Gloanţe, pietre şi dulcele somn al morţii – Sefora Geantă

Photo credit groundhogsday.net

Iarna încă își rânjește colții ascuţiţi, undeva, ascunsă în spatele unui ghiocel. Aștept să plouă. Aștept să ningă. Primăvara n-o mai aștept. Vremea asta bună e doar fake. În fiecare an m-a păcălit, dar anul ăsta nu-i mai merge.Parcă ceasul omenirii s-a oprit în loc (tare mă oftic fiindcă de data asta nu pot da vina pe bateriile chinezești). De la o vreme îmi pare că timpul trece din ce în ce mai greu.
Oare s-o fi întărit nisipul în clepsidra vieţii și nu mai vrea a curge către nemurire?
Cred că așteptarea îmi dă senzația asta ciudată.

M-am plictisit de natură amorţită și rece. Și de bisericile în care oamenii au aceeași stare sufletească ca şi copacii.
Gloanțele războiului ne șuieră pe la urechi, dar dormim în tranșee. Somnul dulce al morții. Nu ar fi mare efort pentru Rusia să ne omoare tinerii. Și așa sunt de mult în letargie…
Mersul pe stradă nu îți oferă garanţia că trăiești, nici contul de Facebook.
Nu tre’ să intrăm neapărat în conflict cu alte ţări ca să existe o lupta. Războiul cu duhurile necurate se dă continuu, fie că noi băgăm de seamă sau nu. O bătălie se dă şi în noi, între inimă şi minte, între iubire şi ură, între neprihănire şi păcat.

Oamenii de lângă noi cad seceraţi unul câte unul, însă nu-i observă nimeni. Și e infinit mai rău să mori zilnic, puţin câte puțin. Un glonț ucide doar o dată, după care mori și scapi. O vorbă, însă, poate răni la nesfârșit. Așa se explică ochii triști și inimile zdrobite mascate de zâmbete forţate și rimel.

Dacă stau tăcută, sunt suspectată de tristețe. Dacă râd, sunt acuzată de lipsă de seriozitate. Dar ăsta nu-i motiv să mă agit. Există lucruri mai importante pe lume…
Totuşi mă doare că deseori ne pierdem în detalii și uităm esențialul…

Sunt un amestec de zâmbete și lacrimi. Trăiesc zi de zi cu un gol în stomac, cu gândul că nimic nu va mai fi la fel.
Dacă n-o să mai existe un mâine, n-o să regret. Nu văd moartea ca pe un lucru rău, ci găsesc în ea un fel de eliberare. E luminiţa de la capătul tunelului, speranţa celui ce crede că dincolo e ceva mai bun.
Și atâta vreme cât sufletul încă mai are putere să zboare, cerul va fi întotdeauna mai aproape…

Aștept ziua când o să mă întorc Acasă. În țara fără lacrimi și fără tonuri de gri.
Aștept, mai ales, clipa când o să îmi iau în primire noile aripi.
Până atunci, mă folosesc de picioare. Și când mă lovesc de vreo piatră, mă gândesc că doar înaintând voi ajunge acolo unde am visat toată viața.

http://seforaseah.blogspot.ro/2015/02/gloante-pietre-si-dulcele-somn-al-mortii_19.html

8 comentarii (+add yours?)

  1. Lukas
    feb. 20, 2015 @ 11:55:52

    Cu greu mi-am retinut lacrimile… ve-ti auzi de razboie si vesti de razboaie, dar sa nu va inspaimantati caci inca nu este timpul … cuvantul Lui Dumnezeu ne invata despre aceste adevaruri care le traim in aceste vremuri .

  2. Lukas
    feb. 20, 2015 @ 12:50:43

    Multumesc Rodi. Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine, avem cu totii nevoie de calauzirea Lui.

  3. Iosif
    feb. 20, 2015 @ 19:46:29

    • rodi
      feb. 20, 2015 @ 19:50:02

      …frumos se potrivesc versurile cu acest editorial. Ne plac cantarile Mirelei Ursulescu. Multumim si God Bless you!!!

  4. Iosif
    feb. 21, 2015 @ 07:37:30

    Cei nascuti din nou,traiesc in partasie unii cu alti,intr-o noua viata „ascunsa cu Hristos in Dumnezeu”,plina de o permanenta bucurie si nadejde vie,intr-o dimensiune duhovniceasca,dincolo de cotidianul acestei vieti trecatoare.
    Personal,predicile cintate,i-mi ating mult mai profund starile sufletesti prin care trecem cu totii in aceasta „vale a plingerii”,si am postat aceasta cintare ,tocmai pentru a aduce putina speranta ,acestui editorial „deprimant.”
    Tatal ceresc sa va umple inimile de bucurie si nadejde vie.

    • rodi
      feb. 21, 2015 @ 08:09:17

      Adevarul este ca adevarul zilelor noastre este deprimant, dar imi place ca Sefora spune: „Totuşi mă doare că deseori ne pierdem în detalii și uităm esențialul…”
      asta a fost lectia pentru mine din acest articol. Ca sa combatem vestile triste din jurul nostru si din mocirla lumii care ne inconjoara, trebuie sa ne facem timp mai mult spre zidire si multumim lui Dumnezeu ca in zilele noastre avem posibilitate sa ascultam cantari si avem partasie cuEl nu doar in odaita si la slujbele de la adunare, ci si in casele noastre, prin internet. Doar sa ne facem timp, sa ne luam o pauza si sa ne atintim privirile pe ‘esentialul’ – Hristos, capetenia mantuirii noastre! Si cum ati spus dvs: Tatal ceresc sa ne umple inimile de bucurie si nadejde vie.

  5. Iosif
    feb. 21, 2015 @ 11:52:41

    „Adevarat ,adevarat va spun ca,voi veti plinge si va veti tingui,iar lumea se va bucura; va veti intrista,dar intristarea voastra se va preface in bucurie.
    Femeia,cind este in durerile nasterii,se intristeaza,pentru ca i-a sosit ceasul;dar dupa ce a nascut pruncul,nu-si mai aduce aminte de suferinta,de bucurie ca s-a nascut un om pe lume.
    Tot asa si voi,acum sinteti plini de intristare;dar Eu va voi vedea iarasi,inima vi se va bucura,si nimeni nu va va rapi bucuria voastra.
    In ziua aceeia,nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat,adevarat,va spun ca,orice veti cere de la Tatal,in Numele Meu,va va da.
    Pina acum n’ati cerut nimic in Numele Meu: cereti ,si veti capata,pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.”(Ioan 16:20-24)
    Ce le spunea Isus ucenicilor in urma cu doua milenii,este valabil si in zilele noastre,si uneori ,angrenati in cotidianul vietii preocupati de fire,pierdem relatia cu El,fapt ce provoaca tristete si uneor depresie in calatoria prin „vale”.
    „…caci despartiti de Mine,nu puteti face nimic.”
    Fiti binecuvintata, si Tatal nostru sa va umple fiinta,de puterea Duhului Sau cel Sfint,pentru lucrarea duhovniceasca la care ati fost chemata.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat: