Florin Ianovici – Am avut un vis ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu

p

Photo credit www.radioairjesus.net

Transcriere – Agnus Dei

Florin Ianovici: Pe 31 decembrie, noi scriem o scrisoare lui Dumnezeu, noi, cei din casa noastra. De ani de zileii scriem lui Dumnezeu. La ora 10:30 ne adunam toti cei din casa si scriem: Scrisoare catre Dumnezeu. In scrisoarea aceia ii spunem Domnului tot ce n-am fost in anul care a trecut, tot ce ne-am fi dorit sa fim si n-am fost. Si apoi, ii spunem Domnului, intr-un final, tot ce ne-am dori sa fim in anul care urmeaza. Acum, cativa ani de zile, citeam scrisorile din anul anterior, pentru ca intai citim scrisorile din anul care a trecut, sa vedem ce-am implinit, si apoi citim scrisorile pe care le vrem pentru anul urmator. Una dintre fetitele mele, cand citea aceasta scrisoare, spunea asa: „Cat despre tata,” zicea ea, „as dori sa-l ajut mai mult. Sa ma rog mai mult pentru el si sa-l cunosc mai mult. Tata zice ca merge la evanghelizari, dar eu nu prea stiu ce face tata acolo. Si as dori sa-l cunosc mai bine pe tata.”

Florin IanoviciIn ianuarie, un pastor din Italia, fratele Stelian Mag, imi da un telefon si imi spune: „Frate Florin, nu vrei sa vii pana in Roma la o evanghelizare?” Aveam timp. N-am fost niciodata pe la el si era o lucrare, o biserica care chiar o incepuse. Mi-a zis: „Vino sa-mi dai o mana de ajutor.” Si a zis: „Uite, am un indemn. Vreau sa te rog foarte frumos sa iei toata familia cu tine. Roma-i frumoasa. Ia toata familia cu tine si vino incoace la Roma.” Am zis: „Lasa-ma sa ma sfatuiesc putin cu ai mei. Si i-am dat telefon sotiei si i-am spus: „Uite, omul asta ne zice sa mergem cu toti.” Mina a zis: „Eu nu pot. Dar stii ca a zis fetita noastra mai mica ca ar vrea si ea sa stie ce face tata. Ia-le cu tine. Du-te cu ele si lasa-le sa vada ce inseamna Dumnezeu, ce inseamna evanghelizare, ce inseamna realitatea vietii tale.”

Le-am luat cu mine si m-am dus la Roma. A fost un weekend bogat. La sfarsit, statea, seara in apartamentul bisericii si fata mea imi spune: „Tata, asta este evanghelizare? De cand ai venit aici- biserica, biserica, rugaciune, biserica,  si putin timp petrecut.” Si am zis: „Asta este.” „O tata, de-acuma stiu ce sa ma rog pentru tine.” Ne-am culcat.

Spre dimineata am avut un vis. In visul acesta, am vazut ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu. Eram in fata raiului lui Dumnezeu. Eram putin mai departe. Eu am stiut atunci ca sunt in fata portii care imi oferea intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Era acolo un grup de oameni, destul de multi la numar. Si toti mergeau spre usa raiului. Si m-am bucurat si m-am mirat si am zis: „Ma, ce lot bun am prins eu ca toti astia merg in rai.” Cand ajungeau in dreapta unei fiinte inalte, un inger a lui Dumnezeu, tinea o carte in mana si se uita pe cartea aceia. Si am vazut ca atunci cand au ajuns in dreptul lui, unii au intrat si altii au fost luati si au fost aruncati. Si cand m-am uitat unde au fost aruncati, era intuneric.

Eu totdeauna mi-am inchipuit ca raiul e sus si ca iadul e undeva departe, jos. Dar atunci in vis, am zis: „Ia uite, ca de fapt iadul e tare aproape. I-a luat si i-a aruncat.” Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului care scrie: Vor fi luati si vor fi aruncati in intunericul de afara. Si mi-am adus aminte cat de bun si drept e cuvantul lui Dumnezeu. Cand a terminat ingerul acesta cu toti oamenii acestia, a venit la mine si m-a intrebat: „Ce faci aici?” Si i-am spus: „Nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” La care ingerul imi spune: „Lucrul acesta nu-i sub stapanirea mea.” A intors spatele si a plecat.

Eu am strigat dupa el: „Dar, cine poate sa-mi spuna?” Si ingerul nu mi-a dat niciun raspuns. Si atunci mi-am adus aminte ca numai Dumnezeu poate sa raspunda la acea intrebare. Si m-am gandit sa-l intreb cum pot sa stau de vorba cu Dumnezeu. Nu mi-a raspuns si mi-am amintit ca pe pamant, oridecateori imi era greu, inchideam ochii si incepeam sa ma rog. Si am facut la fel in vis, m-am rugat lui Dumnezeu. A coborat un nor de lumina, un nor de lumina extraordinar de puternic. Si din norul acela de lumina, o voce m-a intrebat: „Ce faci aici?” I-am spus: „Eu nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” Si vocea aceasta, a lui Dumnezeu mi-a raspuns: „Tu nu trebuie sa fi aici. Nu este timpul ca tu sa fi aici. Dar vreau sa-ti amintesti ca Eu ti-am dat viata.” Si asta a fost visul.

M-am trezit. Cand m-am trezit, atat de puternica era impresia acestui vis, ca am trezit si fetele. Am trezit fetele si am stat de vorba cu ele. Si le-am spus: „Uite ce am visat.” La care, una dintre fete mi-a zis: „Tata, poate ca Dumnezeu vrea sa-ti amintesti ca acum doi ani de zile tu ai avut un accident de masina.” Un TIR a intrat in mine, de 42 de tone. M-a spulberat pe sosea. Masina a fost absolut dauna totala. Si am coborat la costum, nevatamat. Si i-am spus: „Poate.” Dar nu simteam ca asta-i talmacirea. M-am dus cu sotia pastorului ca sa cumparam niste parmigiano pentru acasa. Si in timp ce mergeam i-am povestit: „Uite ce mi s-a intamplat. Ce vis am avut.” S-a uitat si a zis: „E un vis puternic, dar nu stiu sa spun…” M-am dus la Stelian acasa. Am mancat de pranz si i-am povestit visul. Nu mai puteam sa fac diferenta intre realitate si vis. Mi se parea ca realitatea este visul si ce traiesc e vis. Aveam doua tinere din biserica noastra, Andreea si Diana, care canta. Si cand ne-am dus spre aeroport impreuna cu ele, ce credeti ca le-am povestit? Visul. Ele au zis: „Nu stim ce sa spunem frate Florin.”

Cu jumatate de ora inainte de imbarcare, am reusit sa dau de sotia acasa. I-am spus visul. Si sotia mi-a zis: „Nu stiu, Florine, ce sa zic, dar ma duc sa ma rog. Ma duc sa fac o rugaciune.” Am stat o ora pe pista, ca sa plecam. N-am plecat pentru ca n-am avut culoar. In sfarsit, dupa o ora de asteptat, am plecat. Cand avionul a decolat, am auzit un zgomot ca si atunci cand un surub se loveste intr-o tabla. M-am uitat sa vad daca nu cumva fetitele mele n-au centura pusa bine, ca m-am gandit ca izbeste clapeta aceia. Se auzea puternic zgomotul acesta.

In momentul cand am inceput sa urcam la o altitudine mai mare, am auzit o bufnitura puternica. Eram doar cu un scaun dinaintea motorului de avion. Dupa aceasta bufnitura, a tasnit o limba de foc si apoi a inceput sa vina mai mult si mai multe. Si focul acela a inceput sa se interteasca. In timpul acesta, nimeni n-a spus nimic in avion. Oamenii au inceput sa tipe, sa strige: „Am luat foc! Spuneti pilotului ca am luat foc!” Limba de la avion, de la motor, am vazut cum a ajuns sub aripa. Stiam ca-n aripa este combustibilul. Si in momentul cand a ajuns acolo, ma gandeam ca intr-o secunda vom sari in aer. M-am uitat in dreapta si in stanga. Fetele mele plangeau. Oamenii si-au desfacut centura, strigau in avion sa se duca spre cabina pilotului, pentru ca nimeni nu spunea nimic. Tipic romanesc.

In acel moment, mi se parea ca fiecare secunda traita in plus e un dar de la Dumnezeu. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ce moarte urata o sa am, ca o sa ma culeaga si nici n-o sa poata sa ma puna intr-un sicriu. Si m-am gandit la biata sotie, cand o sa primeasca vestea ca toata familia ei a murit. Si vreau sa va spun un lucru. Nu m-a interesat absolut nimic. Fiorul mortii e fiorul mortii. Nu-l birui asa cum crezi, cand stai cu microfon in mana. E ceva care nu poate fi descris. Dar este un moment extrem de greu. Si in momentul acela, nu mi-am adus aminte de absolut nimic- nici cate licente am, nici cate costume am. In acel moment, un singur gand mi-a trecut prin minte. Daca mai este ceva nemarturisit inaintea lui Dumnezeu. Daca mai este vreun pacat care ar putea sa ma desparta de raiul lui Dumnezeu. Atat. Atat m-a framantat. Nimic mai mult.

Un al doilea gand pe care l-am avut a fost acesta. Doamne, mi-a parut atat de rau ca am refuzat sa alerg mai mult pentru Dumneezu decat am alergat. Mi-a parut rau pentru tot binele pe care am putut sa-l fac si nu l-am facut. Asteptam din clipa in clipa. Fetele plangeau, le-am strans mainile. Nu stiam ce sa le spun. Dar in momentul urmator, ascultati ce va spun. Am simtit cum coboara in avion, in avion, puterea Duhului Sfant. In acel moment mi-am adus aminte de visul pe care l-am avut dimineata. Si am inteles ca Dumnezeu imi vorbise dimineata la prima ora, ca nu este timpul ca eu sa ajung acolo, dar sa-mi aduc aminte ca Dumnezeu mi-a dat viata.

In momentul acela am izbucnit in plans. Nu doar pentru ca eram eliberat de acel sentiment greu de dinaintea mortii, ci pentru ca mi-am dat seama ca Dumnezeu din cer si-a facut timp pentru mine. Si-a facut timp de cu zori pentru mine, sa imi spuna mie in vis sa nu ma tem, ca nu-i timpul sa ajung acolo. Am simtit ca sunt iubit de Dumnezeu si ca sunt in atentia Domnului si am inceput sa plang. Si le-am spus fetelor: „Va aduceti aminte de visul de azi dimineata, pe care vi l-am povestit?” „Da, tata.” „Ei, ascultati-ma. Acest avion va pune rotile pe pamant. Si vom trai si nu vom muri. Si voi marturisi ceea ce Domnul mi-a facut.”

Imediat dupa ce s-a intamplat lucrul asta, pilotul a zis ca a reusit sa stinga incendiu, pentru ca eram in urcare. A asistat alimentarea si s-a oprit focul. Am coborat cu un motor. Am cazut de doua ori pentru ca altitudinea era undeva pe la 3,700 si cu foarte mare greutate a reusit sa faca virajul. Cand am coborat pe pista, era plin, masini de salvare, de pompieri. In tara, cand am venit dupa 6 ore, au fost toate televiziunile. A fost mediatizat- Avionul care a luat foc.

Ce e realitatea? Pentru ce alergam? Ce ne framanta? Toti, fara exceptie, vom sta la scaunul de judecata. Toti. In aceasta seara, Dumnezeu iti spune asa: „Gandeste-te. E ceva ce te desparte de Mine?” Vino sa pui la picioarele lui Dumnezeu. Doamne, vreau sa fiu curat si sfant. Gandeste-te la ce inseamna credinta. Ce inseamna credinta? Doamne, sa mai alerg un pic pentru tine. N-are importanta ce spun oamenii. Stiu ca gresesc in multe feluri. Probabil ca am spus lucruri care v-au deranjat pe ici, pe colo.

Dar vreau sa va spun un lucru. Dumnezeul meu este judecatorul nostru. El ma va judeca pentru toate. Gresesc? Negresit ca gresesc. Dar stie Dumnezeu ce este in inima mea. In aceasta seara va chem la un act de realitate, de ingenunchere inaintea lui Dumnezeu. Zi, Doamne, nu ma mai lasa sa ma preocupe nimicuri. Gata, vreau sa ma opresc si in aceasta seara vreau sa spun ca vreau sa-ti apartin tie cu tot ce am. Nu mai este timp. O sa fie prea tarziu ce se intampla maine. Si in aceasta seara vreau sa fiu de un realism deplin cu Dumnezeu, sa spun: Iarta-ma, da-mi puterea sa fiu credincios, ca oricum va veni scaunul de judecata.

Vezi mesajul intreg aici (Video + mesajul scris) – 2. – Cum să fac față realității? Pacatul, Credinta si Judecata

VEZI mesaje din aceeasi serie aici:

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici

Adi Gliga si Catalin Ciuculescu – Biserica Philadelphia Atlanta

Adi Gliga si Catalin Ciuculescu

 March, 2015

VIDEO by Philadelphia Atlanta

„Mai Bine Simpli”

VIDEO by Philadelphia Atlanta

Carte online – Cum poate un om sa fie nascut din nou?

Ascuns sub învelitoarea întunericului, un om s-a apropiat de Isus cu prudenţă. Nicodim, un învăţător al Iudeilor, a aşteptat pînă s-a înnoptat, pentru că avea o întrebare la care îi trebuia răspuns, o întrebare pe care nu a dorit s-o audă nimeni altul. Până atunci stînd în umbră, Nicodim urmărea pe Isus făcînd minuni una după alta. El ştia că nimeni nu putea face aceste lucruri dacă Dumnezeu nu era cu el. Dar acum, în sfîrşit, Isus era singur. Acum era timpul potrivit să pună această întrebare. “Învăţătorule,”a început Nicodim. “Ştim că eşti un Învăţător, venit dela Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Şi Isus, pentru că era în stare s-o facă, a intrat direct la subiect. El a ştiut ce vrea Nicodim. “Dacă un om nu se naşte din nou” a răspuns Isus, “Nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Pe bună dreptate, la acest punct în discuţie, Nicodim a întrebat, “Dar ce vrei să spui, cum adică, ‘un om să se nască din nou’?” Aceasta este aceeaşi întrebare pe care oamenii au pus-o de-a lungul veacurilor, în ceea ce priveşte afirmaţia lui Isus din Ioan 3:3. Ce înseamnă să fii născut din nou?

Chuck Smith

View this document on Scribd

Păcate extreme. 2. Pornografia – relații intime fără partener – Nicolae Geantă

Spuneam data trecută că linia dintre senzualitate și pornografie este foarte subțire. Ca un fir țesut de păianjen. Oricine îl poate rupe. Poate de aceea media de vârstă a începătorilor ce-o consumă a scăzut la 11 ani.

Nicolae GeantaȘtiu că e incomod să vorbești despre pornografie. Și destul de riscant. Nu-s nesimțit. Și nici cu mințile pierdute. Dar faptul că, în urma unui studiu între tinerii creștini din SUA, 16% dintre adolescenți văzuseră un film pornografic, că în România sondajele arată că 31% dintre cei ce urmăresc crestinortodox.ro și 29% dintre cei ce intră resursecreștine.ro accesează și pornografia m-a înspăimântat. Cineva trebuie să-și bage mâinile să scoată și castanele din foc. Cu riscul de-a se pârjoli…

Pornografia, această grafică a relațiilor intime (cu scopul de-a stimula erotic privitorul), e ca hidrogenul: prezentă aproape peste tot. Și gata să arunce în aer dacă e folosită! E prezentă agresiv în fotografii, reviste, cărți, filme, jocuri video, cărți de joc, animații, sculptură și chiar grafică (chiar pe farfurii de pe timpul egiptenilor!). Pentru romani și greci era o „normalitate”. Astăzi, 12 % din toate site-urile conțin imagini pornografice. În fiecare secundă peste 28.300 de vizitatori ai Internetului accesează imagini cu caracter obscen. Peste o treime din downlaud-urile zilnice conțin pornografie! 2,5 de miliarde de e-mailuri zilnice (8%) au în conținut aceste aspecte. 72 % dintre bărbați și 28 % dintre femei au intrat în contact cu perversiuni vizuale! Vârful diabolic al prezentului a ajuns la… sexul cibernetic! Prin calculator!

Aviditatea după pornografie bate record după record. Par exemple, „trailerul” de 2 minute al dramei erotice „Fifty Shades of Grey” a fost postat pe Youtube la 26 iulie, și în trei zile a avut 36,4 milioane de accesări! De fapt pornografia e o industrie: 380 miliarde dolari/an, adică dublul PIB-ului României! Șocant este că accesările pentru întinarea minții cresc de sărbători și… duminica dimineața, când oamenii ar trebui să fie la biserică!

Pornografia e o curiozitate păcătoasă care a devenit obsesie culturală. Apărătorii ei susțin că e o distracție inofensivă, dar mint. Dezumanizează sexul. Duce la lipsă de respect față de femei. Ori la așteptări nerealiste. Consumatorii căsătoriți nu mai pot aprecia frumusețea partenerului (63%). Această „joacă” produce dependență. E drog. E patologie sexuală: expunerea masivă la astfel de imagini modifică atitudinile și sentimentele. 25% dintre bărbați și 15% dintre femei care au consumat-o recunosc că în urma vizionării au aplicat „lucruri pe care le-au văzut” în zilele următoare!

Expunerea la stimulii pornografici declanșează Epinefrina, un produs chimic din sânge, în mintea consumatorului apărând mereu imaginile înregistrate de retină. Cercetătorii spun că aceste imagini nu se șterg nici după 6 săptămâni! Sarabanda declanșată împinge la pedofilie, hebefilie (materiale pornografice despre tineri) ori parafilie (deviații sexuale ce includ sadismul, masochismul, sodomizarea, bestialitatea etc)!

Pornografia distruge relațiile de prietenie, crește numărul violurilor (92% dintre violatori sunt consumatori de pornografie), crește numărul de boli (în 2014 sunt cu 40 de mai multe boli cu transmitere sexuală ca în anii ’60-’70), distruge căsătorii. Și, cel mai grav, distruge relația cu Dumnezeu!

Biblia condamnă pornografia. „Fugiți de curvie (porneia) (1 Cor.6:18), „să vă feriți de curvie (porneias) (1 Tes. 4:3). E un păcat nu doar insalubru, dar „sexul fără persoane” e o respingere a planului lui Dumnezeu! Domnul a hotărât relațiile intime numai între soți (Gen. 2:24). Valorile stârnite de pornografie sunt anti-biblice, anti-cristice.

Ca cineva să scape de acest viciu extrem trebuie să facă din părtășia cu Hristos o prioritate. Închinarea îl va apăra de păcat Gal. 5:16). Apoi trebuie să se lase transformat de înoirea minții (Rom. 12:1-2), să fugă de ispită, să-și facă prietenii sănătoase, să mărturisească greseala (Iacov).

Cine accesează pornografia? „Cei care au mult timp liber”, spunea Vladimir Pustan. Și ce să facă? Josh McDowell spunea că „rădăcinile poftelor se contracarează (și) cu exerciții fizice!”. Iar eu, Nicolae Geantă vă atenționez: Pornografia se combate cu Internetul închis și cu Biblia deschisă!

Generația creștinilor de azi este cea mai expusă la acest păcat diabolic! Dar și cea care îl poate birui cel mai bine. Altfel, Dumnezeu nu ne-ar fi așezat aici! Fugiți de pornografie! Nu lăsați diavolul să mai aducă încă 7 păcate… Fiți lumină! Și condamnați nu numai „ce fac ei în ascuns”, ci și ce-și etalează la vedere! Dumnezeu nu lasă nici un păcat nedescoperit. Și nici o faptă bună nerăsplătită!

Vezi Partea 1-a aici – Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie –  http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/07/pacate-extreme-1-senzualitatea-viata-cu.html

Citeste blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Clinica Pro Vita – Interviu Credo TV – Marsul Pentru Viata 21 Martie 2015

Photo credit Facebook 

Programul Săptămânii pentru viață

și al Marșului pentru viață 2015

„Fiecare viață este un dar” / București

În București, Marșul pentru viață „Fiecare viață este un dar” este organizat de Asociația Studenți pentru viață și va avea loc pe 21 martie de la ora 14.00, pe traseul: Parcul Unirii – Str. Bibescu Vodă – Bd. Dimitrie Cantemir – Parcul Tineretului.

În perioada 18–25 martie a.c. în România și Republica Moldova va avea loc Săptămâna pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2015, organizat sâmbătă, 21 martie.

Programul Săptămânii pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar” în București este următorul:

Miercuri, 18 martie, la ora 14.00, la ceainăria „La un Ceai”, va avea loc Conferința de presă pentru prezentarea Săptămânii pentru viață și a Marșului pentru viață.

Joi, 19 martie, la ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților, va avea loc proiecția filmului „Gimme Shelter”.

Vineri, 20 martie, la ora 18.00, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, va avea loc conferința „Cum să salvezi viața unui copil nenăscut?”, avându-l ca invitat pe doctorul ginecolog Ionel Cioată.

Sâmbătă, 21 martie, începând cu ora 14.00, va avea loc Marșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”, pe traseul Piața Unirii – Str. Bibescu Vodă – Bd. Dimitrie Cantemir – Parcul Tineretului. Marșul se va finaliza cu concertul „Live for Life” susținut de Iris, Vlad Miriță, Marius Bălan, Emisia 2, Ioana Picoș, Morris, Rafaelo Varga și Kaira.

Duminică, 22 martie, în Parcul Tineretului, de la ora 15.00, va avea loc crosul „Alerg pentru viață”, prin care dorim să strângem fonduri pentru o campanie de publicitate „Copil ca tine sunt și eu” destinată integrării copiilor cu dizabilități în societate.

Miercuri, 25 martie, de la ora 15.00, la Centrul de găzduire pentru victimele violenței domestice „Diaconia” va avea loc un concert pentru copii al violonistului Bogdan Gogoncea de la Filarmonica „George Enescu” a Ateneului Român, pentru copiii și mamele aflate la centru.

Miercuri, 25 martie, la ora 18.00, la Institutul Oncologic „Alexandru Trestioreanu“ – Fundeni, va avea loc evenimentul „Citim împreună”, în parteneriat cu Asociația P.A.V.E.L., în care actrița Ioana Picoș împreună cu alți actori tineri vor citi o poveste și vor discuta pe marginea ei cu copii pacienți.

Sursa – Marșul pentru viață BucureștiMarșul pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar” / București

Natura ♪ ♥ ♫◦° °◦°°◦Symona Rusu

Versuri si muzica: Symona Rusu
Inregistrare audio si mixaj: Sorin Piu
Imagine si montaj: Ionel Covariuc

Muzica si versuri: Symona Rusu
Producator: Betleem Studio
VIDEO by Covariuc Ioan

Conferinta „Familia Dincolo de Aparente” Partea I, II și III, IV Pastor Nelu Mureșan DEZNA 20-22 Septembrie 2013

VIDEO by Cornel Pop Durata, fiecare video = 2 ore Sesiuni pt. soti si sotii

Sesiunea I –

Puterea Legamantului marital sau Cum a inceput totul

Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia, mie ca sot si sotiei mele. Chiar daca ai 43 de ani de casatorie, Dumnezeu iti vorbeste (inca).  Probabil ca noi ne gandim ca totul a inceput de pe doua scaune (la nunta). As vrea sa va dezamgaesc un pic. Asta nu ca viata maritala a unor cupluri a inceput cu mult inainte de a fi mire si mireasa. Da, sunt cupluri care au intrat intr-o relatie conjugala maritala inainte de a vorbi cu Dumnezeu despre relatia lor. Unii au avut un copil, sau doi, si apoi s-au gandit sa treaca si pe la biserica, sa faca si nunta.

Nu asa a inceput totul. Nu in momentul cand am ocupat scaunul de mire si de mireasa a inceput totul. Si cand zic asta, ma refer la ceva, la care poate putini v-ati gandit. Cand vorbesti de unirea a unor doua persoane, a unui barbat cu o femeie, cand vorbesti de casatoria a unui barbat cu o femeie, vorbesti despre ceva mult mai mult decat o nunta, decat un decor fastuos, decat un ambient incarcat cu prieteni, cu rudenii. Vorbesti de lucruri mult mai adanci decat ce se vede. Convingerea mea este ca viata in doi nu porneste de aici (de la nunta), ci mult mai departe.

Neemia 4:14 Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!`

Neemia zice: Aduceti-va aminte de Domnul. Cu alte cuvinte, mariajul meu, cununia mea, casatoria ta,- de aceea, cand vorbim despre legamantul marital, de ce s-a intamplat in ziua nuntii, vorbim de lucruri care il au in centru nu pe el si pe ea, ca sot si sotie, ci vorbim de lucruri care il au in centru pe insusi Dumnezeu. Uitati-va cum incepe Biblia, foarte sugestiv: La început, Dumnezeu ,,, Gen. 1:1 La inceput Dumnezeu, nu omul, nu cosmosul, nu o idee, nu un plan. „La început, Dumnezeu. Deci, cum a inceput totul in viata ta si viata mea? Cum a inceput totul in casnicia noastra? Cum a inceput povestea noastra de dragoste? Cum a inceput matiajul nostru? „La început, Dumnezeu„. Cred ca toti suntem convinsi, inainte sa ne indragostim unul de altul, Dumnezeu a stiut de cine ne indragostim. Si daca Dumnezeu n-ar fii vrut sa ne indragostim de cea care ne este sotia astazi,  sau de cel care-ti este sot astazi, ar fi avut un milion de solutii sa ne impiedice relatia. Putea sa intervina ceva, dar Dumnezeu te-a lasat, pentru ca la inceput, nu sentimentele tale, la inceput, nu sentimentele mele, „La început, Dumnezeu„.

Si e interesant, unii dintre noi ne intrebam daca la inceput Dumnezeu m-a adus a sta in situatia in care cea care-mi este nevasta, de ce viata imi este asa de grea? La un moment dat, fariseii vin si intreaba pe Invatatorul, si zic asa, „Invatatorule, oare este permis sotului sa divorteze din orice motiv?” Si Domnul a zis (Matei 19): „Voi n-ati citit ca la inceput, Dumnezeu a creat sotul si sotia, barbatul si femeia, si ca Dumnezeu i-a unit, si ce a unit Dumnezeu, omul nu poate desparti. La care ei au zis, „Atunci, de ce Moise a poruncit barbatului cand divorteaza, sa-i scrie o carte de civort nevestei si s-o abandoneze?” Adica, sa scrie motivul divortului. La care Domnul Isus continua dialogul cu ei si spune asa, „Dar, la inceput n-a fost asa. Din pricina impietririi inimilor voastre ca si barbati, din pricina incapatanarii voastre Moise a permis divortul. Dar, la inceput n-a fost asa.” Pentru ca la inceput era Dumnezeu in viata mea. La inceput era Dumnezeu implicat, chiar daca nu L-am vazut, chiar daca L-am ignorat. In timp, ignorandu-L pe Dumnezeu, viata noastra devine uneori insuportabila si incercam sa facem tot ceea ce stim si putem sa scapam de – acestei vieti insuportabile. Mi se pare asa de deranjanta sotia, asa de deranjant sotul si am incercat sa gasim solutii sa scapam de ea sau de el. La inceput n-a fost asa> De ce> Pentru ca  „La început, Dumnezeu„.

As vrea din start sa va sigur, ca noi astazi suntem langa cele care ne sunt sotii si ne poarta numele pentru ca la inceput Dumnezeu s-a implicat si El a fost de acord sa ne indragostim de cea de langa noi. sau de cel de langa noi. Dumnezeu s-a implicat fundamental. De aceea suntem azi impreuna. Si inca ceva care s-ar putea sa va surprinda. Daca Dumnezeu nu s-ar fi implicat de la inceputuri si pana acum, n-am fi fost astazi aici, decat foarte putini dintre noi, sau poate chiar nimeni. Ceva ciudat se intampla in viata noastra, pentru ca la inceput ne-a determinat, sau a fost de acord cu noi sa ne idragostim de cel care este langa noi si as citi acum o afirmatie care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe toti. Este vorba despre ce spune inteleptul Solomon in Psalmul 127:1

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

Cu alte cuvinte, daca nu este implicat Dumnezeu intr-o familie, degeaba ne implicam noi. Traim intr-o lume atata de formata, dragii mei, intr-o lume in care viata de familie este limitata atat de mult, intr-o lume in care viata de cuplu este atat de defocalizata de pe esentele ei si mutata pe nonvalori, incat te sperii. (30:00)

Conferinta incepe la minutul 16

„Familia dincolo de aparențe” Partea I și II

„Familia dincolo de aparențe” Partea III și IV

Doru Pope – Viziunea pentru Radio Logos

Radio Logos

Mobile Touch Web Site  –  http://www.logospodcasting.com

Vezi Radio Logos – Prezentare, Interviu cu Dan Miclea

Doru Pope: Radio Logos

Cu un timp în urmă când Dan Miclea a venit să mă întrebe ce cred despre un proiect de radio sau podcasting am fost atât interesat cât și mirat. În vremea computerelor, a facebook-ului, a instagram-ului și a atâtor mijloace media ultra-rapide și moderne, mereu în schimbare, cine mai ascultă la… radio?

Ted Pope Photo credit www.logosbc.com

Așa că am făcut un pic de cercetare și am descoperit că încă mai există un larg segment de ascultători și la radio. Mai ales acum când radio nu înseamnă numai ocuparea unei frecvențe în eter ci ocuparea unui domeniu și a unei anumite lărgimi de bandă pe internet, radio trăiește o a doua tinerețe a sa. Deci m-am gândit că propunerea lui Dan Miclea face sens.

Prietenii săi de pe pagina sa de Facebook au ales din mai multe propuneri numele de „Logos”. Eu nu am fost pentru sau de acord deoarece păstoresc o biserică cu același nume și nu voiam să creadă cineva că proiectul inițiat de Dan Miclea este legat de biserica mea. Și de ce nu? Deoarece ceea ce face o biserică este deosebit de ce face un post de radio și nu am dorit ca în mintea cuiva să existe confuzie sau să credă cineva că cele două inițiative sunt egale între ele.

Pe vremea începutului Biserica Logos deja exista de câțiva ani, Dan nu era (încă) membru al bisericii Logos și până la urmă am cedat alegerii prietenilor lui Dan; radioul se va numi Logos.

Dar de ce a luat Dan Miclea inițiativa aceasta? De ce am fost de acord să dau o mână de ajutor? Deoarece fiecare dintre noi va trebui într-o zi să dea socoteală de o mulțime de lucruri făcute sau nefăcute. De exemplu, ce facem cu timpul nostru. Ce facem cu banii. Ce facem cu ocaziile. Ce facem cu prietenii, cu membri ai familiilor noastre, cu colegii de muncă. Cum alegem ce alegem, de ce anuime alegem ceea ce alegem. Ce ne motivează. Ce ne pasionează și de ce anume.

Viața trece oricum, fie că facem ceva sau nu facem nimic. Într-o zi vom intra în mormânt. Este de preferat să facem cum făceau cei patru leproși de pe vremea lui Elisei (2 Regi 7). Ei și-au zis, moartea ne este finalul dacă stăm aici sau dacă intrăm în cetate. Putem muri și dacă mergem la dușmani. Dar dacă mergem la ei există posibilitatea de a nu muri… s-ar putea să ne dea de mâncare și să ne lase cu viață! Și așa au plecat și nu doar că nu au murit dar au adus până la urmă salvarea unei întregi cetăți!

Dacă nu facem nimic, murim oricum. Dacă facem ceva, oricât de puțin lucru, s-ar putea ca nu doar ca acel lucru să ne fie salvarea ci el să aducă salvarea și altora!

Noi ca și creștini suntem angajați în mântuirea noastră și mântuirea altora. Mântuirea e mai complexă decât smulgerea cuiva din împărăția diavolului și transplantarea sa în Împărăția lui Dumnezeu. Mulți cred că atât e sufucuent pentru ca cineva să fie declarat „mântuit”. Mda. Un om este… om dacă doar se naște! Dar este un om/copil. El trebuie să devină om mare ca să funcționeze ca om în sensul adevărat al cuvântului. Până e copil, mănâncă, doarme, se joacă, face pe el, mănâncă iarăși, mai doarme puțin… Dar când a devenit om mare atunci poate fi părinte, este responsabil, aduce un aport în societatea umană ș.a.m.d. Scopul mântuirii este de a ajunge oameni mari: Efeseni 4:13  până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.

Dan Miclea Photo credit Logospodcasting.com

Folosirea oricăror mijloace la îndemâna noastră este de asemenea obligatorie pentru fiecare creștin. Mulți au început să folosească facebook. Da, e frumos să pui poze și să postezi informații despre unde ți-ai petrecut ultima vacanță sau cât de reușit este ultimul tău prunc. Dar dacă tu ca creștin numai de aceea folosești acest mijloc modern de comunicare, atunci ai pierdut o ocazie poate unică de a spune unui prieten despre Domnul Isus.

Așa e și cu radioul. E un mijloc, o ocazie de a aduce vestea bună la măcar un ascultător. E o ocazie de a aduce un mesaj care să contribuie la maturizarea măcar unui creștin născut din nou. E pentru a aduce poate un cuvânt de mângăiere unuia care-i abătut, o încurajare unui care-i doborât. Poate o melodie care să-ți rămână-n minte pentru clipa și memntul în care ai cel mai mult nevoie de ea.

E ușor de făcut ceea ce face Dan Miclea și Logos Radio?  Nu este. Poate nu-i nici convenabil. Că uneori așa o preocupare fură din timpul în care am putea face altceva, cum ar fi, să mergem la pescuit, de exemplu! Sau să mai tragem un pui de somn că și așa suntem destul de obosiți și tracasați! Mai trebuie puși și bani din banii familiei, atunci când nevoia o cere. Bani din cei câștigați la 8 ore de muncă 5 zile pe săptămână.

Trebuie alergat după unul și altul ca să-ți dea un interviu. Trebuie compilate predici și muzică pentru programe. Câteodată trebuie apelat la unul sau altul pentru ca să ajute cu un ban cu care să se plătească cheltuielile de internet, de exemplu.Trebuie muncă, pasiune, interes.

De ce toate acestea? Ce câștigă Dan Miclea din toate acestea? Nimic din ceea ce numic noi „câștig”. Nu e nici renume, nu ies nici bani… e doar muncă obscură, neștiută. Că cineva ascultă o predică sau o melodie dar habar nua re cine a facilitat și cum, cu ce mijloace și nici de ce acele lucruri.

Numai că există cineva care nu uită nici măcar un pahar cu apă oferit în Numele Său: Dumnezeu. El este atât Dumnezeul lucrurilor mărețe și impunătoare cât și al bobului de muștar. Numai că, cu Dumnezeu, orice lucru, cât de mic și neînsemnat are potențialul de a deveni mare. Ca muștarul ce dintr-o sămânță mică devine un copăcel în toată puterea cuvântului.

Radio Logos e deocamdată bobița de sămânță de muștar, dar cu ajutorul lui Dumnezeu potențialul va fi activat și vom vedea ce poate deveni această intreprindere care s-a născut în inima lui Dan și credem că și-n inima Domnului nostru.

Daca cineva doreste sa sustina lucrarea de la Radio Logos – poate sa o faca aici – http://www.logospodcasting.com

Download pentru telefon mobil, iPad sau Computer

Google app pentru Android – https://play.google.com/store/apps/details?id=eu.mobiletouch.radiologos

iTunes app pentru produse Apple – https://itunes.apple.com/us/app/radio-logos/id972613137?l=ro&ls=1&mt=8

Radio Logos – Mobile Touch Web Site  –  http://www.logospodcasting.com

Website Doru Pope –  PERSPECTIVE CRESTINE – Gânduri către o altă lume…

 Emisiuni Radio Logos cu Doru Pope –

Photo credit Logospodcasting.com

Telescopul Hubble surprinde imaginea „galaxiilor zâmbitoare”

Smiling Face 2 galaxies SDSS J1038+4849 Photo Hubble Telescope NASA

Smiling Face 2 galaxies SDSS J1038+4849 Photo Hubble Telescope NASA

Cercetătorii au surprins prin Telescopul Hubble o imagine cu un grup de galaxii care pare că zâmbeşte. „Faţa” este asemănătoare unei pictograme emoji.

Este vorba despre grupul de galaxii SDSS J1038+4849. „Poţi să distingi doi ochi portocalii şi un nas rotund alb”, spun cei de la Agenţia Spaţială Europeană.

Grupurile de galaxii sunt cele mai masive structuri întâlnite în Univers, au o forţă gravitaţională extrem de puternică şi acţionează asemenea unor „lentile cosmice” care pot mări, distorsiona şi curba traiectoria luminii din jurul lor.

Conturul „feţei” galaxiilor este explicat prin Inelul Einstein, respectiv ca fiind efectul deformării traiectoriei luminii provenite de la o sursă îndepărtată care apare celui care priveşte de pe Pământ sub forma unui inel luminos. Fenomenul este vizibil atunci când sursa de lumină, lentila gravitaţională şi Pământul sunt aliniate perfect.

Muntii Himalaia de la inaltime – The Himalayas from 20,000 ft.

The Himalayas from 20,000 ft. from Teton Gravity Research on Vimeo.

Un documentar despre Muntele Vezuviu

Photo credit Wikipedia

Vezuviul este un vulcan exploziv situat la aproximativ 10 km est de orașul Napoli în parcul național omonim din regiunea Campania în Italia. Înălțimea actuală a conului principal este de 1281 m iar cea a conului secundar (Monte Somma) este de 1149 m.

La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu erupe în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe romane Pompey și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele, acoperite de un strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice.

Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompey trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezenta de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului.

Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule, Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la Pompey atestă natura decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae.

La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul, obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la Pompey, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției.

Un vânt din vest a protejat orașul Herculaneum de faza inițială a erupției, însă un nor gigantic de cenusă încinsă și de gaz a coborât pe panta vestică a Vezuviului, înconjurând orașul și omorându-i pe cei care au rămas acolo. Acest nor mortal a fost urmat de un șuvoi de noroi vulcanici și piatră, care a îngropat orașul. Oamenii care au rămas la Pompey au fost uciși în dimineața zilei de 25 august, când un nor de gaz toxic a ajuns în oraș, sufocându-i pe cei care nu au fugit. A urmat un șuvoi de rocă și cenușă, care a facut ca acoperișurile și zidurile să se prăbușească, îngropându-i astfel pe cei morți.

O mare parte din ceea ce cunoaștem despre această erupție provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului Neapole atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii își acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva unei ploi de piatră” și despre cum “un nor negru și înfricoșător, încărcat de materie combustibilă avansa spre oraș. Unii își deplângeau propria soartă. Alții se rugau să moară.”

Plinius, în vârstă de doar 17 ani la vremea respectivă, a scăpat din această catastrofă, ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman. Unchiul său, Plinius cel bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel bătrân, un biolog de renume, la vremea erupției era comandantul flotei romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat, el și-a îndreptat bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor toxice.

Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub aproape 20 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului Pompey s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub stratul de cenușă și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă adevărate comori au ramas acolo și au fost uitate.

În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafață, în locul unde s-a gasit orașul Herculaneum, o statuie de marmură. Administrația locală a excavat alte valoroase obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orașului Pompey. De atunci, excavările au continuat aproape fără întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a continuat excavările la Herculaneum, recuperând numeroase opere de artă: statui de marmură și de bronz și picturi de mare valoare.

La Pompey au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu zi în Pompey sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele. Abia în 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de schelete descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte.

Ultima sa erupție a avut loc în 1944, iar ultima erupție majoră, în 1631. O altă erupție este așteptată în viitorul apropiat, erupție care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care locuiesc în “zonele morții” din jurul Vezuviului.

SURSA – http://ro.wikipedia.org/wiki/Vezuviu

 

Why Doesn’t God Provide More Proof He Exists?

It’s an objection that has been thrown around for years; if God exists, why doesn’t he make himself more obvious? Certainly a miracle would convince the hardened atheist, right? Not necessarily.

Does God Command Genocide?

Red Mountain Community Church (October 2011) – Paul Copan deals with the charge that the Bible commands genocide, while responding to New Atheists like Sam Harris and Richard Dawkins. This video is part of the ‘Is God a Moral Monster?’ playlist: https://www.youtube.com/playlist?list…

VIDEO by Theology, Philosophy and Science

Session 2 Q&A

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari