Ziarul Oglinda: Întrebari pentru domnul Iohannis – Nicolae Geantă

Photo – Ziarul Oglinda

17 februarie 2015  Câmpina, Prahova, Romania

Nicolae Geantă: Vă scriu din rândul dascălilor, Domnule Președinte, tagma din care ați făcut parte până să vă convertiți în politician. Tagmă din care face parte și doamna Carmen, cu care vă împărțiți căsnicia.

Suntem câteva sute de mii de dascăli în țara asta care ne-am pus speranțele în dvs., fiind sătui de domnii Ponta, Boc, Tăriceanu și companiile lor. Căci cabinetele Boc 1, 2, 3, Ponta 1, 2, 3, 4 (și câte vor mai fi) au distrus aproape total învățământul din România! Aici nu e vorba că au tăiat salariile cu 1/4 (căci le-au restituit parțial, pierzând prin proces; nicio țară din UE n-a băgat mâna în portofelul profesorilor, nici măcar Grecia, ce era falimentară!), nici că de ani de zile nu au mai adăugat nimic la lefurile personalului didactic (în timp ce salariul minim garantat a crescut de la 600 lei la 975 lei între 2009-2015, profesorii debutanții, cu studii superioare, fiind similari la leafă cu necalificații!), ci de faptul că în criză, Domnule Iohannis, politicienii au mărit numărul de angajați în administrația publică (a se citi nepotism, pilăraie), le-au crescut lefurile cu 50% în ultimii 10 ani și au scăzut numărul de dascăli comasând școlile din România! Au închis școlile și au cumpărat microbuze galbene! A propos, DNA-ul când verifică și tărășenia asta?

Pentru continuare click http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2015/02/intrebari-pentru-domnul-iohannis.html

Stiri Crestine – Mapamond crestin – 21 februarie 2015

Din sumarul editiei:
Trei femei vorbesc despre curajul de a lupta împotriva SIIL
Post-Charlie Hebdo: va avea loc un război civil în Franța?
Obama la Micul dejun cu Rugăciune de la Washington: „Niciun dumnezeu nu tolerează teroarea”
Kim Owens, un cântăreț care aduce speranța orașului Detroit
Cel mai mic Nou Testament din lume: nano-Biblia
Hands of Hope Romania – Asociatia care da o mana de ajutor Olteniei

Gloanţe, pietre şi dulcele somn al morţii – Sefora Geantă

Photo credit groundhogsday.net

Iarna încă își rânjește colții ascuţiţi, undeva, ascunsă în spatele unui ghiocel. Aștept să plouă. Aștept să ningă. Primăvara n-o mai aștept. Vremea asta bună e doar fake. În fiecare an m-a păcălit, dar anul ăsta nu-i mai merge.Parcă ceasul omenirii s-a oprit în loc (tare mă oftic fiindcă de data asta nu pot da vina pe bateriile chinezești). De la o vreme îmi pare că timpul trece din ce în ce mai greu.
Oare s-o fi întărit nisipul în clepsidra vieţii și nu mai vrea a curge către nemurire?
Cred că așteptarea îmi dă senzația asta ciudată.

M-am plictisit de natură amorţită și rece. Și de bisericile în care oamenii au aceeași stare sufletească ca şi copacii.
Gloanțele războiului ne șuieră pe la urechi, dar dormim în tranșee. Somnul dulce al morții. Nu ar fi mare efort pentru Rusia să ne omoare tinerii. Și așa sunt de mult în letargie…
Mersul pe stradă nu îți oferă garanţia că trăiești, nici contul de Facebook.
Nu tre’ să intrăm neapărat în conflict cu alte ţări ca să existe o lupta. Războiul cu duhurile necurate se dă continuu, fie că noi băgăm de seamă sau nu. O bătălie se dă şi în noi, între inimă şi minte, între iubire şi ură, între neprihănire şi păcat.

Oamenii de lângă noi cad seceraţi unul câte unul, însă nu-i observă nimeni. Și e infinit mai rău să mori zilnic, puţin câte puțin. Un glonț ucide doar o dată, după care mori și scapi. O vorbă, însă, poate răni la nesfârșit. Așa se explică ochii triști și inimile zdrobite mascate de zâmbete forţate și rimel.

Dacă stau tăcută, sunt suspectată de tristețe. Dacă râd, sunt acuzată de lipsă de seriozitate. Dar ăsta nu-i motiv să mă agit. Există lucruri mai importante pe lume…
Totuşi mă doare că deseori ne pierdem în detalii și uităm esențialul…

Sunt un amestec de zâmbete și lacrimi. Trăiesc zi de zi cu un gol în stomac, cu gândul că nimic nu va mai fi la fel.
Dacă n-o să mai existe un mâine, n-o să regret. Nu văd moartea ca pe un lucru rău, ci găsesc în ea un fel de eliberare. E luminiţa de la capătul tunelului, speranţa celui ce crede că dincolo e ceva mai bun.
Și atâta vreme cât sufletul încă mai are putere să zboare, cerul va fi întotdeauna mai aproape…

Aștept ziua când o să mă întorc Acasă. În țara fără lacrimi și fără tonuri de gri.
Aștept, mai ales, clipa când o să îmi iau în primire noile aripi.
Până atunci, mă folosesc de picioare. Și când mă lovesc de vreo piatră, mă gândesc că doar înaintând voi ajunge acolo unde am visat toată viața.

http://seforaseah.blogspot.ro/2015/02/gloante-pietre-si-dulcele-somn-al-mortii_19.html

Prodocens TV – Adi Gliga, Catalin si Ramona Lup, Alin Puscasu, Profides

Emisiunea 19 Februarie 2015

VIDEO by Prodocens Media

Pastorul Nelu Brie la Emisiunea Paşi prin credinţă cu Pastorul Cornel Avram (prima parte)

Dr. Nelu Brie, Pastor al Bisericii Penticostale Emanuel din Sibiu si Noul Rector al Institutului Penticostal din Bucuresti, intervievat de Pastorul Cornel Avram, Biserica Happy Valley, Phoenix, Arizona. Pastorul Nelu Brie impartaseste cateva din experinetele dumnealui referitoare la calauzirea primita din partea lui Dumnezeu  incepand cu momentul dinainte de intoarcerea dumnealui la Dumnezeu, la credinta si apoi, pe parcursul vietii de credinta si de slujire.

Vezi Partea a 2-a aici …

VIDEO by Credo TV

Emil Bartos – Cumpătarea (din seria ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE) – 15.02.2014 – Speranta Timisoara

Serie lunară de mesaje intitulată: ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE – sustinuta de prof. dr. Emil Bartos la Biserica Penticostala Speranta din Timisoara.

ȘAPTE VIRTUȚI CREȘTINE

Emil Bartos – Cumpătarea

Despre cumpatare. Iata ce scrie ap. Pavel. Tit capitolul 2 –

1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.

Ap. Pavel, aici, de mai multe ori, ii indeamna pe credinciosi, pe toti de toate varstele, sa fie cumpatati. In epistola mai apara odata –

  • in cap. 1 vers. 8 cand vorbeste despre episcop. Episcopul era supraveghetorul bisericii. – ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
  • Apoi in cap. 2 vers. 2 – bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
  • Apoi in vers. 5 – femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
    5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, ..
  • Vers. 12 aduna cel mai bine ideea cumpatarii – 12 harul lui Dumnezeu ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
  • apoi in cap. 3:2 iarasi vorbind despre credinciosi  – 2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

Cum de ap. Pavel insista atat de mult pe cumpatare? Chiar asa de importanta este cumpatarea? E o virtute crestina. Nu este ceva inascut. Trebuie sa te lupti spiritual ca sa ai cumpatare. Noi evanghelicii invatam cumpatarea, dar i-am dat doar o singura directie: directia restrictiva, rigorista. Pentru noi, a fi cumpatat inseamna sa nu faci anumite lucruri. Si unii au devenit obsedati de asta.

Nu mai vad partea pozitiva, ce trebuie sa faci. Ci, doar ce sa nu faci. Ne-am construit o etica, un comportament bazat pe nu-uri. Eu asa am crescut. Am crescut intr-o biserica de nu-uri. Lista de nu-uri era cea mai importanta pana am ajuns intr-o alta biserica, cand am vazut si altfel viata crestina. Tineretea mea, copilaria mea am auzit numai ce sa nu fac. Noi nu facem asta, noi nu spunem asta. Aceasta exagerare pe cumpatarea, sa zic negativa, a dus la pierderea multor tineri de la generatia mea. S-au saturat de nu-uri. Li s-a prezentat un crestinism mult prea restrictiv- fara bucurie, fara partea cealalta a libertatii crestine. Totul era impregnat de restrictii. Poate va aduceti aminte de: „Pantalonii evazati nu sunt binecuvantati”. Si „Pantofii cu toc cui nu-s pe placul Domnului”.  Cam asta se reducea pentru unii, foarte putini, de altfel, etica crestina, viata crestina.

Si, de aceea, nu a fost o surpriza ca mai tarziu ca o generatie intreaga sa se duca la polul opus. Sa ignore aceste restrictii si sa intre, intr-un fel, in zona permisivitatii morale si etice, care iarasi a stricat. Cum sa tii echilibru? Despre asta invatam azi. Cumpatarea inseamna echilibru, moderatie. Nu e usor sa te schimbi, sa tii echilibru. Acum, ce trebuie sa stim de la inceput este ca Dumnezeu a creat placerea pentru noi, pentru oameni. E acel sentiment de bucurie, de desfatare, de satisfactie. E in fiecare fiinta umana. Creatorul a dorit aceasta. Doar stim bine ca Dumnezeu Il intalnea pe om in fiecare dimineata inainte de cadere in pacat a lui Adam si avea partasie cu el. Era o desfatare. De aceea. ceva din noi tanjeste dupa acel tip de viata de desfatare, de partasie intima, libera cu Domnul. Dar nu mai putem. Ne straduim insa.

Dar, vedeti, astazi oamenii au abuzat de placere, au distorsionat-o. Si lumea, chiar in care noi traim, mai ales in emisfera nordica- Europa, America de Nord, e o emisfera bogata, cu de toate. Avem atatea optiuni. Ne este greu ce sa alegem din placeri. Dar daca te duci in emisfera sudica- Africa, America de Sud, Asia, lucrurile sunt altfel si nu ne-ar strica o cura din aceasta de interactiune. Sa vedem ce binecuvantati suntem, sa nu mai fim asa de superficiali si mofturosi. Zona aceasta, lumea in care traim, pe care ne-am dorit-o, nu-i asa? este o lume a placerilor exacerbate. Avem o generatie de tineri, mai ales de copii, care vin acuma, care-i dominata de hedonism, de placerea imediata. Toti avem nevoie de placere si o cautam. Dar exista o placere care dezechilibreaza. Uitati-va numai la fast-fooduri, McDonald’s, KFC, mmm, dar mai bine nu continui, ca vedeti, imediat un gust, ceva in noi se trezeste. Gustul de McDonald’s. Gustul de mol. Dar e tipul unui gust de placere. Ne-am obisnuit cu el. Rezolvam repede problema mancarii, chiar a bauturii. Dar e doar pe moment. Pe termen lung, sigur ca iti produce rau, dar cui ii pasa, daca el vrea placere imediata?

Am nepoti acuma. Nu sunt cu mine toti, dar am un ochi special pentru copiii astia mici. Pana nu de mult nu-i prea vedeam. Dar acuma, altfel ma uit, ii vad mai repede decat pe oamenii mari. Este ceva in bunici. Nu? Dar, ce am observat este ca avem o problema si aici. Sa ai un nepot sau o nepotica, care are zeci de jucarii acasa, dar cand se duce cu tine, arata cu degetul: „Vreau aia. Vreau acum. Bunicu, acum!” „Pai, din asta ai tot felul.” Ea o vrea pe aceea, acum. El vrea acum. Si ce face bunicu? Cedeaza. Cedeaza. Parintii, poate mai putin, dar, fara sa ne dam seama, dezvoltam in copii o placere gresita, o placere alimentata de sine. Ca, toti cautam placerea, dar nu o cautam noi asa, numai pentru noi.

Acest apetit, sa zic, pentru mancare, bautura, sex- cam acestea sunt si mentionate in Biblie destul de des, care sunt, sa zicem, nevoile noastre imediate in zona vietii comunitare, familiare, acestea se bazeaza pe un instinct. Rar gandim atunci cand depasim limitele, pentru ca de aceea le depasim. Imi amintesc ca citeam despre puritanii englezi ceva ce m-a socat. E vorba despre crestini anglicani din secolul XVII, XVII care aveau niste reguli foarte stricte. De fapt. toata miscarea lor se numea miscarea puritana, de la ‘a fi pur’ si miscare rigorista- a fi foarte riguros, meticulos in toate lucrurile. De la ei am imprumutat foarte multe, sa stiti, si din regulile noastre marunte. Dar mi-amintesc ca puritanii aveau o conceptie despre copil si spuneau ei ca un copil trebuie pedepsit fizic pana la varsta de 5 ani in mod constant. Adica, nu trebuie lasat, pentru ca sa i se franga inclinatia spre rau. Dupa aceea, deveneau mai flexibili si parintii si cei din jur. Dar, ii tineau foarte strict pana la 5 ani, nu le permiteau micile placeri de moment. N-are nici un succes acasta idee astazi. Si nu cred ca va avea.

Eu am facut armata, n-a fost usoara. Dar, acolo in armata, iarasi, am invatat si respectul si cumpatarea. Nu-ti permiteai orice, nu puteai manca orice. Nu va spun ce am mancat. Am facut ulcer, 20 de ani m-a tinut ulcerul dupa armata. Va dati seama ce a fost acolo. Dar n-aveam optiuni. Armata te-a disciplinat. Ai vrut, n-ai vrut, a omorat ceva instinct din acesta pacatos in tine. Am invatat foarte multe in aceasta perioada si m-a ajutat in viata, sa stiti.

Apoi, cand cineva nu are cumpatare, nu are moderatia, echilibrul vietii, aceasta mai arata ceva. Nu doar arata o forma de egoism instinctual, ci mai arata ceva indisciplina. Cand cineva nu se poate stapani la mancare, la bautura, la viata sexuala, inseamna ca este indisciplinat. Cu cat iti permiti mai multe placeri, cu cat impingi limitele mai departe, cu atat iti va slabi puterea de a te opune placerii. Si am sa revin la acest aspect al indisciplinei noastre. Dar, e si invers. Cu cat te restrangi mai mult in placeri, cu atat devii mai moderat.

Lucruri care nici nu trebuie pomenite – James Montgomery Boice

Photo credit www.totheends.com

Tradus de Tiberiu Pop, Sursa http://www.rcrwebsite.com Un STUDIU asupra Efeseni 5:3-14 –

3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”

În studiul nostru asupra acestei secţiuni am ajuns la versetul al treilea din capitolul cinci. Pavel a vorbit deja despre unele dintre aceste lucruri la sfârşitul capitolului patru. Acolo el a folosit o imagine foarte interesantă, aceea a îmbrăcării, spunând că odinioară am avut un anume tip de viaţă care era asemănător unei anumite îmbrăcăminte. Era o îmbrăcăminte care se potrivea acelui mod de viaţă, însă nu şi noii noastre vieţi de creştini. Acum, devenind creştini, trebuie să vă dezbrăcaţi de acel vechi tipar de comportament, ca şi cum ar fi o îmbrăcăminte nepotrivită şi, în schimb, să vă îmbrăcaţi cu un nou model de comportament. Pe măsură ce dezvoltă această idee observăm că el contrabalansează aceste lucruri – în locul unui anumit lucru trebuie să fie cutare lucru, trebuie să fie un cu totul alt lucru.

În capitolul cinci el intensifică această idee. Problema în discuţia despre îmbrăcare şi dezbrăcare este aceea că putem să admitem, şi în unele aspecte pe bună dreptate, că îmbrăcarea şi dezbrăcarea sunt un proces. Începem să dezbrăcăm comportamentul nepotrivit şi începem să îmbrăcăm un comportament din ce în ce mai potrivit. Acum, în capitolul cinci, Pavel vorbeşte despre aceste lucruri, fără a spune că suntem, în mod normal, într-un proces de dezbrăcare şi îmbrăcare, ci vorbind despre tipurile de vicii care erau predominante în lumea păgână de atunci şi care, spune el, nici măcar nu trebuie să fie pomenite între creştini. Aici nu este o problemă de reformare treptată sau despre o schimbare doar de nuanţă a valorilor şi a comportamentului, ci este vorba de lucruri care nici măcar nu trebuie pomenite în cercurile creştine. Apoi începe să le enumere. Sunt şase. Vorbeşte despre imoralitatea sexuală, despre necurăţie, lăcomie, obscenitate, vorbe nechibzuite şi glume proaste. Pavel spune că aceste lucruri sunt nepotrivite, nelalocul lor. De fapt, dacă sunt practicate, evidenţiază faptul că cel care le practică, departe de a fi un creştin doar nepăsător faţă de practicarea credinţei, el este, aşa cum spune Pavel, un idolatru. Cu alte cuvinte, o persoană care se închină unui al dumnezeu decât adevăratului Dumnezeu care este Tatăl Domnului Isus Hristos.

Trebuie să ne uităm la aceste lucruri, la fiecare în parte, nu pentru alt motiv decât acela că sunt atât de obişnuite în ziua de azi. Sunt o expresie a tipului de cultură în care trăim. Primul dintre ele este imoralitatea sexuală. În limba greacă, acest cuvânt este porneia, fiind cuvântul din care am obţinut termenul modern „pornografie”. Acesta nu se referă, însă, la poze sau filme obscene, ci la relaţia sexuală din afara căsătoriei. Lucrul pe care mai vechile traduceri ale Bibliei l-au tradus cu termenul „curvie”. Nu trebuie să facem aici greşeala de a susţine că păcatele sexuale sunt mai mari decât alte păcate. De fapt, dacă privim dintr-o perspectivă biblică, păcatele trupului sunt, în general, mai puţin semnificative decât cele ale spiritului. Păcate ca mândria şi aroganţa sunt de departe mai distructive decât aceste păcate ale trupului. Cu toate acestea, Pavel este întrutotul îndreptăţit să menţioneze mai întâi aceste păcate deoarece, chiar dacă nu sunt cele mai distructive, spiritual vorbind, sunt, totuşi, teribil de distructive şi teribil de evidente în societate. Imoralitatea sexuală este, deci, unul dintre lucrurile despre care Pavel spune că nici nu trebuie pomenite printre creştini.

În al doilea rând, el vorbeşte despre necurăţie. Acest termen, „necurăţie”, acoperă fără îndoială genul de păcate care sunt incluse în primul termen, însă se poate ca acest al doilea termen să ţintească puţin mai departe şi să vorbească despre anumite practici şi vicii degradante. Probabil ceea ce a avut Pavel în minte aici este acceptarea la scară largă în lumea greacă din vremea lui a prostituţiei, pe de-o parte, şi a homosexualităţii, pe de altă parte, precum şi a anumitor tipuri de comportament sexual degenerat. Acestea sunt lucrurile care pângăresc o persoană, ne spune Pavel şi, în consecinţă, nu trebuie practicate de către creştini. În schimb, în lumea greacă, erau înspăimântător de tolerate. În Atena, de exemplu, exista un mare templu zidit în cinstea Afroditei, zeiţa dragostei, templu care a fost zidit cu banii câştigaţi de bordelurile din oraş. Nu era deloc nepotrivit în mintea grecilor din vremea lui Pavel recunoaşterea formală a prostituţiei şi folosirea veniturilor câştigate de bordeluri la construirea unui templu în cinstea unuia dintre zei. Acest lucru era pur şi simplu normal în modul de gândire grecesc. În acelaşi fel exista o acceptare la scară largă a homosexualităţii. Această practică nu era considerată incompatibilă cu cele mai înalte standarde etice. Cu toate acestea, spune Pavel, departe ca aceste lucruri să fie ceva înalt şi care să înnobileze, sunt de fapt josnice şi degradante. Iar comunitatea creştină trebuie să fie diferită, în ceea ce priveşte aceste lucruri.

Al treilea lucru pe care îl menţionează este lăcomia. Dacă cele două mari defecte ale naturii umane sunt lăcomia şi pofta, ei bine, aici îl avem pe primul dintre ele – lăcomia. Următoarele două lucruri ţin de al doilea defect, acestea fiind dragostea de bani şi dragostea de lucrurile pe care ţi le oferă banii. Idee adesea redată prin „aviditate” – tot timpul dorind mai mult. Nu numai bani de dragul banilor, deşi uneori lăcomia implică dragostea de bani de dragul banilor ci, în primul rând, o dragoste de bani pentru genul de lucruri pe care banii ţi le aduc. Experienţele pe care le putem avea. Imaginea pe care o putem afişa înaintea lumii. Şi plăcerile pe care le putem gusta, de care altfel nu am avea parte. Pavel spune că nici acest lucru nu este ceva care să poată exista printre creştini. De aceea spune Isus, în Predica de pe Munte, că nu poţi sluji lui Dumnezeu şi banilor. Deoarece dacă banii sunt dumnezeul tău, atunci, aşa cum şi Pavel însuşi spune în acest paragraf, eşti un idolatru. Iar dacă eşti un idolatru, atunci nu-L slujeşti de loc pe adevăratul Dumnezeu, chiar dacă pretinzi că eşti creştin.

Al patrulea termen este obscenitatea. Un comportament deosebit de agresiv, în special în vorbe, deşi poate implica şi acţiuni.

Al cincilea termen este vorbirea nechibzuită. Este uşor de ţinut minte forma grecească a acestei expresii deoarece este compusă din două cuvinte. Primul cuvânt este acela care ni-l dă pe „moron” (idiot, n.t.). Al doilea cuvânt estelogos, termenul pentru „cuvânt”, „cuvinte”. Termenul grecesc este morologia. Este genul de vorbire de care este în stare un moron (idiot, n.t.). Desigur, aici unde Biblia foloseşte acest termen, moros, nu este vorba despre inteligenţă. Biblia nu vorbeşte aici despre intelect deficient, ci despre moravuri deficiente. Este tipul de vorbire pe care îl are cineva care nu are standarde morale. Tipul de vorbire care dărâmă, se distrează şi ridiculizează acele standarde de comportament care chiar şi în lumea seculară au scopul de a susţine o societate şi a-i reprima elementele cele mai abjecte. Dacă-mi daţi voie să spun, exact la aceasta este bună televiziunea – la morologie. Este foarte greu să auzi alt gen de cuvinte la televizor. Ele trec ca umor, desigur. Iar uneori sunt abordate forme mai agresive de astfel de umor care sunt, însă, imediat retrase pentru ca nu cumva să fie sesizată Comisia Federală de Comunicaţii (în România CNA – Comisia Naţională a Audio-Vizualului, n.t.). Televiziunea nu zideşte. Ceea ce vedeţi la televizor nu are drept scop menţinerea standardelor morale ale societăţii noastre. Dimpotrivă, le dărâmă. Acesta este lucrul pe care Pavel spune că nu trebuie să-l avem printre noi.

Ultimul dintre toţi termenii este glumele proaste. Cu alte cuvinte, a glumi cu privire la lucrurile serioase. Aceasta nu înseamnă că creştinii nu se pot distra; că creştinii nu ar trebui să fie caracterizaţi de un spirit vesel şi de un ascuţit simţ al umorului faţă de lucrurile care sunt cu adevărat distractive. Dumnezeul care a creat maimuţele nu este lipsit de umor. Însă Pavel se referă la a glumi vizavi de lucruri care trebuie luate în serios. A te distra de ceea ce are o semnificaţie eternă. Şi mai presus de toate, a folosi glumele pentru a evita poruncile şi avertismentele Dumnezeului atotputernic. John Stott adună laolaltă aceşti termeni spunând că obscenitatea, vorbirea nechibzuită şi glumele proaste se referă la o minte murdară care se exprimă într-o conversaţie murdară.

La acest punct ne întrebăm: dacă acestea sunt lucrurile negative, dacă acestea sunt lucrurile pe care creştinul trebuie să le evite cu orice preţ, dacă acestea sunt genul de lucruri nepotrivite, nelalocul lor şi dovedind idolatrie într-o comunitate creştină, atunci care sunt lucrurile pozitive pe care trebuie să le contrabalansăm? Cum trebuie să fie şi ce trebuie să facă, prin contrast, creştinii? Sunt mai multe moduri de a răspunde la această întrebare. Un mod de a răspunde la această întrebare este să ne deplasăm până la versetele opt şi nouă unde apostolul Pavel începe să ne sugereze termeni care sunt în mod evident paraleli celor despre care a vorbit mai devreme. În versetul nouă, care în New International Version (Noua Versiune Internaţională, una din traducerile Bibliei în limba engleză, n.t.) este între paranteze, apostolul Pavel spune: „Roada luminii stă în orice bunătate, dreptate şi adevăr.” Poţi face o foarte uşoară paralelă între aceşti termeni şi cei şase pe care i-am menţionat mai devreme. Bunătatea şi dreptatea sunt contrare unora dintre acele lucruri. Adevărul contrabalansează orice ţine de vorbirea nechibzuită, obscenă şi de glumele proaste. Pavel are dreptate menţionând aceşti termeni aici. Atunci când trăim în felul acesta, în bunătate, dreptate şi în adevăr, trăim după caracterul lui Isus Hristos care El Însuşi este dreptate, bunătate şi adevăr. Toţi aceşti termeni au fost folosiţi de El, şi pe bună dreptate.

Dar, ştiţi, uitându-mă la întregul pasaj şi analizându-l, mă întreb dacă nu cumva cel mai semnificativ contrast este nu acela pe care Pavel ni-l înfăţişează în versetul nouă, unde începe să folosească o altă imagine, vorbind despre lumină şi întuneric şi despre creştini ca fiind copii ai luminii, ci mai degrabă acea propoziţie care apare chiar la sfârşitul versetului patru, imediat după ce vorbeşte despre obscenitate, vorbire nechibzuită şi glume proaste, care nu sunt la locul lor. Aici contrastul este, spune el, mulţumirea. Te întrebi poate, mulţumire pentru ce? Răspunsul ar fi: mulţumire pentru toate lucrurile. Mulţumire pentru cine este Dumnezeu, pentru cine suntem noi, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru tot ceea ce ne-a dat El şi aşa mai departe.

Mă mai întreb dacă nu cumva John Stott are dreptate la acest punct când, în comentariul său, sugerează că ceea ce trebuie să fi avut Pavel în minte aici este mulţumirea chiar pentru darurile lui Dumnezeu, daruri de care se abuzează prin viciile pe care le-a menţionat mai devreme în text. Cu alte cuvinte, vorbind despre imoralitatea sexuală şi despre necurăţie, lucrul pentru care ar trebui să fim mulţumitori este sexul şi modul în care trebuie să ne folosim de el. Vorbind despre lăcomie, care este forma josnică, lucrurile pentru care ar trebui să fim mulţumitori sunt lucrurile materiale pe care le posedăm şi modul în care trebuie să le folosim. Iar vorbind despre obscenitate, vorbire nechibzuită şi glume proaste, lucrurile pentru care ar trebui să fim mulţumitori sunt adevărul şi capacitatea cuvintelor de a comunica adevărul spre binefacerea societăţii. Merită să ne gândim puţin la aceste lucruri, nu-i aşa?

Creştinii au o reputaţie destul de proastă atunci când vine vorba despre sex, deoarece se presupune că suntem împotriva lui. Există multe cărţi care afirmă acest lucru şi, fără îndoială, cu o oarecare dreptate. De fapt, chiar dintr-o perspectivă creştină, noi recunoaştem că există o oarecare îndreptăţire în acest gen de acuzaţie deoarece atunci când în societatea umană (atât în vremea lui Pavel, cât şi din nou, în vremea noastră) sexul era denaturat, creştinii s-au ridicat adesea, aşa cum era şi normal, împotriva acestei denaturări. Asta este aproape tot ce a auzit lumea despre opinia noastră. Cu toate acestea, perspectiva creştină nu este o negare a sexului, care este darul lui Dumnezeu pentru noi ci, mai degrabă, o celebrare a lui şi o folosire a lui în modul în care Dumnezeu l-a intenţionat să fie folosit. Adică în cadrul căsniciei, pentru a zidi familii şi a fi o binecuvântare pentru societate.

Mi-am dat seama, chiar citind cărţi despre acest subiect, că este dificil uneori să găseşti cărţi care tratează în mod corect acest subiect. Am dat însă recent de o carte care cred că este excepţională în tratarea acestui subiect. Este scrisă de un canadian. Numele lui este Mike Mason iar cartea este intitulată „Taina Căsătoriei: după cum fierul ascute fierul” (Logos, Cluj 1999, pentru traducerea în limba română, n.t.). Îmi place această carte nu numai pentru că spune ceea ce trebuie (sunt şi alte cărţi care spun ceea ce trebuie), ci pentru că este aproape poetică în a celebra în mod real ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit. Vreau să vă citesc numai un paragraf care surprinde ceva din această minunată atitudine de mulţumire vizavi de sex, din căsătoria creştină. Mason scrie:

„Oare ce poate egala surpriza descoperirii că lucrul pe care, mai presus de orice, omenirea l-a târât în noroi, cu exces de iscusinţă, este cel mai inocent din lume? Există oare vreo altă activitate (cu excepţia rugăciunii), în care bărbatul şi femeia să se poată angaja împreună şi care să fie mai plină de puritatea copilăriei, mai curată şi mai inocentă, mai naturală şi mai sănătoasă decât actul sexual? Căci dacă rugăciunea este cea mai profundă formă de comuniune cu Dumnezeu pe care o avem la dispoziţie (şi mai ales acel act special de adorare cunoscut sub numele de Cina Domnului), atunci cu siguranţă sexul este cea mai profundă formă de comuniune între fiinţele umane, şi în acest sens devine ceva absolut esenţial (nu numai din punct de vedere biologic) supravieţuirii noastre.

Cred că este un lucru cu adevărat remarcabil, precum şi o expresie potrivită a perspectivei creştine. Cred că asta are Pavel în minte atunci când pune în contrast denaturarea darului cu a fi mulţumitor. Acelaşi lucru este valabil atunci când vorbim despre lăcomie. Recunoaştem şi aici – Biblia recunoaşte cu siguranţă – că lăcomia este o folosire improprie a lucrurilor pe care le posedăm, precum şi o atitudine improprie cu privire la ele. Lăcomia este dorinţa de a avea întotdeauna mai mult. Odată, cineva l-a întrebat pe John D. Rockefeller, care la acea vreme era unul dintre cei mai bogaţi, dacă nu cel mai bogat om din zilele lui: „De câţi bani ai nevoie pentru a fi fericit?” Rockefeller a răspuns: „Încă de câţiva.” Aceasta este o caracteristică a spiritului uman iar acolo unde predomină ea este, desigur, extrem de distructivă. Devenim prizonierii acesteia. Nu-ţi poţi folosi banii în folosul societăţii dacă tot timpul încerci să faci cât mai mulţi.

Pe de altă parte, creştinii greşesc uneori, atunci când spun: „Dacă lăcomia înseamnă dragoste de bani, atunci banii trebuie să fie ceva rău. Prin urmare, perspectiva creştină corectă este aceea de a nu poseda nimic.” Astfel, aceşti creştini au susţinut o varietate de stiluri de viaţă ca alternativă, cum ar fi monasticismul, ordinele religioase, stilul de viaţă simplu, traiul în comun şi altele. Nu vreau să argumentez împotriva acestor lucruri, deoarece este o problemă personală. Uneori este chiar o chemare. Dacă lucrurile materiale te ţin în dependenţă de ele, în acelaşi fel în care o face alcoolul cu un alcoolic, atunci trebuie să te eliberezi de ele. Trebuie doar să-ţi tai legăturile care te ţin. Unii au făcut lucrul acesta şi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu.

Aceasta nu este însă singura perspectivă creştină. Punctul de vedere creştin nu este nici obţinerea a tot mai mult dar nici renunţarea la lucrurile materiale ca fiind, într-un anume fel, rele în sine. Atitudinea creştină este una de mulţumire pentru ceea ce Dumnezeu a dat. Iar dacă Dumnezeu dă puţin, suntem mulţumiţi cu puţin; dacă dă mai mult, suntem mulţumitori pentru aceasta. Deoarece dacă suntem mulţumitori pentru ceea ce El dă, mintea noastră nu este concentrată asupra lucrurilor materiale, ci asupra lui Dumnezeu care ni le-a dat, fiind astfel liberi să folosim acele lucruri aşa cum doreşte Dumnezeu, anume pentru a fi un ajutor şi o binecuvântare pentru alţii. Înainte de toate, pentru familiile noastre, faţă de care avem responsabilitatea de căpătâi. Apoi pentru biserică, pe care o sprijinim prin darurile noastre. Apoi pentru societate, prin sprijinirea programelor umanitare şi a altor asemenea lucruri.

De multe ori am simţit că motivul pentru care Dumnezeu nu a dat mai multor creştini mai mulţi bani este acela că nu ştim cum să-i folosim. Cu cât ai mai mult, cu atât mai mult trebuie să dăruieşti, în mod proporţional. Nu mă refer la zeciuială. Dacă ai un venit de 10.000 de dolari şi dai din ei zece la sută, asta înseamnă o mie. Iar dacă ai un venit de o sută de mii de dolari şi dai din ei zece la sută, asta înseamnă zece mii. Însă dacă ai un venit de o sută de mii de dolari ar trebui să dai mai mult de zece mii deoarece, în mod clar, ai posibilitatea de a da mai mult. Iar motivul pentru care Dumnezeu nu îi binecuvântează pe mai mulţi dintre noi cu mai mult sunt sigur că este acela că nu ştim cum să folosim banii. Iar în loc să fim liberi să folosim ceea ce avem, ne dăm seama că aceste lucruri devin o cursă pentru sufletul nostru. Atitudinea corectă este însă aceea de mulţumire.

Apoi, în cele din urmă, mai este şi adevărul pentru care ar trebui să fim mulţumitori. Denaturarea lui sunt obscenitatea, vorbirea nechibzuită şi glumele proaste. Darul pe care l-am primit este adevărul şi capacitatea cuvintelor de a-l exprima. Nu este oare abilitatea de a comunica prin cuvinte cu alţi semeni un dar minunat de la Dumnezeu? În lumea ştiinţifică, la ora actuală, sunt multe studii în stadiul de proiect, care se referă la modul de comunicare al animalelor. Balenele, de exemplu, se pare că prin acele minunate sunete pe care le scot străbătând mările ele comunică unele cu altele. Însă din câte se cunoaşte până acum, nimic din lumea animalelor nu se apropie măcar de tipul de comunicare profundă, inteligentă, plină de semnificaţie şi pasiune care este posibil între fiinţele umane. Iar dacă Dumnezeu ne-a dat un asemenea dar, ar trebui să fim mulţumitori pentru el. Eu unul sunt profund recunoscător că Dumnezeu ne-a dat darul comunicării prin cuvinte, prin care Evanghelia adevărului Său, care este mântuire pentru cei care o primesc, poate fi comunicată săptămână de săptămână şi în fiecare clipă, prin predicare şi prin alte forme de învăţătură biblică.

Ajungem la concluzia acestei discuţii etice, spunând că creştinii sunt copii ai luminii. Astfel, ei trebuie să înceapă să strălucească asemenea unor lumini, în mijlocul unei lumi întunecate. Adică trebuie să lumineze. Iar motivul pentru care trebuie să lumineze este acela că şi ei au fost, la rândul lor, luminaţi. Domnul Isus Hristos, cel care este El Însuşi Lumina, a pătruns în ei, i-a transformat, iar acum i-a pus să fie o putere luminantă în întunericul secular al vremii noastre.

Ceea ce explică mai bine lucrurile este modul în care Pavel vorbeşte despre creştini. Observaţi că el nu spune: „Odinioară eraţi în întuneric, dar acum aţi venit la lumină”, deşi acest lucru este adevărat. Am fost în întuneric şi am venit la lumină iar acum încercăm să trăim prin această lumină, care este Cuvântul lui Dumnezeu. El spune însă altceva: „Odinioară eraţi întuneric”; nu în întuneric, ci chiar întuneric. „Iar acum sunteţi lumină în Domnul”; nu în lumină, ci chiar lumină. În trecut, problema nu era pur şi simplu aceea că eram în întuneric; problema era că întunericul se afla în noi. Iar acum nu suntem doar în lumină ci, mai mult, suntem lumină prin lucrarea lui Isus Hristos. Această idee vorbeşte despre regenerare (naştere din nou, n.t.). Aici este diferenţa. Aparte de această transformare nu vorbim decât despre un alt gen de moralitate printre doctrinele morale ale altor religii, anume moralitatea creştină. Putem s-o predicăm şi s-o învăţăm pentru că oricum nu va aduce ceva nou. Putem să vedem standardul, însă nu-l putem atinge. Pavel spune însă că ceea ce aduce nou creştinismul este faptul că Isus Hristos Însuşi, Lumina lumii, Domnul istoriei, trăieşte în oameni şi prin ei – în măsura în care aceştia Îl urmează şi îşi multiplică credinţa împărtăşind ceea ce El a făcut pentru ei – începând să lumineze întunericul.

Închei cu următoarea întâmplare. Cu mulţi ani în urmă, în Washington, National Religious Broadcasters (Societatea Naţională a Crainicilor Creştini, n.t.) a ţinut o importantă conferinţă (lucru pe care îl fac în fiecare an). A fost invitat cu această ocazie şi preşedintele Statelor Unite pentru a ţine un discurs. A ţinut un discurs de politician care, în orice caz, a plăcut organizatorilor. A încheiat discursul citând Ioan 3:16, moment în care locul a fost cuprins de euforie. Toată lumea a sărit în picioare aplaudând mult timp după ce preşedintele a părăsit platforma. Cineva ar fi putut crede (lucru care, din fericire, a fost adevărat) că în Palatul Congresului (Capitoliul) s-a produs trezirea. Următorul vorbitor în program a fost Charles Colson, care a experimentat într-o mare măsură capcanele şi seducţia politicii, precum şi limitările ei. Când a ajuns pe platformă a spus ceva în felul următor. A spus că a apreciat discursul preşedintelui, fiind binecuvântat prin acesta. S-a bucurat în special să audă Ioan 3:16 citat în încheiere – un verset biblic foarte important. A mai spus însă: „Ţineţi minte lucrul acesta! Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni cu Air Force One (avionul cu care zboară preşedintele).” Lucrul acesta este foarte adevărat. Dacă credem că Împărăţia lui Dumnezeu va veni prin intermediul politicii, ne înşelăm profund şi amarnic. Împărăţia lui Dumnezeu va veni atunci când Împăratul, Isus Hristos, va veni. Între timp, această Împărăţie se lărgeşte pe măsură ce poporul lui Dumnezeu, slujitorii lui Isus Hristos, trăiesc ca Isus Hristos şi sunt lumini în întuneric.

Postat cu permisiune de la www.rcrwebsite.com/eph29.htm

Nano-Biblia, Cel mai mic Nou Testament din lume

Photo credit CBS via thejewelerblog.wordpress.com

Este vorba despre cel mai mic Nou Testament din lume, nano-Biblia. Poate ați auzit despre Rugăciunea Domnească gravată pe vârful unui stilou. Acum, o companie israeliană susține că a creat cel mai mic Nou Testament din lume. Se numește nano-Biblia.

”Toate cele 27 de cărți ale Noului Testament au fost tipărite pe un cip de numai patru milimetri pătrați”, spunea Russell Ellwanger, directorul general al companiei TowerJazz.

David Almog este unul dintre creatorii care au venit cu această idee:
”Ne-am gândit ca folosindu-ne de nanotehnologie, care exista deja în Israel, să dăm viață viziunii noastre: aceea de a-i ajuta pe oameni să aibă tot timpul Biblia lângă ei.”

Photo credit nocamels.com

Echipa CBN s-a îmbrăcat adecvat pentru a putea intra în sălile sterile ale laboratorului din nordul Israelului unde se produc aceste cipuri.

Russel Ellwanger este directorul general al TowerJazz, fabrica de semiconductoare care face cipurile:
”Procesele de fabricare de la TowerJazz parcurg între 500 și 900 de etape. Prin aceste procese creăm ceea ce numim plăcuțe de siliciu, în această cutie fiind 25 de astfel de plăcuțe. Fiecare cutie trece printr-un proces individual.”
Folosind tehnologia cu laser, aceștia tipăresc nano-bibliile în textul original din limba greacă. Savantul grec Jack Pastor citește de pe cip cu ajutorul unui calculator:

”Este pasajul din Matei în care este prezentată genealogia evreilor și a lui Isus. Este fără îndoială textul din Noul Testament.”

”Pe această plăcuță de siliciu de 20 cm sunt tipărite peste 1 000 de cărți”, a afirmat Russel Ellwanger.
jd 60 nano biblia 03”Credem că această tehnologie poate avea un efect foarte pozitiv în viețile oamenilor de pretutindeni”, spunea David Almog.

Cred că este un obiect foarte drăguț pentru credincioși ce le amintește de Noul Testament. Poate fi purtat ca pandantiv la gât”, spunea Russel Ellwanger.

Jerusalem Nano Bible a trimis Scriptura în miniatură pentru „Cartea Recordurilor”. Ei cred că în curând vor obține recordul pentru cel mai mic Nou Testament din lume.

Fie că vorbim despre nano-biblii, despre povestea Exodului, sau despre împlinirea continuă a profețiilor din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător.

În prezent, cipurile micuțe sunt fabricate ca atare, însă în viitor vor fi inserate în diferite bijuterii.
Stire difuzata in Mapamond crestin 553 – februarie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Obama la Micul dejun cu Rugaciune de la Washington: „Niciun dumnezeu nu tolereaza teroarea”

Este o tradiție care unește republicani, democrați și lideri religioși din întreaga lume. Printre invitații de marcă ai Micului dejun cu Rugăciune din anul acesta s-au numărat Dalai Lama și doctorul Kant Brantly, supraviețuitor al virusului Ebola. Este prima dată când președintele Obama și Dalai Lama participă la un eveniment comun. China îl vede pe Dalai Lama drept o amenințare pentru că dorește ca Tibetul să fie liber de sub conducerea chineză. Regele Iordaniei Abdullah nu a mai participat la eveniment după ce un pilot iordanian a fost omorât de către militanții SIIL.

Lumea se aștepta ca președintele Obama să aibă un discurs despre importanța libertății religioase din lumea întreagă, în schimb acesta a vorbit despre cum credința poate fi denaturată și cum se fac lucruri îngrozitoare în numele religiei.

”De la o școală din Pakistan la străzile din Paris… am văzut violență și teroare comise de cei care pretind că susțin credința. Pretind că susțin Islamul, dar de fapt îl trădează. Dacă ne uităm la SIIL vedem în el brutalitate și un cult al morții, acte de barbarism săvârșite în numele religiei”, spunea Barack Obama, președintele SUA.

Președintele Obama a continuat să spună că trebuie să vorbim împotriva celor care folosesc în mod greșit religia pentru a justifica opresiunea sau violența:
”Niciun dumnezeu nu tolerează teroarea. Nicio nedreptate nu scuză curmarea unor vieți nevinovate sau asuprirea celor care sunt mai slabi sau mai puțini. Ca oameni ai credinței, ni se cere să ne împotrivim celor care încearcă să ne denatureze religia, orice religie, pentru scopurile lor nihiliste.”

Președintele Obama a subliniat că Islamul nu este singura religie care instigă la violență:
”Dacă suntem aroganți și credem că acest lucru nu se întâmplă și în alte cazuri, să nu uităm că în timpul cruciadelor și al Inchiziției s-au comis fapte îngrozitoare în numele lui Hristos. În țara noastră a existat sclavie, legile Jim Crow, fapte groaznice săvârșite în numele lui Hristos.”

Președintele a fost atacat de către comentatori și de către media din cauza acestei afirmații, în timp ce alții afirmă că încă așteaptă să vadă un răspuns puternic al Statelor Unite în fața grupării SIIIL.
Stire difuzata in Mapamond crestin 553 – februarie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Post-Charlie Hebdo: va avea loc un razboi civil in Franta?

Supraviețuitorii Holocaustului s-au adunat pentru ce-a de-a 70 aniversare a eliberării de la Auschwitz. Acești oameni care au experimentat antisemitismul încă de când erau copii, acum, la sfârșitul vieții, se confruntă cu o perioadă în care mulți europeni vor să ucidă din nou evrei.

Evreii din Franța s-au simțit drept o țintă de mult timp. Crimele care au avut loc într-un supermarket ce vindea produse cușer nu au făcut decât să confirme cea mai mare teamă a lor. Mulți dintre ei vor fi nevoiți să plece.

Unii au spus că atentatele teroriste asupra publicației ”Charlie Hebdo” și asupra supermarketului reprezintă atentatul terorist din 11 septembrie al Franței. America, cu siguranță, s-a schimbat după atentatul din 11 septembrie. Încă nu este evident dacă și Franța s-a schimbat. S-au făcut arestări și mai mulți soldați și polițiști au fost dispuși în poziție de luptă. Corectitudinea politică încă este bine înrădăcinată în Franța încât dacă îndrăznești să spui ceva împotriva imigrării musulmanilor, vei fi catalogat drept rasist și riști să ți se încheie cariera. Comentatorul francez Eric Zemmour a fost concediat în luna decembrie deoarece a afirmat că musulmanii ar trebui să fie deportați pentru evitarea ”haosului și a unui război civil”. Zemmour a scris cartea ”The French Suicide” în care vorbește despre cum este distrusă Franța. Ne-am fi dorit să-i luăm un interviu, dar agentul de presă ne-a spus că acesta se ascunde din cauza amenințărilor cu moartea. Un marș de protest organizat de un grup anti-islamizare, la o săptămână după ce au avut loc crimele, a fost interzis de poliție. Chiar și liderul de extremă dreaptă Marine Le Pen și-a ales cu grijă cuvintele când a vorbit despre Islam. Aceasta a avut mai multe conflicte cu consilierul ei pentru politică externă, Aymeric Chauprade, care ne-a oferit un interviu în exclusivitate.

Chauprade a deranjat-o pe Le Pen când a afirmat că Franța este în război cu anumiți musulmani și se află în pericol din cauza unei a cincea coloane formată dintr-un milion de musulmani radicali din Franța.
”Problema mai gravă decât această rețea teroristă este faptul că o mare parte dintre musulmanii din Franța sunt de acord cu jihadul și cu Islamul radical. Nu spun că toți musulmanii sunt violenți. Ceea ce vreau să spun este că violența se regăsește în textele sacre ale Islamului”, a afirmat Aymeric Chauprade, lider de extremă dreaptă.

Lumea a văzut milioane de francezi care au ieșit în stradă ca să spună: „Eu sunt Charlie”. Aceștia și-au arătat sprijinul față de libertatea de exprimare în fața terorii musulmane. Conservatorii din Franța au văzut altceva: ipocrizie. Aceiași lideri francezi care au mărșăluit pentru libertatea de exprimare, nu permit libertatea de exprimare critică la adresa Islamului, cu excepția câtorva caricaturi ale publicației ”Charlie Hebdo”, și au creat politici care le-au permis extremiștilor musulmani să se înmulțească în Franța.

”Nu avem libertatea să spunem că cei care au participat la marș sunt responsabili pentru ce s-a întâmplat”, spunea Jean Robin, autor francez, jurnalist, editor.

Autorul francez, jurnalist și editor, Jean Robin a afirmat că guvernul a cauzat aceste atacuri prin faptul că a fost mai dur cu criticile făcute la adresa Islamului, decât la adresa musulmanilor.
”Cei care sunt responsabili pentru aceste atacuri sunt cei care acum mărșăluiesc pentru libertatea de exprimare pe care au reprimat-o ani la rândul”, mărturisea Jean Robin, autor francez, jurnalist, editor.
Stire difuzata in Mapamond crestin 553 – februarie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Romania from above – Romania de la inaltime

A video of Romania, a country many of us were born in… Tara in care multi dintre noi ne-am nascut…

The Pleasures of God – John Piper

The Pleasures of God – Part 1

VIDEO by I’ll Be Honest

The Pleasures of God – Part 2

The Pleasures of God – Part 3

Third Day – Our Deliverer (Official Lyric Video)

our deliverer is coming maranataThird Day – Our Deliverer Lyrics

There is beauty rising from these ashes
There is new life in these dry bones
There’s a revival flowing like a fountain
There’s a new song waiting to be sung

Our deliverer is coming
Our deliverer is coming

Every burden one day will be lifted
Every broken heart will be redeemed
The lord almighty is coming to our rescue
Salvation’s waiting for all who will believe

Our deliverer is coming
With salvation in his wings
Our deliverer is coming
Here to set his people free
Our deliverer is coming
Coming back for you and me
Our deliverer is coming

Savior come to set us free from our pain and suffering
We are waiting for the day when

Our deliverer is coming
Savior come to set us free from our pain and suffering
(Our deliverer is coming)
We are waiting for the day when
Our deliverer is coming
Our deliverer is coming
Our deliverer is coming

Our deliverer is coming
With salvation in his wings
Our deliverer is coming
Here to set his people free
Our deliverer
Our deliverer

Savior come to set us free from our pain and suffering
We are waiting for the day when
Our deliverer is coming
With salvation in his wings
Our deliverer is coming
Here to set his people free

[Lyrics to Our Deliverer by Third Day]
First seen in text version on LyricsPremiere.net

Read more: http://www.lyricspremiere.net/third-dayour-deliverer-lyrics.html#ixzz3SFG6kWT7

VIDEO by ThirdDayVEVO

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari