Florin Ianovici – Evanghelizare in Glina

TEXT 1 Imparati capitolul 17

Proorocul Ilie.
1 Ilie, tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”
2 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4 Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu.
7 Dar după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
Văduva lui Sarepta.
8 Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
9 „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”
10 Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”
11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”
12 Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”
13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.”
15 Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie.
16 Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
Învierea fiului văduvei.
17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”
19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.
20 Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”
21 Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”
22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.
23 Ilie a luat copilul, l-a coborât jos în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”
24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Vine o vreme in viata, cand in primul rand, nu Dumnezeu din cer, ci in primul rand, noi insine, spunem sufletului nostru: destul. Uneori parca ne acrim noi de rautatea sufletului nostru. Uneori cand stai, te gandesti si spui: O Doamne, iarta-ma, cum am ajuns eu unde am ajuns? Exista momente in viata cand noi, cantarindu-ne, in momente ca acestea, cand Dumnezeu din cer isi arata mila Lui si harul Lui, exista momente cand tu despre tine insuti spui: Doamne, parca-i prea mult. Si vreau sa va intreb in aceasta dupa amiaza, iubitii Domnului, cum m-am intrebat pe mine aici si m-am gandit s ava intreb pe voi, cum ma intreb pe mine: Oare n-a fost bun Dumnezeu din cer cu noi? Oare nu ne-a ingaduit Dumnezeu in atatea randuri? Oare nu ne-a pus Dumnezeu o paine pe masa, cand am gandit ca nu vom avea nici un viitor? Oare nu ne-a iertat Dumnezeu pe noi ori de cate ori ne-am cerut iertare inaintea Domnului? Nu ne-a ingaduit Dumnezeu  cu relele noastre? Nu ne-a ingaduit Dumnezeu cu micimile noastre? Nu ne-a ingaduit Dumnezeu cu lucrurile slabe ale vietii noastre?

Vreau in aceasta dupa amiaza, iubitii Domnului, sa va ganditi, fiecare sa coboare in sufletul lui  si fiecare din sufletul nostru sa spuna impreuna cu mine: Doamne, da-mi in aceasta dupa amiaza puterea prin Duhul Sfant sa  sa spun: DESTUL. Destul oricarei forma de rautate, destul oricarei invidii, destul oricarei alunecari inspre cel rau si ajuta-ma, Doamne, sa pun frau si capat nebuniei mele si da-mi puterea Doamne sa  fac voia Ta si ajuta-ma sa ma intorc cu toata inima spre Tine. Si binecuvanteaza sufletul meu, Doamne, sa nu se adape din izvoare straine, ci binecuvanetaza-ma Doamne, sa ma adap  din izvorul apelor vii care este Domnul. Constiinta aceasta care Domnul ne-a dat-o, e cea mai mare binecuvantare. Stai seara, cateodata in pat si te gandesti la ziua de maine. SI cand te gandesti la ziua de maine, te apuca ingrijorarea in inima. Si apoi iti aduci aminte ca exista un Dumnezeu care ti-a purtat de grija. Iubitii Domnului, Dumnezeu din cer n-a saracit. Dumnezeu din cer are resurse nelimitate

Ma uit in aceste momente, ma uit cum exista zvonuri de razboi. Uitati-va cum tancurile incep sa vina la granita aici. Uitati-va la razboiul care sta ca un praf de pusca si doar o scanteie, e gata sa porneasca. Uitati-va la copii nostri care parasesc tara. Uitati-va la tinerii care nu mai au ce sa caute in Romania pentru ca nu mai gasesc un loc de munca si o casa. Uitati-va la bolile care au inceput sa incoletasca. Uitati-va la copiii nostri care se pierd. Uitati-va la saracia care este in tara. Uitati-va la oamenii care cad. Uitati-va ca de dimineata pana seara avem aceleasi lucruri- oameni incatusati, oameni mari care ar trebui sa conduca tara si se fac de rusine. Si in aceste momente, sa ne ridicam si sa spunem: „Destul, Doamne, intoarce-ti fata catre noi. Intoarce-ti fata catre tara aceasta si binecuvanetaz-o, Doamne.”

Credeti ca Dumnezeu nu vrea sa ne dea binecuvantare? Credeti ca Dumnezeu din cer nu-i pregatit sa ne ofere binecuvantare? Credeti ca Dumnezeu din cer are nevoie sa fie rugat ca noi sa primim binecuvantarea Lui? Domnul Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos sa moara la Golgota. Nu-i nevoie de mai mare dovada de iubire. Dar Dumnezeu, ina ceasta dupa amiaza, vrea sa spuna un singur lucru. Spune-i sufletului tau: Destul, Doamne, am alergat pe cai straine. Destul, Doamne, am vorbit ceea ce nu trebuia vorbit. Destul, Doamne, am facut ceea ce nu trebuia facut. In aceasta dupa amiaza, stand aici in casa de cultura, vreau sa spun sufletului meu: destul, suflete! Ai alergat unde ai vrut tu. De acum incolo sa vii la cruce, la Domnul Isus Hristos si de acolo sa incepi un drum al credintei.

Biserica, copii de Dumnezeu, este timpul sa ridicam capul si sa spunem: DESTUL, nu va mai certati. Este timpul sa spunem: Destul. E timpul sa ne ridicam si sa spunem: Onoarea Domnului e mai importanta decat folosul meu. Onoarea Domnului e mai importanta decat mandria mea. In aceasta localitat, in Glina, credinta trebuie sa straluceasca. Permiteti-mi sa va spun ce mi-a spus mie Duhul Sfant in timp ce stateam si impreuna cu cei ce laudau numele Domnului, ma rugam. Dumnezeu din cer vrea ca in Glina sa aiba marturie. Dumnezeu din cer vrea ca numele Lui sa fie onorat si inaltat. De aceea, Biserica sa se curateasca. Biserica sa se pregateasca ca o adevarata mireasa. Si Biserica sa aiba o marturie vie in aceasta localitate pentru ca Dumnezeu se vede prin noi. Dumnezeu se aude prin noi. Dumnezeu este cunoscut prin noi. Dumnezeu nu mai coboara, sa se rastigneasca a doua oara. Trebuie sa se rastigneasca copiii Lui, ca oamenii sa inteleaga cine este Hristos. Amin! Domnul sa ne binecuvanteze.

Omul lui Dumnezeu, Ilie, a mers intr-o zi si a zis: „Doamne, cat de mult bine ne-ai facut. AI trimis la timp ploaie si nimeni n-a luat seama ca Dumnezeu trimite ploaie din cer. Ai binecuvantat cu rodul campului si fiecare si-a umplut cu rod hambarul.” Si nimeni dintre cei care au mancat n-au stiut sa spuna: „Doamne, iti multumim frumos.” Poporul acesta s-a uitat el din jur imprejur si a vazut ca si-a pierdut busola. Poporul chemat sa fie lumina a devenit o umbra. Poporul chemat sa fie o mangaiere a devenit un popor care muncea de dimineata pana seara, numai pentru folosul lui. Si la un moment dat, Ilie, din propria initiativa, nu Dumnezeu i-a vorbit lui Ilie, ci, Ilie i-a vorbit lui Dumnezeu. Ilie s-a uitat spre cer si a zis: „Doamne, destul, ca oamenii nu vor intelege niciodata  lectia pe care vrei sa le-o predai.

Daca omului ii merge bine, mintea lui se strica si sufletul lui se departeaza de Dumnezeu. S-a uitat spre cer si a zis: „Inchide-l. Nu pentru ca ai fi un Dumnezeu rau, ci pentru ca oamenii sunt rai. Inchide, Doamne, cerul. Poate ca asa il vor privi!” Vreti sa inchida Dumnezeu cerul? Sa ne duca Dumnezeu prin spitale? Ca sa aflam ce este crucea Domnului Isus Hristos? Sa ne vina copiii acasa nenorociti? Ca sa intelegem ce inseamna Dumnezeu? N-ar fi bine in aceasta zi, sa privim inspre cerul lui Dumnezeu si sa spunem: „Toarna, Doamne, rau de binecuvantare si lasa Doamne harul Tau sa curga in continuare.” S-a uitat omul lui Dumnezeu si a zis: „Daca altceva omul nu intelege, asta o va intelege.” Trei ani si jumatate s-au uitat de dimineata pana seara, poate astazi ploua. Poate astazi vom bea apa. Poate astazi vitele se vor adapa. Poate astazi, campul va primi ploaia binecuvantata. Poate ca vom iesi din nenorocire.

De ce vine nenorocirea in viata noastra? N-are Dumnezeu putere sa aduca izbavire? Ba are, dar noi nu stim sa fim recunoscatori. Ridica-te astazi in sufletul tau si spune: „Sarut mana, Doamne, pentru painea de pe masa. Multumesc pentru sanatatea pe care mi-ai dat-o, pentru haina pe care o port, pentru casa in care sunt si Doamne, te rog frumos, da putere sufletului meu sa se opreasca din orice alergare straina de voia Ta si sa mearga pe calea curatiei si a adevarului.” Binecuvantat sa fie Domnul. Glorie lui Isus Hristos. Spuneti: Destul, in cele rele. ” Si spuneti Domnului: Pastreaza inca mila Ta, Doamne si nu inchide binecuvantarea.” Glina are nevoie de binecuvantarea Domnului. Glina are nevoie de un cer deschis din care sa curga harul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu din cer ii spune sufletului tau: „Opreste-te din ce nu-i bun si mergi pe calea curatiei. Glina, ca biserica, ca mireasa Domnului, sa se ridice si sa spuna: „Destul, Doamne, pentru onoarea numelui Tau, voi fi o marturie, Doamne.” Domnul sa ne binecuvanteze.

Un tanar s-a dus sa predice undeva in Cernauti. Si dupa ce a predicat, asa cum a deschis Biblia, dupa ce a citit textul biblic, a inchis Biblia si a pus-o undeva in spate, pe banca si si-a pastrat numai schita la amvon. Si undeva in spate, prezbiterul care il chemase sa predice a inceput sa planga. Si a inceput sa planga puternic, cu sughituri. Tanarul s-a speriat, s-a oprit din predica, s-a uitat spre prezbiter si i-a zis: „Am gresit cu ceva?” La care, batranul s-a ridicat tremurand, a luat de pe banca Biblia pe care El o asezase si s-a uitat la Biblie si el a zis: „Tinere, pentru Biblia aceasta, aici in Cernauti, au fost oameni batuti si aruncati in puscarie. Pentru Biblia asta au fost oameni care au murit. Tu ai deschis-o, ai citit un cuvant, ai lasat schita aici si ai pus Biblia in spate. Sa nu mai pui niciodata Biblia in spatele tau. Biblia sa fie intotdeauna inaintea ta. Si cu reverenta a sarutat Biblia si a pus-o pe amvon.

Ne pierdem mintile, cand altcineva decat Cuvantul lui Dumnezeune invata sufletul. Ne pierdem pentru ca ne uitam mereu la oameni. Ne uitam si ne comparam intre noi. Lasam televizorul, lasam alte lucruri sa invete mintea noastra. Dumnezeu din cer ne spune: „Deschideti Scriptura, ca asa veti avea puterea sa va pocaiti.” Prin Scriptura si prin puterea Scripturii, stiti ce-ti va spune Duhul Sfant? „Barbatule, fa-te mai bun si mai sfant. Curateste-ti mainile. Roaga-te mai mult. Posteste mai mult.” Cum ne spunea Ioan in aceasta seara? Puterea rugaciunii si a postului din pruncie, spune el ca a invatat-o.

Daca Dumnezeu spune sa citim Scriptura, ce ne invata Dumnezeu? Asa spune in Biblie? Sa ai ura pe vecinul tau, sa nu-l ierti niciodata? Sa crape, numai sa-ti fie tie bine. Asta spune Scriptura? Biblia spune: „Iertati-va unii pe altii, cum v-a iertat Hristos pe voi.”  Asa sa ne ajute Domnul. Si ina ceasta dupa amiaza, sa ne rugam lui Dumnezeu asa: „Vorbeste-ne, Doamne, prin Scriptura si binecuvanteaza-ne Doamne prin Scrpitura. Si da-ne harul ca niciodata sa nu uitam sfanta Scriptura. Cantati si cititi Biblia. Cititi Biblia si cantati. Ridicati-va in numele Domnului si nu uitai niciodata ca omul devine salbatic fara Scriptura. Omul isi pierde mintile. Omul se raceste, omul devine o fiara fara Biblie. Biblia este lumina lui Dumnezeu lasata pe pamantul acesta  ca noi sa intelegem cat de mare este Domnul, cat de mult ne-a daruit Dumnezeu. Aleluia! Glorificat sa fie Isus!

Vreau sa va mai spun un lucru. Cum sa vii tu, corb, pe timpul foametei cu carnea in plisc? Si tu, om, facut dupa chipul lui Dumnezeu, sa nu poti sa te abtii de la a face raul? Era foamete si corbul venea cu carne. E carnivor corbu. Si o aduce lui Ilie, ca-i poruncise Dumnezeul cerului. Si corbul a zis: „Eu nu pot face decat voia celui care m-a facut.” Dar omul, intoarce spatele Creatorului si se infrupta din otrava lumii acesteia. (Din primele 18:26 min, mai sunt aprox 50 de min din mesaj)

VIDEO by Prodocens Media

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

 

 

Video

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: