TUTUROR FEMEILOR – Daniel Chereji

young woman femeie

Photo credit www.ziare.com

Este un mesaj de 8 martie, dar folositor oricand!

TUTUROR FEMEILOR

Luată în chip tainic de lângă inima noastră şi pusă apoi să stea tot lângă inimă, este darul perfect pe care Dumnezeu a ştiut să ni-l ofere cu generozitate.

Plămădită din aceeaşi frământătură şi totuşi este mai delicată, mai gingaşă, mai frumoasă şi mai fină.

Sortită de Dumnezeu să fie aducătoare de viaţă, este prima persoană din lume care ne i-a în braţe când venim pe lume.

Ne veghează somnul, ne leagănă, ne spune poveşti şi se roagă să creştem mari şi sănătoşi.

Ne sunt dăruite de Domnul să ne acompanieze viaţa devenind jumătăţile noastre.

Ne iubesc atât de mult încât sunt gata de orice sacrificiu, ar fi gata să renunţe chiar şi la propriile vieţi, dacă ar şti că în felul acesta le salvează pe ale noastre.

Ne stau alături la bine şi la greu, ne încurajează când suntem deznădăjduiţi şi ne ajută să mergem mai departe când ni se pare că ne-au lăsat puterile.

Sunt fericite dacă şi noi suntem fericiţi şi suferă împreună cu noi, când suntem trişti.

Este intuitivă, atentă la detalii, prevăzătoare, iar când ne avântăm prea mult şi cu nesăbuinţă înainte, ştie să ne tempereze cu înţelepciune.

Nu-i plac pericolele, vrea mai degrabă să le evite decât să le încerce şi face tot ce-i stă în putinţă să ne ţină deoparte de orice risc.

Nimeni nu o întrece în compasiune, când are motive de bucurie sau tristeţe, plânge.

Însă când plânge, nu se sfieşte asemenea bărbaţilor, nu plânge pe ascuns sau în palme, ci plânge vârtos, de-a adevăratelea, plânge din inimă şi fără ruşine.

Plânge pentru că îi pasă şi nu-i este teamă să-şi ascundă sentimentele.

De multe ori are dreptate mai multă decât noi şi totuşi tace pentru că nu vrea să ne umilească. Ne cunoaşte prea bine şi ştie că suntem prea mândri să acceptăm că am greşit.

Suportă mai mult durerea şi trece mult timp până să spună că o doare ceva anume.

Se roagă mai mult, poate tocmai pentru că este mai slabă.

Învaţă mai repede să depindă de Domnul iar inima ei se deschide mult mai uşor în faţa Evangheliei.

Când aude Cuvântul, sufletul ei se ştie frânge, pocăindu-se.

Nimeni nu luptă ca ea pentru familie şi nimeni nu poate iubi aşa cum ştie ea să iubească.

Dacă plecăm de aici înaintea lor, se îmbracă cernit şi continuă să ne poarte în inima lor şi pe mai departe.

Fără ele viaţa ar fi lipsită de farmec, florile n-ar mai merita culese, iar noi n-am fi zâmbit niciodată.

Dumnezeule, îţi mulţumim frumos pentru darul acesta.

O cheamă simplu: femeie.

„…femeia care se teme de Domnul va fi lăudată”(Proverbe 31:30)

pastor Daniel Chereji  Facebook 8  Martie  2011

Reclame

Ce NU trebuie sa devină Biserica lui Christos! (1) Ioan Alexandru Grigore

Photo credit Ioan Alexandru Grigore

La fiecare 12 ore apare o nouă denominaţiune. Conform statisticilor in lume sunt peste 40.000.

In urma unor analize ale unor autori creştini am putut descoperi câteva simboluri sau metafore cu privire la unele biserici. Aşa cum suntem noi păcătoşi iertaţi şi imperfecti Dumnezeu găseşte cu cale să se folosească de noi spre a duce Evanghelia Sa celor pierduţi.

Dumnezeu este cel care a instituit Biserica şi o susţine şi azi, Duhul Sfânt a constituit Biserica şi o cercetează şi azi, Domnul Isus Christos şi-a dat viata şi iubeşte Biserica, apostolii au fost membrii activi şi ei în biserici locale iar mai apoi au fondat biserici, unde pe mai departe şi-au primit Invăţătura si cresterea spirituala din Scripturi însa ei au fost mereu în alerta cu privire la învăţătorii falsi şi mincinoşi.

Suntem chemaţi să înţelegem CINE este Biserica din Scriptura,să iubim Biserica (Iubiti Biserica), să slujim Biserica, să respectam pe slujitorii ei şi să împărtăşim prin darurile primite de la Dumnezeu Tatăl nostru Evanghelia unei lumi ce bântuie în întuneric.

Scriu din postura unui membru care are o relaţie bună cu biserica locală, slujesc, însă asta nu mă determină să mă culc pe o ureche să abordez cu tehnica struţului vânturile doctrinei diavolului , să arunc totul sub preş şi să mă prefac că aceste lucruri nu se întamplă în lumea evanghelică şi să cred că aceste simptome şi stări nu vor sa se infiltreze şi printre noi/sau in noi.

Toate aceste tendinţe strâmbe şi deformate apar pentru că oameni carnali ajung în astfel de pozitii şi transformă Biserica lui Christos într-o institutie uşor de controlat şi conduc poporul lui Dumnezeu după ce au învăţat la conferinţele despre conducere a oiţelor, însă toate imaginile pe care le voi prezenta nu au nimic de-a face cu Scriptura.

Dacă vei avea aşteptări nerealiste sau exagerate cu privire la Biserica lui Dumnezeu vei fi dezamăgit!
Aşa că iţi recomand să te fereşti sau să ţi la distanţă orice pericol compus dintr-o:

1) Biserica plină de vitamina „ISM”
Este biserica in care se acceptă şi îmbrăţişează ideologia pe nume „ismul”. Se administrează la orice boală a păcatului doar că are efect temporar şi nu taie problema de la rădăcină, sunt ca pătrunjelu’n supă. Aici avem de-a face cu calea convenabilă de azi precum: servilismul, pacifismul, ecumenismul, tolerantismul, pluralismul, relativismul, situaţionalismul, pragmatismul, sincretismul, umanismul, cameleonismul, şantajismul, consumerismul toate stau cuminte în familia lui bisericism(ul). Toate aceste vitamine sunt ineficiente în lupta cu păcatul.

2) Biserica tribuna politică
Aici vii şi asişti la tot ce se întâmplă în lumea asta pe plan politic, social, cultural. Ţi se oferă direcţii, partide, pixuri, şepci, tricouri, promisiuni şi sloganuri, mai pe direct pentru cine să ne rugăm şi pentru cine să pui ştampila. (aşa mai discret).

3) Biserica sedentară/ burtoasă
Sunt pentru doctrină sănătoasă şi pentru expunerea sistematică a Cuvântului lui Dumnezeu. Dar buba e asta:

Ne blindăm capul cu informaţii si cunoştinţe, cu paradigme şi concepte şi devenim obezi. Devenim nişte burtoşi care doar dăm indicaţii altora.
In general se spune că mulţi vin la biserică pentru Hrană (cuvânt,predică).
Dar mi-a plăcut mult ilustraţia aceasta :
Un predicator a fost invitat într-o biserica să predice.
La introducere, tipul cu clişeele, cu bun venit spune:
– Ne bucurăm că în mijlocul nostru se află fratele predicator X care a venit să hrănească turma lui Christos.
-Insă răspunsul lui a fost:”Biserica lui Isus are nevoie şi de mişcare- de acţiune!”
Azi nici o biserică nu duce lipsă de membrii care vorbesc despre lucrare, vorbesc despre Dumnezeu, vorbesc despre slujire, de oameni care propun lucrări, vin cu iniţiative sau sugestii. Dar cred că toţi ducem lipsă de lucrători activi. Charles Spurgeon are o observaţie dură într-o predică spune”când au venit sfătuitorii la Iov este descrisă urmatoarea stare:
Când „boii arau şi măgarii păşteau” – Două categorii nu? Mulţi stau în biserică şi se hrănesc (o perioadă e bine) dar Biblia spune apoi că sfinţii sunt echipaţi pentru slujire nu pentru beneficiul lor personal.

4) Biserica fraţilor lui Nero si Cezar...
Acesti 2 fraţi işi predică agenda lor, regulile lor, încredinţările şi convingerile lor personale care sunt ridicate la rang de idol, doresc să le impună altora şi cine are curajul să îi confrunte sau cine nu face ca ei li se dă „foc” sau li se arată politicos şi civilizat uşa proscrisului.
Citeste punctele 4-10 si concluzia aici – http://nazireat4him.blogspot.ro/2014/02/ce-nu-trebuie-sa-devina-biserica-lui.html

Femeia – cadoul care te alege Sefora Geantă

young woman ziua femeii ziua mamei

Photo credit www.tumblr.com

Poeții și scriitorii au încercat să-și spună parerea despre femeie, s-o rezume în cuvinte, pompoase sau seci. Mulți au definit-o sub diferite forme, privind-o prin lupa admirației, a ironiei, a urii. Mulți au spus CE ESTE femeia, dar ar trebui să înțelegem și ce CE NU ESTE ea.

Femeia nu poate fi ca un bărbat. Nu se poate ascunde în spatele durității, nu poate ține lacrimile în ea la infinit. Gândește mai mult cu inima decât cu mintea. E dispusă să ofere orice pentru a primi iubire (ceea ce nu e tocmai în avantajul ei). Fiecare băiat își dorește să fie prima dragoste a unei fete, pe când fiecare fată își dorește să fie ultima dragoste a unui băiat.

Femeia își țese mrejele vieții din amintiri și vise. Mai rar trăiește prezentul, pentru că de obicei oscliează între viitor și trecut.

Femeile adevărate nu se rezumă doar la exterior. Nu-s obsedate de cum arată în realitate, ci de cum le văd ceilalți. Nu ar putea exista un Narcis feminin, în ciuda faptului că femeia se privește nespus de mult în oglindă. Ea nu face asta pentru a se admira pe sine, ci pentru a vedea acolo pe un altul, care o privește…

Citeste in continuare aici – http://seforaseah.blogspot.com/

Fiori și flori – Nicolae.Geantă

Photo credit

Nu sunt de acord cu Shakespeare care spune că femeile sunt hrană pentru zei gătită de diavol. E satiră. Nici cu Cioran care zice că femeia e muzică rătăcită în carne. E sarcasm. Nici atât cu Lemuel care întreabă retoric: „Cine poate găsi o femeie cinstită?”. E misoginism. Și nici cu Mircea Cărtărescu când scrie că ele spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Sună poetic, dar e gogoașă. Totuși, tind să cred ce zicea Virgiliu Gheorghe: un bărbat nu poate fi un izvor de tandrețe!

Tandrețea nu e numai atunci când sub clar de lună spui povești soției în balansoar. Nici când îi cumperi o pijama roz cu floricele, ori Minnie Mouse prinzând fluturi. Sau când ciugulești puțin din tiramisu și-apoi îi dai ei cu lingurița, ca la bebeluși. E și atunci când sufleci mânecile să speli un maldăr de vase, când dai cu aspiratorul, întinzi o culme de rufe sau spargi o plasă de nuci. Când legeni copilul pe brațe la trei dimineața, iar ea, frântă de oboseală, nu doarme, îti face sandwich pentru servici.

Tandrețea e atunci când prin ceea ce faci declanșezi fiorii dulci. Emoțiile. Sentimentele. Faci inimile să crească, faci fețele luminoase, faci viața felii de bucurie. E gestul prin care bărbatul dă „delete” tuturor necazurilor femeii. E liant pentru totdeauna. E noblețea prin care te porți ca Dumnezeu. Fiți tandrii! Femeile au nevoie de tandrețe cum au pisicile nevoie de mângâiere!

Ivan Goncearov spunea că bărbații au în firea lor o trăsătură urâtă: se rușinează de sentimentele lor… Prin urmare în loc de declarații suave ei oferă flori. O floare are mai mult parfum decât o mie și una de declarații.

Dacă oferi femeii o floare, îngerul ei păzitor poate să își caute liniștit de lucru!, ne-ar sfătui Grigore Vieru. Cumpărați flori de 8 martie bărbaților! Faceți declarații tandre! Fiorii întotdeauna costă…

Nicolae.Geantă

Citeste blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Photo de la

Photo de la Victoria Brutaru

Florin Ianovici – Mama, dar tie ce ti-a mai ramas?

In timpul foametei era o mamica in Moldova. Fiind foamete, s-a dus de dimineata sa dea cu sapa. Dupa ce-a sapat mama toata ziua, la sfarsit i s-a dat o bucata de paine.

S-a dus acasa franta, mama, a rupt painea in patru si a dat-o copiilor. Si in timp ce o mancau copiii, flamanzi fiind, mezinul, cel mai mic dintre copii, si-a dat seama la un moment dat ca mama n-a pastrat absolut nimic pentru ea.

Atunci si-a ridicat privirea spre mamica si i-a zis: „Mama, dar tie ce ti-a mai ramas? La care, mama, cu lacrimi pe obraz, le-a zis: „Cum, ce mi-a mai ramas? Voi mi-ati mai ramas. Intotdeauna, voi mi-ati mai ramas.”

In aceasta seara, eu te intreb, poti sa spui „tot ce mi-a ramas e Dumnezeu”? Poti sa spui in seara aceasta, cu adevarat, ca tot ce ai este Domnul? Poti sa ai o inima plina de recunostinta si sa spui: „Doamne, pentru tine sunt gata sa stau o zi in arsita si la sfarsit sa ma incing cu sortul si sa spun: Tu esti Domnul meu si Stapanul meu. Ma uit pe mine si slujesc de dragul Tau.”

Sa spui lui Dumnezeu: „Doamne, sunt ceea ce sunt  prin harul Tau. Altminteri, eram un om mort. Eram un om prabusit. Eram un cersetor cu masina. Eram un cersetor cu casa. Eram un cersetor cu bani. Dar acuma, Doamne, poate sunt sarac in ochii lumii, dar sunt bogat, Doamne, pentru ca te am pe Tine Sunt bogat pentru ca aduc atatea amintiri pe altar si de atatea ori pot sa spun: Domnul Dumnezeu este taria mea, nu ma tem. Canta suflete al meu pentru Dumnezeu.” Laudat sa fie Domnul!

Extras din predica – vezi mesajul in intregime aici – Ce voi face viei mele?

PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Cealaltă femeie din viaţa mea

dfb87-mamCealaltă femeie era… Mama, vaduvă, singură de câţiva ani. Din nefericire, jobul, copiii, obligaţiile familiale, nu-mi permiteau s-o văd decât ocazional. La câteva zile după întâlnire, bătrâna a plecat singură la o plimbare fără întoarcere. La cer. (Nu mama mea a murit, dar m-a şocat o astfel de mărturisire.

Fugozitatea vieţii cotidiene ne împinge să trăim un regim de fast-food, o întâlnire instant cu cele ce ne-au crescut pe braţe. Uneori, zile sau săptămâni întregi nu le auzim glasul, deşi telefoanele noastre au multe minute gratuite.

Nicolae Geanta

Ne petrecem timpul sporovăind cu prieteni plictisiţi, iar mamelor noastre nu le mai spunem de mult nici o poveste, deşi urechile lor bătrâne, sunt deschise să audă glasurile copiilor iubiţi. Intrăm pe atâtea uşi în fiecare zi, dar pragul mamei dragi nu l-am mai trecut de multă vreme.

Stau mamele noastre la ţară, lipite cu nasul de geamul rece al iernii, cu ochii pironiţi la drumul trecătorilor. Dar fiul sau fiica, drăguţii ce umpleau gălăgios odinioară casa, nu se ivesc deloc. Coboară atâţia din autobuze, din autoturisme. “Ai noştrii, nici azi n-au venit!”. Şi, mai şterg încă odată lacrimile cu colţul basmalei. Apoi, cu mâinile zbârcite de ţărâna colhozului sau a prafului din uzine, duc doi dumicaţi spre gura ce încă ştie să sărute. Doi dumicaţi, căci pită este din belşug, căci pofta…, pe apa sâmbetei s-a scurs. Dar nodurile, au rămas în gât.

Aşteaptă mamele noastre prin garsoniere cu pereţii reci, învelite cu trei pături şi-ncălţate în ciorapii groşi de lână. Le-ar fi puţin mai cald căci afară miroase a ghiocei, dar indiferenţa noastră coboară termometrele sufletului. Răscolesc timide albumele cu fotografii, şi în perete agaţă cu bolduri o poză sepia de vreme, când băietul era premiantul clasei, iar copila a avut rolul Zânei bune.

Sunt mame singure, pitite printre munţi de medicamente şi candele ce ard şi ziua la doişpe, pentru cei pe care casa sau ţara asta n-a mai putut să-i încapă. Iar peste kilometrii depărtării s-a aşternut plumbul dezinteresului nost’ cel de toate zilele.

Sunt mame care ne-aşteaptă cu genunchii tociţi pe podelele bisericii din sat, cu psaltirea pe colţul mesei încărcate cu muşcate, care ne pun proptele la Domnul prin rugăciuni. Iar vorbele lor sărace, dar izvorâte din inimi bogate, aduc perdele de protecţie divină, zilnic, peste noi.

Sunt mamele noastre dragi care aşteaptă rătăcitorii, cu braţele deschise, la poartă. Şi ele, şi Dumnezeu. Sunt femeile acestea din viaţa noastră de care trebuie să nu mai uităm. Sau măcar nu aşa de des…

Azi, e 8 martie. E ziua mamelor noastre! Nu ştim dacă vor mai prinde alta… Ce facem pentru ele? (nu numai azi !!!).

Ţineţi minte prieteni, Dumnezeu iartă, dar timpul nu!

Nicolae.Geantă

Articolul original a fost postat aici – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/03/cealalta-femeie-din-viata-mea.html

Ştiu că nu-i uşor, mamică, în lume s-aduci copii. Dar e-un har ce ţi se face şi-o răsplată-n veşnicii

 

Un copil pe care Domnul il trimite in casa ta
este o binecuvantare ce-o primesti din mana Sa

Stiu ca nu-i usor, mamica, in lume s-aduci copii.
Dar e-un har ce ti se face si-o rasplata-n vesnicii.

Cine stie, oare, cine, ce va fii cu acest copil
Domnul Insusi planuieste si vegheaza mai tarziu.

Domnul Isus sa-i dea pacea, luminand cu fata Sa
Peste copilas deapururi, pastrandu-l spre slava Sa…
si peste familia Sa…

Fie, Domul nostru vesnic, harul Tau peste noi toti
Si peste copii nostri, slava Ta sa o arati.

Viorel Manolache

Nu-i uşor mămico

VIDEO by New Generation

Maxime, Poezii si un Cantec pentru ZIUA MAMEI – O scumpa, dulce mama

mother and child

Mama este singura ființă capabilă să-și împartă iubirea între cei zece copii ai ei și totuși să i-o dea fiecăruia întreagă. (Maxima zilei – 26 aprilie 2011.)

  • “Tineretea se vestejeste ; dragostea apune ,
    frunzele prieteniei se astern pe pamant ;
    Speranta secreta a unei mame supravietuieste tuturor.”
    Oliver Wendell Holmes
  • O mama este sublima tocmai prin ceea ce o apropie de o fiinta necuvantatoare. Victor Hugo
  • Nu cartile cresc oameni, ci mamele. August Strindberg
  • O mama buna pretuieste cat 100 de profesori. Johann Friedrich Herbart
  • Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri. Hermann Hesse
  • Sotia este necesara pentru un sfat bun, soacra pentru o primire buna, dar nimeni nu este ca o dulce mama. Lev Nicolaievici Tolstoi
  • “Atunci cand devii mama esti mama tuturor copiilor.Din acel moment , orice copil ranit , abandonat sau speriat este al tau.Traiesti in mamele suferinde din toate rasele si toate credintele si plangi pentru ele.Tanjesti sa le alini pe toate mamele intristate.”
    Charlotte Gray
  • “Mama este o fiinta care atunci cand vede ca sunt numai patru portii de placinta pentru cinci persoane , spune ca nu i-a placut niciodata placinta.”
    Tenneva Jordan
  • “Femeile stiu cum sa creasca un copil.Ele stapanesc o indemanare simpla , fericita , delicata de a pune scutecele , a incalta piciorul unui copil si a ingana cuvinte dulci fara nici un sens.Iar sarutul lor capata un sens deplin intr-o lume dezolanta.” Elizabeth Barrett Browning

Uploaded by

Poeziile sunt de la Valeria Iancu

DE ZIUA MAMEI

Mii de mulţumiri, O, scumpă mamă
Că m-ai purtat pe braţe, că m-ai modelat
Te voi purta în cea mai minunată ramă
Şi-n sufletul ce nu-mi tânjeşte după faimă
Ci doar să aibă tihnă, c-aşa mi l-ai format.

M-ai îndrumat de mic pe calea spre Lumină
Prin cântece şi poezii şi întruniri frăţeşti
Iar când ne adunam cu toţi la cină
Era o atmosferă aşa de caldă şi senină
Că parcă ne ’nălţam în sferele cereşti.

Mi-ai insuflat copilăria cu dorul veşniciei
M-ai învăţat să fiu cinstit şi bun
Mi-ai arătat care-s cărările cucerniciei
Căci ai iubit întotdeauna starea vredniciei
De-aceea Cerului de-a pururi mă supun.

Nu pot să uit nici faţa, nici ochii zâmbitori
Ce parcă mă-ndemnau la voie bună
Mi-ai dat în viaţă atâtea sărbători!
Dar eu ţi-am dat aşa puţine flori!
Îmi cer iertare; azi fac din flori cunună…

Primeşte, deci, acest buchet multicolor
Şi vezi în el semnul dragostei intense
Te port în suflet azi, te voi purta în viitor
Mi-ai dezvăluit calea spre bunul Salvator
Şi mi-ai îmbogăţit trăirea cu bucurii imense.

De ziua mamei primeşte-mi mulţumirea
Ce o transmit de-aici, din depărtare
Să te-nsoţească pe cale numai fericirea
Iar nimbul biruinţei să-ţi fie nemurirea
Că-i cea mai minunată binecuvântare.

GEORGE CORNICI

mom2

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

mom9

CAND SPUI „FEMEIE”

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, și-ai spus „soția“, „fiica“, „sora“,
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
și-ai spus iubirea, și căldura, și frumusețea fără care
ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot sub soare.

Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat ființa diafană.

E-adevărat că prin femeie a mai venit și întristarea,
dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrimă sub stele
și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?

Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o
iar fața mamei și-a soției adie-o dulce și sărut-o
pe fruntea sorei și-a fetiței, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării.

N-o întristați, ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire
să-și ducă sarcina și crucea frumos și ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite și-ntristate
iar când zâmbește ea, ce cântec și ce lumină vine-n toate.

…Fii binecuvântată dulce și scumpă mamă și soție
și sora și fetița noastră, fiți fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare
și-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

AMIN

Acoperământul femeii – Cristian Barbosu

Mike Olari:

Nu știu daca ați observat și dumneavoastră dar în multe biserici evanghelice se perpetuează câteva tabuuri care par a fi de neatins, si ce e mai rău, de “nediscutat”. În unele cercuri ele se impun “de sus,” fără a se lăsa spațiu de dialog, de studiu sau de libertate a cugetului (contrar învățăturii Scripturii de a cerceta toate lucrurile – 1 Tes 5:21). În alte cercuri bisericești, ele devin subiecte de disciplinare, tulburare, ba chiar de măsurare a pocăinței omului. Astfel se ajunge ușor înspre tendințe periculoase de legalism, de măsurare a sfințeniei, ba chiar și a mântuirii omului în baza acestor reguli, exact ceea ce ne avertizeaza cartea Galateni. Daca ar fi vorba de lucruri care au de-a face cu mântuirea noastră, șs înțelege, dar când e vorba de chestiuni legate de; reguli privind acoperământul femeii, podoabele, îmbrăcăminte femeiască sau bărbătească, stil de muzică, instrumente, etc – deja lucrurile se complică, fiindca nu de puține ori aceste subiecte sau versete, nu sunt deloc studiate și explicate în profunzime, sau sunt folosite ca și pretexte și impuse mai degrabă ca niște reguli bisericesti sacre, ignorând parcă avertizarea Scripturii de a “nu trece peste ceea ce este scris” (1 Cor 4:6).

Am ascultat o serie de prelegeri pe aceste teme, ale pastorului Cristian Barbosu, care mi-au dat anumite răspunsuri și mi-au confirmat anumite frământări care le aveam pe aceste teme, abordate printr-o perspectivă biblică echilibrată și filtrate prin câteva principii hermeneutice sănătoase. Știu că probabil voi deschide “cutia Pandorei”, dar cred că ea ar fi trebuit să fie deschisă de mult, fiindcă în baza unor seturi de reguli bisericești ne-explicate si neînțelese, se judecă sfințenia sau mântuirea noastră, ci în baza învățăturilor Scripturii explicate în contextul lor și aprofundate corect din punct de vedere hermeneutic. Vă prezentăm aceste mesaje într-o serie de episoade în urmatoarele postări.

ATENTIE! Este foarte important să vizionați PRIMUL mesaj, în care ni se prezintă principiul discernământului între absolute, convingeri și păreri și abia apoi să treceți la celelalte mesaje (acoperământul femeii, podoabele, etc.) care sunt doar exemplificări ale acestui principiu. Altfel riscați să nu le înțelegeți corect. Dacă doriți să intrați în posesia acestor mesaje (audio sau video), o puteți face accesând situl http://www.perspective-eterne.ro. Vă recomandăm să ascultați seria predicilor din Galateni, ale pastorului Cristian Barbosu, care ating exact problema de fond a pericolului legalismului în biserici.

Vizionează mesajul Acoperământul Femeii –
http://family2fam.com/2015/03/07/cristian-barbosu-acoperamantul-femeii-podoabele-sau-cum-sa-discerni-intre-absolute-convingeri-si-pareri-partea-a-ii-a/

(click pe imagine)

Screenshot-1

FA CLICK pe POZA pentru VIDEO .

Transcrierea mesajului, adaugata 9 martie

As dori sa trec cu dvs. prin cateva subiecte, care cel putin in bisericile noastre romanesti, aduc mereu tulburare si dezbinare, aratand cat de mult neintelegerile acestui principiu poate afecta unitatea credinciosilor. Si o sa incep cu un subiect si anume: acoperamantul femeii. Deschideti Bibliile in 1 Corinteni 11:1-7, spune Pavel asa –

1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.
2 Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
3 Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.
4 Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte Capul său.
5 Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
6 Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 

E un lucru extraordinar, in ‘ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat’, calcati pe urmele mele, dar mai sunt anumite lucruri pe care voi nu  le stiti, nici nu le intelegeti cum trebuie. Si ce nu stiau si ce nu intelegeau- vers. 2, ca Isus Hristos este capul oricarui barbat si barbatul este capul oricarei femei si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Si ce vrea Pavel sa-i invete? Ce nu intelegeau, nu pricepeau ei? Ca exista o anumita ordine lasata de Dumnezeu, atat in relatia lor cu Divinul, cat si in relatiile lor de familie. Si observati ce fel de ordine:

1. O Ordine a Autoritatii

Hristos este capul barbatului si barbatul este capul femeii. Mai apoi, urmatorul verset. 4 Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte Capul său. 5 Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 

2. O Ordine a Cinstirii – Observati cuvantul cheie „cinsteste”- „necinsteste”. Si asta era lucru pe care Corintenii nu-l intelegeau. Nu-l stiau si anume, ca exista nu doar o ordine a autoritatii, ci si o ordine a cinstirii, a respectului fata de aceasta autoritate. Isi necinsteste capul. Cine e capul? Pentru barbat, Hristos. Pentru femeie, sotul ei. Ordinea autoritatii, ordinea cinstirii.

3. O Ordine a Slavei – Urmatorul verset, 6 Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.  Si observati, din nou un cuvant cheie: ‘slava barbatului’ – ‘slava femeii’. Ceea ce denota o alta ordine, o ordine a slavei.

4. O Ordine a Creatiei – De aceea, continua Pavel: „In adevar, nu barbatul a fos luat din femeie, ci femeia din barbat. Si observati o alta ordine, ordinea creatiei.

5. O Ordine a Scopului – Iar in versetul 9 – şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. O odine a scopului.

Si ne oprim aici, nu fiindca noi vrem, ci fiindca daca ne uitam in Scripturi, Scriptura o cere. Observati cum incepe urmatorul verset? „De aceea..” Cand vezi in Scriptura „De aceea..”, inseamna ca in baza invataturii primite pana aici, intru in aspectul practic. De aceea, hai sa vedem ce facem. Ei, si pana aici, ce-a vorbit Pavel, despre ce a fost vorba? A fost vorba de o ordine foarte foarte clara. Si anume:

  • O ordine stabilita de Dumnezeu prin creatie
  • nu la intamplare, ci cu un scop precis
  1. care implica autoritate,
  2. implica slava,
  3. si implicit implica respect si cinstire.

Si, aici aplicam principiul invatat. Pana aici avem de-a face cu absoluturile. De unde stiu? Din Scripturi. Indiferent unde te uiti in Scripturi, gasesti exemple, pasaje, care ne dau explicit  aduc in discutie o ordinede respect a scopului lui Dumnezeu in relatia dintre sotul si sotia crestina. E adevarat? Efeseni 5 ne spune lucrul asta, Coloseni 3, 1 Petru 3si lista poate continua. Mai apoi, daca mergi la creatie in Geneza 2 & 3, un al indiciu al absolutelor, gaseste exact aceleasi lucruri universal aplicabile in orice biserica. Pavel vorbeste despre aceasta ordine.

Nu acest lucru insa putem spune despre ceea ce urmeaza, partea aplicativa a acestei invataturi, fiindca de la vers. 10-15, trecem in domeniul parerilor.

10 De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

..”din pricina ingerilor”

Si aici incep batatile de cap. Prima fraza care ne da batai de cap este aceasta „din pricina ingerilor”. Daca pana aici totul a fost clar, de aici incolo, teologii, exegetii, credinciosii, se impart, fiindca nimeni nu stie despre ce ingeri e vorba. In aluziile Nou Testamentale si a scrierilor de la Qumran, unii spun: E vorba de ingerii buni, care urmaresc ordinea, randuiala in biserica. Altii vin si spun: Nu, nu, nu, nu, nu, e vorba de ingerii rai, de demoni, pentru ca asa scriu scrierile apocrifice si anumite surse evreiesti, ca in Geneza 6 unii dintre ingeri au ajuns sa pacatuiasca, in vremea lui Noe, din cauza parului care i-a atras inspre acele femei.

Altii vin si spun: Ia sa uitam pe ingeri fiindca cuvantul ‘anghelos’, inger in limba greaca, n-are nici o conotatie spirituala sau umana, ci pur si simplu se refera la mesageri. S-ar putea sa fie mesagerii bisericii. Observati si in Apocalipsa 2 & 3 unde scrie Mesagerului, Ingerului Bisericii, s-ar putea sa fie pastorii unei biserici, care cand vin acolo, in cadrul comunitatii din Corint, raman stupefiati ca  ce vad nu se potriveste cu absolutele pe care le proclama.

Cine sunt acesti ingeri? Il intrebam pe Pavel cand ajungem in cer.

Ce-i de facut, cand ai de lucrat cu astfel de versete in care nu poti sa gasesti adevarul. De ce? Fiindca nu ti-i revelat pe deplin, ce-i de facut? Le tratezi la nivelul parerilor, dar de asemenea, te uiti la principiul din spatele lor. Si in principiu e foarte clar. Lipsa, absenta, neglijenta ordinii lasate de Dumnezeu avea implicatii in biserica din Corint, ba chiar implicatii spirituale. Fie buni, fie rai, daca ingerii sunt implicati, asta duce in ecuatie implicatii spirituale si asta duce in ecuatie consecinte si asta trebuie s-o retinem. Problema se complica si mai mult cand ajungi la interpretarea urmatoarei fraze:

…femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

Si cuvantul asta ‘semn’, da multa bataie de cap. In primul rand, cuvantul ‘semn’ nu apare in textul original. Si asta ne socheaza pe multi, dar, asta-i adevarul. Literalmente, in greaca, in traducerile originale spune: Femeia trebuie sa aiba o stapanire, o autoritate, pe capul eu. Nu exista cuvantul ‘semn’. Dar, pe de alta parte, e drept ca includerea lui nu este incorecta. De ce? Fiindca fiecare traducere a Scripturii trebuie sa fie dinamica. In alte cuvinte,  o traduci in asa fel, intrucat omul sa inteleaga textul respectiv. Si daca e sa studiezi contextul, Pavel vorbeste despre ceva anume, despre un semn, sa-l numim asa, a acelei autoritati. De aceea, semnul nu poate fi interpretat decat  legat de ceea ce simbolizeaza el, fiindca un semn intotdeauna simbolizeaza o realitate si anume ordinea aia de care am vorbit, a autoritatii stabilite de Dumnezeu si declarata de Pavel, in primele versete.

Interpretarile majore ale acestui text: ce este sau ce nu este semnul?

Hai sa luam pe rand, foarte pe scurt, cateva dintre interpretarile majore ale acestui text, incepand de la acest verset in jos: ce este sau ce nu este semnul? Vreau sa va zic ca lucrurile astea-s sustinute  de credinciosi autentici, seriosi, oameni care sunt dedicati lui Dumnezeu, care au convingerile incredintate pe deplin. Deci, nu vorbim aici de unii liberali, neliberali si tot felul. Astia sunt credinciosi care tin la ceea ce urmeaza sa va spun eu aici.

1. Acoperamantul – Prima pozitie – unii sustin ca semnul este acoperamantul. Femeia este obligata sa poarte ceva pe cap. Ce, acel ceva? Unii zic ca-i batic, altii palarie, altii sal, cordeluta, sau asa cum Menonitii sau evreii  au un mic circulet rotund din material pe crestetul capului. Sau, in Orientul Mijlociu sau in popoarele semite se poarta acel voal, ca un acoperamant  complet, uneori lung pana la pamant. Ideea acestei interpretari tine de aceasta invelitoare, care de obicei este un material pe care  femeia trebuie sa si-l puna pe cap. Unii zic si-l pune doar cand se roaga, altii spun ‘tot timpul’. Unii spun ‘doar cand se casatoreste’. Altii vin si spun „inainte de casatorie”. Ei, pe ce se bazeaza pozitia aceasta, a celor care sustin  lucrula cesta? Pe cateva versete din Vechiul Testament, care descriu acest obicei  al invelirii femeilor  in Numeri 5:18, in Geneza 24:65, dar si pe obiceiul practicat de femeile  din Orientul Mijlociu de a-si inveli capul. Acesta era semnul supunerii, zic ei, fiindca in ebraica, foarte interesant, exista o legatura foarte stransa  intre cuvantul ‘radad’ רדאד, care inseamna supunere si ‘radid’ Strong’s Hebrew: 7289. רְדִיד , care inseamna invelitoare. Provenind din radacina aceluiasi cuvant si care, fii atent, ce bine se potriveste argumentului lui Pavel.

batik head covering greco roman Cristian BarbosuDe asemenea, si in cultura greco romana, ca vorbim de Corint, in cadrul ceremoniei de nunta, avea loc un ritual de acoperire a miresei. Observati, inainte de casatorie, femeia purta haine cu un voal, ca o gluga, lasata pe spate si anume persoana din dreapta. Din momentul casatoriei, acel voal, acea gluga, se punea pe cap. Doar, ca acea gluga sau acoperamant nu era obligatoriu peste tot, ci doar in anumite evenimente publice, reprezentand, nu autoritatea sotului, ci modestie, sfiala, stapanire si cateodata un semn ca nu-i disponibila si anume, ca-i deja maritata, ca apartine cuiva.  In alte circumstante, femeile purtau parul dezvelit sau prins cu o bendita, era parul lasat pe spate, cand n-aveai de-a face cu evenimente publice sau cand sa mergi la anumite ceremonii sau asa ceva. Asta tine de acoperamant.

2. Parul – Unii vin si spun: acoperamantul este parul. Semnul este parul. Observati, in vers. 13 & 15 din 1 Corinteni 11.

13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?
15pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

 Si interpretarea asta ar trebui sa fie probabil cea mai simpla, spun cei care o sustin, fiindca argumentele sunt cele mai clare si anume: ele iau in considerare ceea ce exista in textul nostru  si anume, Pavel chiar explica – invelitoare? Nu stii care-i aia? Invelitoarea capului care ti-a fost dat de Dumnezeu e parul. Si hermeneutic vorbind, oamenii care sustin aceasta pozitie au intr-adevar dreptate, fiindca cand ai de-a face cu interpretarea Scripturii, te lesi, daca cuvantul acela apare in acelasi text, folosit de acelasi autor, referinduse la aceiasi problema. Si oamenii vin si spun: Da, nu e numai aici, e si in Levitic 13:45, Numeri 5:18, Levitic 10:6, texte in care este folosit cuvantul ‘dezvelit gol’, ‘descoperit’, cand e vorba de cap. Si intrebarea se pune: La ce se refera acesti termeni?

In Septuaginta, in traducerea Bibliei pe care Domnul Isus a folosit-o, toate aceste texte nu se refera la un acoperamant, la un material, ci la par. Si anume, cand e vorba sa-ti dezvelesti capul, de fapt, iti dezvelesti parul si-l lasi sa coboare pe umeri. De ce? Fiindca in anumite contexte, preotesti, spr ex., preotii aveau parul lung, la fel ca si cei care aveau, tineti minte, erau Naziriti. Li se cerea sa nu si-l lase pe spate, forma naturala, adica dezvelit, ci trebuia sa si-l adune si sa si-l lege intr-un coc, peste care fie ca punea un turban, fie si-l legau, asa cum fac fie hindusii sau arabii de astazi.  Este de asemenea cunoscut ca evreicele, pe langa legarea parului,  purtau si ceva pe cap in anumite ocazii. Dar, din aceste texte, cuvantul dezvelit este legat de par. Femeile greco-romane isi tineau parul tot in coc spre deosebire de cele prostituate care si-l lasau sa cada pe umeri.

Intre evrei era aceeasi problema, tineti minte Maria Magdalena, ce s-a intamplat cu ea, cand a venit la picioarele lui Isus, plangea si ii stergea picioarele cu parul ei. De unde stiau oamenii cine era? Avea parul dezvelit. Cu parul ala dezvelit, ea ca o prostituata  ii stergea picioarele. O mare rusine, de aceea si Simon, cand vine o alta prostituata si sterge picioarele Domnului Isus cu parul ei, se minuneaza, se infricoseaza. E socat. De aceea, oamenii spun: Da, cand e vorba de a inveli sau dezveli, e vorba de parul pe care Dumnezeu ti l-a dat ca acoperamant, sa-ti inveleasca capul.

3. Interpretare metaforica / alegorica. Sunt altii care vin si spun: „Stati un pic, aici nu-i vorba nici de acoperamant, nici de par, aici este vorba de o interpretare mai metaforica si alegorica. Si sunt multi teologi intre Romani, eu stiu pe Beni Faragau, care sustine interpretarea aceasta si anume: Pavel foloseste cuvantul ‘cap’,  in sensul figurativ al Cuvantului, in prima parte a pasajului. Tineti minte, cand el afirma ca Isus este capul oricarui barbat, el nu se refera la capul fizic, ci la capul spiritual. Capul, fiind inteles ca un simbol al autoritatii. Evident ca-i sensul metaforic. La fel, cand spune ca barbatul e capul femeii, nu-i capul fizic, ci este metaforic.

Deci, capul femeii despre care vorbeste Cuvantul, nu poate fi interpretat in sens fizic, si din moment ce in prima parte a pasajului din 1 Corinteni 11 toate referintele referitoare la cap sunt alegorice/metaforice, nu literale, e evident ca in continuarea pasajului n-ai nici un indiciu sa schimbi gramatica sau sensul cuvantului, ci din contra, continui cu aceeasi intelegere a textului. Si ce spun ei? Cand femeia este indemnata sa-si acopere capul, ea e indemnata sa-si protejeze, nu capul ei fizic, ci capul descris in pasaj, anume barbatul. De ce sa-l protejeze? Expresia ‘din cauza ingerilor’- a luptei spirituale. In alte cuvinte, sa-l sustina in rugaciune. Sa-l respecte in supunere, asa cum Dumnezeu o cere. Sa-si indeplineasca datoriile de sotie, sa vegheze asupra lui, sa-si protejeze, sa-si acopere barbatul, capul.

Iar, legat de propriul sau acoperamant, oamenii acestia raman consecventi interpretarii metaforice si afirma ca femeia se acopera ea insasi prin ascultarea ei de Dumnezeu, prin faptul ca-si accepta locul si rolul pe care Dumnezeu l-a pus in economia familiei si-n planul Sau. In baza ascultarii ei, ea-i acoperita de Dumnezeu insusi. Dar, fiindca in Domnul femeia nu este fara barbat,  ea este acoperita si de barbatul ei, ca fratele ei in Hristos prin  faptul ca si el vegheaza asupra ei. Deci, femeia se acopera atunci cand il acopera pe barbatul sau, atunci cand isi accepta rolul si locul dat de Dumnezeu in planul Sau. De aceea, potrivit acestei interpretari, toate problemele  legate cu ce ne acoperim- par, batic sau altceva n-au nici un sens, textul neavand de-a face  cu astfel de acoperiri, ci textul avand o intelegere mai profunda, mai complexa. Si mai sunt inca doua interpretari.

4. Interpretarea culturala – cei ce sustin aceasta interpretare se bazeaza  si ei pe indicii tot din Biblie, ca asta incerc eu sa va explic. Oamenii astia cand vin si nu vin: „A, ca lasam Biblia la o parte, credem noi ce vrem.” Nici vorba. Oamenii acestia studiaza cuvantul in amanuntime, incearca sa vada sensul lui si sa fie incredintati pe deplin si spun asa: In 1 Corinteni 11 sunt indicii specifice culturii greco romane si nu altor culturi precum a evreilor. Ei sustin ca Pavel, asa cum ni-l prezinta Scriptura, chiar in 1 Corinteni 9, cu doua capitole inainte de a scrieacest text, a declarat ca este un lucrator care deliberat cauta sa se adapteze cultural contextului in care slujea.

In cazul acesta, in Corint, intr-o cultura greco romana, evident ca se adapteaza acelei culturi. Spre ex. el stia ceea ce arheologia sustinea azi, ca barbatii bogati, elita din Corint, cand se rugau isi acopereau capul cu toga. Dar cei saraci, nu. Ei, Hristos, fiind gloria barbatului, Pavel le cee tuturor barbatilor sa nu-si acopere capul. Foarte interesant, evreii, cand veneau in rugaciune si atunci si azi, isi acopera capul. Si aici vine o intrebare, ca o curiozitate. N-ati observat dvs.  in timpul slujbelor televizate, cand altii prelati ortodocsi sau catolici, cand isi tin slujbele si se roaga, ce se intampla? Cum se roaga? Cu capul acoperit. Oare de ce? Oare de ce bisericile istorice interpreteaza acest text din punct de vedere cultural si trec peste acest indemn atat de specific a lui Pavel? Interesant.

Alt indiciu, vers. 14 –  Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, Pavel spune: firea. Ei, fiecare dintre noi avem o fire, nu-i asa? Ei, firea noastra intotdeauna este conditionata cultural. De ce? Greco-romanii, pentru a purta un par lung era o rusine. Pentru evrei era o onoare. Pentru cei din Corint, in general, numai adolescentii homosexuali, Malahii si Sodomitii purtau parul lung.  In lumea greco romana, inclusiv stilul parului era foarte foarte atent din punctul asta de vedere. Aici, am facut fotografia asta in Muzeul din Cambridge (poze la mintul 20) in timpul programului de doctorat am reusit sa trec pe acolo cu un expert exact pe pasajul asta. Omul a zis: „Vrei sa te lamuresc? Hai cu mine.” Zice: „Ia priveste tu toate statuile acestea din epoca greco-romana. Ce vezi tu caracteristic la busturile astea?” Si normal, ca tot am inceput sa ma uit, sa ma uit, sa ma uit si ce am vazut caracetristic? Ca toti au parul scurt, numai unul are parul lung. Si-i zic: „Fii atent, asta are parul lung, asta am observat.” „Bine ai vazut. Stii de ce ala are parul lung? Pai, hai sa ne apropiem un pic.”

La fiecare bust  exista ceva scris din jos. Toti oamenii astia sunt demnitari, imparati romani samd. cu exceptia acelui om, care este un sclav, un  prizonier de razboi luat din Alemania, caruia astia i-au facut un bust. Si noi stim tot din istorie ca dupa ce romanii cucereau un teritoriu, cum a fost Dacia, romanii fie ca cladeau un arc de triumf si cei care ati fost in Roma ati vazut multe arcuri de triumf, si ce se intampla? Pe sub arcul de triumf marsaluia armata romana, marsaluia generalul sau cezarul care a cucerit tara respectiva si in urma lui veneau prizonierii de razboi. Prizonierii de razboi, care trebuiau sa fie umiliti, pana la loc comanda. Dar foarte interesant, ca si sa zicem ca astazi Romanii au cucerit Viena sau Aradul, marsul respectiv, ceremonia respectiva,  nu se tinea decat la 3, 4, 5, 6 luni dupa. Stiti de ce? Fiindca toti prizonierii de razboi  erau tinuti luni intregi ca sa le creasca parul si nu li se dadea voie sa si-l taie, pentru ca atunci cand vin in acele procese ceremoniala, oamenii cand ii vad, sa inceapa sa rada de ei: „Cum se poate, un barbat cu muschi, sa aiba parul lung ca o femeie? Ha! Ha! Femeiatul!” Era o mare rusine pentru  greci si pentru romani ca barbatii sa poarte parul lung.

Ei, Pavel chiar spune: este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung Rusine? Da, pentru greci si romani. Pentru evrei, din contra. Noi stim ca Nazaritii si preotii si in general, barbatii evrei purtau parul lung. In contextul evreiesc, parul lung nu era o rusine. E clar ca argumentul spune: e cultural, intarit si de ceea ce le spunea femeilor din Corint in cetatea greco romana din secolul intai, in vremea lui Cezar August, este documentata o miscare de emancipare a femeii in intreg imperiul roman, cunoscuta sub numele de ‘Noua femeie’.

Adeptele acestei miscari dominau, mai ales in Corint si in Efes si atacau virtutile de baza ale societatii de atunci, precum modestia, sfiala, stapanirea de sine, respectul fata de sot, decenta in imbracaminte si in gesturi. Spre ex. asa cum am amintit adineaori, femeile purtau parul lung, prins in coc, adica invelit, in terminologia Vechiului Testament. Prostituatele isi lasau parul dezvelit, iar cele prinse in adulter, fiti atenti, erau rase ca un semn al stigmatizarii. Femeile din acea societate feminista a acelor vremi nu mai vroiau sa tina cont de aceste reguli ale societatii si isi aranjau parul cum vroiau. Pentru ele nu era o rusine sa fie dezvelite, tunse sau rase. Dar, pentru majoritatea oamenilor care traiau in acele teritorii, da. Si acuma, hai sa ne intoarcem la ce spune Pavel:

5 Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
6 Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

Da, in cultura de atunci era o rusine ca o femeie sa fie tunsa sau rasa, era stigmatizata. Intrebare: Este rusine in vremea noastra ca o femeie sa fie tunsa? De ce? Fiindca tunsoarea nu mai stigmatizeaza femeile. Nu mai inseamna pedeapsa  sau rusine ca atunci. De aceea, elementul cultural este pregnant in acest text si nu-l putem ignora.

Un alt element atestat in cartile de specialitate este gluga despre acre v-am vorbit. Sunt scrieri in care spuneau ca in vremea aceea, femeile incepeau sa se dezveleasca si in locurile publice, acolo unde li se cerea sa vina invelite, aceste gesturi erau considerate rebeliune fata de sotii lor. De ce? Pentru ca prin ele cautau atentia celor din jur. Ei, datorita acestor msicari de emancipare feministe din Corint si din Efes, interesant ca Pavel  adreseaza problemele legate de femei in Corint si in Efes. Interesant ca el nu scrie femeilor din Tesalonic, el nu scrie celor din Galatea, el nu scrie celor din Filipi, dar scrie celor din Efes si celor din Corint, exact acolo unde aveau loc aceste evenimente. Ba mai mult, vorbeste si celor din Roma, fiindca si acolo miscarea a produs valuri. De fapt, inclusiv cezarul roman August a declarat legi impotriva acestui curent. Si scolile filosofice au criticat aceasta miscare.

Lumea a inceput sa intre in biserica si a inceput sa intoarca pe dos valorile morale de atunci. Ei, toate acestea  erau obiceiuri din vremea respectiva. Ba mai mult, Pavel adauga si fraza: ‘asa va invata firea’. Adica, bunul simt, conditionat si adaptata acelei culturi. De ce? Fiindca firea naostra este adaptata culturii, educati in mediul in care am crescut, pe un credincios din Corint, firea il invata asa, fiindca in societate era natural sa fie asa. Pe un credincios dintre evrei, firea lui  il invata altfel si nu asa. Si am vazut lucrul acesta in privinta parului lung si scurt la barbati, la fel cum si voi cand ati ajuns in Austria sau romanii cand pleaca in alte contexte, chiar si in Romania, cand vii din Moldova in Ardeal, din Ardeal in Oltenia, sunt anumite obiceiuri , care tu nu-ti dai seama de ele, sunt diferite si te sperii. Te sperii ce se intampla.

De aceea trebuie sa tinem cont de aceasta relativitate culturala si sa incercam sa fim consecventi , spun acesti oameni, ca si Pavel, in adaptarea noastra la cultura. De ce? Fiindca in 1 Corinteni 11 vine dupa 1 Corinteni 10 si dupa 1 Corinteni 9, unde Pavel vorbeste de adaptarea culturala.

5. Interpretarea simbolica – Si aici vine ultima interpretare a textului si anume: Interpretarea simbolica. Si daca nu sunt gresit sau incorect, cred ca inclusiv fratele Iosif Ton, intr-una din predicile intitulate „Tinuta femeii in biserica”, a aderat sau cel putin a propus aceasta solutie si anume: Oamenii cred  ca prin definitie, un semn este un simbol a unei realitati. Semnul reprezinta o realitate. Semnul nu reprezinta realitatea, ci simbolul realitatii.

Si va dau un exemplu. Vrei sa pleci de la Arad la Deva. Eu cand ies din Arad, am un semn pe care scrie ‘Deva 150 km’. Daca eu vreau sa ma duc la Deva, ce fac? Ma opresc la semn? Nici vorba. Ma duc inainte. De ce? Fiindca semnul reprezinta  un simbol al realitatii. Te indreapta spre realitate, iti exprima realitatea. Problema care e? Foarte multi oameni, in loc sa ajunga la realitate, se opresc in jurul semnului, isi fac gard, isi fac casa, am ajuns la Deva. Dar, uite ce scrie: ‘Deva 150 km’. Nici vorba.

Ei, de multe ori, noi ne batem pe semne in biserici si uitam realitatea. Asta se intampla si aici. Ei spun ca semnul difera de la o cultura la alta. Pentru atunci, semnul femeilor casatorite era acoperamantul. Asta era semnul lor. Pentru noi astazi, insa, acoperamantul nu mai reprezinta semnul casatoriei. Majoritatea  femeilor care poarta voal,  sau poarta palarie, sau poarta batic, de foarte multe ori, daca ne uitam in societatea noastra, ca de societate e vorba, o poarta ca o preferinta de moda. O fac foarte rar si nu din convingeri religioase. Ba mai mult, baticul, voalul, in majoritatea societatilor contemporane nu mai simbolizeaza  casatoria, ci semnul distinct al casatoriei in majoritatea popoarelor lumii este verigheta. De aceea, daca semnul isi pierde esenta, semnul trebuie inlocuit cu ceva semnificativ pentru generatia contemporana.  actuala. Daca simbolul realitatii casatoriei, ca despre ordinea asta ceruta de Dumnezeu vorbeste Pavel, relatia sotului cu sotie, inelul de logodna sau de casatorie reprezinta deci semnul pentru credinciosi.

De aceea, sustin ei, Pavel accentueaza absolutele in primele 9 versete, tocmai ca sa lase aplicabilitatea la nivelul convingerilor, exprimandu-le in termeni culturali relevanti pentru cei din Corint, acolo in societatea lor. De aceea, majoritatea bisericilor din vremurile noastre nu mai impun un anumit acoperamant, ci lasa la discretia credinciosilor sa hotarasca ce vor purta, daca vor purta, cand si cum.

Si acuma, am trecut prin astea 5 pozitii teologice, biblice samd. Ce-i de facut, cand ai de-a face cu 5 opinii diferite. Ce ne indeamna Scriptura? Sa luptam pentru absolute, dar sa ne respectam si sa nu ne judecam  cand e vorba de opinii sau convingeri personale. Repet: care sunt absolutele? O ordine lasata de Dumnezeu. Un respect pe care sotia trebuie sa-l dea sotului. Sotul trebuie sa-l dea lui Dumnezeu. Lucruri care tin de o atitudine a inimii noastre.

Care sunt opiniile? Exact interpretarile acestui semn. Si lucru interesant, care ar trebui sa ne dea de gandit, fiindca acoperamantul in bisericiil regasesti in foarte putine tari din lume: Moldova, Ucraina, Romania, 2 sau 3 tari in Africa, Guatemala si inca o tara sau doua in Sudul Americii. In rest, credinciosii nu mai dau aceste batalii, fiindca au inteles acest principiu care Dumnezeu il cere de la noi. Ce cere? Respect in viata de familie. Lupta pentru absoluturi si nu pentru opinii. Problema e ca de multe ori, atat de mult ne lovim, ne lupam pentru semnele astea, incat ajungem ca si fariseii. Eram intr-o biserica si am pus o intrebare retorica. O intrebare care tinea: oare, de ce inclusiv femeile divortate in unele biserici, li se cere sa poarte batic. Ce inseamna semnul? Daca baticul inseamna semnul supunerii fata de sot, ajungem acolo intrucat, persoana aia care nu mai are nevoie de sotul ala, care-l dspretuieste, care divorteaza de el, il lasa, il trimite, nu mai vrea sa aiba nimic de a face cu el, fain frumos divorteaza.

Dar, vine la bisericasi inca poarta batic. Poarta semnul, dar fara realitate. De ce? Fiindca, doamne feresti, daca vine fara batic, o exclud. Dar, nu ti-ai pus gandirea un pic la miscare? Oare Dumnezeu cum vede treaba asta? Nu-i un pic de blasfemie la adresa lui Dumnezeu, sa nu-ti respeci sotul, sa-l pui pe liber, dar tu sa vii cu batic, sa zici: Eu am semnul supunerii. Si normal ca am avut niste discutii mai interesante dupa acel mesaj, in biserica respectiva. Dar e o problema, pentru ca de multe ori strecuram tantarul  si inghitim camila. Si asta nu se poate, Scriptura nu ne da voie sa schimbam absoluturile si sa absolutizam forma. De aceea, trebuie sa cautam ceea ce Dumnezeu cauta. Absolutul, respectul fata de sot manifestat vizibil. Care-i semnul acelui respect, tine de noi de fiecare, sa fim convinsi pe deplin si asa sa-l purtam.

In biserica noastra, in Arad, spre exemplu, noi avem femei care poarta batic, altele palarii, altele nu poarta nimic, dar nu se judeca unele pe altele, nu se dispretuiesc. Ci, din contra, problema asta nu-i mai problema. De ce? Fiindca surorile respective poarta lucrurile acestea sau nu le poarta  fiindca sunt convinse pe deplin, tin incredintarea care o au pentru ele dar vin acolo pentru absolute. Si anume, cand vin in biserica, vin sa se inchine in libertate si dragoste inaintea lui Dumnezeu. Cum spunea Augustin: In absolute, unitate. In pareri, libertate. Dar in toate celelalte, caritate sau dragoste.

Articole cu acelasi subiect –

Muzeul din Washington D.C. care aduce Biblia la viata

Biblia la muzeu? Da, ideea e buna, cand ne gandim ca sunt nu numai copii, ci si adulti, care nu au vazut o Biblie niciodata. Dumnezeu poate starni interesul unora, pentru Cuvantul Sau, chiar si prin aceasta metoda. Cum spunea Domnul Isus: Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”Luca 19:40 In cazul acesta, daca nu le spunem noi oamenilor de Hristos….

Lucrările nu se vor încheia decât în câțiva ani, dar construirea celui mai mare Muzeu al Bibliei a început săptămâna aceasta prin demolarea unei clădiri care îi stătea în cale. Pentru prima dată, proiectanții au prezentat cum va arăta muzeul de 400 milioane de dolari când se va încheia construirea acestuia.

”Ideea și dorința noastră este să spunem povestea Bibliei într-un mod în care oamenii să-și dorească să petreacă ore întregi în muzeu”, spunea Steve Green, fondatorul Muzeului Bibliei.

Familia lui Steve Greens conduce afacerea Hobby Lobby și deține una dintre cele mai mari colecții de artefacte biblice din lume. Mulți se vor simți ca acasă în noul muzeu datorită tehnologiei și dispozitivelor folosite pentru a aduce Cuvântul lui Dumnezeu la viață.

”Când ne gândim la cuvântul muzeu, uneori ne gândim la ceva vechi şi prăfuit. Vom face ca acest loc să fie avansat tehnologic, să fie foarte captivant şi interactiv. Oricine va putea avea un tur personalizat, dacă va dori”, spunea Steve Green, fondatorul Muzeului Bibliei.

Muzeul este programat să se deschidă în 2017 și se află la doar câteva sute de metri de National Mall şi de Institutul Smithsonian, ca Muzeul Aerului și Spaţiului.

Stire difuzata in Mapamond crestin 555 – martie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Pastorul Teofil Ciortuz – Cum au rezolvat australienii problema orei de religie în şcoli – explicaţiile unui pastor român de la „capătul lumii“

Photo Adevarul.ro

Pastorul Teofil Ciortuz Photo Adevarul.ro

Un pastor român din Australia a povestit pentru „Adevărul” cum ora de religie a iscat controverse şi în Australia. Pastorul baptist Teofil Ciortuz a explicat că statul federal Australian le-a lăsat jurisdicţiilor libertatea de a decide. Concluzia: şcolile pot preda cursuri de religie, dar nu sunt obligate. Acolo unde orele de religie sunt obligatorii, părinţii au posibilitatea să îşi retragă copiii de la oră.

Predarea religiei în şcolile din România a ţinut capul de afiş al ultimei săptămâni din România, iscându-se controverse aprinse în jurul acestui subiect.

Pastorul baptist Teofil Ciortuz, stabilit în Melbourne (Australia), a explicat cum a rezolvat statul australian problema religiei din şcoli. Cu o economie puternic dezvoltată, organizat sub forma unei democraţii federale cu mai multe state şi teritorii, statul australian pune mare preţ pe educaţie. Este, însă, religia obligatorie în şcolile din Australia

„Pentru a răspunde la această întrebare, natura sistemului de învăţământ din Australia are nevoie de nişte explicaţii. Educaţia este o problemă de stat. Fiecare stat şi teritoriu are propriile legi care reglementează furnizarea de educaţie atât prin guvern, cât şi pe căi non-guvernamentale. În timp ce guvernul federal contribuie cu sume substanţiale pentru educaţie, acesta nu are un cuvânt de spus în furnizarea de instruire religioasă specială sau dacă învăţământul în şcolile de stat este laic sau nu. Legile care reglementează conţinutul religios al educaţiei variază între jurisdicţii“, a explicat pastorul Teofil Ciortuz.

Religia poate fi predată în toate statele şi teritoriile Australiei

Potrivit pastorului, în West Australia, de exemplu, unde se pune accent pe educaţia laică, legea permite ca la evenimentele şcolare să poată fi rostite rugăciuni. „Practic, în toate statele şi teritoriile religia poate fi predată. Cuvântul important este «poate»: şcolile pot, dar nu sunt obligate să furnizeze cursuri de instruire religioasă specială. În New South Wales, Queensland şi Australia de Sud, legea cere ca şcolile să furnizeze cursuri de instruire religioasă specială. În şcolile din teritoriul capitalei australiene este obligatoriu să fie oferite astfel de cursuri numai dacă părinţii cer şcolii să facă acest lucru. Este important de menţionat că, chiar şi în statele şi teritoriile în care furnizarea de instruire religioasă special este obligatorie, participarea studenţilor nu este obligatorie. Toate statele şi teritoriile prevăd dreptul părinţilor să-şi retragă copiii de la clasele de religie“, a mai declarat pastorul Teofil Ciortuz. În concluzie, predarea religiei în şcolile din Australia diferă de la un stat sau teritoriu la altul, sistemul federal Australian, permiţând fiecărei jurisdicţii să decidă.

Citeste articolul in intregime aici – http://adevarul.ro/locale/timisoara/cum-rezolvat-australienii-problema-orei-religie-scoli-explicatiile-unui-pastor-roman-capatul-lumii-1_54fa9a3f448e03c0fd505baf/index.html

 

Matt Chandler: The’ “incessant need” that some Christians have “to be seen as cool and relevant must die.”

Pastor Matt Chandler of the Village Church in Flower Mound, Texas, delivered a tough message from the pulpit last Sunday, proclaiming that the’ “incessant need” that some Christians have “to be seen as cool and relevant must die.”

“That’s not who we are,” he said, speaking to his fellow believers. “The marginalization that occurs because we love Christ shouldn’t be run from. We don’t live for this life alone.”

Chandler went on to say that Christians should be “counter culture to this culture” and that there’s a danger in trying to make Jesus look “cool.”

“You’re never going to make Jesus so cool that everybody thinks he’s cool. Once you do that he’s not Christ anymore,” he said. “He’s some figment of your imagination.”

Watch Chandler’s brief, yet pointed, comments below:

(VIA)

The Discipline of Humility – Charles R. Swindoll

Dr. Charles Swindoll, Chancellor of Dallas Theological Seminary and Senior Pastor of Stonebriar Community Church, encourages us to be humble by denying ourselves.

VIDEO by dallasseminary

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari