Florin Ianovici – Am avut un vis ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu

p

Photo credit www.radioairjesus.net

Transcriere – Agnus Dei

Florin Ianovici: Pe 31 decembrie, noi scriem o scrisoare lui Dumnezeu, noi, cei din casa noastra. De ani de zileii scriem lui Dumnezeu. La ora 10:30 ne adunam toti cei din casa si scriem: Scrisoare catre Dumnezeu. In scrisoarea aceia ii spunem Domnului tot ce n-am fost in anul care a trecut, tot ce ne-am fi dorit sa fim si n-am fost. Si apoi, ii spunem Domnului, intr-un final, tot ce ne-am dori sa fim in anul care urmeaza. Acum, cativa ani de zile, citeam scrisorile din anul anterior, pentru ca intai citim scrisorile din anul care a trecut, sa vedem ce-am implinit, si apoi citim scrisorile pe care le vrem pentru anul urmator. Una dintre fetitele mele, cand citea aceasta scrisoare, spunea asa: „Cat despre tata,” zicea ea, „as dori sa-l ajut mai mult. Sa ma rog mai mult pentru el si sa-l cunosc mai mult. Tata zice ca merge la evanghelizari, dar eu nu prea stiu ce face tata acolo. Si as dori sa-l cunosc mai bine pe tata.”

Florin IanoviciIn ianuarie, un pastor din Italia, fratele Stelian Mag, imi da un telefon si imi spune: „Frate Florin, nu vrei sa vii pana in Roma la o evanghelizare?” Aveam timp. N-am fost niciodata pe la el si era o lucrare, o biserica care chiar o incepuse. Mi-a zis: „Vino sa-mi dai o mana de ajutor.” Si a zis: „Uite, am un indemn. Vreau sa te rog foarte frumos sa iei toata familia cu tine. Roma-i frumoasa. Ia toata familia cu tine si vino incoace la Roma.” Am zis: „Lasa-ma sa ma sfatuiesc putin cu ai mei. Si i-am dat telefon sotiei si i-am spus: „Uite, omul asta ne zice sa mergem cu toti.” Mina a zis: „Eu nu pot. Dar stii ca a zis fetita noastra mai mica ca ar vrea si ea sa stie ce face tata. Ia-le cu tine. Du-te cu ele si lasa-le sa vada ce inseamna Dumnezeu, ce inseamna evanghelizare, ce inseamna realitatea vietii tale.”

Le-am luat cu mine si m-am dus la Roma. A fost un weekend bogat. La sfarsit, statea, seara in apartamentul bisericii si fata mea imi spune: „Tata, asta este evanghelizare? De cand ai venit aici- biserica, biserica, rugaciune, biserica,  si putin timp petrecut.” Si am zis: „Asta este.” „O tata, de-acuma stiu ce sa ma rog pentru tine.” Ne-am culcat.

Spre dimineata am avut un vis. In visul acesta, am vazut ca am ajuns la poarta lui Dumnezeu. Eram in fata raiului lui Dumnezeu. Eram putin mai departe. Eu am stiut atunci ca sunt in fata portii care imi oferea intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Era acolo un grup de oameni, destul de multi la numar. Si toti mergeau spre usa raiului. Si m-am bucurat si m-am mirat si am zis: „Ma, ce lot bun am prins eu ca toti astia merg in rai.” Cand ajungeau in dreapta unei fiinte inalte, un inger a lui Dumnezeu, tinea o carte in mana si se uita pe cartea aceia. Si am vazut ca atunci cand au ajuns in dreptul lui, unii au intrat si altii au fost luati si au fost aruncati. Si cand m-am uitat unde au fost aruncati, era intuneric.

Eu totdeauna mi-am inchipuit ca raiul e sus si ca iadul e undeva departe, jos. Dar atunci in vis, am zis: „Ia uite, ca de fapt iadul e tare aproape. I-a luat si i-a aruncat.” Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului care scrie: Vor fi luati si vor fi aruncati in intunericul de afara. Si mi-am adus aminte cat de bun si drept e cuvantul lui Dumnezeu. Cand a terminat ingerul acesta cu toti oamenii acestia, a venit la mine si m-a intrebat: „Ce faci aici?” Si i-am spus: „Nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” La care ingerul imi spune: „Lucrul acesta nu-i sub stapanirea mea.” A intors spatele si a plecat.

Eu am strigat dupa el: „Dar, cine poate sa-mi spuna?” Si ingerul nu mi-a dat niciun raspuns. Si atunci mi-am adus aminte ca numai Dumnezeu poate sa raspunda la acea intrebare. Si m-am gandit sa-l intreb cum pot sa stau de vorba cu Dumnezeu. Nu mi-a raspuns si mi-am amintit ca pe pamant, oridecateori imi era greu, inchideam ochii si incepeam sa ma rog. Si am facut la fel in vis, m-am rugat lui Dumnezeu. A coborat un nor de lumina, un nor de lumina extraordinar de puternic. Si din norul acela de lumina, o voce m-a intrebat: „Ce faci aici?” I-am spus: „Eu nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici.” Si vocea aceasta, a lui Dumnezeu mi-a raspuns: „Tu nu trebuie sa fi aici. Nu este timpul ca tu sa fi aici. Dar vreau sa-ti amintesti ca Eu ti-am dat viata.” Si asta a fost visul.

M-am trezit. Cand m-am trezit, atat de puternica era impresia acestui vis, ca am trezit si fetele. Am trezit fetele si am stat de vorba cu ele. Si le-am spus: „Uite ce am visat.” La care, una dintre fete mi-a zis: „Tata, poate ca Dumnezeu vrea sa-ti amintesti ca acum doi ani de zile tu ai avut un accident de masina.” Un TIR a intrat in mine, de 42 de tone. M-a spulberat pe sosea. Masina a fost absolut dauna totala. Si am coborat la costum, nevatamat. Si i-am spus: „Poate.” Dar nu simteam ca asta-i talmacirea. M-am dus cu sotia pastorului ca sa cumparam niste parmigiano pentru acasa. Si in timp ce mergeam i-am povestit: „Uite ce mi s-a intamplat. Ce vis am avut.” S-a uitat si a zis: „E un vis puternic, dar nu stiu sa spun…” M-am dus la Stelian acasa. Am mancat de pranz si i-am povestit visul. Nu mai puteam sa fac diferenta intre realitate si vis. Mi se parea ca realitatea este visul si ce traiesc e vis. Aveam doua tinere din biserica noastra, Andreea si Diana, care canta. Si cand ne-am dus spre aeroport impreuna cu ele, ce credeti ca le-am povestit? Visul. Ele au zis: „Nu stim ce sa spunem frate Florin.”

Cu jumatate de ora inainte de imbarcare, am reusit sa dau de sotia acasa. I-am spus visul. Si sotia mi-a zis: „Nu stiu, Florine, ce sa zic, dar ma duc sa ma rog. Ma duc sa fac o rugaciune.” Am stat o ora pe pista, ca sa plecam. N-am plecat pentru ca n-am avut culoar. In sfarsit, dupa o ora de asteptat, am plecat. Cand avionul a decolat, am auzit un zgomot ca si atunci cand un surub se loveste intr-o tabla. M-am uitat sa vad daca nu cumva fetitele mele n-au centura pusa bine, ca m-am gandit ca izbeste clapeta aceia. Se auzea puternic zgomotul acesta.

In momentul cand am inceput sa urcam la o altitudine mai mare, am auzit o bufnitura puternica. Eram doar cu un scaun dinaintea motorului de avion. Dupa aceasta bufnitura, a tasnit o limba de foc si apoi a inceput sa vina mai mult si mai multe. Si focul acela a inceput sa se interteasca. In timpul acesta, nimeni n-a spus nimic in avion. Oamenii au inceput sa tipe, sa strige: „Am luat foc! Spuneti pilotului ca am luat foc!” Limba de la avion, de la motor, am vazut cum a ajuns sub aripa. Stiam ca-n aripa este combustibilul. Si in momentul cand a ajuns acolo, ma gandeam ca intr-o secunda vom sari in aer. M-am uitat in dreapta si in stanga. Fetele mele plangeau. Oamenii si-au desfacut centura, strigau in avion sa se duca spre cabina pilotului, pentru ca nimeni nu spunea nimic. Tipic romanesc.

In acel moment, mi se parea ca fiecare secunda traita in plus e un dar de la Dumnezeu. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ce moarte urata o sa am, ca o sa ma culeaga si nici n-o sa poata sa ma puna intr-un sicriu. Si m-am gandit la biata sotie, cand o sa primeasca vestea ca toata familia ei a murit. Si vreau sa va spun un lucru. Nu m-a interesat absolut nimic. Fiorul mortii e fiorul mortii. Nu-l birui asa cum crezi, cand stai cu microfon in mana. E ceva care nu poate fi descris. Dar este un moment extrem de greu. Si in momentul acela, nu mi-am adus aminte de absolut nimic- nici cate licente am, nici cate costume am. In acel moment, un singur gand mi-a trecut prin minte. Daca mai este ceva nemarturisit inaintea lui Dumnezeu. Daca mai este vreun pacat care ar putea sa ma desparta de raiul lui Dumnezeu. Atat. Atat m-a framantat. Nimic mai mult.

Un al doilea gand pe care l-am avut a fost acesta. Doamne, mi-a parut atat de rau ca am refuzat sa alerg mai mult pentru Dumneezu decat am alergat. Mi-a parut rau pentru tot binele pe care am putut sa-l fac si nu l-am facut. Asteptam din clipa in clipa. Fetele plangeau, le-am strans mainile. Nu stiam ce sa le spun. Dar in momentul urmator, ascultati ce va spun. Am simtit cum coboara in avion, in avion, puterea Duhului Sfant. In acel moment mi-am adus aminte de visul pe care l-am avut dimineata. Si am inteles ca Dumnezeu imi vorbise dimineata la prima ora, ca nu este timpul ca eu sa ajung acolo, dar sa-mi aduc aminte ca Dumnezeu mi-a dat viata.

In momentul acela am izbucnit in plans. Nu doar pentru ca eram eliberat de acel sentiment greu de dinaintea mortii, ci pentru ca mi-am dat seama ca Dumnezeu din cer si-a facut timp pentru mine. Si-a facut timp de cu zori pentru mine, sa imi spuna mie in vis sa nu ma tem, ca nu-i timpul sa ajung acolo. Am simtit ca sunt iubit de Dumnezeu si ca sunt in atentia Domnului si am inceput sa plang. Si le-am spus fetelor: „Va aduceti aminte de visul de azi dimineata, pe care vi l-am povestit?” „Da, tata.” „Ei, ascultati-ma. Acest avion va pune rotile pe pamant. Si vom trai si nu vom muri. Si voi marturisi ceea ce Domnul mi-a facut.”

Imediat dupa ce s-a intamplat lucrul asta, pilotul a zis ca a reusit sa stinga incendiu, pentru ca eram in urcare. A asistat alimentarea si s-a oprit focul. Am coborat cu un motor. Am cazut de doua ori pentru ca altitudinea era undeva pe la 3,700 si cu foarte mare greutate a reusit sa faca virajul. Cand am coborat pe pista, era plin, masini de salvare, de pompieri. In tara, cand am venit dupa 6 ore, au fost toate televiziunile. A fost mediatizat- Avionul care a luat foc.

Ce e realitatea? Pentru ce alergam? Ce ne framanta? Toti, fara exceptie, vom sta la scaunul de judecata. Toti. In aceasta seara, Dumnezeu iti spune asa: „Gandeste-te. E ceva ce te desparte de Mine?” Vino sa pui la picioarele lui Dumnezeu. Doamne, vreau sa fiu curat si sfant. Gandeste-te la ce inseamna credinta. Ce inseamna credinta? Doamne, sa mai alerg un pic pentru tine. N-are importanta ce spun oamenii. Stiu ca gresesc in multe feluri. Probabil ca am spus lucruri care v-au deranjat pe ici, pe colo.

Dar vreau sa va spun un lucru. Dumnezeul meu este judecatorul nostru. El ma va judeca pentru toate. Gresesc? Negresit ca gresesc. Dar stie Dumnezeu ce este in inima mea. In aceasta seara va chem la un act de realitate, de ingenunchere inaintea lui Dumnezeu. Zi, Doamne, nu ma mai lasa sa ma preocupe nimicuri. Gata, vreau sa ma opresc si in aceasta seara vreau sa spun ca vreau sa-ti apartin tie cu tot ce am. Nu mai este timp. O sa fie prea tarziu ce se intampla maine. Si in aceasta seara vreau sa fiu de un realism deplin cu Dumnezeu, sa spun: Iarta-ma, da-mi puterea sa fiu credincios, ca oricum va veni scaunul de judecata.

Vezi mesajul intreg aici (Video + mesajul scris) – 2. – Cum să fac față realității? Pacatul, Credinta si Judecata

VEZI mesaje din aceeasi serie aici:

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici

Reclame

7 comentarii (+add yours?)

  1. Iosif
    mart. 15, 2015 @ 03:43:08

    „Dumnezeu vorbeste insa,cind intr’un fel,cind intr’altul,dar omul nu ia seama.
    El vorbeste prin visuri,prin vedenii de noapte,cind oamenii sint cufundati intr’un somn adinc,cind dorm in patul lor.
    Atunci El le da instiintari,si le intipareste invataturile Lui,ca sa abata pe om de la rau,si sa-l fereasca de mindrie ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.(Iov 33:14-18)
    „O,adincul bogatiei,intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu!Cit de nepatrunse sint judecatile Lui,si cit de neintelese caile Lui! (Romani 11:33)
    Fiti binecuvintati.

  2. Victor NITA
    mart. 17, 2015 @ 18:25:34

    Interesant vis, interesant zbor… Este de-a dreptul uimitor cat de mult se poate implica Dumnezeu in viata noastra… Prezenta Duhului Sfant este un privilegiu. Inteleg ca El, DS, ne vrea sa fim parte din „natura” Sa. Asa imi explic eu de ce Saul, in nebunia lui de a-l ucide pe David, care se ascunsese intr-una dintre „Scolile Profetilor”, incepe sa prooroceasca deoarece prezenta Duhului Sfant era asa de puternica incat nu puteai in prezenta Sa sa ai atitudinea unui criminal… Am citit ca „studentii” acestor scoli ale profetilor cautau cu inforcare pe Duhul Sfant. Ei intelegeau ca lumea nu poate fi salvata fara puterea nelimitata a DS. Cu adevarat, sa fi in slujba Regelui este o mare onoare, un privilegiu, si o mare bucurie… Deasemenea am inteles ca DS este numit si Duhul Adevarului… De aceea cred ca orice inima sincera, va cunoaste Adevarul, deoarece Adevarul este relevat de Cel care ne iubeste asa de mult si ne vrea, cu gelozie, doar pt El… Duhul Adevarului…

  3. Tatiana
    mart. 19, 2015 @ 22:37:07

    Dumnezeu ne vorbeste …depinde de noi daca vrem sa-L auzim .

    Vorbeste-mi zilnic ,Doamne
    Vorbeste-mi cu-n blind glas
    Sa aud a Ta soptire,
    Eu singur nu te las.

  4. koncz
    mart. 23, 2015 @ 03:11:02

    Domnu sa va binecuvinteze

  5. Trackback: Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici Predici – Biserica Betel-Crangasi, Bucuresti | agnus dei - english + romanian blog
  6. Trackback: Florin Ianovici – Cand pietrele vor vorbi (Sarbatoarea Floriilor) | agnus dei - english + romanian blog
Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

%d blogeri au apreciat asta: