebuie să-Și satisfacă dreptatea, pentru a-Și potoli mânia! Și El face asta prin moartea Singurului Său Fiu, care a suferit mânia lui Dumnezeu! Şi a înviat a treia zi din morţi! Şi nu acea înviere a demonstrat că era Fiul lui Dumnezeu, ci declaraţia publică a lui Dumnezeu cu privire la câteva lucruri. Mai întâi: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.” (Romani 1). Apoi ajungi la Romani 4. Ce spune acolo? Că învierea a fost semnul lui Dumnezeu că a acceptat moartea lui Hristos ca ispăşire pentru păcatele poporului Său, astfel încât ei să poată fi îndreptăţiţi. Apoi Petru vorbeşte tuturor conducătorilor evreilor, indignaţi: “Această înviere din morţi dovedeşte că Isus, pe care voi l-aţi răstignit este Domn şi Hristos.” [Fapte 2:36] Şi proclamaţia apostolică, invitaţia să vii la Hristos, nu este: “Vrei să spui această rugăciune şi să Îl rogi pe Isus să vină în inima ta?”

Proclamaţia apostolică este aceasta: “Dumnezeu porunceşte oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi să creadă Evanghelia.” [Fapte 17:30] Poate că predicatorii îmi vor spune: “Dacă le spui doar asta şi nu le spui concret ce au de făcut, cum vei ştii că sunt mântuiţi?” “Pentru că viaţa lor se va schimba!” Pot merge la majoritatea oamenilor din orice tavernă, în seara asta, – iar unii dintre ei, buni membrii ai bisericii – pot merge la ei şi să îi întreb “Eşti mântuit?” şi ei vor spune “Da.” Pot merge la majoritatea colegiilor Baptiste Sudice unde copiii au fost îndoctrinaţi şi să-i întreb “Eşti mântuit?” iar ei vor spune: “Mai mult ca sigur!” De ce? Pentru că o dată, vreun predicator, care nu ar trebui să predice Evanghelia, i-a condus să spună rugăciunea păcătosului şi le-a spus că sunt mântuiţi. A discutat cu ei poate câteva minute. Nu, drag prieten, nu. Eşti mântuit când te pocăieşti de păcatele tale. Eşti mântuit atunci când crezi Evanghelia. Şi dovada că ai fost mântuit în urma pocăinţei şi că ai căpătat credinţa mântuitoare este faptul că acum continui să te pocăieşti şi continui să crezi.

http://illbehonest.com/romana/evanghe…

J C Ryle books online

For the full list of resources from J. C. Ryle, check out Ryle Books at JCRylequotes.com. Or read some of his books online for free:

List via DesiringGod.org

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari