Florin Ianovici – Lasati biserica sa fie biserica

Florin IanoviciAm fost aseara la o Evanghelizare. A venit primarul, au venit multi oameni. Fratele care era acolo, pastorul, erau si fratii care cantau, si la un moment dat au zis: „Frate, stii, facem Evanghelizare, sa nu mai facem rugaciune.” Am zis: „In veci sa nu mai zici lucrul asta.” „Dar ce sa facem?” „Sa fim penticostali din primul minut, pana in ultimul minut.” Sa facem exact rugaciunea care o facem mereu.

Pentru ca, oameni buni, daca noi vrem sa fim relevanti si pentru asta trebuie sa ne adaptam si pentru asta trebuie sa ne schimbam obiceiurile bune si pentru asta trebuie sa ne rugam intr-un fel si pentru asta nu mai putem sa lasam biserica sa fie biserica, ce fel de pocainta vor avea oamenii care vor sa se pocaiasca?

Eu imi aduc, de exemplu, ma uit la Ramona: „N-am vorbit noi despre Remus?” Stiti cum s-a pocait Remus? La o seara de veghe. Eu am zis: „Fereasca Dumnezeu, Ramona, sa nu cumva sa-l duci la o seara de veghe. Ca nu se intelege om cu om. Eu, cateodata, ma ispitesc la o seara de rugaciune. Acolo, l-am vazut, statea in baraca, chiar langa usa din dreapta, cum a stat aproape o ora cu genunchii plecati si cu capul plecat. Si a plans si in seara aceea s-a predat lui Dumnezeu. Lasati biserica sa fie biserica! Si Dumnezeu sa lucreze!

Relevant inseamna sa fii un om care sa citesti, un om care sa te instruiesti, dar biserica n-are nevoie de adaptari, de ajustari. Biserica n-are nevoie de modernisme. Biserica este a lui Hristos. Este mireasa Lui. E trupul Sau si El e capul. Marire lui Dumnezeu. Eu nu trebuie sa fiu relevant, aducand in biserica noi mode, noi curente. Va spun, in mod deosebit, nu ne trrebuie curente noi sau cantece noi, ne trebuie UNGERE in ceea ce facem.

Canti un cantec mai tanar, canti un cantec mai vesel, mai optimist. Sau canti un imn crestin. Nu asta conteaza, ci conteaza ungerea, UNGEREA, ungerea lui Dumnezeu. Fratii zic: „Trebuie sa fim relevanti, trebuie sa ne schimbam.” Dar, nu vreau sa schimb nimic. Sa ramana Dumnezeu pe temeliile Lui. Sa ramana Dumnezeu pe calea Lui. Laudat sa fie Domnul!

Sa lasam harul lui Dumnezeu sa rupa orice paganatate, pentru ca asta este o paganatate. Fratii mei, va sperie faptul ca Duhul Sfant conduce biserica aceasta? Nu vreti ca Duhul Sfant s-o conduca? Dvs. iubiti lucrarea Duhului Sfant? Fratilor, va spun un lucru: cand Dumnezeu descopera, sunt lucruri la care mintea omului n-ajunge. Sunt lucruri care numai Dumnezeu le tine in taina Lui. Nu va fie teama, lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze. Lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze. Lasati Duhul lui Dumnezeu sa lucreze! Lasati ca darurile Lui sa lucreze.

Am avut anul acesta experienta unei intalniri cu Domnul, supranantural. M-am intalnit cu un om a lui Dumnezeu care mi-a spus niste lucruri, nu le stia nimeni. A zis: „La trei ani de zile, Satana a vrut sa-ti ia viata.” N-a stiut nimeni. Mama stie, ca atunci cand am fost mic a sarit un cocos si era sa-mi smulga ochiul si daca nu sarea cineva, eu astazi nu mai traiam. Si am trecut prin aceste furtuni si mi-a spus, pas cu pas, cum Dumnezeu m-a ocrotit si m-a protejat. Stiti ce s-a intamplat cand mi-a spus trecutul? Atunci cand mi-a vorbit despre viitor am primit pentru ca numai Dumnezeu stia taina inimii mele. Si Dumnezeu mi-a spus lucruri pe care numai El poate sa mi le spuna. Nu vreti ca Dumnezeu sa lucreze prin Duhul Lui? Nu va fie teama.

Stateam de vorba cu fratii baptisti, care stiti ce ziceau? „Frate, e adevarat ca noi vedem ca biserica penticostala are viata, e clar ca rugaciunea voastra e insufletita. Si dintre noi sunt oameni care imbratiseaza ideea aceasta a darurilor, dar ni-e frica, frate. Vin unii si altii si incep..” Oameni buni, daca vor veni 10, poate ca unul nu e de la Dumnezeu, dar Dumnezeu isi apara lucrarea. Dumnezeu este cel care ne ocroteste, ne protejeaza. Ca nu-i a mea biserica si nici a ta. Suntem parte in ea, dar e condusa de Domnul Dumnezeu.

De aceea, va spun astazi sa lasam paganatatea mintii noastre. Traiasca Domnul! Sa lasam libertatea Duhului lui Dumnezeu. Sigur, cu oameni intelepti. Sunt oameni aici, prezbiteri, stim Biblia. Sunt aici diaconi, sunt oameni care cunosc din pruncie Sfintele Scripturi. Nu va temeti, Dumnezeu va conduce. Dar asta-i paganatate. Vrem o rugaciune inspirata de Dumnezeu. Vrem o rugaciune cu ungere. Vrem semnele si minunile lui Dumnezeu si pentru asta nu vreau adaptare, nu vreau relativizare, nu vreau sa inlocuiesc lucrurile lui Dumnezeu cu lucrurile omului. Ci vreau ca Dumnezeu din cer sa lucreze cum vrea El. A Ta-i biserica, Doamne. A Ta-i biserica.

Vezi mesajul aici – Florin Ianovici – Adevaratul har

PAGINA Florn Ianovici PREDICI

Gelozia și invidia – Nicolae.Geantă

p

Photo credit adigaskell.org

Sunt surori. Au aceeaşi genă ereditară: urăsc! (Ura e cel mai periculos combustibil pentru inimă). Sunt periculoase. Riscante. Ucigătoare. Şi totuşi, chiar considerate păcate de toţi, sunt practicate ascuns. Nu le vezi, dar le simţi. Sunt ca şmirgelul fin: cum au trecut pe lângă tine cum ţi-au smuls pielea! Dă imediat sângele…

Oamenii vorbesc despre ele dar… în dreptul altora! Le dezaprobă dar… le săvârşesc! Le condamnă, dar le ţin în liberate!

Nicolaie Geanta ciresarii pustanV-aţi întrebat vreodată care este diferenţa dintre gelozie şi invidie? A.W. Tozer spunea că „gelozia este durerea pe care o simţi când crezi că cineva are ceva care îţi aparţine ţie”.  Omul gelos este gelos dacă îi luăm ceea ce îi aparţine. „Invidia însă e durerea pe care o simţi când cineva are ceva care îi aparţine lui!”. Adică invidiosul e invidios pe mine, sau pe dumneata, când noi avem ceva ce lui nu i-a aparţinut niciodată!

Când cineva predică mai bine ca noi e invidie, nu gelozie. Când cineva e mai apreciat decât noi în biserică e invidie, nu gelozie. Când cântă mai frumos alţii, când au autoritate mai mare, cuvinte mai cu tâlc, când sunt binecuvântaţi e invidie, nu gelozie! Când un frate a câștigat un premiu sau a primit o mașină, extaziem? Pentru că, vorba fratelui Pustan : ” Azi ne e mai ușor să plângem cu cei ce plâng, decât să ne bucurăm cu cei ce se bucură”. Invidia.

Invidia. E un butoi cu pulbere. Gelozia. Un teren minat. Nici un soldat care s-a apropiat prea mult de ele n-a scăpat nemutilat. Nici măcar geniştii…

Fariseii şi cărturarii au căutat să-L omoare pe Hristos din invidie, nu din gelozie.  El avea Duhul lui Dumnezeu, ei nu-L avusese niciodată! El vindecase, ei nu. El hrănea, ei nu. El oferea lumină, ei n-o aveau. El iubea, ei nu!

Invidie şi gelozie în biserici? Nici n-ar trebui să pomenim asemeni concepte. Hristos nu le-a practicat! El avea de Tată pe Iehova, fariseii pe… diavolul! Cine invidiază nu e de la Dumnezeu…

Citeste blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Articole recente –

Din Presa Internationala

News breaking world globeO noua pagina cu easy-access: Ultimele Stiri 2015 –

Gog si Magog Identificat. Nu este Rusia! 

21 de martiri – Rugaciune

pentru crestinii persecutati

Duminica, 22 februarie, bisericile crestine au ales sa se roage pentru biserica mondiala persecutata.

VIDEO by QIdeas.org

Ravi Zacharias,Nelu Brie, Cristian Barbosu

Ravi Zacharias, Nelu Brie, Cristian Barbosu

Evenimentul ‘Believe’ la Cluj-Napoca, Romania – Ravi Zacharias, Nelu Brie, Cristian Barbosu – SALA POLIVALENTĂ – CLUJ-NAPOCA, 23 – 24 MAI 2015 (Interviu Credo TV)

Geo-Politica

Stiinta –

Februarie 2015

VIDEO by QIdeas.org

Orientul Mijlociu si Africa

Africa –

Romania –

SUA –

Din Lumea CRESTINA –

news world ETICA & Moralitate

ISTORIE:

„Veniţi să zidim iarăşi!” – Trezirea din vremea lui Neemia

Un cuvânt despre rezidirea peste vechile dărâmături ale creştinătăţii zilelor noastre.
Mai multe pe https://trezireazi.wordpress.com/

VIDEO by Gheorghe Aurel

Adevăruri de care nu avem nevoie – Nicolae.Geantă

Nicolae GeantaTrăim într-o lume a minciunii. De la politicieni la cercetători ştiinţifici, de la farsori la oameni religioşi, toţi au ajutat minciuna să-i crească picioarele. Şi nasul. Avizi de adevăr, totuşi ar trebui să ţinem cont că el nu e totdeauna folositor!

Un adevăr nefolositor este cel spus de pe buze. Cuvintele sunt tinichele goale dacă nu se-mplinesc. Adevărul buzelor e fals, nu vine din inimă. E adevărul în care spui că Dumnezeu e prezent în biserică dar nu crezi că e acolo! E adevărul practicat de Stalin: te iau în braţe să-ţi şoptesc că te iubesc, dar imi place sa-ti înfig cuţitul în spate! E minciună spunând adevărul.

Nu folosește nici adevărul vestit de diavolul. „Pe Pavel îl ştiu”, zice satana. „E adevărat, Dumnezeu există, dar nu vă temeţi de El”, îndeamnă michiduță. Și draci cred, şi se-nfioară, dar… nu fac voia lui Dumnezeu, zice Iacov. Fiți oameni! Adevărul spus de diavol poate fi ghicitorie! Dumnezeu urăşte ghicitorii: „să piară din mijlocul vostru!”, ne cere Moise. Nu credeți orice. Dumnezeu e oriunde, oricând, dar nu oricum.

Nu folosește nici adevărul spus prea târziu! Degeaba ajungi la incendiu după ce-a ars casa! Degeaba ai vrea să evanghelizezi, dacă oamenii au murit. Spune-le despre Hristos la timp, dacă nu „sângele lor îl voi cere din mâinile tale”, zice Domnul lui Ezechiel. Și nouă, evident.

Adevărul e dureros. Spune-l şi fugi! Veți scăpa împreună.

Citeste blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Articole recente –

 

Un an fără Dorel Popa – Fostul primar (Arad) şi pastor baptist va fi comemorat la „Maranata”.

Dorel Popa

Photo credit Aradon.ro „Dacă m-ai cunoscut şi m-ai uitat, mi-e greu să pretind că ai pierdut ceva, dar dacă pe Dumnezeu L-ai cunoscut şi L-ai uitat, pot pretinde că ai pierdut TOTUL!” (Dorel Popa, decembrie 2012)

ARAD. Astăzi se împlinește un an de când a murit Dorel Popa. Pastor baptist, fondator al Bisericii „Maranata” din Arad, fost primar al Aradului în perioada 2000-2004, Dorel Popa s-a stins, prematur şi fulgerător, la 16 februarie 2014, după un stop cardiac devastator. Avea 59 de ani.

„N-am ştiut pe vremea aceea”

„Să ştiţi că a murit cu inimă bună, adică împăcat cu toată lumea. A avut o bunăvoinţă, şi o înţelegere duse dincolo de priceperea mea. N-am ştiut pe vremea aceea, acum un an, înainte de a muri… Avea o răbdare extraordinară când îi asculta pe oameni. Pe toţi îi asculta. Pe toţi i-a încurajat, pe toţi i-a înconjurat cu drag, cu toţi a dat mâna şi a făcut pace. Era ceva inexplicabil pentru mine şi pentru fiul meu. A avut răbdare cu toţi, i-a iubit pe toţi şi i-a iertat pe toţi” – ne-a mărturisit soţia lui Dorel Popa, Lidia Popa.

Moment comemorativ

Pentru că la baptişi nu există parastas sau alte obiceiuri pentru pomenirea celor morţi, familia şi biserica nu vor organiza niciun astfel de eveniment la împlinirea unui an de la moartea lui Dorel Popa. Totuşi, în cadrul slujbei de dimineaţă, de duminică, 22 februarie 2015, la Biserica „Maranata” va avea loc un moment comemorativ dedicat lui Dorel Popa. A fost aleasă ziua de 22 dat fiind că înmormântarea a avut loc la 21 februarie 2014.

Oricine doreşte să fie alături de familia Popa în aceste momente, poate să participe la slujba de duminică dimineaţa, la „Maranata”. Cei prezenţi vor primi câte o ilustrată pe care apar un motto şi un verset biblic în care Dorel Popa credea cu tărie.

Mesaj

„Să nu ai alţi Dumnezei afară de Mine. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte ACUM tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.”

SURSA – http://www.aradon.ro/un-an-fara-dorel-popa/1505019

Aradul in DoliuARTICOLE despre DORU POPA:

  1. Anuntul decesului – Doru Popa – Fostul primar al Aradului 2000-2004 si Pastorul fondator al Bisericii Baptiste Maranata din Arad a decedat în urma unui infarct 1954-2013
  2. Ultima zi din viata si ultima rugaciune
  3. In memoria Pastorului Doru Popa – Scrisori
  4. Cine a fost Dorel Popa (1954 – 2014)
  5. Doru Popa – ‘Aradul e în doliu’ și O campanie pentru ‘Aleea Dorel Popa’ pe malul Mureșului in Arad
  6. Dorel Popa – condus pe ultimul drum 21 Februarie 2014
  7. Dorel Popa predica la Biserica Gloria Arad-Bujac la Sarbatoare 10 ani Radio ALT FM in 2012

 

LEGAMANTUL LUI DUMNEZEU CU AVRAAM – partea a-II-a – Viorel Udriste

Photo credit

Photo credit www.pinterest.com

VEZI partea I-a aici – LEGAMANTUL LUI DUMNEZEU CU AVRAAM – partea I – Odata cu Geneza cap. 12 , conceptul imparatiei devine tot mai evident si totodata apare o schimbare a modului in care Dumnezeu lucreaza cu umanitatea. Pana la Geneza 12, Dumnezeu s-a ocupat de omenire in general. O data ce starea de pacat a rasei umane este scoasa in evidenta, Dumnezeu va cauta sa binecuvanteze si sa rascumpere umanitatea cazuta lucrand printr-un popor special. Avraam devine figura principala prin care Dumnezeu va lucra. A fost alegerea lui Dumnezeu !

LEGAMANTUL LUI DUMNEZEU CU AVRAAM – partea a-III-a – Lungimea, adancimea si inaltimea credinciosiei lui Dumnezeu.

Fagaduinta lui Dumnezeu facuta lui Avraam si binecuvantarea acordata lui s-a extins nu numai la urmasii lui trupesti (adica iudeii care cred), ci de asemenea, la toti care au credinta adevarata, Il primesc si-L urmeaza pe Isus Hristos – adevarata „samanta” a lui Avraam, conf. Gal. 3:14 si 16: „…pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus, asa ca, prin credinta, noi primim Duhul fagaduit. Acum, fagaduintele au fost facute lui Avraam si semintei lui . Nu zice: si semintelor, (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: si semintei tale , adica Hristos.”

Toti cei care au o credinta asemanatoare cu a lui Avraam sunt „copiii lui Avraam” conf. Gal. 3:6-7 …”Tot asa si Avraam a crezut pe Dumnezeu si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. Intelegeti si voi, dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta.” si sunt binecuvantati impreuna cu el conf. Gal 3:9 : „Asa ca cei ce se bizuie pe credinta sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios”. Ei devin mostenitorii lui Avraam, mostenitori potrivit fagaduintei care include primirea prin credinta a „Duhului fagaduit”.

Fiindca Avraam a avut o credinta in Dumnezeu manifestata prin ascultare, el este socotit cel mai insemnat exemplu al adevaratei credinte mantuitoare. Din punct de vedere biblic, orice credinta in Isus Hristos ca Mantuitor care nu implica ascultarea de El ca Domn, nu este felul de credinta pe care a avut-o Avraam si astfel ea nu reprezinta adevarata credinta mantuitoare.

– DUMNEZEU IL PUNE LA INCERCARE PE AVRAAM –

„Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis: Avraame ! , Iata-ma , a raspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune. Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el, doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.”

Acest capitol este unul din cele mai interesante capitole din Sfanta Scriptura, probabil nici o scena din Biblie, cu exeptia Calvarului, nu este mai impresionanta ca aceasta si nici una nu ofera un simbol mai clar al mortii Domnului pe cruce. Supremul test al credintei lui Avraam a fost atunci cand Dumnezeu i-a poruncit sa-l aduca pe Isaac ca ardere de tot undeva in regiunea Moria.

Credinta lui Avraam in Dumnezeu si incredintarea in El, au fost testate la maxim. Dumnezeu ii porunceste lui Avraam sa faca ceva complet opus gandirii obisnuite, dragostei parintesti si sperantei sale de o viata. ” Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.

In istoria lui Avraam noi citim despre trei incercari a credintei sale.
– chemarea de a se desparti de rudenia si tara sa, si sa plece (Gen. 12:1) necunoscand unde avea sa ajunga. „Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce. ” Evrei 11:8
– solicitarea de a se increde in Dumnezeu cu privire la promisiunea din Legamant fara sa vada implinirea acestei promisiuni timp de douazeci si cinci de ani ! „Avram era in varsta de saptezeci si cinci de ani cand a iesit din Haran” Gen. 12:4b „Avraam era in varsta de o suta de ani, la nasterea fiului sau Isaac.” Gen.21:5 . A se observa ca numele de Avram se schimba in Avraam la varsta de nouazeci si noua de ani cand Dumnezeu face cu el Legamantul taierii imprejur ! Gen. 17:5 Avram insemna „tata inaltat”, in timp ce Avraam inseamna „tatal unei natiuni” va rog sa comparati Neemia 9:7 cu Rom. 4:17; (Rom. 4:13-25)
– porunca prin care el trebuia sa-l jertfeasca pe Isaac, fiul promis. Intr-un mod similar sau asemanator lui Avraam va fi testata si adevarara credinta a credinciosilor !

„Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti (cand… ?) la aratarea slavei Lui ! Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, se odihneste peste voi.” 1 Petru 4:12-14

Vom vedea in ultima parte, pas cu pas cum Avraam isi duce fiul la muntele Moria pentru jertfa, dar Dumnezeu ii pregatise deja lui Avraam…un berbece incurcat cu coarnele intr-un tufis ca sa-l aduca ardere de tot in locul fiului sau. ‘Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija ” Gen. 22:14a

Va urma ultima parte, partea a III-a…

 Alte articole de Viorel Udriste –

„Doamnelor si domnilor” – o formula interzisa!

La inceputul Mileniului III ne aflam la confluenta nefericita a unei revolutii sexuale fara minte si a unei doctrine irationale a egalitatii. O consecinta nefasta a acestei intersectii este o confuzie sexuala fara precedent in lumea occidentala ori in istoria omenirii. O lume bizara obsedata de sexualitatea perversa si de transformarea perversiunii in norme de conduita pentru restul societatii. Ceea ce observam astazi pare a fi conturul viitorului umanitatii, un viitor lipsit de diferentiere intre sexe ori discernamint.

Imaginati-va o comunitate de oameni care, in numele egalitatii intre oameni, abroga binaritatea sexuala, adica diferentele intre barbati si femei. Barbatii iau estrogen sa arate mai putin a barbati si femeile testosteron pentru a arata mai putin ca femei si mai mult ca barbatii. Femeile isi taie sanii prin proceduri chirurgicale pentru a nu mai arata ca femeile din trecut, adica „traditionale”. Vocea barbatilor se feminizeaza iar acea a femeilor devine mai masculina. Undeva, pe la mijloc, apare noul prototip uman: nici barbat, nici femeie. Aspectul biologic devine irelevant in definirea sexului fiintei umane, identitatea sexuala fiind data de ceea ce crede omul in mintea lui, nu de natura lui biologica. In alte cuvinte, mintea, nu biologia, creaza realitatea sexuala.

O lume bizara

Imaginati-va, pe linga asta, ca in aceasta lume bizara inca se mai nasc copii, dar ca ceea ce deja vedem in unele parti ale lumii devine norma universala. Daca copiilor inca li se va emite un certificat de nastere, foarte probabil ca nu va mai fi numit asa, ci „certificat de creare” ori „certificat de procreare” asemenea unei masini. Pe certificatul de nastere nu se va mai identifica sexul biologic dobindit la nastere de catre noul nascut. Rubica „sexul copilului” ramine goala, pentru a fi umpluta cind copilul devine adult, la 18 ori 21 de ani, sa zicem, cind el/ea decide ce sex isi alege, asa dupa cum ii va duce mintea in acel moment din viata: masculin, feminin, ceva intre cele doua sexe, ori altceva. Pe noul certificat de nastere nu va mai exista rubrica pentru parinti ci pentru „partile care au creat copilul”. Termenii traditionali si multimilenari de „tata” ori „mama” vor dispare. In loc de o rubrica pentru doi parinti rubrica va ramine goala pentru a ingramadi acolo toate persoanele care au „contribuit” la aducerea in lume a unei noi fiinte umane: 2 persoane, 3 persoane, ori mai multe. O persoana pentru ca a donat materialul genetic, alta pentru ca l-a cumparat, o femeie pentru ca a purtat sarcina (a se citi – si-a imprumutat uterul), iar o alta femeie pentru ca adoptat copilul. In loc de „parinti” rubrica va face referinta la „partile contractante”, adice la persoanele implicate in creearea noii fiinte umane. Nu se va mai vorbi de „nasterea” copilului ci de „crearea” lui. In Marea Britanie Parlamentul deja a lansat o lege care permite „crearea” de copii cu trei „parinti” ori  trei „parti contractante”. Iar certificatul de „creare” ori „nastere” va mentiona probabil si modul in care copilul a vazut lumina lumii, prin nastere naturala dintr-un uter natural ori dintr-un uter artificial. Cuvintele „sot” ori „sotie” vor dispare si vor fi inlocuite, la fel, cu „partile contractante”.

Unele din aceste lucrurile deja se petrec sub ochii nostri. Doar anul trecut California a modificat mai intreaga legislatie pentru a elimina termenii de „parinti”, „mama” ori „tata”. In Canada tineri parinti, fideli discipoli ai revolutiei sexuale, nu mentioneaza sexul biologic al copilului in certificatul de nastere ci il lasa gol pina cind copilul va atinge majoratul si va decide pentru el insusi ce sex prefera. Iar daca se razgindeste, va avea drept la un nou certificat de nastere. Si toate lucrurile acestea bizare se fac pentru a acomoda tendintele radicale ideologice ale zilelor noastre: revolutia sexuala si doctrina radicala a egalitatii. Intrebam: o astfel de comunitate de oameni nu cumva ar fi echivalentul unei case de nebuni? Fara indoiala ca da.

City University of New York

Un exemplu recent e City University of New York („CUNY”). In ianuarie administratia Universitatii a adoptat un regulament administrativ care interzice folosirea urmatoarelor cuvinte ori termeni in Universitate: „domn”, „doamna”, „el”, „ea”, „doamnelor si domnilor” si oricare alta apelatie care identifica ori ar putea identifica sexul persoanei cu care se poarta conversatia ori a persoanei despre care se vorbeste. De exemplu, un profesor nu ar putea pune, intr-o conversatie cu studentii, urmatoarea intrebare unui student ori studente „ce parere ai despre opinia ei„, deoarece cuvintul „ei” denota faptul ca persoana despre care se vorbeste apartine sexului feminin. O astfel de formulare ar putea jigni deoarece presupune ca persoana respectiva e „femeie” cu toata ca ea se considera un „el”, adica barbat. Dimpotriva, formula pe care profesorul va trebui sa o foloseasca este „ce parere ai despre opinia lui Maria”. La fel pentru baieti, intrebarea acceptabila este: „ce parere ai despre opinia lui Mihai”, nu a „lui”?

Sunteti nedumeriti? Intr-o stare de confuzie? Daca da, imaginati-va starea de confuzie a studentilor, profesorilor si administratiei unor astfel de universitati. Recent, New York Times scria despre confuzia sexuala de la University of Vermont. In 2009 universitatea a adoptat o politica de desemnare a identitatii sexuale a studentilor. Studentilor li se permite sa-si identifice identitatea sexuala in urmatoarele cinci (5) categorii: (1) „el” (he); (2) ea (she); (3) nici el nici ea (ze); (4) ele (adica identitati sexuale multiple); si (5) numele mic ori mare. La inceputul anului universitar 2014 1.891 de studenti au facut cereri pentru desemnarea identitatii sexuale preferate. Dintre ei, 14 au cerut sa li se spuna „ze”, 10 au optat pentru „ele”, 228 au cerut sa li se spuna pe nume, si restul au ales „el” ori „ea” fara, insa, ca asta sa indice ca de fapt aceste persoane se identifica conform sexului lor biologic.

Ideologia de gen e o problema. Reflecta o criza a identitatii personale si o gandire nihilista. Din nefericire este o ideologie in expansiune. Se extinde. Iar faptul ca e ridicata la rang de politica oficiala universitara ingrijoreaza. Denota ca sexualitatea nu e inata. Indica ostilitatea ideologiei sexuale contemporane impotriva naturii umane. Ignora antropologia umana si experienta universala a umanitatii. Societatea umana, de la inceputul ei, a fost cladita pe realitatea evident binara a fiintelor umane si complementaritatea genului masculin cu cel feminin. Doctrina radicala a egalitatii submineaza si ea relatiile umane. In una din scrierile lui, Aristotel observa ca „oamenii se lupta sa devina egali, si odata ajunsi egali se lupta sa devina inegali”. Traim zile in care oamenii lupta sa fie „egali”. In numele egalitatii surpa diferentele intre fiintele umane. Ultima frontiera a „inegalitatii” este existenta, inca, in gandirea omului si in realitatea institutionala a civilizatiei contemporane a celor doua sexe – masculin si feminin. Sociologii numesc acest aspect al antropologiei umane binaritate. Egalitatea radicala cere surparea gandirii binare si a civilizatiei cladite pe ea.

Destructivismul universitatilor occidentale

Promovarea ideologiei de gen este unul din multiplele aspecte ale destructivismului universitatilor occidentale. Recent, filosoful american William Deresiewicz, fost profesor de engleza la Universitatea Yale, a publicat o carte in care lamenteaza si critica situatia tragica a universitatilor de elita din Statele Unite. Ele nu mai sunt capabile sa dea societatii fiinte umane care sa poata sta pe propriile picioare, ci absolventi care critica tot ce intilnesc in cale, trecutul si prezentul, fara insa a fi capabili sa-si creeze propria realitate ori identitate. Absolventii nu sunt capabili sa traiasca in realitatea zilelor noastre. Universitatile, zice Deresiewicz, au devenit o cochilie in care studentii clocesc ani la rind, fara un sens al propriei impliniri ori a unui viitor. Dupa ani de indoctrinare, caci invatatura lipseste, absolventii sufera de aversiune fata de toate si toti. Aversiune fata de risc. Aversiune fata de traditie. Aversiune fata de institutiile sociale curente. Aversiune fata de religie. Aversiune fata de crestinism. Aversiune fata de parinti. Aversiune fata de institutile religioase. Aversiune fata de capitalism. Aversiune fata de cei care muncesc din greu si au. Aversiune fata de cunostintele practice. Adica, intr-un cuvint, sunt „anti, anti si anti…” In final, zice Deresiewicz, ei sufera de aversiune fata de adevar. Pentru studentii zilelor noastre intrebarea nu mai e „ce e adevarul” ci „ce e adevarul pentru mine„? Deresiewicz numeste studentii zilelor noastre „oi” care merg intr-o singura directie, la gramada.

Ce are asta de a face cu interdictia vocabularului politicos, inclusiv al formulei „doamnelor si domnilor”? Ea reflecta aversiunea fata de mostenirea antropologica  si biologica a speciei umane. O aversiune mai aroganta, radicala si agresiva ca aceasta probabil ca nu se poate.

Citeste in continuare aici – http://www.radiofiladelfia.ro/stiri-externe/doamnelor-si-domnilor-o-formula-interzisa.html

Istro-romanii – ISTRIA

Photo credit en.wikipedia.org

In anul 2005 organizatia internationala UNESCO a inclus dialectul istro-roman in Cartea Rosie a limbilor in pericol.( Red book of endangered languages).

  Populatia istro-romana este o ramura a poporului roman asezata in Peninsula Istria din Croatia. Este singura comunitate de origine romaneasca in totalitate catolica. Dintr-un numar evaluat la 150-250.000 de persoane in secolele trecute, se estimeaza ca in prezent ar mai exista intre 1.500-3.500 de vorbitori de limba istro-romana. Procesul progresiv de anihilare a comunitatii de catre populatiile  sarba, slovena si croata, care a culminat in timpul regimului toalitatar comunist de sub conducerea lui Tito, influenta puternica slava, si intr-o anumita masura italiana, stagnarea evolutiei naturale a limbii datorita izolarii continue, au generat un proces ireversibil de descompunere  in toate planurile a identitatii latine a acestei comunitati. Din statisticile  sarbesti este cunoscut faptul ca  numarul vorbitorilor de limba istro-romana a scazut dramatic in ultimul secol, de la aproximativ 15.000 la vreo cateva sute.

 Numiti de catre locuitorii autohtoni cimiri dar si  vlahi (nume dat romanilor de la nord de Dunare), unii lingvisti considera limba istro-romanilor un dialect al limbii romane in timp ce altii o considera ca o limba romanica distincta,usor  inteligibila cu romana.

  Primele informatii despre existenta acestei populatii au fost mentionate inca din Evul Mediu, cea mai insemnata sursa fiind consemnata in scrierile cronicarului italian Manarutta din Trieste. In anul 1698 el scria ca in Peninsula Istria exista „o populatie care avea o limba proprie a lor si care se asemana cu limba romana dar are si multe cuvinte italiene.De aceea ei se numesc intre ei,in limba lor, rumeri si locuiau de la Marea Adriatica pana la portile Triestului”. Toponomia peninsulei , prin numele unor orase si sate care mai exista si astazi, demonstreaza  fara echivoc existenta unei populatii asemanatoare locuitorilor din Romania : Mune Mare(Muntele Mare), Draga,Vlasca,Vade, Faragun,Cuculeani,Negri, Santa Lucia,Vale, Murari,Corte Alba(Curtea Alba),Roma,Val d’Arsa (Valea uscata),Schilazzo,Rumeri si altele.

 In anul 1896 istoricul Teodor T.Burada publica o lista cu 114 nume de localitati populate altadata cu vorbitori de limba istro-romana dar care in secolul XIX isi pierdusera in mare parte limba materna.

 Conform majoritatii  cercetatorilor istorici, provenienta acestei populatii deosebite in limba si obiceiuri vis-a vis de populatia slava autohtona, ar provenii ca urmare a unei migratii de romani din zona Carpatilor Apuseni (Tara Motilor,Crisana) si care s-ar fi desfasurat prin secolele XIII-XV.Motivele acestei migratii inca nu sunt cunoscute pe deplin. A fost perioada in care Imperiul otoman a cunoscut apogeul extinderii maxime in Europa de Est, ajungand pana la portile Vienei.

 Dintre personalitatiile religioase,literare si stiintifice ale acestei comunitati se remarca in primul rand profesorul Andrei Gavrina.

Acesta a infiintat si condus in perioada interbelica (1921-1925) prima scoala cu predare in dialectul istro-roman  iar mai tarziu a scris si o carte de rugaciune . De origine istro-romana a fost si teologul protestant Matei Vlahici (1520-1575),in germana Matthias Flach,  unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Martin Luther din timpul Reformei. Este deasemenea posibil ca savantul si inventatorul sarb Nikola Tesla ,nascut in Istria,sa fie de origine istro-romana.

 Fiind foarte asemanatoare cu romana, vocabularul istro-roman a fost de-a lungul secolelor  puternic influentat de limbile slave (sarba,croata si slovena ) si intr-o mai mica masura de italiana. Este de mentionat faptul ca in timpul ocupatiei italiene de dinainte de primul razboi mondial si pana la sfarsitul celui de al doilea, autoritatile italiene au sprijinit in multe planuri comunitatea istro-romana din Croatia, acordandu-i chiar  un anumit grad de autonomie. Din nefericire,   trecerea Peninsulei Istria la Yugoslavia comunista asociata cu dezinteresul guvernantilor comunisti din Romania ,a insemnat lovitura finala in incercarea de a elimina din istorie o comunitate minoritara de origine latina,candva prospera.

 Actualmente, ultimii cunoscatori ai dialectului istro-roman din Istria traiesc in opt localitati din partea croata a peninsulei Istria (Maggiore Ucka sau Muntele Mare ,Krisan,Carbune si Sucodru fiind cele mai importante)  si in doua localitati  din partea slovena a peninsulei (Golac si Polijene).

  Deasemenea ,datorita emigratiei,exista doua comunitati in diaspora, una in orasul italian  Trieste ,iar a doua in New York,USA.

Dupa ultimile informatii,niciuna nu depaseste insa cifra de 300-400 de persoane.

 Raportul  specialistilor de la UNESCO  oferit organizatiei internationale este cat se poate de concludent: „Toti cei care au vizitat Istria confirma ca numarul vorbitorilor de istro-romana scade vertiginos si alarmant , acestia fiind intr-un stadiu avansat de deznationalizare”

Radu Oprea

Noua ordine conflictuală mondială: încercuirea Europei

Noua ordine conflictuală mondială: încercuirea Europei

Ultima stire din presa de azi –

Rusia ar putea lansa un atac convenţional asupra unui stat est-european membru al NATO, o situaţie care ar genera un conflict strategic, cu risc de confruntare nucleară, avertizează generalul britanic Adrian Bradshaw, adjunctul comandantului forţelor aliate din Europa. Citeste aici –

Oficial NATO: Rusia ar putea ataca un stat estic membru al Alianţei, cu riscul unui conflict nuclear

Noua ordine conflictuală mondială: încercuirea Europei

Cum va arăta oare harta noastră la finele anului 2015, anul în care marile decizii se transformă în acţiuni decisive în teren? Am văzut pentru prima oară această hartă, realizată de specialiştii în proiecţii prospecţive strategice de la CJFC, o foarte interesantă companie franceză, cu ocazia unei discuţii la Bruxelles.

Ce ne arată harta primară? Sugerează o ameninţare concretă, corect identificată şi prezentată ca atare: în acest moment, Europa este încercuită de un semicerc al conflictelor deschise şi, în aşteptare, cu altele latente, apoi altele foarte aproape de a se inflama şi, în fine, cu perspectiva unora noi, în zonele unde se vor disputa direct zonele de influenţă.

Şi, dacă vă uitaţi bine, veţi vedea noutatea absolută a momentului: de data asta, vectorii majori de putere vizează direct (sau au potenţialul de a o face) zona definită ca spaţiu al Uniunii Europene şi zonă europeană a NATO. Vectorii de transport ai acestei ameninţări sunt extrem de diferiţi dar la fel de primejdioşi.

De secole, nu s-a mai întâmplat ca pe acest arc să se combine forţa a doi vectori absolut şi complet diferiţi, unul statal şi altul non-statal, dar cu doctrine politice şi militare (dar şi, vizibil într-unul dintre cazuri, cu un mesaj religios formal asumat) îndreptate explicit împotriva valorilor spaţiului european şi, prin extensie, al celui euro-atlantic. Vectori care deţin şi capacităţile operaţionale de a-şi pune imediat ameninţările în aplicare.

Cei doi vectori sunt Federaţia Rusă şi entitatea Statul Islamic, ambele declarând explicit şi fără nici un fel de echivoc că ţările membre NATO şi UE reprezintă o ameninţare strategică dintre cele mai importante, pregătindu-şi răspunsul adevat. Ceea ce nu poate însemna decât planificarea etapelor unor lovituri îndreptate asupra punctelor cu valoare militară şi relevanţă civilă simbolică de pe teritoriul statelor europene. O ameninţare care priveşte direct fiecare dintre statele europene (dar şi aliaţii de peste Atlantic şi nu numai) dar şi ansamblul intereselor strategice ale blocului european căruia i se poate încerca limitarea sau chiar, pe cât posibil, interzicerea accesului la axele de comunicaţie sau/şi transport energetic…..

Citeste mai mult: adev.ro/nk492r

ISTORIE: Dosarele secrete ale Inchiziției

Photo credit en.wikipedia.org

Documentar in 4 parti. Documentarul descrie religia cea mai puternică din lumea occidentală, catolicismul, precum și hotărârea sa de a se menține la putere cu orice preț, în Franța medievală, Spania secolului al 15-lea, Italia renascentistă și chiar și în secolul al 19-lea.

Convertiri forţate, torturi fără seamăn, orori de neimaginat, execuții înspăimântătoare – cam aceasta era şi este, în continuare, imaginea generală când pomenim Inchiziția. Istorici, experți și reprezentanți ai Bisericii contribuie pe parcursul filmului documentar Dosarele secrete ale Inchiziției la deslușirea acestui subiect extrem de controversat.

Part I

Dosarele secrete ale Inchizitiei (partea 1: Eliminarea ereticilor) prezinta inceputurile Inchizitiei in efortul sau de a elimina ereticii cathari. În secolul al 12-lea, o sectă creștină, numită a catharilor, contestă doctrina Bisericii și puterea absolută a papei. Papa Inocențiu al III-lea declară un război sfânt pentru a ucide acești eretici. Montaillou, un modest sătuc francez, este ultimul bastion al catharilor. Episcopul Jacques Fournier devine unul dintre anchetatorii cei mai calificați ai Sfintei Inchiziții.

Part II

Dosarele secrete ale Inchizitiei partea 2 – Lacrimile Spaniei. In aceasta parte este descrisa nasterea Inchizitiei spaniole. Fernando și Isabel se proclamă monarhi catolici. În războiul de respingere a musulmanilor rămași în sudul regatului, țapi ispășitori devin așa-numiții conversos, evreii care s-au convertit la creștinism și care sunt acum acuzați de a fi trădători și eretici care, în secret, încearcă să submineze Biserica. Inchiziția spaniolă se naște și, astfel, începe o campanie de teroare.

Partea III

Dosarele secrete ale Inchizitiei partea 3 – Razboiul ideilor. În secolul al 16-lea, creșterea protestantismului slăbește controlul spiritual al Bisericii și influența politică a acesteia. Pentru a proteja Biserica Romană de la aceste amenințări, Papa Paul al III-lea fondează Inchiziția Romano-Catolică, pentru a vâna toți ereticii. Cardinalul Carafa Giovani apare de neoprit în încercarea sa de a proteja interesele și morala Bisericii.

Partea IV

Dosarele secrete ale Inchizitiei – partea 4 – Sfarsitul Inchizitiei. In ultima parte a documentarului, este povestita sfarsitul Inchizitiei in Italia secolului al XIX-lea. În 1858, Papa Pius al IX-lea ordonă Inchizitorului de la Bologna să ia un băiat evreu în vârstă de șase ani, Edgardo Mortara, de la familia sa, după ce află că micuțul fusese botezat în secret. În turbulențele politice care urmează, Papa devine un prizonier virtual la Vatican și cândva puternicul Sfântul Imperiu Roman este redus la un perimetru de doar câțiva kilometri pătrați.

VIDEO by Canalul utilizatorului Lovendal

Președintele Obama face o paralela nepotrivita intre cruciade si violenta Statului Islamic

Președintele Obama face o paralelă între cruciade și violența Statului Islamic:
”Gândiți-vă la cruciade și la Inchiziție, când oamenii au comis fapte îngrozitoare în numele lui Hristos.”
Remarcile sale arată cum vede el Islamul și scopurile SIIL, iar în cadrul unei întruniri recente a liderilor creștini, președintele Obama compara cruciadele cu atrocitățile SIIL. Observațiile sale nu numai că au aruncat paie pe focul conflictului dintre lumea musulmană și Occident, dar se pare că sunt incorecte din punct de vedere istoric, conform doctorului Corne Bekker de la Universitatea Regent.

Președintele Obama spunea despre creștini că nu ar trebui să fie disprețuitori și să judece Islamul pe baza acțiunilor SIIL și a dat drept exemplu cruciadele. Este oare un exemplu adecvat ?

”Mi se pare interesant că cel mai important pasaj din istoria creștinismului ar putea fi cruciadele, dar cu siguranță este perioada care ar trebui înțeleasă cel mai bine. Oamenii citesc doar parțial scrierile despre cruciade. Trebuie să știm că acestea au fost în majoritatea cazurilor războaie defensive din partea creștinilor pentru a se opune invaziei islamice. De cealaltă parte, SIIL declanșează un război agresiv cu scopul de a cuceri toată lumea”, spunea doctorul Corne Bekker.

Oamenii încă vorbesc, și acum după o săptămână, despre remarcile președintelui din cadrul celebrului Mic Dejun cu Rugăciune. Președintele pare foarte deconectat de situațiile de teroare declanșate de SIIL.
Oare chiar nu înțelege situația, sau unde are loc fisura ?

”Este interesant faptul că termenul de cruciade nu a fost folosit în timpul cruciadelor. Este un termen ce a fost inventat la începutul secolului al XX-lea, odată cu ridicarea ideologiilor și politicilor liberale. Este evident că președintele nu prea înțelege ce înseamnă Islamul și cruciadele. El vede asta ca o critică la adresa colonialismului occidental, însă nu a fost așa. A fost o defensivă a creștinismului în fața invaziei islamice”, spunea doctorul Corne Bekker.

Atât islamul cât și creștinismul s-au răspândit în întreaga lume.
Doctorul Corne Bekker a fost rugat să facă o comparație între modul în care s-au răspândit acestea:
”Încă de la început, de pe vremea lui Mahomed, Islamul s-a răspândit prin război și violență. Dacă ar fi să ne uităm la viața lui Mahomed, deși este un personaj despre care nimeni nu vrea să vorbească, vedem că acesta s-a întors în locul său natal și l-a cucerit prin violență. În viața lui Isus, vedem exact opusul. Nu există nicio înregistrare din viața lui Isus în care El să fi îndemnat la violență.

Din contră, El a spus să ne iubim dușmanii, să îi binecuvântăm pe cei ce ne blestemă.”
Coranul conține multe versete în care se spune că e în regulă să îi ucizi pe necredincioși, pe infideli.
Există vreun verset în Noul Testament al Bibliei care să spună că putem să acționăm astfel față de necreștini ?

”Din contră! Isus spunea că am auzit că s-a spus ochi pentru ochi și dinte pentru dinte… Dacă ne uităm la perioada respectivă, toți ar fi rămas fără ”ochi” și fără ”dinți”. Isus spunea că dacă cineva ne lovește peste un obraz, să îi întoarcem și celălalt obraz. El a fost un exemplu în acest sens, ajungând chiar să moară”, spunea doctorul Corne Bekker.

Care este rolul Bisericii în războiul dintre aceste două civilizații ?
”Ce mare oportunitate avem noi acum, ca Biserică ! Creștinismul are mesajul mântuirii. După părerea mea, în islam nu există posibilitatea pentru mântuire. Noi avem posibilitatea, ca Biserică, nu doar să proclamăm clar oferta lui Hristos, ci și să arătăm calea spre mântuire și în cele din urmă, pacea”, a afirmat doctorul Corne Bekker.

Doctorul Corne Bekker ce părere are despre ceea ce face regele Abdullah al Iordaniei acum pentru că mulți oameni nu înțeleg de ce se ucid musulmanii între ei, însă, după cum spuneați, nu este ceva nou:
”Războiul dintre musulmani a existat de la început. Ce vremuri extraordinare trăim acum ! Sper ca acum, prin ororile produse de SIIL, ochii lumii arabe să se deschidă și să vadă realitatea.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 63 – februarie 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

What Christians can learn about The Crusades

Few incidents in the history of the church are as controversial as the Crusades. The tragic loss of life that resulted from this movement has, sadly, discredited the Christian faith in the eyes of many. Today, Christians are sometimes uncertain about how they should view or react to this chapter in history. In this lecture, Dr. Godfrey will offer valuable insight about how Christians can best understand and learn from this dramatic period in the church’s past.

This message is from Dr. W. Robert Godfrey’s teaching series, A Survey of Church History, Part 2 A.D. 500-1500 :http://www.ligonier.org/store/a-survey-of-church-history-part-2-dvd/

VIDEO by Ligonier Ministries

Faith vs. Works – a 5 minute explanation

Many Christians and skeptics have a hard time understanding how Christians salvation works. Are you saved through grace, or do we have to be a good person in order to maintain salvation? This video addresses that and points out the issue of faith and works is just an ordering issue.

VIDEO by InspiringPhilosophy

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari